Isabela Șimon - Cabinet Individual de Psihologie

Isabela Șimon - Cabinet Individual de Psihologie Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Isabela Șimon - Cabinet Individual de Psihologie, Psychologist, Strada Eternității 30, Timisoara.

🌷Psiholog clinician în supervizare pentru copii și adolescenți • Terapeut ABA • Psihoterapeut integrativ în formare • Consiliere parentală • Doctorandǎ în psihologie

Când un copil sau un adolescent trece printr-o pierdere, nu are mereu cuvintele potrivite ca să spună „mi-e dor”, „mi-e ...
14/04/2026

Când un copil sau un adolescent trece printr-o pierdere, nu are mereu cuvintele potrivite ca să spună „mi-e dor”, „mi-e frică” sau „nu înțeleg ce se întâmplă cu mine”. De multe ori, durerea se vede altfel: în întrebări puse iar și iar, în refuzul de a merge la grădiniță sau la școală, în nevoia de a sta mai mult lipit de părinți ori, dimpotrivă, în retragere, iritare și tăcere.

Pentru părinți, acest lucru poate duce la confuzie și oboseală. Dar, de multe ori, copilul nu „face pe dificilul”, iar adolescentul nu este „rece” sau „nepăsător”, ci încearcă să ducă în felul lui ceva prea greu. Unii copii încep să se teamă că și alți oameni dragi vor pleca, iar adolescenții pot părea că vor să fie lăsați în pace, dar în același timp au nevoie enormă să simtă că cineva rămâne aproape, fără să îi forțeze să vorbească înainte să fie pregătiți.

Uneori, durerea unui adolescent se vede în irascibilitate, lipsă de chef, izolare, conflicte mai dese acasă sau în faptul că spune „sunt bine”, deși nu este. La fel ca cei mici, nici ei nu au nevoie de răspunsuri perfecte, ci de adulți care să rămână aproape și să le arate că nu trebuie să treacă singuri prin ce simt. Adulți care să le transmită: „Sunt aici. Poți să întrebi. Poți să plângi. Poți să taci. Nu trebuie să duci singur tot ce simți.”

Sprijinul adevărat nu ia durerea cu mâna, dar o face mai ușor de dus.

În aceste zile, am avut bucuria de a lua parte la activitățile din cadrul Săptămânii Verzi și de a petrece timp alături ...
03/04/2026

În aceste zile, am avut bucuria de a lua parte la activitățile din cadrul Săptămânii Verzi și de a petrece timp alături de copii de vârste diferite, întâlniri care mi-au adus multă energie și m-au reconectat și cu propriul meu copil interior.

Alături de copiii din clasa I, am vorbit despre bullying, despre cm ne dăm seama când un comportament rănește și despre cât de importante sunt bunătatea, grija și respectul, în relațiile cu colegii noștri. Am discutat nu doar despre ce înseamnă să nu rănim, ci și despre cm putem reacționa atunci când vedem că un alt copil trece printr-o situație dificilă.

Am avut apoi ocazia să fiu și alături de copiii de la grădiniță, cu care am explorat emoții precum bucuria și tristețea. Am încercat împreună să le recunoaștem, să le numim și să înțelegem mai bine de unde apar, într-un mod potrivit vârstei lor.

Plec din această săptămână cu recunoștință și cu un gând care mi-a rămas în minte, rostit de unul dintre copii: „Dau și din bucuria mea către toată planeta ca să fim toți bucuroși.”

