Vlad Moldovan Terapeut Holistic, Targu-Mures (2025)

09/08/2025

De multe ori ne întrebăm de ce oamenii par să caute și totuși rămân pierduți. De ce merg la biserică, se roagă, dar nu simt nici vindecare, nici pace interioară.

Răspunsul nu e în rugăciunea în sine, ci în rădăcina din care ea pornește.

Religia, așa cm este predată de mii de ani, a pus accent pe închinare, reguli, dogme și teamă. A cultivat ideea că Dumnezeu e undeva departe, iar noi trebuie să ne târâm până la El prin vină, sacrificii și supunere.

Spiritualitatea, în schimb, nu are nevoie de intermediar. Nu cere ritualuri, ci prezență. Nu impune, ci dezvăluie. Te învață să sapi înlăuntrul tău, nu să cauți în afara ta. Să pui mâna pe sapa conștiinței, să u*i cu prezență și iubire, nu doar să aștepți un miracol.

Una se roagă pentru rod, cealaltă cultivă rodul.
Una vorbește despre păcat, cealaltă despre lecție.
Una te face să crezi că nu ești suficient, cealaltă îți amintește că ești deja întreg.

Diferența nu e între bine și rău, ci între a trăi pe pilot automat și a trăi treaz. Între a urma ceva din frică și a simți totul din iubire.

Suntem ființe spirituale care au ales să trăiască o experiență umană. Nu invers.

Și când începem să trăim din acest adevăr, nu mai e nevoie să credem în miracole. Începem să le trăim.

28/07/2025

Te-ai întrebat vreodată de ce porți în tine dureri care nu-ți aparțin?

De ce simți poveri pe care nu le poți explica, frici care nu-și au rădăcina în prezent, sau blocaje care nu se vindecă nici cu voință, nici cu logică?
Adevărul e că nu ești doar fiul părinților tăi. Ești ecoul unui neam întreg.

ADN-ul nostru nu poartă doar trăsături fizice. El înmagazinează suferințele nespuse ale străbunilor, traumele nerostite, rușinea, durerile, vinovăția, sacrificiile și credințele care i-au frânt pe cei dinaintea noastră.

Când spui „curăț arborele meu genealogic”, nu e o metaforă. E un act de eliberare profundă. Este alegerea de a nu mai transmite mai departe ceea ce ți-a fost transmis fără ca tu să ceri.

Această rugăciune nu este o poezie. Este o intervenție energetică directă asupra memoriei celulare.
Când o rostești cu intenție, ea desface noduri invizibile, rupe jurăminte de suferință, dizolvă programe moștenite de boală, vină și lipsă.

O rostești pentru tine, dar se simte în tot neamul tău. Se simte până la miezul viitorului.

Nu ești „rupt” sau „blestemat”. Ești doar încărcat.
Dar ai acum ocazia să îți iei puterea înapoi.
Să ștergi din sângele tău tot ce nu-ți mai servește.
Să nu mai transmiți durerea mai departe.

Aceasta este adevărata moștenire pe care o poți oferi: un sânge curat. O inimă eliberată.
Un neam întreg iertat.

CURĂȚAREA ADN-ului

Rup, elimin, dezintegrez și dizolv toate negativitățile care aduc instabilitate în arborele genealogic al tatălui meu și al mamei mele, din prima generație în care s-au format familiile lor până la moștenirea pe care am primit-o de la ei în această viață.

Elimin orice blestem care a căzut asupra mea cât și asupra descendenților: minciuni, suferințe, necazuri, singurătate, traume ale cuplurilor, vicii de tot felul (droguri, s*x, alcool, jocuri de noroc, pofte, obezitate), excese de anxietate, mizerie , frici, sclavie sau dependență de muncă, nefericire, tragedii, stima de sine scăzută sau lipsa de stimă de sine, depresie, egoism, despotism, boli moștenite de tot felul, fobii, depravare de orice fel, lipsa unei vieți normală și armonioase în cuplu, revoltă față de familie, maltratare, sadism,cru*ime,crize de inimă, sinucideri spirituale și fizice, dependențe de conflicte, sacrificii, accidente, dogme religioase greșite.

