Dr. Ciurea Naomi-Adina - Medic specialist gastroenterolog, Strada Negoiului 2A-3B, Targu-Mures (2026)

24/03/2026

Știți ca v-am spus acum câteva săptămâni într-un clip ca fac campanie de conștientizare legat de SIBO și diversele forme de SIBO. Chiar vreau să conștientizeze cat mai mulți oameni cât de important este să aveți un diagnostic corect și să nu acceptați diagnosticul de “sindrom de intestin iritabil” și voi să vă simțiți absolut mizerabil!

“Am SIBO… dar DE CE?”

Asta este întrebarea pe care aproape nimeni nu o pune corect.
Și, sincer, de aici pornesc cele mai multe eșecuri în tratament.

Pentru că SIBO NU este un diagnostic final.
Este o consecință.

Dacă nu înțelegem de ce a apărut, putem să tratăm bacteriile de 10 ori… și ele vor reveni.

Vă las mai jos un ghid simplificat, inspirat din exact genul de chestionar pe care îl folosesc și eu în practică. Citiți-l cu atenție și răspundeți-vă sincer.
1. MOTILITATEA – intestinul se mișcă corect sau nu?

Aici sunt foarte multe cazuri ignorate.

Întrebați-vă:
Ați avut toxiinfecții alimentare, gastroenterite, „enterocolite”?
Aveți boli autoimune?
Probleme tiroidiene?
Diabet sau prediabet?
Ați avut traumatisme (inclusiv comoții)?
Constipație cronică?

Dacă motilitatea este lentă, bacteriile nu mai sunt „măturate” din intestinul subțire și apare SIBO.
2. DIGESTIA – digerați corect sau nu?

Foarte subestimat.

Semne importante:
balonare rapidă după masă
reflux / arsuri
senzație de „prea plin”
digestie lentă a cărnii
alimente nedigerate în scaun
scaune grase sau greu de eliminat

Aici discutăm de acid gastric scăzut, enzime digestive insuficiente sau disfuncție biliară.

Dacă digestia nu este corectă, bacteriile primesc „mâncare” și proliferează.
3. OUTFLOW – există obstacole mecanice sau funcționale?

Nu pare intuitiv, dar este esențial.

Intervenții chirurgicale abdominale
aderențe
endometrioză
diverticuli
variații anatomice

Toate acestea pot crea zone unde conținutul stagnează. Și acolo apare SIBO.
4. STRESUL și AXA INTESTIN–CREIER

Foarte mulți pacienți ignoră complet acest aspect.

Întrebați-vă sincer:
sunteți în stres cronic?
anxietate?
somn prost?
perioade lungi de suprasolicitare?

Stresul încetinește motilitatea, afectează secrețiile digestive și modifică microbiomul. Nu este „în capul dvs.”. Este fiziologie pură.
5. MEDICAȚIA – uneori cauza este chiar tratamentul

Foarte important:

inhibitori de pompă de protoni
antibiotice repetate
antidepresive (anumite tipuri)
opioide
antidiaretice folosite cronic

Acestea pot modifica pH-ul, motilitatea și flora intestinală.
6. FACTORI mai rar discutați, dar reali

expunere la mucegai
hipermobilitate
infecții cronice
disbioze complexe
intoleranță la histamină asociată

SIBO NU apare din senin.
Este rezultatul unei combinații de factori.

Și aici este problema: majoritatea tratamentelor tratează doar bacteriile.

Dar dacă nu corectați motilitatea, digestia și factorii declanșatori, veți intra în ciclul clasic: tratament → mai bine → recidivă → tratament → recidivă.

Ce ar trebui să faceți concret

Nu vă grăbiți direct la „ce antibiotic sau supliment iau”.
Încercați să identificați cauza reală.
Lucrați structurat, pe etape.
Dacă cazul este complex, lucrați cu cineva care chiar înțelege mecanismele, nu doar „scheme”.

Pentru că, din păcate, văd frecvent pacienți tratați complet greșit, nu doar ca medicație, dar și ca logică.

Dacă ați citit până aici, luați-vă 5 minute și răspundeți sincer la întrebările de mai sus.
De multe ori, răspunsul este deja acolo.

