18/04/2024
Experiența nașterii într-o maternitate de stat
Astăzi vin cu o postare off topic pentru că îmi urmăresc pagina multe mămici și viitoare mămici și chiar cred că informațiile pe care le veți regăsi aici vă pot fi de folos.
Acum 9 luni și jumătate aproximativ, aveam parte de cea mai intensă experiență a vieții mele din toate punctele de vedere. Experiența nașterii. Am devenit mămica lui Casian. Pfiu, ce amintiri frumoase… Da, chiar sunt amintiri frumoase.
Dar haideți să derulăm timpul și mai mult pentru a vă putea povesti cm eu, viitoare mămică responsabilă am ales maternitatea de la Covasna, atât pentru procesul monitorizării sarcinii cât si pentru procesul nașterii și implicit al recuperării post-partum. Văzusem în trecut o postare pe Facebook în care se comunica faptul ca s-a redeschis secția de obstetrică ginecologie de la Covasna, fiind dotată și renovată recent. Mi s-a părut o veste interesantă care s-a înmagazinat în creierașul meu care nu știa ce avea să îl aștepte peste ceva timp… În momentul în care am aflat de existența lui bebe Casi, evident trebuia să mă decid asupra unei instituții medicale dotată cu un medic ginecolog care să ne aibă sub observație și îndrumare. Toate mămicile din jurul meu au ales ca experiența nașterii să o parcurgă în orașele vecine, Braşov sau Sfântu Gheorghe, însă, ‘ding’, mi-am amintit de maternitatea de la Covasna și am ales-o pe aceasta din mai multe considerente: trafic extrem de lejer, distanță mai scurtă plus că eram foarte aproape de locul de muncă al tatălui meu în caz de orice… “Bun, păi atunci hai să vedem ce opțiuni avem”. Și ia-te frumușel, Cătălina, ia site-ul spitalului la puricat, apoi ia fiecare doctor în parte, fă un scurt research și alege. Zis și făcut. După o scurtă dezbatere cu viitorul tătic, am ales-o pe doamna Ana Maria Lihaciu (o doamnă doctor profesionistă și dulce, tare dragă ne-a rămas) și bine am făcut ! Țin să menționez faptul că am mers încă de la început cu bilet de trimitere de la medicul de familie, deci toate consultatiile periodice au fost gratuite și, contrar așteptărilor, am reușit sa ma programez chiar următoarea săptămână, apoi ne-am văzut cu doamna doctor din 3 în 3 săptămâni, iar în ultimele 2 săptămâni de sarcină, un pic mai des. Perioada sarcinii a trecut repede iar eu am încercat să mă bucur de tot ceea ce mi-a oferit. Acum, mă uit cu nostalgie și cu dor la alte viitoare mămici cu burtici și încerc să mă mai bucur câteodată de mișcările fetale din exteriorul burticii, bineînțeles, cu acordul mămicilor 🥹.
Și acum să intrăm în “miezul” subiectului. La recomandarea medicului, am născut prin cezariană. O grămadă de lume era în jur, 2 medici se ocupau de operație, un alt medic anestezist de mine, iar alte câteva asistente așteptau să vină minunea. Anestezia a întârziat să își facă efectul la prima puncție așa că, o altă doză mi-a fost administrată, moment în care corpul meu a început să simtă o senzație de amorțeală aproape pe întreaga lui suprafață. Am închis preț de câteva minute ochii din cauza senzației de greață, am primit repede o doză de metoclopramid și parcă, parcă, mă luase și somnul. Nu am apucat să îmi fac ordine în gânduri că îi si aud glăsciorul micuțul meu. Cum a spus și doamna asistentă: “nici nu a ieșit bine din burtică și și-a făcut auzită prezența cu mare hotărâre”. Doamne, ce amalgam de sentimente.. atunci s-a oprit timpul în loc și eternul, serenitatea și dragostea s-au aliniat în jurul nostru. După alte câteva minute, am făcut cunoștință, ne-am simtit, ne-am vorbit și ne-am “plâns” unul de dragul celuilalt, timp în care domnii doctori “brodeau” la burtica mea (care nu era chiar o burtică având în vedere ca aveam +14 kg 😅 dar folosind diminutivul, parcă par mai puține 😂). Totul a decurs bine, iar eu am fost transportată în salonul de terapie intensivă, iar Casian la etaj, la neonatologie. Vorbind cu sora mea și cu alte proaspete mămici, știam deja că mă voi întâlni cu al meu puiuț abia următoarea dimineață, când voi fi mutată în salon. Fiind maternitate mică, am fost singură la ATI și am aflat ca mai este o singură mămică în toată maternitatea care născuse de 2 zile și o altă doamnă foarte drăguță care suferise o operație și care mă cunoștea încă de când eram mai micuță. Am fost totuși fericită pentru faptul că soțul a primit permisiunea de a mă vizita la scurt timp după ce am născut și am putut împărtăși cu el experiența nașterii. În tot acest timp, am fost vizitată de medicii cu care am născut, periodic, pentru a urmări evoluția stării mele. Doamnele asistente veneau să se intereseze și ele de modul în care mă simțeam și să mă întrebe dacă am nevoie de ceva din oră in oră. Cred ca emoțiile care mi-au inundat corpul în momentul nașterii alături de anestezie și-au făcut bine efectul pentru că până noaptea pe la 02:00, 03:00, am simțit rareori doar un disconfort ușor, apoi, am încercat să mă mișc mai mult și atunci intensitatea durerii creștea, însă nimic insuportabil.