Elimin orice spirit competitiv negativ care generează invidie, ură și resentimente față de ceilalți, elimin și eliberez toate pagubele spirituale cauzate de resentimente, eliberez sărăcia mentală și fizică care a fost generată sau moștenită trăită în această viață și în alte vieți, așa cm șterg orice amintire din memoria mea celulară, care este gravată în subconștientul meu de la prima mea reîncarnare în planul pământesc până în prezent, tot ce este negativ, traumatic, orice program de teroare, panică, frică sau fobie, dăunător, problematic, distructiv, care generează memorie conștientă în această viață.

Îmi scot toate acestea din ADN-ul meu.
DECRET ȘI INSTAUREZ ,un sistem de sănătate plin de dragoste, abundență, prosperitate, seninătate, încredere, fericire ghidată de legi universale.

ELIBEREZ AICI ȘI ACUM.
S-A ÎMPLINIT
AȘA ESTE, ȘI AȘA SĂ FIE
MULTUMESC, MULTUMESC, MULTUMESC.

Vlad Moldovan

24/07/2025

Aud adesea oameni spunând: "Dumnezeu te bate!" Ai păcătuit, de aia te-a bătut Dumnezeu!” Sau „Dumnezeu a trimis boala ca să te pedepsească.” Sau și mai grav: „Ne merităm suferința, că am supărat pe Dumnezeu.”etc... Cred că reprezintă cele mai mari minciuni transmise din generație în generație.

Oameni dragi... dacă Dumnezeu este IUBIRE, și toți o spunem, o repetăm în rugăciuni, o scriem pe pereții bisericilor...atunci cm poate acea iubire să pedepsească, să provoace suferință, să trimită boli, accidente sau cataclisme? Este un paradox toxic, adânc înrădăcinat în dogme care au slăbit omul, nu l-au eliberat.

Adevărul este simplu și eliberator:
Dumnezeu nu pedepsește. Nu se răzbună. Nu cere frică. Nu are nevoie de umilința noastră. Dumnezeu ESTE în noi. Dumnezeu ESTE noi.

Catastrofele naturale, bolile, suferința...toate sunt părți ale unei lumi duale, unde liberul arbitru și alegerile colective modelează realitatea. Dumnezeu nu intervine să „dea cu biciul”. Omul, prin lipsa de conștiință, distruge natura. Omul, prin deconectare, își pierde sănătatea. Dumnezeu doar susține, iubește, dă viață constant și necondiționat. Iar acele voci care proclamă un „Dumnezeu furios”, care cere genunchii tăi la podea și lacrimi de vinovăție, sunt voci formate în frică, nu în lumină. Frica ține mintea în lanțuri.
Iubirea, în schimb, eliberează. Este timpul să ne dezvățăm de imaginea acelui Dumnezeu sever, cu toiag în mână. Este timpul să învățăm că adevărata credință nu se bazează pe frică, ci pe conexiune. Pe prezență. Pe iubire necondiționată.

Nu ești iubit mai puțin când greșești.
Nu ești pedepsit când treci prin suferință.
Nu ți se „dă” o boală ca să înveți ceva.
Învățarea vine din alegere, nu din pedeapsă.

Dumnezeu nu este sus, undeva, într-un cer al judecății care îți cere să te închini ori să pui sute de lei în cutia milei, că, vezi Doamne, îți faci aur în cer...
Dumnezeu este în tine. În respirația ta. În ochii tăi. În bunătatea ta. În blândețea pe care o dai altora.

Și dacă e să crezi într-un Dumnezeu real, viu și prezent învață să te iubești.
Căci acolo începe totul.
Acolo începe vindecarea.
Acolo încetează frica.

Gânduri bune tuturor!🙏🏻

17/07/2025

Am văzut multe până acum.
Dar nimic nu m-a obosit mai tare decât privirea aceea fals blândă a omului care zâmbește cu gura, dar mușcă cu sufletul.

