https://www.facebook.com/451147054752650/

Claudia Albu - Psihoterapeut, Timisoara (2025)

14/10/2025

Investitia in copilarie: cea mai sigura „afacere” emotionala

⚠️🚸 Nimeni nu te pregateste cu adevarat pentru cat de mult se schimba totul atunci cand apare un copil. De la somn, la ritm, la planuri și identitate — totul se reaseaza.
Uneori, parintii se simt coplesiti, obositi, vinovati ca nu reusesc sa fie mereu calmi sau prezenti.
Si e firesc…

A fi parinte nu inseamna perfectiune, ci disponibilitate — chiar si cand e greu.

Da… prioritatile se schimba, dar în timp, descoperi ca ceea ce ai oferit copilului tau — prezenta, rabdare, iubire — devin cea mai buna “investitie”.

🌱 In psihoterapie vorbim adesea despre radacini. Despre inceputuri. Despre cm primii ani de viata sunt fundatia pe care se cladeste tot restul existentei.
Si totusi, multi parinti se concentreaza pe „varsta mare” — pe adolescenta, examene, performanta. Uita ca cei 7–10 ani de inceput, nu sunt doar o etapa, ci momentul in care se scrie manualul de viata al copilului.

Daca privim relatia parinte–copil ca pe o investitie (emotionala, de timp, de prezenta, de atentie), atunci:
💎 Primii 7-10 ani sunt perioada in care investesti masiv, cu rabdare, cu frustrare, cu iubire, cu limite, cu joc si conectare.
💎 Adolescenta si tineretea (de fapt, tot restul vietii) sunt momentele in care culegi roadele: autonomie, incredere, echilibru, rezilienta, LINISTE.

⤴️ Psihologic vorbind, creierul copilului este cel mai maleabil in primii ani. Conexiunile neuronale, imaginea de sine, stilul de atasament si reglarea emotionala se formeaza atunci.
Daca nu esti acolo in aceasta perioada— cu empatie, consecventa si prezenta — va fi mult mai greu sa “repari” ulterior.

⤵️ Dar, daca alegi sa investesti invers — mai putin la inceput si mai mult cand apar crizele — randamentul emotional e aproape zero.
A investi tarziu inseamna, de fapt, a repara. Si stim ca o reparatie necesita mult mai mult efort. (Plus ca exista riscul de a nici nu se mai putea repara.) A investi devreme inseamna a construi.

“Investitia” in copil inseamna:

❌ Nu bani.
❌ Nu activitati extra.
❌ Nu haine de firma.
❌ Nu extraprotectie.
❌ Nu libertate absoluta.

✅Timp real: prezenta, conversatii, jocuri.
✅Limite clare: copilul are nevoie de siguranta, de ghidaj.
✅Reglare emotionala: sa vada cm un adult gestioneaza furia, frustrarea, bucuria.
✅Conectare si empatie: copilul invata iubirea din modul in care este iubit.

❤️❤️❤️ Alege constient sa investesti de devreme in relatie (desi e greu), ca mai tarziu sa culegi roadele linistii, ale increderii si ale iubirii reciproce!

05/10/2025

Alienarea copilului – rana invizibila a separarilor

Alienarea parentala este un fenomen dureros, dar adesea invizibil. Apare atunci cand, in contextul unui conflict sau separari intre parinti, copilul este influentat sa respinga sau sa se indeparteze de unul dintre ei.

❤️‍🩹 Alienarea nu se vede intotdeauna. Copilul zambeste, merge la scoala, isi face temele…
Dar inauntru, traieste o vinovatie, o confuzie profunda, o frica de respingere si o tristete pe care nu o poate numi.

Copiii nu au cuvinte pentru alienare — dar o simt in fiecare privire, tacere sau aluzie.
Iar vindecarea incepe atunci cand adultii aleg sa nu-i mai puna in mijlocul luptei, ci de partea iubirii.

Exemple:
1. „Tatal tau nu te mai iubeste, de aceea a plecat.”
➡️ Copilul interiorizeaza ideea ca este nevrednic de iubire, vinovat si isi pierde dorinta de a avea contact cu parintele absent.

2. Un parinte „uita” sa anunte copilul despre apelurile celuilalt.
➡️ Copilul incepe sa creada ca parintele respins „nu mai vrea sa-l vada” iar legatura se erodeaza treptat.