23/03/2026

SIBO nu este, de cele mai multe ori, problema în sine. Este rezultatul.

Și dacă nu cauți cauza, o să ajungi să îl tratezi iar și iar. E foarte important să se trateze și cauza!!!

Văd foarte des pacienți care au făcut deja 2-3 tratamente. Antibiotice, plante, diete stricte, suplimente. Pe moment poate a fost puțin mai bine… dar apoi totul revine.

Și întrebarea este mereu aceeași: de ce?

Pentru că în spate nu e doar „o bacterie în plus”. Este un mecanism care nu funcționează corect.

De exemplu, motilitatea intestinală.
Dacă intestinul nu se mișcă cm trebuie, bacteriile nu mai sunt „împinse” mai departe. Stagnează. Și de acolo începe tot.

Asta o văd frecvent la pacienți cu stres cronic, cu disautonomie sau pur și simplu la persoane epuizate, care nu mai au ritm.

Aici nu ajută doar tratamentul pentru SIBO. Ajută și lucruri aparent simple: mese regulate, corectarea constipației, uneori prokinetice, somn, ritm.

Apoi este partea de sistem nervos.
Mulți pacienți sunt într-un „on” continuu. Corpul lor nu mai știe să stea în modul digestie.

Și atunci, oricât tratament ai da, dacă sistemul rămâne blocat în alertă, digestia nu se reglează.

De asta contează enorm partea de reglare nervoasă, nu doar pastilele.

Și ajungem la MCAS, care este mult mai frecvent decât credem.
Pacienți care reacționează la alimente „perfect ok”, care au perioade bune și apoi căderi fără explicație clară.

Acolo vorbim de mastocite care eliberează histamină și întrețin inflamația.
Și atunci apare cercul vicios: inflamație, permeabilitate intestinală, simptome digestive care nu mai cedează.

În astfel de cazuri, uneori ajută să reduci temporar histamina din alimentație, să identifici triggerii și să lucrezi mai fin, nu agresiv.

Mai este și partea de hipermobilitate, despre care aproape nu se vorbește.
Dar o văd în practică mai des decât m-aș fi așteptat.

Pacienți cu „intestin leneș”, reflux, balonare, constipație, care de fapt au o problemă de bază de țesut conjunctiv. Și de aici tot lanțul: POTS, MCAS, SIBO.

Și nu în ultimul rând, există și situații în care totul a pornit după o infecție sau pe un teren imun mai fragil.

Ideea este una singură și foarte importantă:

SIBO este vârful icebergului.

Dacă tratezi doar bacteriile, vei avea rezultate pe termen scurt. Apoi recădere.

Când începi să cauți cauza și să lucrezi etapizat, lucrurile încep, în sfârșit, să se lege.

Am pacienți care vin după tratamente „corecte”, dar fără rezultat.
Nu pentru că nu au făcut bine. Ci pentru că s-a tratat doar suprafața.

Dacă vă regăsiți în asta, nu înseamnă că nu mai aveți soluții. Înseamnă doar că trebuie schimbată abordarea.

23/03/2026

SIBO nu este doar „balonare”. Și cu siguranță nu se tratează cu protocoale luate de pe internet.

În practică, văd din ce în ce mai frecvent pacienți care vin deja cu scheme începute: prebiotice, probiotice, postbiotice, uneori toate simultan, fără o logică clară și fără o evaluare corectă în prealabil.

SIBO (Small Intestinal Bacterial Overgrowth) reprezintă o proliferare excesivă de bacterii în intestinul subțire, un segment în mod normal relativ sărac în bacterii, dar esențial pentru absorbția nutrienților. Problema nu este doar compoziția microbiotei, ci localizarea și comportamentul metabolic al acesteia.