Trăim într-o societate în care răutatea nu mai e ascunsă.
E afișată cu mândrie.
E convertită în glumă, „opinia mea sinceră”, „doar am spus ce gândesc” sau, preferata mea: „am dreptul să-mi spun părerea”.

Ce nu spune nimeni e că părerea aia vine, de cele mai multe ori, din frustrare, neîmplinire, invidie și un orgoliu pe care nici ei nu și-l mai pot duce.

Sunt oameni care nu pot dormi liniștiți până nu sapă puțin în viața altuia.
Oameni care se hrănesc cu bârfă așa cm tu te hrănești cu liniște.
Oameni care dacă văd că ești bine... trebuie musai să pună o etichetă, un „lasă că știu eu cm a ajuns acolo”, un „prea fericit ca să fie sincer”.
Le face bine. Îi hrănește. Îi urcă un pic peste golul lor.

Și poate ai crezut că dacă ești bun, dacă ești corect, dacă ai intenții frumoase… o să fie iubiți pentru asta.
Greșit.
Pentru unii, bunătatea e ca o oglindă.
Îi face să se vadă pe ei înșiși și să nu le placă ce văd. Așa că încep să te distrugă.

Am întâlnit oameni care confundă sarcasmul cu inteligența.
Care te înțeapă și apoi râd că „n-ai simțul umorului”.
Care te coboară subtil doar ca să se ridice ei cu un centimetru.

Și uite adevărul: nu ești obligat să stai în preajma lor.

Nu e evoluție să iubești tot ce te rănește.
Nu e lumină să stai în întuneric, sperând că tu îl vei lumina.
Nu e maturitate să înghiți venin doar pentru că „așa sunt oamenii”.

Este sănătate emoțională să spui: „de aici nu mai pot duce. Și nici nu mai vreau.”

Unul dintre cele mai subtile forme de abuz este cel care vine învelit în familiaritate:
prieteni care te compară, rude care îți explică „cum e mai bine”, colegi care-ți fac agenda și străini care îți analizează viața ca și cm ai fi la concurs.

Dar să nu-i judecăm.
Nu pentru că ar merita blândețea noastră, ci pentru că, în realitate, oamenii care fac rău sunt cei mai răniți.
Nu știu altă formă de exprimare. Nu știu cm e să trăiești fără frică.
Pentru că dacă ar ști... n-ar mai fi așa.

Totuși, nu e treaba ta să-i salvezi.
E treaba ta să te salvezi pe tine.
Să te vindeci de nevoia de a fi acceptat de cei care nu se acceptă pe ei.
Să te rupi de cei care te frâng încet.
Să te oprești din a încerca să te explici celor care nici măcar nu te ascultă cu adevărat.

Nu toți oamenii sunt răi. Dar nici toți oamenii merită acces la viața ta.

Alege-ți cercul cu aceeași grijă cu care îți alegi mâncarea sau aerul.
Pentru că energia cu care te înconjori… devine sănătatea sau boala ta. Psihică, emoțională, uneori și fizică.

Sufletul tău nu e o sală de așteptare.
Nu oricine are ce căuta acolo.

16/07/2025

Există o formă de vindecare despre care nu vorbește aproape nimeni.
Nu se vinde în farmacii. Nu vine în flacoane. Nu are reclamă. Nu cere ritualuri complicate.

Se numește recunoștință.

Recunoștința nu e doar „mulțumesc” spus din politețe.
E o trăire profundă care schimbă structura corpului.
Unii i-ar spune energie. Alții ar zice emoție pozitivă.
Eu am văzut-o vindecând oameni. Tăcut. Fără spectacol. Fără teorie.

Când ești recunoscător cu adevărat, corpul tău se relaxează.
Tensiunea dispare. Frica se domolește.
Creierul începe să elibereze alți hormoni, iar inima bate altfel.

