12/03/2026
Bună ziua tuturor! Ce mai faceți? Cum e vremea pe la voi?
Să vă spun ce am mai făcut 😊
* Am trecut printr-o pleurită ( inflamație a pleurei, pielița care învelește plămânii) , în urmă unei răceli, care s-a manifestat prin tuse obsesivă, disperantă, enervantă, istovitoare! Rezultatul : durere mare în piept, partea dreaptă, sub implant și operație , rigiditate în mișcare, STRES, nu cumva să fie o complicație la operatie, pneumonie, metastaze și toate mamele 🥺 Drept urmare :
* am făcut analize, sunt ok, doar mici semne de infecție, normale în răceli, drept urmare :
* Am făcut radiografie la plămâni, drept urmare:
* Luni și marți am vizită la Iași la oncolog și la pneumolog 🫣
Apoi:
* Am mai pictat, perioada asta sunt feministă, mai ales că a fost 8 martie, deci pictez doamne 😊
*Am reînceput să ies cu bicicleta, corpul meu avea nevoie de sport, plus că dorm ca un prunc , recomand! 👍
* Am încercat să merg mai des la Biserică, lucru care mă bucură nespus, îmi lipsea, doar că știți cm e, te mai acaparează lenea, nu ai cu cine, te-ai culcat târziu cu o seară înainte, diverse 🫣. Măcar spiritual nu am lenevit, chiar dacă nu am mers la Biserică des, nu există zi să nu vorbesc cu Dumnezeu, să nu mă rog sau să nu mulțumesc, e ceva minunat să fii apropiat de Divinitate , să ai sentimentul că Dumnezeu e cu tine și te protejează, te iubește 🙏
Și partea dură, dar necesară:
* În diverse contexte ,am mai primit niște lecții, lumea chiar s-a schimbat, nu mai e omenie, sinceritate, nu mai știi în cine să ai încredere, ajungi să te uiți peste umăr la tot pasul, lumea NU MAI SALUTĂ!
Eu nu știu, poate sunt demodată, exigentă, dar ... la sat, să dai nas în nas cu un om și să nu spui nimic....eu nu concep! Pentru mine ,ca om, ca părinte, ca profesor, ca vecin....e foarte important respectul, dragostea de aproape, SALUTUL , așa banal cm pare el! Un simplu BUNĂ ZIUA, zice totul despre tine ca om! Când a încetat lumea să comunice și să respecte ? !
Ca să vedeți cât a însemnat salutul pentru mine , vă spun două istorioare: prima istorioară avea loc în clasa I, când doamna învățătoare ne-a explicat atât de frumos despre importanța salutului, că până acasă am spus BUNĂ ZIUA tuturor,chiar și oamenilor de pe partea ailaltă de stradă, iar a doua avea loc în primele zile de liceu, când eu, fata de la țară care saluta în satul ei pe toată lumea, a salutat și în oraș toți necunoscuții întâlniți în aproximativ 1 km de drum până la colegiu. Atâta eram de fixată pe forma asta de respect că și în oraș ajunsă, am salutat o vreme pe toată lumea, părând probabil ori nebună ori "țărancă" în sensul acela peiorativ, folosit și azi 😁
* Încă o întâmplare recentă și închei ( am fost cam nevorbită, mă iertați) : ducând copiii mei și din vecini pe la școală/grădiniță, într-una din zile m-am revăzut cu un copil din altă generație de-a mea de la grădiniță! M-am bucurat enorm, ne-am îmbrățișat, am schimbat câteva vorbe și... BOMBĂ! Zice, în naivitatea sa, desigur,fără vină: Doamna, dar mie mi-a zis mama că ai cancer🫤 am înlemnit, am rămas, eu, bucovineanca, fără cuvinte! Am spus și eu ceva, că sunt bine, nu mai știu ce , să ies din context și în drum spre mașină m-am gândit! E doar o OPINIE PERSONALĂ (nu sunt supărată pe copil, nici pe părinte), dar eu nu cred că e un subiect de discutat cu un copil....m-a fulgerat un gând: DAR DACĂ ar fi fost una din fetițele mele cu mine, mai ales cea mare? Să afle așa că eu am cancer?! Eu orice le-am spus copiilor mei, dar am transformat totul în ceva mic, să nu împovărez persoanele cele mai prețioase ale mele cu vestea asta, cu acest cuvânt ,,cancer,, care îmi zbârlește părul și acum...
În fine, multe au mai fost, dar per total, trăiesc, sunt ok, afară e soare și frumos, eu mulțumesc lui Dumnezeu în aproape fiecare dimineață că mi-a dăruit încă și încă o zi și ...cam atât 😉
Vă îmbrățișez și vă urez zile liniștite, momente frumoase, sănătate și....prețuiți clipa! ♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️