Fermentația excesivă determină producție de gaze (hidrogen, metan, hidrogen sulfurat) și conduce la:
– balonare și distensie abdominală
– constipație, diaree sau alternanță
– durere abdominală
– reflux și eructații
– intoleranțe alimentare
– deficite nutriționale (B12, fier)

Din punct de vedere fiziopatologic, se descriu:
– SIBO predominant hidrogen
– IMO (intestinal methanogen overgrowth), frecvent asociat cu constipația
– exces de hidrogen sulfurat

Datele recente din literatură arată că:

Probioticele
Pot avea un rol în anumite contexte, în special ca adjuvant la terapia standard. Există date pentru tulpini precum Saccharomyces boulardii, Bifidobacterium și Lactobacillus. Cu toate acestea, nu sunt universal eficiente și pot agrava simptomatologia la unii pacienți.

Postbioticele
Reprezintă metaboliți bacterieni (de exemplu acizi grași cu lanț scurt) cu efecte asupra funcției intestinale și răspunsului imun. Sunt promițătoare, dar încă insuficient standardizate în practica clinică.

Prebioticele
Deși susțin creșterea bacteriilor benefice, în contextul SIBO pot exacerba fermentația și simptomatologia dacă sunt utilizate fără o strategie clară.

Concluzia este simplă: nu există un protocol universal pentru SIBO.

Managementul corect presupune:
– identificarea tipului de gaz predominant
– evaluarea motilității intestinale
– identificarea cauzei (nu doar tratarea consecințelor)
– individualizarea intervenției terapeutice

Este esențial de subliniat un aspect care, în practică, face diferența.

Nu lucrați cu oricine!!!!!

Chiar dacă simptomatologia este intensă și presiunea de a găsi rapid o soluție este mare, alegerea unui profesionist fără experiență reală în acest domeniu poate duce la agravarea situației.

Recent, am evaluat o pacientă tratată anterior pentru SIBO. Nu era vorba doar de lipsa de eficiență a tratamentului, ci de o abordare fundamental greșită:
– alegerea neadecvată a terapiei
– doze incorecte
– durată nepotrivită
– absența unei logici fiziopatologice coerente

Astfel de situații nu sunt excepții.

SIBO nu este un diagnostic simplu și nu se tratează prin algoritmi standard sau recomandări generale. Necesită înțelegere profundă a mecanismelor implicate și experiență clinică reală.

Nu tot ce este „natural” este sigur.
Nu tot ce circulă online este valid.
Și nu oricine vorbește despre SIBO știe să îl gestioneze corect.

Alegerea corectă a specialistului nu este un detaliu. Este o componentă centrală a tratamentului.

22/03/2026

„Nu e doar intestinul.
Și nu, un test normal nu exclude tot.”

Când vorbim despre histamină sau activarea mastocitelor (MCAS), lucrurile sunt mai nuanțate decât par.

Mastocitele sunt prezente în tot organismul, de aceea simptomele pot apărea în mai multe sisteme: piele, digestiv, respirator, cardiovascular sau neurologic.

Pacienții descriu frecvent roșeață, prurit, urticarie, balonare, crampe, diaree sau constipație alternantă, nas care curge, wheezing, palpitații, amețeli, brain fog sau parestezii.

Problema este că mulți caută un singur test care „să confirme tot”.

Dar în realitate nu există un test perfect pentru MCAS.

Triptaza serică poate fi în limite normale și totuși pacientul să aibă o simptomatologie sugestivă de activare mastocitară. Am întâlnit astfel de cazuri în practică, unde diagnosticul s-a conturat ulterior prin corelarea clinică, nu printr-o analiză izolată.

De ce? Pentru că triptaza reflectă mai ales formele acute sau mastocitoza și nu surprinde toate tipurile de activare mastocitară.

De aceea, diagnosticul este unul clinic, integrativ, bazat pe simptomatologie, triggeri și răspunsul la intervenții, nu doar pe un marker de laborator.

În lipsa acestei abordări, pacienții ajung frecvent între mai multe specialități, fără un răspuns clar, pentru că fiecare simptom este tratat separat.

Medicina reală nu înseamnă să tratăm analize. Înseamnă să înțelegem mecanismul și să tratăm pacientul.

Dacă există simptome din mai multe sisteme, recurente, aparent fără legătură, merită o evaluare atentă și integrată.

21/03/2026

Atenție! Dezbatem un nou trend de circulă acum pe grupurile de pacienți!!!