Recunoștința nu schimbă neapărat realitatea
dar îți schimbă modul în care o porți în tine.

Nu e nevoie să ai totul perfect ca să fii recunoscător.
De fapt, tocmai când nu mai e nimic perfect,
recunoștința devine cel mai puternic act de prezență.

Mulți oameni așteaptă „să li se întâmple ceva”
ca să simtă fericirea.
Dar cei care învață să fie recunoscători
fără motiv
descoperă că fericirea nu vine.
Este deja acolo.

Ai băut apă azi?
Te-ai ridicat singur din pat?
Ți-ai putut îmbrățișa copilul?
Ai avut pe cineva care ți-a scris un mesaj?
Ai înțeles un lucru despre tine?
Ai respirat fără aparat?

Sunt oameni care plâng în spitale doar pentru unul din aceste lucruri.

Recunoștința nu e doar vindecare.
E maturitate spirituală.
E dovada că ai înțeles esența:
nimic nu ți se cuvine.
Totul ți se oferă.

Și dacă alegi să primești conștient ceea ce deja ai,
viața începe să-ți ofere și ceea ce încă aștepți.

Recunoștința nu este slăbiciune.
Este forma tăcută a inteligenței sufletului.

Cine învață să mulțumească în mijlocul haosului,
ajunge să creeze ordine în propria viață.

Asta nu e doar înțelepciune.
E o lege subtilă.
Pe care o știu puțini. Dar toți o simt.

Și poate... poate nu e prea târziu
să închizi ochii chiar acum și să spui:
„Mulțumesc. Pentru ce am. Pentru ce sunt. Pentru ce nu înțeleg încă.”

Acolo începe o altă viață.

13/07/2025

Azi am ocazia să EXIST. Mulțumesc.🙏🏻❤️

Există o clipă, una singură, în care toată viața se poate concentra. Nu este în trecut, nici în viitor. Este acum. Este această respirație. Acest gând. Această bătaie de inimă.

Mulți trec prin viață fără să fie cu adevărat vii. Se trezesc, muncesc, se agită, dar uită să simtă. Uită să existe. Uită că simplul fapt că sunt este un dar sacru.

A spune „mulțumesc” fără motiv aparent este, în realitate, cel mai înalt gest spiritual. E o recunoaștere a prezenței tale ca ființă între cer și pământ. E un act de smerenie și de putere, în același timp.

Astăzi, poate nu ai tot ce vrei. Dar ai ceea ce contează: ai ocazia să trăiești.
Poți privi cerul, poți atinge inima cuiva, poți schimba o gândire, o destinație, un suflet. Doar pentru că exiști.

Îți reamintesc: viața nu îți este datorată. Ți-a fost oferită.

Așadar, trezește-te. Fii atent. Fii viu.
Și spune: „Mulțumesc. Azi am ocazia să EXIST.”

13/07/2025

„Beach, Please" sau cm un festival aparent inofensiv produce o degradare spirituală în masă...

De Vlad Moldovan, terapeut holistic și explorator al conștiinței umane...

Ce este un festival precum „Beach, Please”? Un simplu eveniment mu*ical? O petrecere pe plajă cu lumini colorate și sunete vibrante? Sau poate ceva mult mai profund, mai periculos...o formă modernă de ritual colectiv prin care mii de tineri își pierd, subtil, câte o bucată din suflet?

În această lume modernă, unde zgomotul a devenit religie și distracția o formă de evadare spirituală, festivalurile de tipul „Beach, Please” sunt ca niște holograme strălucitoare ale unui paradis fals, în care euforia este doar o mască a golului interior. Holistic vorbind, nu vorbim despre mu*ică. Vorbim despre programare emoțională, despre desensibilizare spirituală și despre disoluția treptată a sinelui autentic.

Mu*ica nu este doar sunet. Mu*ica este vibrație. Iar vibrația creează realitate.

