What are the opening hours?

Monday 09:00 - 19:00 Tuesday 09:00 - 19:00 Wednesday 09:00 - 19:00 Thursday 09:00 - 19:00 Friday 09:00 - 15:00

Psiholog Ramona Pascu, Timisoara (2026)

07/03/2026

Schimbările mari nu încep cu gesturi spectaculoase, ci cu momente mici de luciditate.

Momentul în care îți dai seama că reacțiile tale nu au început odată cu copilul tău.
Că multe dintre ele au o istorie mai veche.
Că unele vin din oboseală, altele din frică, iar altele din lucruri pe care nu ai avut încă timp să le înțelegi despre tine.

Și că parentingul, dincolo de reguli și metode, devine adesea o oglindă.

Nu trebuie să devii o mamă perfectă.
Dar poți deveni o mamă care se înțelege pe sine, emoțiile pe care le trăiește și cm îi afectează sau îi cresc relația cu copilul său.

Primul pas nu este „să fac altfel”, ci „să înțeleg de ce fac așa”.

Dacă simți că vrei să te cunoști mai bine —
să înțelegi tiparele tale emoționale, reacțiile automate, resursele și locurile unde ai nevoie de sprijin —
poate fi un punct foarte bun de plecare.

Scrie-mi și îți dau mai multe detalii despre cm funcționează și la ce te ajută.

06/03/2026

Săptămâna aceasta poate fi făcut 1+1 gratuit.

Nu pentru că e mai ușor „la ofertă”.

Ci pentru că, de multe ori, ne mobilizăm mai ușor când NU suntem singure.

Iei de mână o prietenă.
Veniți împreună.

Fiecare face procesul ei, dar aveți și acel spațiu în care puteți vorbi, vă puteți susține și vă puteți ține una pe alta în proces.

Pentru că de cele mai multe ori creșterea personală nu e un drum solitar.

Începe cu: „Hai, mergem împreună.”

Și dacă ai în viața ta măcar o femeie cu care simți că poți face asta… poate e momentul.

05/03/2026

Ai avut vreodată așa o discuție?

”Noi tot zicem că trebuie să facem ceva pentru noi… da` nu ne apucăm niciodată.
Da, știu… și eu simt că am nevoie, dar parcă nu mă mobilizez. Tot timpul apare câte ceva
Hai să mergem împreună!
Hai!
... da` mai încolo, după ce se mai liniștește... viața.”

Și trece un an. Trec doi.

Și conversațiile rămân aceleași:

despre cât de obosite sunteți
despre cm reacționați exagerat sau cm nu vă place
despre cm simțiți că v-ați pierdut pe voi

Și nu se intâmplă asta pentru că nu îți pasă de tine. Se întâmplă pentru că atunci când e doar despre tine, e foarte ușor să amâni!

Dar când mai e cineva lângă tine, se schimbă treaba. Altfel de mobilizezi, altfel păstrezi motivația.

O prietenă cu care spui:
„Hai, mergem împreună.”
„Hai că dacă tot ne apucăm ne ținem de treabă.”
„Hai că vorbim și după, vedem ce ne-a ieșit.”

Întotdeauna creștem mai ușor în relații, nu singure.

De aceea, în perioada aceasta, Portretul Psihologic Personalizat vine în formula 1+1 gratuit.

Adică iei de mână o prietenă și veniți împreună.
Fiecare își face propriul portret, dar aveți și spațiul acela în care puteți vorbi, vă puteți susține una pe alta și puteți înțelege mai bine.

E mai ușor să te uiți la tine când nu ești singură în procesul acesta.

Și chiar e mult mai plăcut să descoperi lucruri despre tine cu cineva care poate să râdă cu tine când realizezi:
„Aha… deci de aia fac eu asta. Ți-am zis că nu-s nebună!”

Dacă aveți de mult conversația aia cu „ar trebui să facem ceva pentru noi”, poate acum e momentul.

Haideți împreună. Creșteți fiecare!

04/03/2026

Când copilul țipă și tu explodezi, nu e pentru că nu știi teoria.

Când spui „de azi sunt calmă” și a doua zi izbucnești iar, nu e lipsă de voință.

E pentru că, în secunda aia, nu vorbește mama informată.

Poate vorbește copilul care niciodată nu a fost ascultat.
Poate vorbește o voce critică ce îți șoptește că ”nu te respectă acum, ce o să ajungă de el?”

Și după… vine vinovăția:
„Iar am făcut la fel.”
„Nu sunt în stare să mă schimb.”
„O să-l stric.”

NU te mai judeca. Hai mai bine să te înțelegi.