Uneori, copiii reușesc să exprime, în câteva cuvinte simple, lucruri esențiale pe care noi, adulții, poate le pierdem uneori din vedere. Poate că exact de asta avem nevoie din când în când: să ne reamintim prin ochii lor ce contează cu adevărat.🍀

Gândiți-vă la o zi în care vă treziți deja obosiți, poate după o noapte în care nu ați dormit bine. Vă începeți dimineaț...
31/03/2026

Gândiți-vă la o zi în care vă treziți deja obosiți, poate după o noapte în care nu ați dormit bine. Vă începeți dimineața în grabă, cu multe lucruri de rezolvat, cu presiune, cu mesaje, cerințe și responsabilități care se adună una peste alta. La serviciu poate cineva vă vorbește pe un ton care vă deranjează, apare o problemă neprevăzută, simțiți că nu faceți față la tot, iar spre finalul zilei observați că nu mai aveți aceeași răbdare, că vă iritați mai repede, că orice comentariu vă atinge mai tare decât de obicei. Poate nici nu e vorba despre acel moment în sine, ci despre tot ce s-a acumulat înainte.

Acum imaginați-vă o zi din viața unui adolescent. Se trezește poate la fel de obosit, merge la școală cu teste, teme, comparații, așteptări și presiunea de a ține pasul. În câteva ore poate trece printr-o observație de la profesor, o glumă care l-a rănit, sentimentul că nu este suficient de bun, teama că este judecat, tensiuni cu colegii, nesiguranță legată de cm arată, de cm vorbește, de cm este perceput. Poate primește un mesaj care îl neliniștește, poate se simte exclus, poate încearcă să pară bine când, de fapt, se simte copleșit, iar când ajunge acasă, noi vedem doar reacția finală: tonul ridicat, uşa trântită, tăcerea, iritarea, retragerea.

În realitate, reacția aceea nu începe în acel moment. Ea este adesea rezultatul unei zile întregi în care s-au adunat presiuni, emoții, comparații, frustrări și multă încercare de a face față. Diferența este că, spre deosebire de adulți, adolescenții încă învață cm să își regleze toate aceste trăiri.

În adolescență are loc o transformare majoră a creierului, dar și a felului în care tinerii simt, gândesc și se raportează la lume. Emoțiile devin mai intense, reacțiile pot fi mai rapide, iar ceea ce se întâmplă în interior este adesea mult mai copleșitor decât se vede din exterior. Pentru cei din jur poate părea haos, dar pentru adolescent este, de fapt, o perioadă de reorganizare.

De multe ori, ceea ce pare „atitudine” sau „rebeliune” este, în realitate, dificultatea de a gestiona emoții foarte puternice. Nu este neapărat vorba despre lipsă de voință sau lipsă de respect, ci despre faptul că reglarea emoțională este încă în dezvoltare. Uneori, chiar le este mai greu decât pare să se oprească, să se liniștească sau să exprime clar ce simt.

În această etapă, relațiile devin extrem de importante. Felul în care sunt priviți, acceptați sau corectați cântărește mult. Nu doar ce li se transmite din partea adulților contează, ci și tonul, momentul și modul în care o fac. Unele cuvinte trec repede, altele rămân mult timp în etapa de ruminare.

Adolescența nu este doar o „fază”, dar nici ceva de care trebuie să ne temem. Este o perioadă cu multă încărcătură emoțională și importantă, în care sprijinul, răbdarea și conectarea emoțională pot deveni resurse esențiale pentru dezvoltarea echilibrată a tânărului. 🧠

Adolescența este vârsta la care se construiesc repere, se caută răspunsuri, se testează limite și se formează, pas cu pa...
24/03/2026

Adolescența este vârsta la care se construiesc repere, se caută răspunsuri, se testează limite și se formează, pas cu pas, relația cu propria identitate. În această perioadă, felul în care un tânăr se vede pe sine capătă o importanță uriașă. Nu este vorba doar despre felul în care arată, ci despre cât de confortabil se simte în propriul corp și despre câtă valoare ajunge să își atribuie. Imaginea corporală nu ține doar de aspect, ci și de sănătatea mintală. Felul în care adolescentul își percepe corpul îi poate influența direct starea emoțională, iar nemulțumirea față de propriul corp se asociază adesea cu depresie, rușine, anxietate și comportamente care îi pot afecta sănătatea.