În ultimele zile văd din ce în ce mai des recomandată dieta GAPS în grupurile de pacienți cu intoleranță la histamină.

Și cred că este important să clarificăm câteva lucruri, pentru că aici se face frecvent o confuzie majoră.

Dieta GAPS NU este o dietă standard pentru intoleranța la histamină. Este un protocol alimentar controversat, fără dovezi solide, care în anumite contexte poate ajuta, dar în altele poate agrava semnificativ simptomatologia.

Și exact aici apare problema.

Multe dintre alimentele promovate în GAPS sunt bogate în histamină sau stimulează eliberarea acesteia:
– supele de oase fierte îndelung
– preparatele gătite lent
– alimentele fermentate (varză murată, kimchi, kefir)
– avocado

Pentru un pacient cu intoleranță la histamină, aceste alimente pot duce la:
– balonare accentuată
– cefalee
– anxietate
– insomnie
– erupții cutanate
– agravarea simptomelor digestive

Și atunci apare întrebarea pe care o primesc foarte des: “De ce mă simt mai rău de când mănânc mai sănătos?”

Răspunsul este simplu: “sănătos” nu este universal.

Intoleranța la histamină NU se tratează cu o dietă generică.
Este un context complex, care poate include:
– disbioză intestinală
– SIBO
– inflamație intestinală
– dezechilibre hormonale
– activitate redusă a enzimei DAO

De aceea, abordarea corectă este una personalizată, etapizată și ghidată medical și prin consiliere nutrițională personalizată făcută de oameni cu experiență in gestionarea unor astfel de cazuri!!!

Un alt aspect pe care îl consider esențial:

Înainte de a urma recomandările cuiva din online, întrebați-vă:
– Ce pregătire are această persoană?
– Are studii medicale sau nutriționale acreditate?
– Este certificată de o instituție recunoscută?
– Are experiență reală cu pacienți?

Pentru că în sănătate nu vorbim despre opinii, ci despre responsabilitate.

Nu orice persoană care „a încercat pe sine” sau „a citit pe internet” poate ghida corect un pacient cu o patologie complexă.

Iar aplicarea unor protocoale restrictive fără evaluare poate face mai mult rău decât bine.

Mesajul meu este acesta:

Nu urmați diete doar pentru că sunt „în trend”.
Nu transformați alimentația într-o sursă de anxietate.
Și nu vă bazați pe recomandări fără fundament medical.

Intestinul nu se vindecă prin extreme, ci prin înțelegere și strategie.

19/03/2026

NU VA LĂSAȚI ÎNȘELAȚI!!!!

Am stat și m-am gândit dacă să scriu sau nu această postare. Dar cred că este absolut necesar.

În ultima perioadă am observat tot mai multe comentarii, atât pe pagină, cât și în grup, care depășesc orice limită.

Am blocat deja persoane care folosesc această comunitate pentru a-și promova produse, suplimente sau „servicii” fără bază științifică și medicală. Nu voi permite ca această pagină să devină un spațiu de pseudoștiință.

Dar ceea ce m-a afectat cel mai mult este altceva.

Faptul că părinți îngrijorați, uneori disperați, cer ajutor — iar în comentarii apar recomandări precum:
„faceți chelare”
„faceți clismă”
„trebuie curățat colonul”
la copii mici. La bebeluși. La copii sub 3 ani.

Despre ce vorbim?

Vă spun foarte clar, ca medic: astfel de practici NU sunt indicate în aceste situații și pot face mai mult rău decât bine!!!!!!

Un copil NU este un adult în miniatură. Organismul lui nu are capacitatea de adaptare a unui adult și este mult mai vulnerabil.

Așa-numitele „chelări” sau proceduri de tip „curățare a colonului”: nu au bază științifică în aceste contexte, nu tratează cauza reală a simptomelor și pot produce efecte adverse importante

Mai ales la copii, pot duce la:
– dezechilibrarea microbiotei intestinale
– iritarea mucoasei digestive
– dezechilibre electrolitice
– deshidratare
– disconfort și stres major pentru copil
– întârzierea unui diagnostic corect

Văd în practică pacienți adulți care au trecut prin astfel de proceduri repetate și nu sunt mai bine — dimpotrivă.