3. Povestiri distorsionate sau exagerate despre trecut.
➡️ Copilul, incapabil sa diferentieze adevarul de perceptie, ajunge sa creada ca trebuie sa-l protejeze pe parintele „victima” si sa se alieze cu el.

4. Rasplata sau pedeapsa emotionala pentru loialitate. “Daca mergi la mama, inseamna ca nu ma iubesti”.
➡️ Copilul traieste o dilema imposibila: iubirea devine conditionata, iar nevoia de apartenenta se transforma in teama.

5. Denigrarea subtila si constanta.
Glume, remarci ironice sau critici in prezenta copilului: „Tu esti exact ca el/ea”, „Stii cm e mama ta…”, „Mai bine nu te lua d**a tatal tau”.
➡️ Copilul internalizeaza o imagine negativa despre jumatatea din sine, dezvoltand confuzie identitara si rusine.

💔Relatia de cuplu se poate incheia. Relatia de parinte — niciodata!
Un parinte ramane parinte chiar daca relatia de cuplu s-a destramat.

❌ Copilul nu trebuie sa aleaga tabere, sa inteleaga cine are dreptate sau sa repare durerea unuia dintre parinti.
❌ Copilul nu ar trebui sa poarte greutatea conflictului dintre parinti.
❌ Copilul nu trebuie sa simta manipularea, rusinea sau vinovatia.

💯 El are nevoie sa se simta in siguranta, liber si loial ambilor, fara frica sau vinovatie.
💯 El are dreptul la amandoi— chiar daca parintii nu mai au unii la altii.
💯 Bunastarea emotionala a copilului este responsabilitate comuna.

21/09/2025

Copilul “cuminte”

Tema „copilului cuminte” (inteles ca docil, obedient, „ascultator fara sa deranjeze”) atinge multe straturi psihologice si culturale.

La varsta copilariei, „cumintenia” nu este o norma de dezvoltare sanatoasa. Din contra, copiii care intreaba, exploreaza si chiar fac „prostii” sunt de fapt copii care se dezvolta armonios.

Sigur, e confortabil si lejer pentru parinte. Ba chiar motiv de lauda si mandrie. Dar de ce totusi nu e sanatos sa ne dorim astfel de copii?! Iata cateva pericole ce pot aparea:

📌 Confuzia intre „cumintenie” si reglare emotionala:
• Copilul „cuminte” e adesea cel care nu isi exprima emotiile (nu plange, nu se enerveaza, nu contrazice).

📌 Dezvoltarea unei identitati fragile
• Dacă un copil e apreciat doar pentru supunere, invata ca valoarea lui depinde de conformitate, nu de cine este.

📌 Pericolul perfectionalismului si anxietatii:
• Copiii „prea cuminti” dezvolta adesea frica de greseala sau de a dezamagi.

📌 Vulnerabilitate la abuz
• Copiii invatati sa asculte mereu si sa nu puna la indoiala autoritatea devin mai expusi la relatii abuzive (cu colegi, parteneri sau chiar sefu), pentru ca nu isi dau voie sa conteste.

📌 Blocarea gandirii critice si a autonomiei
• Obedienta inhiba curiozitatea, spiritul critic si initiativa.

📌 Confuzia dintre respect si frica
• Multi parinti cred ca “cumintenia” inseamna respect, dar de fapt e adesea frica de pedeapsa. Respectul real se construieste prin relatie, nu prin supunere.

Ce alternative avem?
🔑 In loc sa cerem „cumintenie”, putem cultiva responsabilitatea, autenticitatea si empatia.
🔑 Copilul sa invete ca are voie sa simta, sa greseasca, sa exprime, dar si sa respecte limite sanatoase.
🔑 “Copil echilibrat” > „copil cuminte”

COPIL “CUMINTE”, OBEDIENT

❌ Asculta mereu, fara sa puna la indoiala
❌ Isi reprima emotiile (nu plange, nu se supara)
❌ Cauta mereu aprobarea adultilor
❌ Evita conflictele cu orice pret
❌ Este apreciat pentru supunere
❌ Se teme sa greseasca → perfectionism, anxietate
❌ Se conformeaza pentru a fi iubit

COPIL AUTENTIC, ECHILIBRAT

✅ Pune intrebari, vrea sa inteleaga regulile
✅ Isi exprima emotiile si invata sa le gestioneze
✅ Are incredere in sine si se simte valoros chiar si cand greseste
✅ Poate spune „nu” si isi apara punctul de vedere
✅ Este apreciat pentru autenticitate și responsabilitate
✅ Vede greseala ca oportunitate de invatare
✅ Simte ca este iubit si acceptat chiar si cand nu e „perfect”

🔔 Nu vrem sa avem copii „cuminti”, ci copii autentici, curajosi și responsabili, care cresc cu incredere in ei si respect pentru ceilalti!

