Cabinet Individual de Psihologie - John Doe

27/10/2021

31/05/2021

Filmul este ecranizarea romanului omonim al lui Dennis Lehane, acţiunea fiind situată în 1954, când şeriful federal Teddy Daniels (Leonardo DiCaprio) şi noul său partener, Chuck (Mark Ruffalo) merg la sanatoriul de pe insula Shutter pentru a investiga dispariţia unei paciente din sanatoriul pentru criminali bolnavi mintal aflat pe insulă. Dar aici nimic nu este ceea ce pare a fi, la fel cm intenţiile personajului principal se dovedesc a fi (şi) altele: pe de o parte găsirea lui Andrew Laeddis, presupusul declanşator al incendiului în care a murit soţia sa şi, pe de altă parte, demascarea experienţelor îngrozitoare pe care Daniels crede că doctorii le fac asupra pacienţilor din acest sanatoriu. Povestea îl poartă pe spectator după bunul plac al regizorului care, uzând de reţetarul thrillerului şi al filmelor de suspans, îi încearcă toate simţurile şi instinctele.

Tocmai din cauza acestor răsturnări şi schimbări permanente ale noţiunilor de "adevăr" şi "real", jocul actorilor trebuie să se adapteze în mod constant la noi coordonate, lăsând uneori impresia de nesiguranţă / superficialitate (în cazul lui Mark Ruffalo) sau, din contră, de exagerare (la Leonardo DiCaprio). Aici, însă, este rareori vorba despre ezitări reale în interpretare, ci mai degrabă de o formă de complicitate a actorilor cu spectatorii, cărora încearcă se le semnaleze "măştile" pe care le poartă, fără însă a trăda surprizele atent şi abil plănuite de regizor.

contextul social şi politic în care se desfăşoară acţiunea se află la baza backstory-ului personajului în care regăsim motivele alienării sale dezvăluite treptat. La acest nivel, povestea tinde să devină încărcată şi, deşi este adevărat că al Doilea Război Mondial şi Holocaustul sunt evenimente majore ce nu puteau fi omise, modul de abordare pare mai degrabă facil. Ideea principală este că avem de a face cu un personaj a cărui viaţă personală se prăbuşeşte din cauza traumelor suferite în cea profesională. Viaţa profesională, la rândul ei, stă sub semnul influenţei negative a participării în război, marcată de episodul eliberării lagărului de concentrare de la Dachau, din care în mintea lui Teddy Daniels se individualizează pregnant imaginea trupurilor unei femei şi al unei fetiţe. Influenţa acestor evenimente este resimţită asupra personajului care, în ciuda carapacei dure afişate la exterior, suferă foarte mult după pierderea soţiei. Acest lucru îl aflăm din seria de vise / halucinaţii pe care Daniels le are şi care, deşi sunt foarte spectaculoase vizual, trădează un efort de a sugera prin simboluri adevărul despre acesta, riscând uneori să compromită surpriza pe care povestea o oferă la final.

În aceeaşi tradiţie a filmului poliţist, a filmului noir, a filmelor de suspans de serie B din perioada de aur a Hollywoodului, muzica este un element cheie al filmului Shutter Island, contribuind la construirea atmosferei şi confirmând fără urmă de îndoială trăirea aşteptată din partea spectatorului în puncte cheie. Un exemplu concludent pentru rolul muzicii este finalul filmului, unde completează imaginea farului misterios astfel încât produce un nou val de ezitări în conştiinţa spectatorului - care e realitatea?