Iar când aceste lucruri sunt recomandate pentru copii, de persoane fără pregătire medicală… este, sincer, inadmisibil.

La fel de inacceptabil este să vă folosiți de această pagină, de munca și reputația mea, pentru a vă promova produsele sau serviciile.

Eu nu fac asta pe paginile altor colegi. Nu intervin în comunități ca să-mi „atrag pacienți”.

Dacă aveți ceva de oferit, construiți-vă propriul drum, pe baze reale, nu folosindu-vă de munca altora.

Aceasta este o pagină de educație medicală.
Nu este un spațiu pentru promovare mascată.
Nu este un loc unde se dau tratamente după ureche.
Și, cu siguranță, nu este un loc pentru experimente pe copii.

Voi continua să moderez strict această comunitate.

Pentru că aici sunt oameni care chiar au nevoie de informații corecte.

19/03/2026

Ieri am un primit un mail foarte fain de la un pacient cu care colaborez de câteva luni bune… vă las aici print screen-uri/franturi din acest e-mail.
Astfel de mesaje îmi bucură inima și mă fac să cred ca munca mea ajunge acolo unde trebuie.

Sigur ca vom avea de lucru puțintel acum din nou dar suntem pe direcția absolut potrivita.

De apreciat acest pacient ca in ciuda programului pe care îl are a reușit să își facă o rutină și să se ocupe cu adevărat de sănătatea lui!

18/03/2026

Dacă te confrunți frecvent cu infecții cu Candida, această postare poate va fi pentru tine!

Candida nu apare „din senin”. Și, sincer, nu este niciodată doar o problemă locală.

O văd foarte des în cabinet: paciente cu candidoze recurente, tratate de nenumărate ori local, dar care revin. Și revin. Și revin.

Pentru că întrebarea nu este „cu ce ovule tratăm Candida?”, ci „de ce are mediul perfect să tot apară?”

Candida este, de fapt, o ciupercă care trăiește în mod normal în corpul nostru, mai ales în intestin. Nu face probleme cât timp există echilibru.

Problema apare când acest echilibru se pierde:
– după antibiotice
– în disbioză
– când bariera intestinală este afectată
– când imunitatea locală nu mai funcționează optim

Atunci Candida nu mai stă „cuminte” își schimbă comportamentul, devine invazivă, formează biofilm și poate coloniza alte zone, inclusiv mediul vaginal.

Și aici apare o nuanță foarte importantă, pe care mulți o ignoră. Nu toate microbiotele vaginale sunt la fel.

Avem tendința să spunem „e bine, are lactobacili”. Dar nu este suficient.

Studii recente arată clar:
– dacă microbiota este dominată de Lactobacillus crispatus → risc mai mic de Candida
– dacă este dominată de Lactobacillus iners → risc semnificativ mai mare

De ce?

Pentru că L. crispatus produce mai mult acid lactic, scade pH-ul vaginal și inhibă direct creșterea Candida.
În schimb, L. iners este mult mai „slab” în acest rol. Este prezent, dar nu oferă aceeași protecție.

Deci nu vorbim doar de „bacterii bune”. Vorbim de tipul lor și de cât de funcțional este acel ecosistem.

Și nu ne oprim la vagin. Intestinul contează enorm.

Există date care arată că scăderea bacteriilor producătoare de butirat (cum sunt unele Clostridia) favorizează Candida.

Butiratul nu este doar „încă un metabolit”:
– menține integritatea mucoasei
– susține imunitatea locală
– inhibă creșterea și chiar formarea de biofilm a Candida

Când acest echilibru lipsește:
– mucoasa devine mai permeabilă
– inflamația crește
– Candida capătă avantaj

Și exact de aici apar acele cazuri în care:
tratamentul local funcționează pe moment… dar recidiva apare rapid. Mai mult, microbiota vaginală influențează și răspunsul la tratament.

Pacientele cu floră normală (dominată de lactobacili funcționali) au rate mai bune de vindecare și recurențe mai mici, comparativ cu cele cu microbiotă dezechilibrată.