07/09/2025

Un nou inceput…

🌿 Un nou an scolar incepe cu emotii, bucurii si poate si cateva griji. Adevarul este ca si parintii traiesc inceputul scolii aproape la fel de intens ca si cei mici. Diferenta este ca adultii mascheaza emotiile sub forma listelor de rechizite.

🌱 Din perspectiva psihologica, tranzitiile – cm e si inceperea scolii – sunt momente care reactiveaza in copii (si in parinti!) frici, dar si resurse. Ceea ce conteaza cel mai mult este climatul emotional pe care il respira copilul acasa. Nu uitati ca sustinerea voastra le este busola, iar fiecare incurajare pe care le-o oferiti devine un pas sigur pe drumul lor.

🍀 Lasati copiii sa descopere lumea in ritmul lor, sa greseasca si sa invete din propriile experiente. Cu sprijinul vostru, fiecare zi de scoala poate fi o oportunitate de crestere si bucurie.

📗 Aminti-va ca nu perfectiunea conteaza, ci prezenta si sprijinul vostru. Copiii invata mai mult din siguranta pe care o simt langa voi decat din orice lectie din manual.

✅ Asa DA
• Incurajeaza autonomia. Lasa copilul sa-si aleaga penarul/ hainele, chiar daca tu ai fi preferat alta culoare. Se simte vazut si valorizat.
• Valideaza emotiile. Daca spune: „Mi-e teama ca nu o sa am prieteni”, raspunsul nu e „Nu ai de ce sa te temi”, ci „Inteleg, e normal sa simti asta la inceput. Si stii ce? Si alti copii simt la fel.”
• Ai incredere in ritmul lui. Fiecare copil invata si se adapteaza in felul sau, iar asta e absolut ok.
• Umorul salveaza situatii. Un „Hai sa-i aratam ghiozdanului ca putem sa-l purtam fara sa ne rastoarne!” poate usura tensiunea de dimineata.

❌ Asa NU
• Nu compara copilul cu alti colegi sau frati.
• Nu transforma notele in singura masura a valorii lui.
• Nu transmite anxietatea proprie legata de scoala.
• Nu minimaliza emotiile copilului cu „Nu ai de ce sa-ti faci griji.”

💚 Ca psihoterapeut dar mai ales ca mama, am invatat ca relatia parinte–copil e mai importanta decat orice medie sau calificativ. Copiii au nevoie de parinte care sa le fie ancora, nu antrenor de performanta.
Asa ca… respirati adanc, zambiti, pregatiti pachetelul si amintiti-va: scoala e doar o parte din viata, nu intreaga viata. Incepeti acest an cu incredere si blandete, atat pentru ei, cat si pentru voi!

31/08/2025

“A accepta” si “a fi de acord”

In psihologie, facem adesea distinctia intre “a accepta” si “a fi de acord”.

➡️ A accepta inseamna:
• sa recunosti realitatea unei situatii, a unei emotii sau a unei pareri, chiar daca nu iti place sau nu o impartasesti;
• e mai mult o atitudine interioara de recunoastere si tolerare (“Da, asta exista, asa simt eu/tu, asa stau lucrurile”);
• acceptarea NU presupune validare morala sau acord intelectual, ci deschidere fata de realitate si fata de ce simti tu sau altul;
• in terapie, acceptarea e fundamentala („Nu pot controla ca simt anxietate, dar accept ca e acolo”).

➡️ A fi de acord inseamna:
• sa impartasesti aceleasi opinii, valori sau concluzii;
• implica aliniere cognitiva sau valorica („Da, cred și eu la fel ca tine”);
• presupune o poziționare activa, nu doar tolerarea, ci si sustinerea sau aprobarea perspectivei.

