07/09/2024
"De ce nu erau bunica și străbunica grasuțe?
Pe timpul bunicii, în viața de zi cu zi, a mânca echivala cu a găti. Și a găti de la zero. Nu cred că vreo bunică a bifat vreo masă cu o mâncare semipreparată sau ceva ambalat de la supermarket.
Bunica respecta cu sfințenie mesele principale ale zilei și nu și-a modificat dramatic obiceiurile alimentare. Nu-și fracționa mesele, nu ronțăia permanent...
Apoi, la masă se mânca cu calm ceea ce s-a gătit pe îndelete, acordând acelor momente un caracter sacru. Se spunea o rugăciune, se făcea sfânta cruce și apoi se mânca în tihnă. Nu se mânca în timp ce se vorbea la telefon, în timp ce se mai tasta nu știu ce la laptop, pe un colț de birou, în mers pe stradă sau în trafic în mașină până să vină verde la semafor...
Bunica trebăluia toată ziua. A murit fară să știe, săraca, ce-i ăla sedentarism. Și dacă nu ne mai aducem aminte cam ce muncă fizică se făcea, oricând se găsesc în librării romane capodoperă care ilustrează viața la țară...
Bunica nu știa ce-i aia sală și aparate, este drept. Dar făcea mai multă mișcare decât fac acum 5 oameni așa zis activi. N-a mers cu liftul, n-a urcat cu scara rulantă. Jogging nu știa ce este, dar îl practica aproape de dimineața până seara inconștient, alergând să facă toate treburile prin bătătură sau pe câmp, până la lăsarea întunericului.
N-avea nevoie de ridicări de greutăți, avea mai mulți copii de ridicat în brațe, poloage întregi de lucernă de întors, strâns și dat pe claie. Unt de bătut zeci de minute la putinei. Spălat culmi întregi de rufe la mână...
N-a abandonat stilul tradițional de trai, gătitul în casă, cultivarea în grădina proprie a celor trebuincioase traiului, în favoarea hranei procesate, industrializate, comode, dar săracă în vitamine și nutrienți și plină de zahăr, sare, grăsimi și conservanți.
Hrana familiei era într-o mare proporție bio, organică, cultivată în grădina proprie. Se mânca când ajungea la maturitate, coaptă complet, în plin sezon.
Iar murăturile puse pentru iarnă, erau murături autentice puse în saramură, fermentate lent, în ritmul lor, nu cu oțet ca majoritatea celor din prezent și cărora li se grăbește procesul de fermentație.
Bunica ținea cu sfințenie post în zilele de miercuri și vineri, toate sărbătorile însemnate în calendar ca zile ale crucii sau pomenirea unor sfinți și toate posturile ortodoxe din an. Dădea binemeritata pauză corpului pentru a se detoxifia și vindeca. Chiar dacă la ei nu era atât de necesar, devreme ce nu se îmbuibau asemeni generației noastre cu atâtea produse alimentare de proveninență animală, de dimineața până seara, șapte zile din șapte. La ei se mânca carne doar o dată pe săptămână. Sâmbăta se tăia o pasăre din care se pregăteau două feluri și se serveau Duminică după ce se întorceau de la Biserică.
Bunica n-a apucat epoca marketing-ului agresiv și omniprezent care face extrem de atractive reclamele la mâncare nesănătoasă și în fața căruia mulți s-au predat și nu mai pun nimic la îndoială.
Bunica a avut noroc să trăiască într-un mediu mai puțin obezoid, cu mai puține substanțe chimice și chiar toxice, din mediul înconjurător și aproape orice produs care ne înconjoară.
Apa pe care o bea era o apă curată de izvor sau din fântână, dintr-o epocă cu mai puțină industrie, deci fără atâtea deversări și contaminări ale pânzei freatice.
Și nu în ultimul rând, a fost binecuvântată cu o zestre genetică mult mai strong decât a noastră. Firesc, a preluat genele străbunicilor care au trăit într-un mediu fară industrializare, deci fară poluare.
Care este părerea dumneavoastră despre acest subiect?
Își pot permite generațiile actuale să consume orice din oferta de pe piață, fără restricții și să atingă vârstele bunicilor și străbunicilor noștri?
Ce obiceiuri sănătoase de ale bunicilor mai știți care ar merita să fie readuse în prim-planul vieții noastre moderne?"
Sursa: Maria Solomon, repost 2020