Asta schimbă complet modul în care ar trebui să gândim lucrurile. Pentru că nu mai este suficient să „tratăm infecția”. Trebuie să înțelegem mediul în care ea apare.

De aceea, în candidozele recurente, întrebările importante nu sunt doar:
– ce tratament local ați făcut
ci și:
– cm arată microbiota intestinală
– există disbioză?
– există istoric de antibiotice?
– există factori care mențin inflamația sau permeabilitatea intestinală?

Pentru că, în final, Candida nu este cauza principală. Este un semnal că undeva echilibrul este pierdut.

Și dacă nu corectăm acel echilibru, ne vom întoarce mereu în același punct.

18/03/2026

Constipația și cancerul colorectal. Ce e adevărat și ce nu.

Martie este luna dedicată conștientizării cancerului colorectal.
Și, inevitabil, apare întrebarea:
„Constipația crește riscul de cancer?”

Sună logic… dar lucrurile sunt puțin mai nuanțate.

Da, atunci când tranzitul intestinal este lent, materiile fecale stau mai mult timp în colon.
Asta înseamnă un contact mai prelungit între mucoasa intestinală și diferiți compuși din scaun – inclusiv substanțe potențial iritante.

De aici a apărut ipoteza că constipația ar putea contribui, în timp, la inflamație sau risc crescut.

Dar.

Când ne uităm la datele reale, lucrurile nu mai sunt atât de simple.

Un studiu mare, desfășurat pe zeci de mii de pacienți, a arătat că:
– inițial pare să existe o asociere foarte mică între constipație și cancer colorectal
– însă această asociere dispare atunci când se iau în calcul factorii comuni (genetici, stil de viață)

Cu alte cuvinte:
constipația în sine NU pare să fie o cauză directă de cancer colorectal.

Și asta este foarte important de înțeles.

Pentru că riscul real vine din altă parte:
– dietă săracă în fibre
– sedentarism
– obezitate
– disbioză intestinală
– inflamație cronică
– istoricul familial

Constipația este, de multe ori, doar un semnal că ceva din aceste mecanisme nu funcționează optim.

Asta nu înseamnă că o ignorăm.

Pentru că un tranzit lent:
– poate favoriza balonarea
– poate întreține disconfortul digestiv
– poate reflecta dezechilibre de microbiom sau motilitate

Și, mai ales, afectează calitatea vieții.

Ce contează, de fapt?

Nu să vă speriați de constipație.
Ci să înțelegeți DE CE apare.

Pentru că sănătatea colonului nu înseamnă doar „să mergi la toaletă zilnic”.
Înseamnă:
– un microbiom echilibrat
– o motilitate intestinală bună
– o dietă adaptată
– inflamație controlată

Și foarte important:

Screeningul salvează vieți.

Colonoscopia de screening permite depistarea precoce a leziunilor precanceroase și a cancerului colorectal în stadii incipiente, când tratamentul este mult mai eficient.

Este recomandată:
– începând cu vârsta de 40-45 de ani (în funcție de ghiduri)
– mai devreme, dacă există istoric familial sau factori de risc

Regularitatea este un efect. Nu cauza.
Dar prevenția este alegerea.

Iar corpul nu greșește niciodată semnalele. Trebuie doar să le învățăm.

17/03/2026

„Ce analize să fac dacă am balonare, constipație sau diaree?”

Este una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primesc.

Balonarea, gazele, constipația sau diareea nu reprezintă un diagnostic în sine. Ele pot avea cauze foarte diferite: infecții digestive, disbioză intestinală, SIBO, intoleranțe alimentare, inflamație intestinală, tulburări enzimatice sau boli digestive structurale.

Din acest motiv, nu există o singură analiză „pentru balonare”. Investigațiile se aleg în funcție de simptome, istoricul medical și contextul fiecărui pacient.

Totuși, există câteva categorii de analize care pot ajuta la orientarea diagnosticului.

