10/05/2026
Tot mai multe date din ultimii ani ne arată că nu orice pacient cu balonare și tulburări digestive are același tip de dezechilibru intestinal. Iar unul dintre cele mai importante lucruri pe care încă multă lume nu le cunoaște este legătura dintre constipația cronică și supraproducția intestinală de metan.
Mult timp, când se vorbea despre SIBO sau disbioză intestinală, accentul era pus aproape exclusiv pe diaree. În realitate, există pacienți care au exact opusul: tranzit foarte lent, senzația că intestinul „nu se mișcă”, balonare importantă după mese, distensie abdominală, senzație de presiune abdominală, flatulență și constipație persistentă, uneori de ani de zile.
În multe dintre aceste cazuri, discutăm despre IMO, adică intestinal methanogen overgrowth. Practic, o suprapopulare intestinală cu microorganisme producătoare de metan. Important de înțeles este că nu vorbim strict despre bacterii, ci despre archaea metanogene, microorganisme diferite de bacterii, dintre care cea mai cunoscută este Methanobrevibacter smithii.
Aceste microorganisme produc metan la nivel intestinal, iar metanul nu este doar un gaz care apare pe testele de respirație. Există date care sugerează că el poate influența direct motilitatea intestinală și poate încetini tranzitul. De aceea, mulți pacienți cu IMO ajung să aibă constipație cronică, uneori severă, asociată cu balonare importantă și senzația de evacuare incompletă.
Recent, în revista Clinical Gastroenterology and Hepatology a fost publicată o meta-analiză foarte importantă intitulată „Symptom Profile of Patients With Intestinal Methanogen Overgrowth”. Autorii au analizat 19 studii care au inclus peste 1200 de pacienți cu IMO și peste 3000 de controale.
Rezultatele au fost foarte interesante.
Pacienții cu IMO prezentau frecvent:
• balonare
• constipație
• dureri abdominale
• flatulență
• greață
• modificări de tranzit
Dar cel mai important aspect a fost faptul că pacienții cu IMO aveau o prevalență semnificativ mai mare a constipației și o severitate mai mare a acesteia comparativ cu persoanele fără IMO.
În schimb, diareea era mai puțin frecventă și mai puțin severă la pacienții cu supraproducție de metan.
Practic, începe să se contureze tot mai clar un anumit „fenotip” digestiv asociat cu metanul:
balonare importantă, tranzit lent, constipație, distensie abdominală și senzația că digestia stagnează.
Desigur, asta nu înseamnă că orice pacient cu constipație are automat IMO.
Constipația este o problemă complexă și poate avea foarte multe cauze:
aport redus de fibre sau lichide, sedentarism, hipotiroidism, stres cronic, tulburări de motilitate, disfuncții de planșeu pelvin, efecte adverse medicamentoase, sindrom de intestin iritabil cu constipație, disbioză intestinală, dezechilibre metabolice și multe altele.
Dar cred că este important ca atât pacienții, cât și medicii să înceapă să privească mai atent această posibilă legătură dintre metan și constipația cronică.
Pentru că foarte mulți pacienți ajung ani întregi să ia doar laxative, fără să înțeleagă de ce intestinul lor funcționează atât de lent.
Iar uneori, în spatele simptomelor, poate exista un dezechilibru real de microbiotă, de motilitate și de producție intestinală de gaze, care merită evaluat corect și abordat mai profund, nu doar „acoperit” simptomatic.
Microbiomul intestinal și motilitatea digestivă sunt mult mai complexe decât credeam acum câțiva ani. Și probabil că în următorii ani vom înțelege din ce în ce mai bine cât de mult pot influența aceste microorganisme funcționarea întregului tub digestiv.