Pentru mulți adolescenți, corpul devine unul dintre primele spații în care se adună neliniști, comparații și nesiguranțe. Schimbările firești ale acestei vârste nu sunt trăite întotdeauna cu blândețe. Din contră, ele pot fi însoțite de rușine, teamă de a nu fi judecat și dorința de a corespunde unor așteptări care par tot mai greu de atins.

În jurul adolescenților există astăzi un mediu care amplifică această tensiune. Nu doar rețelele de socializare influențează imaginea corporală, ci și colegii. Adolescenții se compară frecvent cu persoane de aceeași vârstă, iar această comparație poate avea uneori un impact chiar mai mare decât comparația cu celebrități. Pozele altor adolescenți pot deveni standarde nerealiste de evaluare, iar presiunea de a arăta într-un anumit fel începe tot mai devreme. Chiar și atunci când nu este exprimată direct, această presiune există în priviri, în comentarii, în glume și în tendința de a măsura valoarea personală prin aspect.

Imaginea corporală îi afectează diferit pe băieți și pe fete. La fete, presiunea este mai des legată de idealul de a fi cât mai slabe. La băieți, presiunea vizează mai degrabă un corp slab, dar în același timp bine definit și musculos. În ambele cazuri, comparația și presiunea socială pot afecta stima de sine și echilibrul emoțional.

De aceea, atunci când vorbim despre imagine corporală în adolescență, nu vorbim doar despre estetică. Vorbim despre încredere, despre apartenență, despre fragilitate emoțională și despre felul în care se formează respectul și încrederea de sine. Este un subiect care trebuie abordat cu atenție și empatie, pentru că în spatele preocupării pentru aspectul fizic se află, de multe ori, întrebări mult mai profunde: „Sunt suficient de bun?”, „Sunt acceptat?”, „Pot fi văzut așa cm sunt?”.

Presupune să privim dincolo de aparențe și să recunoaștem că disconfortul pe care un adolescent îl resimte în raport cu propriul corp nu este doar o neliniște trecătoare, specifică vârstei, ci poate ascunde emoții apăsătoare. Atunci când aceste stări sunt trecute cu vederea sau minimizate, ele pot influența în timp felul în care tânărul își construiește relația cu propria imagine.

Nemulțumirea corporală nu rămâne aproape niciodată doar la nivel de gânduri, de tipul „nu-mi place cm arăt”. Ea poate duce la restricții alimentare, diete rigide, preocupare excesivă pentru greutate, obsesie pentru masa musculară, retragere socială și schimbări de dispoziție. Tocmai de aceea, imaginea corporală poate fi una dintre rănile invizibile ale adolescenței: nu se vede întotdeauna din exterior, dar poate afecta profund sănătatea emoțională și felul în care un tânăr ajunge să se raporteze la sine.

Nimeni nu ar trebui redus la o etichetă. Dincolo de prejudecăți, de cuvintele spuse prea ușor și de limitele impuse de a...
21/03/2026

Nimeni nu ar trebui redus la o etichetă. Dincolo de prejudecăți, de cuvintele spuse prea ușor și de limitele impuse de alții, există întotdeauna un om care merită să fie văzut, ascultat și respectat pentru cine este cu adevărat. Fiecare persoană are valoare, iar respectul și bunătatea ar trebui să fie valabile în fiecare zi, pentru toți.

Vă văd, vă admir și vă aplaud pentru cine sunteți, un adevărat exemplu de urmat.🤍

În adolescență, nevoia de apartenență devine una dintre cele mai puternice nevoi. Este perioada în care identitatea se c...
16/03/2026

În adolescență, nevoia de apartenență devine una dintre cele mai puternice nevoi. Este perioada în care identitatea se construiește, în mare parte, prin relațiile cu ceilalți: prietenii, grupul, acceptarea socială. A fi inclus nu înseamnă doar a avea cu cine ieși, înseamnă a simți că ai un loc, că ești văzut și că aparții.