🗯️ Exemplu simplu:
• Daca cineva spune „Imi e foarte frica de intuneric”, tu poți accepta ca asta este trairea lui, chiar daca tu personal nu ești de acord ca intunericul este in sine un pericol.

ℹ️ Distinctia dintre acceptare si a fi de acord conteaza mult pentru schimbarea emotionala din viata de zi cu zi.

▶️ Relația de cuplu
• Situatie: Partenerul vine acasa obosit si evita conversatia.
• Acceptare: „Da, realitatea e ca el acum nu are energie sa vorbeasca.” (Fara sa negi)
• A fi sau nu de acord: Poti sa nu fii de acord cu ideea ca “asta e normal mereu” – poate simti ca e nevoie de mai multă comunicare.
• Schimbare emotionala: Acceptarea scade frustrarea imediata („nu e ceva impotriva mea”), iar dezacordul constructiv te motiveaza sa comunici nevoile tale mai clar.

▶️ Relatia cu sinele
• Situatie: Ai un esec la locul de munca (ai gresit un proiect).
• Acceptare: „Da, am facut o greseala. S-a intamplat, nu pot sterge ce a fost.”
• A fi sau nu de acord: Nu trebuie sa fii de acord ca “asta ma face un om incapabil” – e doar o situatie punctuala.
• Schimbare emotionala: Acceptarea reduce autocritica toxica, iar dezacordul cu etichetele negative ajuta la pastrarea stimei de sine.

🤍🤍🤍 Observi ca in fiecare exemplu acceptarea vine prima – ca un pas de a nu lupta cu realitatea.
Apoi, alegerea de a fi sau nu de acord iti da libertatea de a te pozitiona sanatos si de a produce schimbare emotionala. 🤍🤍🤍

20/08/2025

FURIA

👉 Furia este o emotie ca toate celelalte. Toti oamenii o simt. Sau cel putin asa ar trebui daca nu cumva “invata”, inconstient, sa si-o reprime de-a lungul vietii, negand-o sau ignorand-o.

🤚 Furia este ca un semnal care apare atunci cand ceva nu merge cm vrei, cand ceva ti se pare nedrept sau cand cineva te raneste.

🤲 Furia vine sa iti spuna ca ai nevoie de ceva: de protectie, de liniste sau poate, de intelegere.

💪 Corpul este primul care iti da semne cand furia creste (inima incepe sa bata repede, pumnii se strang, obrajii devin fierbinti etc.).

👍 Furia e fireasca. Important e modul in care o exprimi.

👏 Furia nu e toxica daca o simti intens, daca o exprimi intr-un spatiu sigur sau daca o recunosti si o accepti fara rusine.

👎 Furia devine problematica atunci cand:
- o ignori sau o reprimi constant (se transforma in iritabilitate crescuta);
- cand o exprimi intr-un mod distructiv (tipi, manipulezi, pedepsesti pe altii prin tacere, folosesti vina sau rusinea pentru a controla);
- cand ramai blocat in ea prea mult timp si se transforma in resentimente.

💛💛💛 Furia nu dispare daca o ascunzi, dar devine mai mica atunci cand e “spusa” intr-un mod sanatos.

29/07/2025

EMOTIILE

Traim intr-o lume care pune pret pe zambete largi, pe pozitivitate si pe control. Adesea, ni se spune (direct sau indirect) ca unele emotii sunt „bune”, iar altele – „rele”. Bucuria, entuziasmul, recunostinta sunt aplaudate. Frica, furia, tristetea sunt ascunse, rusinate, inabusite. Dar adevarul este ca toate emotiile sunt bune. Toate au un rol, un sens și un mesaj important pentru noi.

🧡🧡🧡 Emotiile nu sunt dusmani, ci mesageri (ai mintii si ai corpului).

… sunt ca niște semne de circulatie interioare.

Ne arata ce conteaza pentru noi, cand ne este bine sau rau, ce ne raneste sau ce ne inspira. Ele sunt extrem de utile:
😱 Frica ne protejeaza, ne tine in siguranta. Fara ea, ne-am pune în pericol.
😤 Furia ne arata cand ni s-a incalcat o limita sau cand ceva este nedrept.
😢 Tristetea ne ajuta sa ne oprim, sa procesam o pierdere sau o schimbare.
😊 Bucuria ne arata ce ne face bine si unde ne simtim impliniti.

