10/03/2026
Când „Sfârșitul” e doar un nou început
Poza este a domnului V. , pacienul meu ce m-a vizitat de curand la cabinet. Cancer laringian a fost diagnosticul. A urmat o operatie grea, de aproximativ 6 ore, apoi saptamani de recuperare, radiochimioterapie si multe, multe controale.
Toate astea se întamplau in urmă cu 6 ani.
D**a 5 ani, aceasta boala este vindecata.
Pentru mine, să operez cazuri oncologice cu succes este, poate, una dintre cele mai grele și, totodată, cele mai nobile definiții ale umanității. Sunt intervenții chirurgicale care se desfășoară la granița fragilă dintre deznădejde și triumf.
Nu este vorba doar despre precizia bisturiului sau despre orele nesfârșite sub luminile din blocul operator. A opera cazuri oncologice înseamnă a primi în palmele tale cel mai prețios dar al unui străin: încrederea că viața lui merită încă o luptă, încă o șansă.
În timpul acestor operații, moartea stă la fereastră, ca un vizitator nepoftit și mut care te așteaptă să greșești. Viața pacientului este asemenea unui fir de ață. Un singur pas greșit și întreaga țesătură a amintirilor, a dimineților cu miros de cafea și a plimbărilor prin parc se destramă.
Chirurgul poartă responsabilitatea sacră de a intra în corpul unui om pentru a înlătura întunericul, acel inamic mut numit cancer și de a face loc luminii. Să fii ales să porți această bătălie alături de pacient este pentru mine UN PRIVILEGIU care mă face să cred ca viața mea pe Pământ are un sens, iar bucuria...reușita unui astfel de caz...nu seamănă cu nicio alta. Ea nu se strigă, se simte în ochii pacientului.
Să salvezi un om de cancer înseamnă să redai lumii un tată, o mamă, un copil sau un prieten. Înseamnă să demonstrezi că, în fața suferinței, priceperea dublată de compasiune poate face miracole.
Este o meserie care te consumă, dar care te și întregește. Pentru că, la finalul zilei, nu rămâi cu oboseala, ci cu imaginea mâinilor care au avut puterea să întoarcă clepsidra cuiva.