Studiile psihologice arată ceea ce misticii au știut de secole: mu*ica modelează conștiința. Iar atunci când mu*ica promovată este infestată cu mesaje de abuz, dependență, violență și nihilism, sufletul tinerilor încă fragil în construcția sa este deviat de la drumul său originar.

Adolescența este vârsta alchimiei interioare. Acolo se toarnă fundația identității. Iar ceea ce consumă mintea prin simțuri devine hrană pentru suflet sau otrava lui. La „Beach, Please”, artiștii principali au istorii penale, versuri care glorifică drogurile, s*xualizarea excesivă și crima. Nu e doar o mu*ică. E un set de frecvențe care dictează subconștientului: asta e cool, asta e viața.

„Nu o să mă droghez, merg doar pentru vibe…” ai mai au*it fraza asta, nu?

Realitatea este că majoritatea tinerilor care ajung la astfel de festivaluri nu pornesc cu intenții distructive. Dar contextul este cel care decide adesea comportamentul. Într-o atmosferă euforică, în care alcoolul curge, drogurile se oferă din palmă în palmă, iar presiunea socială face ravagii, acel „NU” spus acasă se topește ca gheața în soare.

Creierul, în fața sunetelor asociate cu experiențe euforice anterioare, devine un câmp de reacție. Studiile în neuropsihologie o numesc cue reactivity. Sunetele și versurile devin declanșatori ai poftelor de alcool, de droguri, de evadare. Și atunci, tinerii consumă nu pentru că sunt „răi” sau „slabi”, ci pentru că sunt prinși într-un experiment psihologic de masă, sub forma unui show.

Din perspectiva holistică, ce se întâmplă cu sufletul lor?

Se produce o fracturare energetică. Sufletul nu moare, dar se retrage. Se adâncește în tăcere. Rămâne prezent doar corpul dansând, râzând, filmând stories, dar în gol interior.

Iar după festival? Vine căderea.

Toate stările euforice artificiale vin la pachet cu un recul: oboseală cronică, anxietate, gânduri negre, gol sufletesc. Mulți nu vor realiza niciodată de ce. Dar din punct de vedere holistic, explicația este simplă: vibrațiile joase ale acelor zile și nopți rămân impregnate în câmpul energetic și emoțional, și provoacă dezechilibre pe termen lung.

Cei mai afectați? Cei care vin acolo ca să uite durerea.

Mu*ica devine un anestezic. Un pansament pe răni nevindecate. Cei care suferă emoțional, care trec prin despărțiri, traume, sau lipsă de sens, găsesc în astfel de festivaluri o scăpare temporară. Dar exact aceștia sunt cei mai vulnerabili. Pentru că dincolo de beat-uri și lumini, acolo îi așteaptă tentații sub forma alcoolului, substanțelor sau s*xualității compulsive.

Ce putem face ca părinți, terapeuți, sau suflete trezite?

Nu să interzicem, ci să CONȘTIENTIZĂM.

Să le vorbim despre energie, nu doar despre reguli. Să le explicăm că fiecare experiență lasă urme în câmpul lor subtil. Că sunt ființe de lumină, și că au dreptul la bucurie, dar nu la orice preț. Că distracția nu trebuie să vină la pachet cu autodistrugerea. Că libertatea adevărată e să spui „NU” în fața unui „DA” colectiv manipulat.

Închei cu un adevăr simplu:

Fiecare festival este un portal. Ori te înalță, ori te coboară.

„Beach, Please” nu este doar un nume. Este un joc de cuvinte. Un mesaj codificat. O chemare superficială către distracție, dar care ascunde o realitate mai adâncă: marea îți spală trupul, dar îți poate lua și sufletul dacă nu ești atent.

Alege înțelept. Vibrează înalt. Gânduri bune, tuturor!🙏🏻

07/07/2025

Nu îți lipsește nimic. Doar ai fost învățat să cauți afară ceea ce locuiește înăuntru.

Am stat mult cu mine în tăcere și mi-am dat seama de ceva:
Toată viața am crezut că îmi lipsește ceva… că trebuie să găsesc, să ating, să obțin.
Să devin "cineva".
Să fiu validat, iubit, înțeles.