Fiecare emotie are un rost. Problemele apar NU din cauza emotiilor in sine, ci din modul in care le ignoram, le suprimam sau le exprimam printr-un comportament inadecvat.

Asadar, a invata sa ne recunoastem emotiile, sa le intelegem mesajul si sa le gestionam sanatos este cheia unei vieti emotionale echilibrate.

💛💛💛

13/07/2025

De la “AI GRIJA, CA O SA…” la “FII ATENT SI AI INCREDERE IN TINE!”

Cum influenteaza limbajul parintilor anxietatea copilului?

Multi parinti isi exprima grijile fata de copil sub forma unor avertismente: „Ai grija sa nu cazi!”, „Nu te duce acolo, ca e periculos!”, „Sa nu gresesti!” – intentia este una protectiva, dar modul de exprimare poate avea efecte contrare:
- intareste frica,
- nesiguranta
- si lipsa de incredere in sine a copilului.

‼️Cuvintele creeaza realitatea interna a copilului iar acesta invata sa perceapa lumea prin filtrul emotional al mesajelor primite de la parinti‼️

Exemple de reformulare a mesajelor parentale:

❌ „Ai grija, o sa cazi!”
✅ „Fii atent unde pui piciorul!”

❌ „Nu te duce acolo, e periculos!”
✅ „Hai sa ne uitam impreuna ce e acolo si sa vedem daca e sigur.”

❌ „Nu vorbi cu strainii, ca te rapesc!”
✅ „Daca nu cunosti pe cineva, e bine sa fii precaut.”

❌ „O sa te imbolnavesti daca faci asta!”
✅ „Hai sa ne reamintim cm putem avea grija de sanatatea noastra.”

❌ „Vezi ca spargi paharul!”
✅ „Tine paharul cu ambele maini, asa e mai usor si mai sigur.”

❌ „Ai grija ca te musca cainele.”
✅ „Hai sa ne uitam impreuna la el si sa vedem cat de mult ne putem apropia!”

❌ „Sa nu gresesti la test!”
✅ „Fa tot ce poti, eu am incredere in tine!”

Aceste tipuri de mesaje il ajuta pe copil sa dezvolte:
• autoeficacitatea (credinta ca se poate descurca si singur);
• reglarea emoționala;
• o imagine de sine pozitiva, chiar si in fata riscului sau a greselii.

Recomandarii practice pentru parinti:
👍 Observa-ti limbajul (Ii transmit incredere copilului meu sau frica?)
👍 Inlocuieste negatiile cu actiuni concrete
👍 Fa loc greselii si explorarii (Reaminteste copilului ca e ok sa nu reuseasca din prima).
👍 Vorbeste pe un ton calm si cald.

Nu e vorba de perfectiune, ci de constienta.

Mesajele parentale sunt precum semintele – cuvintele de incredere, curaj și sprijin vor inflori in copiii care indraznesc, gresesc, invata si cresc fara frica. 💚💚💚

23/06/2025

NU! 🚫

Tu stii sa spui “nu”, fara sa te simti vinovat?!

Faptul ca unii oameni nu pot spune “nu” are radacini psihologice profunde, care tin de stilul de atasament, de stima de sine sau/ si de mecanismele de aparare formate de-a lungul vietii.

Ce se intampla la nivel psihologic:

📌 Teama de respingere sau abandon. (Persoana se teme ca daca va refuza ceva, va fi respinsa sau abandonata.)

📌 Nevoia de aprobare. (In copilarie, iubirea parintilor era conditionata de “a fi cuminte sau bun”, astfel ca, daca zice “nu”, se simte vinovata sau insuficienta. )

📌 Stima de sine scazuta. (Persoana nu se simte indreptatita sa puna limite sau sa isi exprime nevoile.)

📌 Perfectionism sau teama de esec. (Unii oameni cred ca trebuie sa fie buni “in toate si pentru toti”. Refuzul este perceput ca o forma de esec sau ca o dovada ca “nu sunt suficient de).

📌 Evitarea conflictului. (Este o strategie de supravietuire invatata pentru ca in trecut, exprimarea directa nu era permisa sau sigura.)

📌 Credinte si roluri invatate: “trebuie sa fiu de ajutor”; “daca spun nu, inseamna ca sunt egoista”; “o persoana buna nu refuza”… toate aceste credinte rigide ne pot incurca.
………..

