20/12/2025
Astăzi, în terapie, am vorbit despre întâlnirile online. Clienta mea m-a întrebat, cu multă sinceritate:
„Cum știu că l-am găsit pe alesul?”
I-am spus că ideea de „alesul” ne pune, de multe ori, mai multă presiune decât ne ajută. Trăim într-o perioadă în care avem foarte multe opțiuni. Când ai una sau două, e mai ușor să alegi. Dar când ai zeci sau sute de posibilități, apare neliniștea. Încep întrebările: Dacă nu e acesta? Dacă există cineva mai potrivit?
În timp, ajungem să credem că trebuie să fim complet siguri. Că, atunci când apare persoana potrivită, nu vom mai avea nicio îndoială. Și când credem că am găsit-o, apare o altă presiune: ce înseamnă, de fapt, „alesul”? De multe ori înseamnă: tu ești persoana care m-a făcut să mă opresc din căutare. M-ai făcut să nu mai privesc în alte direcții. Și asta pare un semn mare.
De aici începe idealizarea. Dacă m-ai făcut să nu mai caut, înseamnă că ești extraordinar. Și dacă ești extraordinar, înseamnă că îmi vei liniști toate fricile și îmi vei împlini toate nevoile. Iar nevoile noastre sunt multe. Poate mai multe ca niciodată. Așteptăm de la o singură persoană să fie prieten, partener, sprijin emoțional, confident, egal intelectual, poate părinte, poate salvator.
I-am spus ceva important: nimeni nu poate fi totul pentru noi. Oricât de bun, de prezent sau de iubitor ar fi, un singur om nu poate umple toate golurile. Când punem această povară pe umerii cuiva, ne pregătim pentru dezamăgire — și pe noi, și pe el.
Apoi am vorbit despre o altă întrebare, poate mai sănătoasă:
„Cu cine pot construi o viață?”
Nu o viață perfectă, ci una reală. Cu cine pot scrie o poveste care va avea momente frumoase, dar și grele. Pentru că toate relațiile au dificultăți. Nu există cuplu fără probleme.
Diferența nu este dacă vor exista probleme, ci ce fel de probleme ești dispusă să trăiești. Cu o persoană vei avea anumite provocări, cu alta — altele. Întrebarea este: cu cine simți că poți crește, repara, învăța și merge mai departe, chiar și atunci când nu e ușor?