Pentru că nu reacționezi din lipsă de iubire.
Reacționezi dintr-o structură pe care ai construit-o cândva.

Care poate te-a ajutat sau te-a scos din belele.
Care a rămas cu tine pentru că toți ți-au zis cm să faci altfel, dar nimeni nu te-a ajutat să te vezi cu adevărat.

În exact asta facem.

Nu ne mai luptăm cu simptomele. Înțelegem structura.

Și abia când te înțelegi pe tine, poți începe să alegi altfel.

PS: Nu uita că săptămâna aceasta putem începe sa lucram împreună! Mai sunt 6 locuri pe care le pot onora în agenda mea.

25/02/2026

Am creat Portretul Psihologic Personalizat, nu pentru etichete, ci ca un spațiu structurat în care începi să vezi clar:

Ce e despre trecut
Ce e despre prezent
Ce e reacție automată
Ce e alegere

Este o hartă.
Și când ai hartă, nu mai mergi la întâmplare.

Nu îți promit că viața devine brusc lapte și miere
Își promit însă că te vei înțelege mai bine.

Iar înțelegerea schimbă felul în care te raportezi la tine.
Și, inevitabil, la copilul tău.

Dacă simți că ai „dus” multe, dar vrei să știi cine ești dincolo de supraviețuire, aici începe drumul.

13/02/2026

Te uiți uneori la tatăl copiilor tăi și simți că… nu mai aveți treabă unul cu altul?

Te întrebi poate: „Ce o fi fost în capul meu când l-am ales?” ”Ce mă fac acum?”

Păi hai să vedem: la început era chimie, atracție, promisiune. Poate senzația că „în sfârșit” ai găsit pe cineva potrivit.

Când vorbim despre compatibilitate, mulți se gândesc la:
aceleași pasiuni
aceleași planuri
chimie
valori similare
"ne înțelegem bine”

Dar compatibilitatea reală nu se testează la început de relație sau în vacanță.

Se testează în oboseală.
În stres.
În conflict.
În diferență.
Și mai ales… se testează când apare un copil.

Am vorbit mult în ultima vreme despre femei care nu știu la ce să se aștepte când devin mame.

Despre cât de important este să ai lângă tine un partener care să fie martor al experienței tale, nu doar „manager de soluții”.

Dar câți dintre noi ne-am întrebat cu adevărat, înainte de a face un copil:

Oare o să ne certăm? Dacă da cm gestionăm conflictul?

Ce facem când unul sau amândoi nu mai putem?

Cine se retrage și cine atacă?

Cum ne raportăm la părinții noștri?

Putem pune limite - împreună sau fiecare?

Știm să fim echipă când e greu, nu doar când e bine?

Pentru că NU copilul creează probleme.
Un copil doar scoate la suprafață ce era deja acolo.

Dacă unul dintre voi nu s-a desprins emoțional de familia de origine, va apărea tensiunea.

Dacă unul evită conflictul și celălalt îl provoacă, se va amplifica.

Dacă nu știți să vă reglați emoțional individual, parentingul va deveni câmp de luptă.

Și poate că azi nu mai e despre iubire.

Ci despre cm funcționați ca echipă.
Ca adulți.
Ca părinți.

Compatibilitatea nu e despre cât de bine vă potriviți pe hârtie sau la pasiuni.

E despre cât de mult puteți crește împreună în realitate.

12/02/2026

Nu e despre ghinion.
Nu e despre „toți sunt la fel”.
Și nici despre faptul că tu „alegi prost”.

E despre cm s-a construit în tine ideea de iubire.
Despre ce ți-a fost familiar înainte să știi ce înseamnă sănătos.

Multe dintre relațiile noastre nu încep din libertate, ci din recunoaștere emoțională.
Dintr-o nevoie veche. Dintr-un gol. Dintr-o speranță tăcută că „de data asta va fi diferit”.

Și nu e nimic rușinos în asta. E doar uman.

Dar vine un moment în viață – mai ales când devii părinte – în care nu mai poți ignora dinamica dintre voi.
Pentru că ceea ce nu înțelegi în cuplu se va vedea în parenting.

Dacă simți că repeți scenarii, dacă ajungi mereu în același tip de relație, dacă te doare ceva ce pare „mereu la fel”… poate nu e despre celălalt. Poate e despre un fir mai vechi.

Și firul acela merită văzut și înțeles că de acolo începe alegerea conștientă.

09/02/2026

Tu nu ești doar obosită.

Ești sătulă de lucruri mici adunate toată ziua: că n-a dormit copilul, că n-ai mâncat tu, că ți-ai ținut nervii în frâu, că ai fost calmă când nu mai aveai calm.