Revenind la momentul cronologic în care rezolvam cu certificatul de naștere al bebelușului nostru, stăteam de vorbă la ATI și ne uitam la primele pozele ale lui Casian când tocmai “pășea” în noul mediu extrauterin. La un moment dat, vine o doamnă asistentă de la neonatologie care avea grijă și de Casi și mă întreabă dacă nu doresc să îl aducă pe bebe să îl punem la sân să vedem cm se comportă. Mi s-a luminat fața și instant m-am gândit din nou că sunt o norocoasă pentru faptul că mă aflu acolo. Bineînțeles că am spus ca sunt de acord și iată-ne ce start minunat am avut, pentru că la aproximativ 4 ore de la naștere, Casi a fost atașat la sân și în ciuda faptul că am născut prin cezariană, băiatul meu sugea și și înghițea, semn că colostrul a sosit. Ce împlinire am putut să simt…
Noaptea a trecut greu fiindcă așteptarea era lungă. Eram nerăbdătoare sa merg în salon și să mă lipesc de bebelușul meu și el de mine și nimeni și nimic să nu ne mai despartă. Faptul că bebe Casi nu a fost hrănit cu formula, deci nu a făcut cunoștință cu biberonul, ne-a ajutat cel mai mult în călătoria noastră cu alimentația exclusiv la sân și, deși a făcut și icter și a fost pus la lampă (fototerapie) pentru a grăbi eliminarea excesului de bilirubină, asistentele au fost empatice și drăguțe și l-au adus de fiecare dată când dădea semne de foame (destul de des). Am anunțat asistentele ca nu doresc să îl hrănească cu formula și mi-au spus faptul că ele sunt pro-alăptare și m-au sfătuit și ajutat cu privire la stimularea lactației. Mană cerească au fost pentru o proaspătă mămică plină de nou și de frici. A doua zi de spitalizare, rămăsesem singura mămică pe secție, eram vizitată de familie și de cadrele medicale pentru tratamente și alte doleanțe. Au fost 5 zile luuungi de spitalizare fiindcă nerăbdarea de a ne acomoda în formulă completă acasă era mare, însă atenția și grija tuturor cadrelor medicale au făcut ca timpul să treacă mai lin și mai ușor.
În cazul nostru, zicala: ”Omul sfințește locul” este foarte potrivită contextului. Latura umană, empatică a cadrelor medicale cu care se întâlnește o mămică pe toată perioada sarcinii, a nașterii și a recuperării post-partum trebuie să fie nelipsită din “fișa postului” acestora. O femeie după naștere suferă schimbări psiho emoționale și hormonale majore, iar suportul specialiștilor din spitale, al familiei și al persoanelor dragi pot “îndulci” întreaga experienta și pot întări încrederea de sine a mamei, element atât de important pentru noul său rol major din viața ei, acela de mamă.
Eu am simțit ca Dumnezeu lucrează prin oameni, oameni care au făcut ca amintirea experienței nașterii să fie una despre care relatez cu zâmbetul larg.
Trebuie totuși să menționez faptul că, fiind o maternitate așa mică, nu sunt medici care pot asista în cazul în care travaliul se declanșează noaptea, astfel că, la primul semn care ar anunța că procesul nașterii urmează să aibă lor, e necesar să fie anunțat medicul ginecolog pentru a primi îndrumările necesare.
Cum a fost experiența nașterii pentru voi, mămici minunate ? ❤️