Am căutat sensul în priviri străine.
Am așteptat acceptarea din vorbe goale.
Am sperat că liniștea va veni din afară.

Dar nu a venit. Pentru că nu putea veni de acolo.

Adevărul e că nimeni nu m-a învățat să mă uit în mine.
Să rămân.
Să nu fug când doare.
Să ascult tăcerea, nu zgomotul.

Și atunci am înțeles:
Tot ce am căutat în lume era deja în mine.
Dar eu eram în altă parte.

Nu e ușor să te întorci la tine.
Uneori pare mai simplu să continui să cauți.
Dar când îți aduci privirea spre interior, ceva se aliniază.
Nu imediat. Dar profund.

Nu îți mai cauți sufletul în alții.
Nu mai ceri iubirea pe care nu ți-o dai.
Nu mai aștepți să vină cineva să te repare.

Ești acasă. În tine. Și nu-ți mai lipsește nimic.

📿 Am scris asta pentru mine, dar poate ajunge și la tine. Dacă ai simțit ceva citind, înseamnă că o parte din tine se pregătește să se întoarcă acasă. 🌿

04/07/2025

📿 REVENIREA LA SINE: VINDECAREA CARE NU SE ÎNVAȚĂ, CI SE ÎNTOARCE
✧ de Vlad Moldovan, terapeut holistic ✧

În tăcerea dintre două bătăi ale inimii se află răspunsul la cea mai adâncă durere: de ce nu mă simt întreg?

Trăim într-o lume care ne cere să ne grăbim, să reușim, să demonstrăm. Dar corpul nostru – acest templu sacru al sufletului nu uită niciodată. El stochează fiecare umilință, fiecare abandon, fiecare „nu ești suficient”.

🌀 Cei mai mulți oameni nu au nevoie de mai multă informație. Au nevoie de întoarcerea acasă către ei înșiși. Trauma nu este doar o amintire dureroasă, ci o întrerupere a conexiunii cu propriul sine. Vindecarea nu înseamnă să repari ceva stricat. Înseamnă să reamintești corpului și sufletului tău că sunt deja întregi.

🌿 Holismul nu privește omul ca pe o colecție de simptome, ci ca pe o ființă multidimensională: trup, minte, suflet, câmp energetic.
🔮 Terapia holistică nu tratează problema, ci îl ghidează pe OM către esența lui nemanipulată, necondiționată, vie.

🔻 Iată un adevăr uitat:

> ✧ „Când te reconectezi cu cine ești cu adevărat, corpul începe să respire din nou. Iar vindecarea devine inevitabilă.” ✧

👁‍🗨 Cum începi această reconectare?

1. Învață să asculți corpul nu mintea, nu frica, ci semnalele subtile ale trupului tău.

2. Observă-ți emoțiile fără rușine. Fiecare furie, fiecare lacrimă, fiecare frustrare e o rugăciune neau*ită.

3. Întoarce-te în natură. Ea îți arată cine ești în absența condiționărilor sociale.

4. Începe o călătorie ghidată cu cineva care nu te repară, ci te ține în siguranță cât tu te regăsești.

💠 Eu sunt aici ca ghid, nu ca salvator. Misiunea mea este să-ți amintesc cine ești, înainte de a fi fost rănit.

💬 Dacă ai simțit ceva în inimă citind aceste rânduri, înseamnă că sufletul tău ți-a dat un semn. Nu-l ignora.

🤍 Cu recunoștință,
Vlad Moldovan, terapeut holistic.🙏🏻

17/06/2025

Uneori, un apus spune mai multe decât toate cuvintele adunate la un loc...

Astăzi am simțit din nou cât de repede se face târziu în viața unui om.
Cât de fragilă este clipa.
Și cât de important este să nu o irosim.

Ne încrâncenăm, ne supărăm, ne agățăm de lucruri fără esență...
Dar uităm că singurul adevăr e trecerea.
Trecem. Toți. Fără excepție.

