
25/01/2024
Până nu demult munca avea ca scop în primul rând . Oamenii munceau pentru un trai mai degrabă elementar. De aceea nu acordau prea multă atenție pornirilor sufletești, acea calitate a experienței trăite din timpul activității. Nici poveste de a cultiva pentru ceea ce faci sau de a dezvolta o activitate plecând de la o pasiune.
Ca atare munca s-a bazat pe stereotipuri culturale, adânc înrădăcinate, conform cărora a munci este o impunere, o formă de constrângere și un atentat la libertate. Și atunci cm să fie plăcut să muncești?!
Revenind în prezent, unii oameni au început să dea o mai mare muncii lor decât a se învârti doar în jurul supraviețuirii. Ba chiar generația actuală este mult mai mult conectată la plăcere, poate prea mult. Să faci ceva cu plăcere și este un deziderat însă nu putem selecta doar ce ne place.
Un element comun tuturor generațiilor rămâne problema lipsei de și . Numai că și varietatea în muncă depinde de semnificația pe care o dăm temporar acelei activități. Când ai un scop bine definit și știi către ce te îndrepți, condițiile efective de muncă sunt mai puțin importante.
Mai devreme sau mai târziu, fiecare în ritmul său, poate să ajungă la acel nivel de expertiză care chiar oferă libertatea de a alege genul de muncă pentru care să fii plătit, recunoscut și apreciat!