Aprobarea, respingerea, popularitatea sau excluderea sunt trăite mult mai intens decât la vârsta adultă. De aceea, o situație care pentru un adult poate părea minoră, de exemplu faptul că nu a fost invitat la o ieșire, poate fi resimțită de un adolescent ca o confirmare dureroasă că nu este suficient de important pentru ceilalți.

În același timp, adolescența este o perioadă în care comparația socială devine foarte frecventă. Tinerii își evaluează constant locul în grup: Unde mă situez? Sunt acceptat? Sunt apreciat? Sunt la fel ca ceilalți?

Rețelele sociale amplifică enorm acest sentiment. Platformele digitale oferă un flux constant de imagini cu oameni care par că se distrează, socializează și trăiesc experiențe inedite. Pentru un adolescent, acest lucru poate crea impresia că ceilalți sunt mereu împreună, iar el este cel care rămâne pe dinafară.

Problema este că online vedem doar momentele selectate: fotografii fericite, ieșiri reușite, grupuri zâmbitoare. Rareori vedem momentele de singurătate, conflictele sau insecuritățile celorlalți. Astfel, se creează o iluzie colectivă în care pare că toată lumea aparține undeva, cu excepția noastră.

În realitate, însă, nevoia de apartenență este universală. Fiecare adolescent caută același lucru: să fie acceptat, înțeles și valorizat pentru ceea ce este. Iar uneori, ceea ce pare excludere nu este respingere reală, ci doar o interpretare amplificată de emoții intense și de presiunea socială specifică acestei etape de dezvoltare.

Un copil este batjocorit. Mai sunt încă 10 copii în jur care văd ce se întâmplă. Nimeni nu spune nimic. Nu pentru că sun...
10/03/2026

Un copil este batjocorit. Mai sunt încă 10 copii în jur care văd ce se întâmplă. Nimeni nu spune nimic. Nu pentru că sunt de acord. Nu pentru că nu le pasă. Ci pentru că fiecare crede același lucru: „Sigur va face altcineva ceva”.

Acesta este ”bystander effect”, unul dintre motivele pentru care bullying-ul poate continua. Cu cât sunt mai mulți martori, cu atât responsabilitatea se împarte între ei până când nimeni nu mai simte că trebuie să intervină. Pentru copilul care este ținta bullying-ului, tăcerea tuturor transmite un mesaj foarte puternic: „Nimeni nu e de partea ta”.

De aceea prevenirea bullying-ului nu înseamnă doar să schimbăm comportamentul agresorilor. Înseamnă să îi învățăm pe copii că a nu face nimic este tot o alegere. Uneori, este nevoie de un singur copil care spune „nu e ok” și dinamica întregului grup se schimbă.

De 8 martie, vreau să ofer un moment de apreciere tuturor mamelor și femeilor care, cu fiecare gest și fiecare zâmbet, a...
08/03/2026

De 8 martie, vreau să ofer un moment de apreciere tuturor mamelor și femeilor care, cu fiecare gest și fiecare zâmbet, aduc iubire și căldură neîncetat. 🌸

Uneori emoțiile nu se văd în lacrimi sau în izbucniri. Se văd în detalii.Se văd în felul în care cineva își strânge mâne...
04/03/2026

Uneori emoțiile nu se văd în lacrimi sau în izbucniri. Se văd în detalii.

Se văd în felul în care cineva își strânge mânecile peste palme când vorbește. În zâmbetul ușor întârziat, ca și cm ar verifica mai întâi dacă e „sigur” să fie vesel. În ordinea impecabilă a lucrurilor, care nu vorbește despre disciplină, ci despre nevoia de control.