Și când partenerul tău vine acasă, spui:
„Nu mai pot…”
„A fost groaznic azi…”
„Sunt terminată…”

Nu ceri un plan de acțiune, soluții sau rezolvare.
Și nici să fii „pusă la punct”.

Dar, de multe ori, ce primești e ceva de genul:

„Ți-am zis că îți trebuie bonă. Nu te descursi singură”
”Ești încăpățânată și nu vrei să o chemi pe mama… ce să-ți fac?”
„Cum ajung acasă, mă iei direct în primire…”
„Hai, lasă, te vaiți încontinuu, când toate femeile au crescut copii.”

Și în secunda aia te închizi și te prăbușești. Pentru că nu asta era nevoia.

De ce se întâmplă oare asta?

Pentru că mulți bărbați aud plângerea ca pe o problemă urgentă.
Pentru mulți bărbați, disconfortul emoțional = problemă de rezolvat.

El nu suportă neputința. A ta îi activează propria neputință.
Și atunci încearcă să repare rapid. Să stingă. Să controleze.
Și neputința lor se transformă în agitație, nervi sau defensivă.

Dar tu NU cauți soluții.

Tu ai adunat toată ziua.
Ai fost puternică. Ai ținut. Ai reglat.
Și acum ai nevoie doar să te descarci.
Să spui. Să oftezi. Să te plângi.
Fără să fii corectată. Fără să ți se explice. Fără să se agite nimeni.

Pentru că, uneori, a te văita este reglare emoțională, nu dramă.

E felul în care corpul și mintea spun: „A fost mult.”

Și nu vrei să-ți dai copiii la orfelinat, nu vrei să dai timpul înapoi, nu vrei să schimbi realitatea.

Vrei doar să o spui, cineva să o audă și să te înțeleagă, sau măcar să te creadă.

Sigur că partenerul tău are de schimbat niște lucruri, se are de observat pe sine, de autoreglat si asa mai departe.

Dar pana el singur reușește sa facă ceva uite ceva ce ajută și poate schimba tot tonul discuției?

Să anunți dinainte ce ai nevoie. Simplu. Fără explicații lungi:

„Nu caut soluții acum.”
„Am nevoie doar să mă asculți.”
„Lasă-mă să mă descarc un pic.”

Un cuplu nu se rupe pentru că nu găsește soluții.

Se rupe când unul e copleșit și celălalt intră în panică, în loc să stea.

02/02/2026

Calculând după avalanșa de solicitări de consiliere și terapie de la mame care abia au născut sau chiar însărcinate, cred ca e o ‘invazie” de bebei la început de an 😆

Deși cred că, de fapt, odată cu ei, se nasc și mame care aleg să nu se piardă pe ele.

Tot mai multe femei vin în consiliere nu doar când simt că nu mai pot, ci mai devreme.

Vin cu frământări reale:

„Toți zic că atașamentul sigur înseamnă să fiu mereu lângă el. Dar eu nu cred că pot așa”

„Văd pe Instagram mame care par că le fac pe toate. De ce eu nu reușesc?”

„Mi-e frică să greșesc. Să nu-l stric. Să nu-i las traume.”

„Toată lumea are o părere despre cm ar trebui să-l cresc, și eu nu mai știu ce simt. Mă simt ultima proastă”

Multe vin pentru că au adunat prea multă presiune.

Din dorința de a fi mame bune, se uită pe ele.

Dar atât de multe confundă parentingul blând cu autosacrificiul.

Și nu mai dorm, nu mai mănâncă, nu mai simt nimic pentru ele.

Așa că ține minte asta:

Nu trebuie să ajungi peste limita puterilor tale ca să ceri ajutor.
Nu trebuie să fii „într-o criză” ca să te uiți la tine.

Poți începe preventiv. Din grijă. Din curaj.
Din dorința de a face lucrurile bine pentru voi toți – nu doar cu epuizare și vinovăție.

Dacă ești mamă de bebeluș sau urmează să devii una, poate ăsta e semnul tău.

30/01/2026

Vorbim atât despre o gr[mad[ de lucruri, fără să știm exact ce înseamnă pentru voi. Și așa își perd din putere!

Fiecare are definiția lui pentru valori.

Ai avut vreodată o ceartă în care să spui: „Da eu te respect!”
Iar celălalt să răspundă: „Zău? Că eu m-am simțit atacat...”

Fiecare înțelege valorile în funcție de propriile experiențe de viață.