Azi mai mult ca oricând, simt că merită să ne bucurăm de fiecare zi,
să iertăm, să iubim, să ne trăim adevărul,
să nu lăsăm frumusețea vieții să treacă pe lângă noi
în timp ce ne luptăm cu umbrele trecutului.

Fii blând cu tine.
Fii bun cu cei dragi.
Și nu uita să privești apusurile.
Ele ne amintesc că și sfârșitul poate fi frumos… dacă a fost trăit cu lumină.

16/06/2025

Pentru mine, natura nu e doar un decor frumos în care fac poze. Este medicamentul meu. Este locul în care mintea se liniștește, corpul se detensionează, iar emoțiile curg fără blocaje. Aici nu trebuie să joc niciun rol. Nu trebuie să spun nimic. Doar să fiu. Când mă îndepărtez de agitația orașului, mă apropii de mine. Respirația devine mai adâncă, gândurile mai clare, iar inima mai ușoară. Nu e doar terapie. Este întoarcerea acasă, acolo unde vibrația vieții e autentică, neviciată, vie...

În fiecare fir de iarbă, în liniștea câmpului, în atingerea vântului... îmi reamintesc că vindecarea nu vine întotdeauna din pastile sau din explicații. Ci din prezență. Din simplitate. Din a te așeza cu tine însuți, acolo unde lumea nu te mai cere, ci te conține... 🙂

14/06/2025

VIBRAȚIA ZILEI/Precum în Cer, așa și pe Pământ...
..sau cm gândul devine trup, iar trupul devine rugăciune

Există un adevăr vechi cât lumea, dar mereu redescoperit atunci când viața ne pune în fața propriei esențe: tot ce e sus se reflectă jos, și tot ce e înăuntru prinde formă în afară. Nu e poezie. E realitate subtilă.

Trăim într-un univers ordonat, în care fiecare gând poartă o vibrație, fiecare emoție are o ecou în celule, și fiecare dezechilibru sufletesc lasă o urmă în corp.

Când mintea ți-e tulbure, nici stomacul nu digeră cm trebuie. Când porți în tine frică, furie sau rușine oricât ai mânca „sănătos” trupul tău nu va absorbi hrană, ci tensiune.

Și invers: când corpul e neglijat, când nu dormi, nu te hrănești corect, nu respiri conștient, mintea începe să alunece spre haos, iar sufletul să se închidă.

Precum în Cer, așa și pe Pământ înseamnă că nu poți cere claritate mentală și pace sufletească dacă viața ta fizică e haotică. Dar nici nu poți construi sănătate autentică fără a te întoarce spre Sine spre ceea ce e etern, înalt și viu în interiorul tău.

Suntem mai mult decât carne și oase. Suntem ființe energetice, vibrând în același ritm cu Natura, cu Universul, cu Dumnezeu.

Adevărata vindecare apare atunci când începem să ne privim nu ca pe niște probleme de rezolvat, ci ca pe niște oglinzi sacre.

Când îți asculți cu sinceritate durerile, nu le mai cari. Când îți hrănești sufletul, corpul începe să se trezească. Când îți onorezi emoțiile, mintea se liniștește.

E timpul să ne reamintim: corpul nostru e altarul în care se coboară spiritul.
Nu există separare între planul divin și cel pământesc doar uitare.

Iar reamintirea începe simplu: printr-un act de prezență, printr-un respirație profundă, printr-o alegere conștientă.

Și, poate, printr-o întrebare rostită cu blândețe:
„Ce ar face acum partea divină din mine?”

Răspunsul nu va întârzia. Îl vei simți în inimă. În trup. În viață.

Cu recunoștință!😊🙏🏻

Vlad Moldovan Terapeut Holistic

09/08/2025

28/07/2025

24/07/2025

17/07/2025

16/07/2025

13/07/2025

13/07/2025

07/07/2025

04/07/2025

17/06/2025

16/06/2025

14/06/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category