1. Analize de sânge – pentru inflamație, deficite și cauze metabolice

În evaluarea simptomelor digestive sunt frecvent utile:

– hemoleucogramă completă
– proteina C reactivă (CRP) sau VSH
– feritină și profilul de fier
– vitamina B12 și acid folic
– vitamina D
– TSH (funcția tiroidiană, care poate influența tranzitul intestinal)
– glicemie, insulină și calculul HOMA-IR în context metabolic

Aceste analize pot sugera inflamație, malabsorbție sau deficite nutriționale.

2. Analize pentru infecții digestive

Uneori simptomele digestive sunt întreținute de infecții persistente.

Una dintre cele mai frecvente este infecția cu Helicobacter pylori, bacterie implicată în gastrită, ulcer și uneori simptome digestive cronice.

Diagnosticul se poate face prin:

– antigen Helicobacter pylori din scaun
– test respirator cu uree
– biopsie în timpul endoscopiei digestive superioare

În funcție de context pot fi investigate și alte infecții digestive:

– coproparazitologic
– antigen Giardia lamblia
– teste PCR din scaun pentru paraziți și bacterii digestive, care pot detecta ADN-ul unor agenți patogeni precum Giardia, Cryptosporidium, Entamoeba sau alte microorganisme implicate în infecții intestinale

Aceste teste moleculare pot fi mai sensibile decât metodele clasice în anumite situații.

3. Analize din scaun – pentru inflamație și funcția digestivă

Analizele de scaun oferă informații importante despre ceea ce se întâmplă în intestin.

Cele mai frecvent utilizate sunt:

– calprotectina fecală, marker de inflamație intestinală
– elastaza pancreatică fecală, pentru evaluarea funcției pancreasului exocrin
– analize microbiologice sau alte evaluări digestive în funcție de context

4. Teste respiratorii pentru fermentație intestinală (SIBO)

Testele respiratorii sunt utilizate pentru evaluarea SIBO (Small Intestinal Bacterial Overgrowth), dar și pentru malabsorbția lactozei sau fructozei.

Aceste teste măsoară gazele produse de bacterii după ingestia unui substrat (lactuloză sau glucoză).

Se pot măsura:

– hidrogenul
– metanul
- hidrogenul sulfurat

În ultimii ani se discută tot mai mult și despre hidrogenul sulfurat, un gaz produs de anumite bacterii care poate fi implicat în unele forme de SIBO sau în anumite tipuri de diaree.

Interpretarea testelor trebuie făcută întotdeauna în context clinic.

5. Investigații endoscopice

Atunci când simptomele persistă sau apar semnale de alarmă (anemie, scădere în greutate, dureri abdominale importante, sângerări digestive), pot fi necesare investigații endoscopice.

Endoscopia digestivă superioară (EDS) permite evaluarea esofagului, stomacului și duodenului și poate identifica gastrită, ulcer, infecția cu Helicobacter pylori, boala celiacă sau alte modificări ale mucoasei digestive.

Endoscopia digestivă inferioară sau colonoscopia (EDI) este indicată mai ales în diaree cronică, modificări persistente ale tranzitului intestinal, sângerări digestive sau screeningul cancerului colorectal. Aceasta permite evaluarea colonului și recoltarea de biopsii atunci când este necesar.

6. Evaluarea microbiomului intestinal

Uneori analizele de bază pot ieși în limite normale, iar simptomele digestive persistă.

În anumite situații se poate lua în considerare evaluarea microbiomului intestinal, însă tipul de test trebuie ales de către medic, deoarece există mai multe tipuri de analize disponibile și fiecare are indicații diferite.

Aceste teste pot oferi informații despre compoziția microbiotei și eventualele dezechilibre bacteriene.

În anumite contexte se pot investiga și infecții sau suprapopulări fungice (de exemplu Candida), mai ales atunci când există factori favorizanți precum tratamente repetate cu antibiotice sau simptome digestive persistente.

Important de reținut: nu toate aceste analize sunt necesare pentru fiecare pacient. Uneori sunt suficiente câteva investigații simple. Alteori, pentru simptome persistente sau complexe, este nevoie de o evaluare mai amplă.

Mesajul principal este că balonarea, constipația sau diareea nu ar trebui ignorate ani de zile și nici tratate la întâmplare cu diete sau suplimente.