Ce înseamnă „respect” pentru mine poate fi cu totul altceva pentru tine.
Ce înseamnă „siguranță” pentru mine poate activa frica în tine.

Așa că, dacă vreți să înțelegeți, pe bune, începeți să vorbiți între voi.

Nu e despre „cine are dreptate”, ci despre curiozitate și clarificare:

„Ce înseamnă pentru tine, când spui respect?”

„Cum exact îți dai tu seama că te iubesc?”

”Ce înseamnă onestitatea pentru tine?”

”Ce înseamnă, concret, să fii sprijinit(ă)? Aștepți sprijin mai mult emoțional sau practic?

„Când te simți susținut(ă): când ți se oferă soluții, când e cineva lângă tine, când cineva preia ceva din ce faci?„

Valori comune + limbaj diferit = conflicte inutile.

Dar și ocazie de reconectare, dacă alegi să întrebi și să asculti.

Îți las si un exercițiu

1. Scrie pe o foaie 3–5 valori importante pentru tine în relații.
(Ex: respect, sprijin, onestitate, siguranță, libertate, loialitate, blândețe…)

2. Apoi, pentru fiecare valoare, răspunde cu minim 10 lucrui, la întrebarea:
„Ce înseamnă concret, pentru mine, când spun că am nevoie de _?”

Exemplu:
Respect = să fiu ascultată fără să fiu întreruptă.
Siguranță = să pot spune ce simt fără să-mi fie teamă că va răbufni.
Sprijin = să nu duc singură toate responsabilitățile casnice.

Dacă faci asta cu partenerul: citiți pe rând ce ați scris, fără să comentați sau să corectați. Doar ascultați.

Uneori o valoare e aceeași, dar conține lumi complet diferite.

27/01/2026

Încep cu concluzia workshopului de ieri:

Totul începe cu tine!

Și mare atenție: asta NU înseamnă că tu ești de vină sau că tu ar trebui să rezolvi.

Ci este despre faptul că și tu ești participant la viață și contribui cumva.

Orice ar face cei din jur, oricum ar fi oamenii cu care trăiești, orice ar zice partenerul/a, orice tantrum ar veni peste copil, TU ai un răspuns, o reacție

Și aici e de observat:

Cum contribui tu?
Ce întreții fără să-ți dai seama?
Ce simți și ce spui (sau nu)?

Ce ți-ai dori să se întâmple?

Ce ai putea să faci DIFERIT ca să dai un imbold pentru schimbare?

NU e despre vină.
E despre putere.

Despre acel moment în care înțelegi că, dacă tu schimbi ceva, dinamica din jurul tău se schimbă inevitabil.

Poate nu în bine, sau nu îți va plăcea schimbarea, dar rupi tiparul de care te plângi acum.

Poate că te-ai gândit de atâtea ori: ”Dacă n-aș face totul singură, n-aș mai fi așa de obosită."

Și e firesc să vină astfel de gânduri.

Dar realitatea e că te agăți de ceilalți și îi faci responsabili pentru cm te simți tu.

Dar asta e practic o regresie emoțională.

E o revenire la când erai tu copil și aveai nevoie de un adult care să-ți înțeleagă suferința, să o stea cu tine, să te consoleze și să te învețe ce să faci cu ea.

Doar că acum TU EȘTI ADULTUL.

Iar felul în care îți gestionezi trăirile nu mai este responsabilitatea partenerului, a copilului sau a lumii din jur.

Este responsabilitatea ta.

E responsabilitatea ta să pui o limită și să nu mai faci treabă când simți că ești moartă de oboseală.

Dacă partenerul observă și face el ca tu să te odihnești, este grijă.

Dar e treaba ta să spui: ”nu mai pot”.

Nu trebuie să faci mai mult, ba dimpotrivă: să te oprești puțin și să te observi.

Să fii curioasă: ”Oare ce simt și ce vreau? Ce pot să duc și ce nu în acest moment?”

Și să faci sau doar să îți propui un pas diferit:

Să nu mai răspunzi imediat la mesaj.
Să nu mai sari direct să repari o criză.
Să nu te mai grăbești să spui „da” doar ca să eviți un conflict.

Vrei schimbare?

Începe cu tine.
Pentru că asta e singura parte unde ai control.

Psiholog Ramona Pascu

07/03/2026

06/03/2026

05/03/2026

04/03/2026

25/02/2026

13/02/2026

12/02/2026

09/02/2026

02/02/2026

30/01/2026

27/01/2026

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category

Monday	09:00 - 19:00
Tuesday	09:00 - 19:00
Wednesday	09:00 - 19:00
Thursday	09:00 - 19:00
Friday	09:00 - 15:00