31/05/2021

31/05/2021

Zilele acestea am avut un eveniment important în politica românească. premierul României, Florin Cîțu, și-a anunțat oficial candidatura pentru șefia Partidului Național Liberal. Candidatura aceasta a surprins multe persoane, dar aparent nu și pe cei din partid, deoarece această mișcare a fost susținută de mari nume ale partidului, de la primarul din Cluj pană la secretarul general și prim-vicepreședinții partidului.
Analizând, dintr-o perspectivă psihologică, mesajele celor doi candidați pentru funcția de președinte al PNL, Ludovic Orban și Florin Cîțu, vom observa două tipuri de mesaje:

1. Mesajul lui Cîțu a fost unul de tip bilateral, dar de necombatere. Un mesaj care a adus în discuție propriile realizări: ”Măsurile liberale au scos România din criza economică”; ”Avem o creștere economică de 7% (...) bani care vor ajunge în buzunarele dumneavoastră” ”V-am obișnuit cu fapte, nu cu vorbe”, dar și atacuri subtile la adresa contracandidatului său: ”PNL are nevoie de un suflu nou”, ”PNL are nevoie de o conducere care să vina cu elemente de noutate și care să ducă mai departe principiile liberale”; ”Romania, Europa, lumea se schimbă, e nevoie de un alt tip de politician”.
Deși aceste ”atacuri” la adresa contracandidatului nu reprezintă afirmații sau acuze grave aduse acestuia, comparația între el și contracandidat este vizibilă, Cîțu punând accent pe diferența dintre cei doi, unde subtil îț etichetează pe Orban ca fiind vechi, demodat, nu dorește să se adaptese și să se schimbe odată cu Europa și restul lumii, etc. + gluma cu ”suflu nou” (aluzie la respirația lui Orban când vorbește cu masca pe față, fiind fumător înrăit, se aude mereu cm acesta respiră precum Darth Vader) Acest tip de mesaje negative nu consider că vor avea efect venind din partea lui Cîțu, cu atât mai puțin cu cât ele nu vin însoțite de dovezi. Daca premierul va continua cu aceste mesaje, singura impresie pe care ne-o lasă este aceea de clasicul om politic care lovește în cel ce l-a crescut și calcă pe scrupule pentru putere. Cu toții știm că Orban l-a ajutat atât pe el, cât și pe ceilalți lideri ai PNL care au apărut alături de acesta la anunțarea candidaturii, iar acest lucru ne poate duce cu gândul doar la parșivitatea lor și la modul în care ar fi în stare să mintă populația dacă și-au trădat fară pic de ezitare persoana care i-a făcut astăzi cine sunt.

2. În discursul lui Ludovic Orban se observă un mesaj de tip bilateral de combatere, acesta enumerându-și calitățile, metodele prin care ”a salvat” România în pandemie, evoluția partidului cu el în fruntea conducerii, ține să menționeze și să le mulțumească celorlalți membri de partid pentru că l-au votat, etc. mesajul tipic de politician cu clasă, care nu recurge la metode de denigrare sau atac la persoană dacă nu este necesar. Desigur că în discurs menționează PSD și, la fel ca oricare alt politician care nu este psd-ist, se laudă cu reușita de a opri ca PSD să intre în parlament, dar acesta nu este un mesaj negativ deoarece un mesaj de tip negativ îț avea ca țintă pe Cîțu în acest context, nu PSD. Orban se folosește de tehnici mai subtile deoarece și Cîțu a bătut apropouri subtile la adresa lui. Cîțu vorbește despre cm e nevoie de un nou lider care să îi trateze cu egalitate pe toți membrii de partid și să îi asculte pe toți, iar Orban vine și se laudă că a făcut aceste lucruri deja și că mereu discută cu oricine, îi privește cu respect pe toți, indiferent de poziția lor din partid, aducând, destul de subtil, contra argumente la afirmațiile lui Cîțu. Orban apelează la emoțiile colegilor săi de partid, de exemplu ține să le amintească prin ce perioadă grea au trecut ei împreună ”cea mai groaznică perioadă de după decembrie 1989”, facând referire la pandemie, învinovățind acest context pentru pierderea alegerilor din anul precedent, dar promițându-le colegilor că anul acesta vor câștiga tot ce se poate căștiga dacă el va fi reales, aducându-le aminte (alt apel la emoție) cm el a fost mereu acolo pentru ei, cm i-a susținut când alții din partid nu i-au susținut, cm a avut mereu timp pentru a vorbi cu fiecare dintre ei, cm mereu a vrut să îi ajute, etc.