Domelia-Lois Moga Psihoterapeut

01/03/2026

„Nu mai vreau la grădi… nu am nici un prieten..."

Primul instinct al adultului este să repare rapid situația.

Dar uneori copilul nu are nevoie de soluții.
Are nevoie să fie înțeles.

Validarea emoției este primul pas spre curaj.

💛 Părinți și copii creștem împreună.

26/02/2026

„Greșeala pe care majoritatea părinților și educatorilor o fac fără să realizeze…

Nu o scot in evidenta ca sa te simti vinovat, ci ca sa intelegi de ce uneori nu ai rezultate iar frustrarea copilului creste!

Tu ce comportament al copilului ai vrea sa il poti schimba?

24/02/2026

Scrisoare către tine, părintele care vrea să ofere totul 💛

Știu…
copilul tău este universul tău.
Este bucuria ta, sensul tău, motivația pentru care mergi mai departe chiar și în zilele în care simți că nu mai ai putere.

Vrei să îi oferi tot ce e mai bun.
Mai mult decât ai primit tu.
Mai mult decât credeai că poți.

Și totuși… seara te găsește obosit.

Cu vasele încă în chiuvetă.
Cu hainele neîntinse.
Cu jucării peste tot.
Cu lacrimi, negocieri, limite greu de ținut.

Cu teme nefăcute, mâncare pregătită în grabă și… cu multă vinovăție.

Poate te întrebi în liniște:
„De ce nu reușesc mai bine?”

Vreau să știi ceva important:

Nu ești un părinte slab.
Nu ești lipsit de voință.
Nu iubești prea puțin.

Dimpotrivă.

Tragi de tine zilnic.
Muncești.
Te sacrifici.
Îți împingi limitele doar pentru ca familia ta să fie bine și copilul tău să zâmbească.

Dar undeva, în tăcere, ceva începe să obosească.

Nu pentru că nu te străduiești suficient…
ci pentru că ai dus prea multe, prea mult timp.

Iar corpul și mintea ta încep să spună încet:

„Și eu contez.”
„Și eu am nevoie de grijă.”
„Și eu am nevoie să fiu văzut.”

Un părinte poate duce multe…
dar nu fără un preț.

Prețul apare atunci când continui să mergi înainte fără pauză, fără respirație, fără câteva minute doar pentru tine.

Și într-o zi apare gândul pe care mulți părinți îl rostesc cu lacrimi:

„Sunt epuizat. Nu mai pot.”

De aceea, astăzi nu îți propun o schimbare mare.
Ci una mică, dar profundă.

🌿 Ia în fiecare dimineață 5 minute doar pentru tine.

Dacă credința face parte din viața ta, roagă-te sau citește un psalm.
Dacă nu, stai în liniște și urmărește-ți respirația. Observă cm aerul intră și iese, cm abdomenul se ridică și coboară.

Apoi mai oferă-ți încă 5 minute pentru a scrie ce simți — fără filtre, fără judecată.

Ai voie să fii obosit.
Ai voie să fii copleșit.
Ai voie uneori să simți că este prea mult.

Pentru că și tu ești important.

Pentru copilul tău, tu ești omul de care are nevoie cel mai mult…
dar are nevoie de tine pe termen lung, prezent, viu și echilibrat.

Începe să ai grijă și de tine,
pentru ca puiul tău să se bucure de tine cât mai mult și cât mai frumos.

Te îmbrățișez cu drag.

Și vreau să reții bine:

✨ și tu ești valoros
✨ și tu ești important
✨ și tu meriți grijă!!!

22/02/2026

Uneori părinții nu au nevoie de încă un sfat.
Au nevoie să audă că nu sunt singuri!

În spatele unui copil dificil nu este un părinte slab.
Este adesea un părinte obosit, copleșit și plin de vinovăție.

Lucrez zilnic cu părinți care își iubesc enorm copiii…
dar care simt că nu mai au resurse ..

Nu trebuie să fii perfect.
Copilul tău nu are nevoie de perfecțiune.
Are nevoie de un adult suficient de prezent.

Dacă azi te simți epuizat, acest mesaj este pentru tine!!

Spune-mi în comentarii:
ce te obosește cel mai mult în rolul de părinte, educator sau invatator?

19/02/2026

Limitele clare nu rănesc relația.
O construiesc.

17/02/2026

Invata sa stabilesti limite clare, sa pui consecinte logice si nu uita sa fi consecvent! Iar cel mic iti va multumi la maturitate

14/02/2026

❤️ „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

Astăzi, de Ziua Îndrăgostiților, toată lumea vorbește despre iubire.

Dar aproape nimeni nu vorbește despre asta:

Tu știi să te iubești?

În ultimii 100 de ani, în cultura creștină (indiferent de confesiune), iubirea de sine a fost interpretată greșit.
A fost confundată cu mândria.
Cu egoismul.
Cu autosuficiența.

Iar această confuzie a produs multă vinovăție.

Pentru că mulți oameni buni au ajuns să creadă că:

dacă se respectă, sunt mândri

dacă pun limite, sunt egoiști

dacă își cer drepturile, nu sunt suficient de „umili”

Dar iubirea de sine NU este mândrie.

Iubirea de sine este stima de sine.
Este respectul real față de propria valoare.
Este capacitatea de a spune:

„Știu cine sunt. Știu cât valorez. Și nu îți permit să mă tratezi sub valoarea mea.”

