Psiholog Adela Bumbu

11/10/2025

16/07/2025

Dormi 8-9 ore și tot te trezești epuizat.
Nu pentru că ai ceva fizic. Corpul se odihnește, da...
dar mintea ta nu se oprește nici măcar în somn.

E oboseala aia care vine din griji constante.
Din presiunea de a părea „ok”, când pe dinăuntru nu ești.
Din conflicte nespuse, emoții ascunse, și „lasă, trece” repetat prea des.

E oboseala de a fi mereu acolo pentru alții…
și aproape niciodată pentru tine.

Te duci la un job care nu-ți mai spune nimic.
Faci ce „trebuie”, dar parcă nu mai trăiești. Doar execuți.

N-ai chef de nimic, te enervezi ușor, uiți lucruri simple.
Nu te mai bucură nimic. Nimic nu te mai atinge.

Și poate că ai început să te întrebi:
„Ce e în neregulă cu mine?”

Nu, nu ești stricat.
Nu ești „prea sensibil”.
Nu ești leneș.

E normal să cedezi când duci prea mult, prea singur, prea des.

Dormitul nu rezolvă presiunea de zi cu zi.
Nu repară lipsa de sens sau conflictul dintre ce simți și ce arăți.

Dacă simți că nu mai poți, nu aștepta până cedezi de tot.

Caută ajutor. Nu e rușinos. E sănătos.
Poate ai nevoie să spui, în sfârșit, ce e acolo.
Să nu te mai forțezi să fii ok.

Oboseala emoțională e un semnal, nu un defect.

̆la ̆la