De multe ori, atunci când identificăm cauza reală, tratamentul devine mult mai clar și mai eficient.

16/03/2026

Endometrioză și histamină – o legătură despre care se vorbește tot mai mult în ultimii ani.

Multe femei cu endometrioză observă un lucru destul de frustrant: reacțiile organismului devin imprevizibile.

Într-o zi pot mânca un aliment fără probleme.
În altă zi, același aliment pare să declanșeze o reacție destul de neplăcută.

Un pahar de vin.
Ciocolată.
Brânzeturi maturate.
Alimente fermentate.
Sau chiar mâncare gătită și rămasă în frigider de ieri.

Și apoi apar simptomele: balonare, migrene, palpitații, nas înfundat fără răceală, senzația de agitație după masă, uneori chiar accentuarea durerii pelvine.

Unul dintre mecanismele care ar putea explica aceste reacții este histamina.

Histamina este o substanță produsă în mod normal de organism și implicată în foarte multe procese: răspunsul imun, inflamație, secreția de acid gastric, circulația sângelui și transmiterea semnalelor nervoase.

De obicei, organismul o degradează prin enzime precum DAO (diamine oxidase) sau HNMT. Problema apare atunci când histamina se acumulează – fie pentru că se produce prea mult, fie pentru că degradarea ei nu mai funcționează eficient.

În endometrioză există câteva mecanisme interesante.

În țesutul endometrial ectopic se găsesc frecvent mastocite activate, celule ale sistemului imun care pot elibera histamină și alți mediatori inflamatori.

În plus, există o relație destul de complexă între histamină și estrogen. Estrogenul poate stimula eliberarea de histamină, iar histamina poate amplifica efectele estrogenului. Practic se creează un cerc care poate întreține inflamația și poate amplifica sensibilitatea la durere.

Mai intervine și intestinul, care are un rol foarte important în metabolismul histaminei.

Dacă există disbioză intestinală, inflamație digestivă sau suprapopulare bacteriană (SIBO), capacitatea organismului de a degrada histamina poate scădea. În aceste situații apar reacții la alimente bogate în histamină sau la cele care stimulează eliberarea acesteia.

De aceea unele paciente cu endometrioză pot observa simptome precum:

– balonare sau reflux după masă
– intoleranțe alimentare fluctuante
– migrene sau cefalee
– palpitații după anumite alimente
– oboseală sau „brain fog” după mese
– anxietate sau senzația de neliniște
– agravarea durerilor menstruale.

Important de spus: nu toate femeile cu endometrioză au intoleranță la histamină.

Dar pentru unele paciente, histamina poate fi o piesă importantă din puzzle – mai ales atunci când există și simptome digestive sau când reacțiile la alimente sunt foarte fluctuante.

16/03/2026

Am citit toate comentariile voastre la întrebarea mea despre ce credeți că fac atunci când nu sunt în cabinet.

Mulți dintre voi ați spus lucruri foarte frumoase:
– că probabil citesc mult
– că studiez articole medicale
– că mă documentez constant.

Și da… uneori chiar asta fac.

Dar sunt curioasă dacă vă imaginați cm arată, de fapt, o săptămână obișnuită din viața mea.

Pentru că dincolo de consultațiile din cabinet și de ceea ce vedeți aici, pe pagină, există și cealaltă parte a meseriei:

spital de urgență
gărzi de linia I
endoscopii
pacienți internați
studenți
și uneori zile în care îmi dau seama seara că nici nu am apucat să mănânc.

Medicina reală, cea din spital, este mult mai intensă decât pare din exterior.

Dar recunosc că îmi place enorm ceea ce fac și nu aș schimba meseria asta pentru nimic.

Acum sunt curioasă de un lucru:

Voi v-ați imaginat că programul meu arată așa
sau v-ați gândit că este mult mai liniștit?

Dr. Ciurea Naomi-Adina - Medic specialist gastroenterolog

24/03/2026

23/03/2026

23/03/2026

22/03/2026

21/03/2026

19/03/2026

19/03/2026

18/03/2026

18/03/2026

17/03/2026

16/03/2026

16/03/2026

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category