Frica nu țipă. Ea scanează. Observă ieșirile, reacțiile, tonurile.
Tristețea nu cade mereu la pământ. Uneori devine tăcută, eficientă, aproape invizibilă.
Furia nu lovește întotdeauna. Uneori se transformă în sarcasm fin sau în distanță rece.
Dorința de a fi iubit nu se declară. Se strecoară în gesturi mici precum disponibilitate constantă, „nu-i nimic” spus des, acceptarea lucrurilor care dor.

Sunt emoții care, trăite repetat, devin postură. Devin rutină. Devin felul nostru de a intra într-o cameră. Și poate că esența nu e să le corectăm, ci să le observăm, pentru că în fiecare gest aparent banal există o poveste pe care puțini știu să o citească.

Filmele sunt mai mult decât o formă de divertisment, ele pot deveni un instrument valoros prin care îi ajutăm pe copii s...
27/02/2026

Filmele sunt mai mult decât o formă de divertisment, ele pot deveni un instrument valoros prin care îi ajutăm pe copii să înțeleagă lumea emoțiilor. Prin povești captivante și personaje ușor de îndrăgit, copiii descoperă ce înseamnă acestea într-un mod natural și accesibil.

Când urmărim astfel de filme împreună cu cei mici, nu doar că petrecem timp de calitate în familie, dar deschidem și ușa către conversații valoroase precum: “Tu cm ai fi reacționat?”, “Ți s-a întâmplat și ție să simți asta?” sau “Ce ai face diferit?”.

Filmele creeazǎ un cadru sigur în care copiii pot recunoaște și exprima emoții, fără teamă sau rușine. În plus, au un farmec aparte, deoarece sunt ușor de urmărit pentru cei mici, dar suficient de profunde și emoționante încât să îi captiveze și pe părinți. Așa ia naștere o experiență trăită împreună, care consolidează legătura dintre copil și părinți.

Așadar, o seară de film nu este doar relaxare, ci este o oportunitate de a învăța, de a simți și de a crește împreună. 🎞️

Frustrarea face parte din viața de zi cu zi, iar în cazul adulților, este de obicei temporară și nu afectează semnificat...
20/02/2026

Frustrarea face parte din viața de zi cu zi, iar în cazul adulților, este de obicei temporară și nu afectează semnificativ obiectivele sau calitatea vieții. În schimb, copiii care experimentează astfel de emoții frecvent și intens, pot manifesta reacții disproporționate față de context, pot da vina pe alții și pot dezvolta o imagine de sine scăzută. Obstacolele obișnuite devin pentru ei surse puternice de disconfort și gândire negativă, afectând performanța și relațiile cu ceilalți.

În astfel de situații mustrarea nu rezolvă problema. Toleranța la frustrare se dezvoltă atât prin maturizare, cât și prin învățare, iar copiii au nevoie de sprijin pentru a interpreta situațiile dificile într-un mod care le oferă mai mult control și încredere. 🧸

Prin această postare vreau să vă povestesc puțin despre serviciile pe care le ofer în cabinet. Lucrez exclusiv cu copii ...
11/02/2026

Prin această postare vreau să vă povestesc puțin despre serviciile pe care le ofer în cabinet. Lucrez exclusiv cu copii și adolescenți, iar fiecare întâlnire este adaptată vârstei, nivelului lor de dezvoltare și nevoilor specifice.

Fie că vorbim despre probleme de comportament, frici, tristețe, sau dificultăți legate de școală și relațiile cu cei din jur, îmi doresc ca sprijinul să fie realizat cu blândețe și respect pentru ritmul fiecărui copil sau adolescent. Pentru mine este important ca ei să găsească aici un spațiu sigur, în care să se simtă în largul lor, ascultați și înțeleși.

În același timp, susținerea oferită copilului merge mână în mână cu colaborarea pe care o am cu părinții. Împreună putem înțelege mai bine ce se întâmplă și putem găsi cele mai potrivite modalități prin care să îl ajutăm. 🛋️

Address

Strada Eternității 30
Timisoara

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Isabela Șimon - Cabinet Individual de Psihologie posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category