30/01/2026
Astăzi simt nevoia să scriu altceva. Nu ceva medical, nu despre analize sau tratamente, ci pur și simplu ceva de suflet. Mi s-au luat lucruri în viață și mi s-au întâmplat nedreptăți. Au fost momente în care am rămas cu întrebări și cu sentimentul că nu merit anumite lucruri. Nu spun asta ca să mă plâng și nu vreau să par o victimă, doar că uneori viața chiar doare și cred că e normal să recunoaștem asta.
Dar astăzi mi-am dat seama de ceva simplu: chiar și atunci când ți se iau lucruri, când nu e corect, când simți că te lovește pe nedrept, faptul că mergi mai departe spune enorm despre tine. Faptul că încă ești acolo, că încă încerci, că te ridici dimineața și îți faci treaba, că nu renunți. Poate nu pare mult, dar este o formă de putere tăcută.
Și mi-a reamintit cineva aseară un lucru care mi-a rămas în minte: chiar dacă ți se fac nedreptăți, Dumnezeu vede. Și până la urmă dreptatea este a Lui. Nu a noastră, nu a oamenilor, nu a momentului. Gândul acesta aduce o liniște pe care nu ți-o poate da nimeni altcineva.
Și poate tocmai prin toate astea ajungi să fii mai profund, mai atent, mai uman. Eu simt că uneori tocmai de aici vine și felul în care îmi pasă de oamenii din jurul meu și de pacienții mei.
Dacă cineva citește asta și trece printr-o perioadă grea, vreau doar să știe atât: faptul că încă ești aici și încă mergi înainte, chiar și încet, înseamnă mai mult decât crezi.