Iubirea de sine înțelege că:

suntem din același lut

avem aceeași suflare de viață

avem aceeași valoare în ochii lui Dumnezeu

Nu superioritate.
Nu comparație.
Nu competiție.

Doar valoare.

Iubirea de sine îți dă curajul:

să gândești diferit

să visezi măreț

să pui întrebări incomode

să ieși din medii care nu mai corespund valorilor tale

Iubirea de sine îți permite să crești, chiar dacă ceilalți nu sunt confortabili cu creșterea ta.

Mândria, în schimb, spune:

„Eu sunt mai bun.”
„Eu știu.”
„Eu am făcut, tu nu.”
„Eu am reușit, tu ai eșuat.”

Mândria nu te lasă să ceri ajutor.
Nu te lasă să recunoști că ai greșit.
Nu te lasă să înveți.

Te blochează în imaginea ta.

Egoismul merge și mai departe.

E convingerea că doar eu merit.
Că doar eu contez.
Că pot să calc peste tine dacă mie îmi este mai bine.

Asta nu este iubire de sine.
Este frică mascata in putere.

Dumnezeu nu ne cheamă să fim oameni fără coloană vertebrală.

Nu ne cheamă să trăim în relații abuzive.
Nu ne cheamă să ne simțim inferiori.
Nu ne cheamă să confundăm umilința cu anularea de sine.

Sunt interpretări care au fost folosite, uneori, pentru control.

Dar porunca este clară:

„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

Ordinea este importantă.

Mai întâi tu.
Apoi aproapele.

La fel ca în avion:
Îți pui masca de oxigen ție.
Apoi copilului.

Nu este egoism.
Este responsabilitate.

Astăzi, într-o zi în care vorbim despre iubire,
îți pun o întrebare sinceră:

Tu știi să te iubești?

12/02/2026

10/02/2026

Educatia nu se face cu vorbe grele...

"Mai dar tie nu tie rusine?"
"Uite ce ai facut! Rusine!!!"
"Foarte urat din partea ta ar trebuii sa ti fie rusine pentru asta!"
"Copil rau ce esti! Rusine sa ti fie!"
"Mancatiar rusinea urechiile!"
"Nu e voie! Or sa rada oamenii de tine nu tie rusine?"
"Vaiii cm arati....tie iti place? Acum asa sa mergi sa rada toti de tine! Asa inveti si tu rusinea!"
....

Oare cati dintre noi nu am auzit macar o data aceste formule magice de corectare comportamentala?

Greutatea rusinii si a vinovatiei sunt greu de purtat mai ales pentru un putic!

Nu ele nu il fac cu frica de Dumnezeu, empatic responsabil si atent pe cel mic. Ele il fac cu frica. Ele ii altereaza stima de sine, il inchid in propia lume, il limiteaza!
Cand copilul primeste critica fara ca adultul sai ofere si suport, intelege ca este "defect", a dezamagit asteptarile celuilalt, deci nu este suficient de bun.

Nimanui nu ii place sa creada despre sine ca nu este suficient de bun, ca nu conteaza suficient de mult sau ca nu este acceptat. Prin urmare cel mic va gasi tot felul de strategii pentru a remedia situatia.

Fie va ajunge in perfectionism, fie va integra informatia conform caruie nu este suficient de... si va intra in mentalitatea de victima sau agresor.

Daca vrei sa induci copilului comportamente responsabile, de empatie si compasiune sau de respectare a regulilor, atunci cheia este in consecventa.
In stabilirea limitelor clare si a consecintelor daca acele limite sunt incalcate. In acceptarea emotiilor atat a celor pozitive cat si a celor etichetate pe nedrept ca negative ( furie, frica, durere, etc) dar ca sa le accepti in cel mic este nevoie sa le accepti in tine. Sa le vezi, sa le simti si sa nu incerci sa fugi de ele, iar primul pas este sa le poti denumii cu voce tare!
Acum sunt furios! Am nevoie de 5 minute sa respir ca sa ma linistesc
Acum sunt trist, am nevoie de o imbratisare sau de putin timp pentru mine!

Cand tu ca adult reusesti sa scapi de convingerea limitativa conform careia sa iti traiesti si accepti emotiile din corp este o forma de slabiciune vei putea real sa il ajuti pe puiul tau sa fie liber, sa aiba aripi si curaj, respect si bunatate!

Schimbarea incepe cu tine!

Daca si tu te trezesti spunand vorbe grele copilului tau, propriei persoane sau simti ca duci pe umeri povara fricii de critica, atunci poate ca e timpul sa actionezi!

Sa ceri ajutor specializat este un act de curaj nu de slabiciune!

10/02/2026

Te salut, eu sunt Lois și te invit la o poveste!
Poate doare. Poate ești nervos. Poate ceva te sperie sau poate doar simți că ai obosit să duci totul singur. Uneori nu știm exact ce ne apasă, știm doar că e prea mult. Alteori, simțim nevoia să ne oprim puțin și să privim viața dintr-un loc mai clar și mai blând.

Psihoterapia este un spațiu sigur, în care nu trebuie să fii „bine”, puternic sau pregătit. Este locul în care emoțiile tale au voie să existe, să fie ascultate și înțelese. Lucrez cu copii, adolescenți și adulți care caută liniște, sens și echilibru, chiar și atunci când drumul pare confuz. Împreună putem descoperi ce stă dincolo de frică, durere sau nesiguranță și putem construi pași mici, dar reali, spre o viață mai autentică.

Dacă simți că e timpul să ai grijă de tine, te aștept cu răbdare și deschidere