Iata cateva exemple in care persoana nu poate spune “nu” si ce consecinte pot aparea:

1️⃣ La serviciu, accepta mereu sarcini in plus

De ce nu poate spune “nu”:
- Vrea sa fie placuta.
- Se teme ca va fi considerata lenesa sau necooperanta.

Consecinte:
- Se simte supradolicitata, obosita, frustrata.
- Apar resentimente fata de colegi.
- Poate intra in burnout dar continua sa zambeasca.

2️⃣ In relatia de cuplu, cedeaza mereu in fata partenerului.

De ce nu poate spune „nu”:
- Se teme de conflict.
- Crede ca iubirea inseamna „sa te sacrifici”.

Consecinte:
- Isi pierde treptat identitatea si propriile dorinte.
- Relatia devine dezechilibrata: unul ofera, celalalt cere.
- Se poate ajunge la frustrare si rabufniri neasteptate.

3️⃣ In relatia cu parintii – Nu poate pune limite (te suna mereu mama dorind sa stie tot ce faci)

De ce nu poate spune „nu”:
- Se simte vinovata.
- Ii este teama ca mama s-ar supara sau ar suferi.

Consecinte:
- Persoana se simte controlata și infantilizata.
- Are dificultati in a deveni independenta emoțional.
- Acest model se repeta si in alte relații.

4️⃣ In grupul de prieteni – Accepta lucruri care nu-i plac

De ce nu poate spune „nu”:
- Frica de respingere și excludere.
- Vrea sa “apartina” grupului.

Consecinte:
- Se simte falsa, inconfortabila si deconectata de sine.
- Isi pierde autenticitatea.
- In timp, relatiile devin superficiale si epuizante.

5️⃣ Cu proprii copii – Nu poate impune limite

De ce nu poate spune „nu”:
- Se simte vinovata („sunt prea puțin timp cu el”).
- Se teme ca nu va fi iubita daca e ferma.

Consecinte:
- Copilul invata ca poate obține orice prin insistenta.
- Mamele ajung sa se simta lipsite de control si epuizate.
- Se creează haos in limite si structura.

‼️ Observatie finala:

In toate exemplele, lipsa limitei personale duce la:
• epuizare emoționala;
• relatii dezechilibrate;
• scaderea (si mai mult a) stimei de sine;
• resentimente si tensiuni ascunse.

Ce poate ajuta:
✅ Psihoterapia
✅ Dezvoltarea asertivitatii (sincer + ferm + respect) – invatarea modului de a spune „nu” fara vinovatie.
✅ Munca interioara constienta
✅ Exercitii de introspectie
✅ Antrenarea unor abilitati emotionale si de relationale

06/06/2025

DAR

‼️ Fii atent la cuvantul “dar”. Plasat la mijlocul unei propozitii, este mult mai mult decat o simpla conjunctie — el reflecta adesea dinamici psihologice importante: anulare, conflict, evitare, justificare sau reevaluare. Modul in care este folosit poate spune multe despre:
📌 intentia vorbitorului
📌 relatia cu celalalt
📌 starea sa interna.

De multe ori, ce spui inainte de “dar” nu mai ajunge cu adevarat la celalalt.

❌ “Te inteleg, dar…” (Ce urmeaza devine mai greu decat empatia.)
❌ “Imi pare rau, dar…” (Scuzele devin o justificare.)
❌ “Te iubesc, dar…” (Iubirea devine conditionata.)

Pentru ca “dar”-ul anuleaza in mintea celuilalt tot ce a fost spus sau scris inainte.

Inlocuieste-l cu:
- “in acelasi timp”
- “si totusi”
- o pauza de reflectie.

💯 Vei vedea cat de diferit suna - si cat de diferit se simte!

♥️ Cuvintele conteaza. Iar “dar” e unul care poarta greutate. Daca vrei sa construiesti, nu sa strici, foloseste-l cu mai multa constienta!

03/06/2025

👏 Apreciem efortul, nu rezultatul final al copilului!

Psihologic vorbind, cand apreciem doar rezultatul:

👉 Copilul invata sa evite greselile (deci evita si provocarile).
👉 Apare frica de esec.
👉 Apare perfectionismul.
👉 Se dezvolta o stima de sine “conditionata”.

Pe cand, daca apreciem efortul:

👍 Il invatam ca procesul e valoros.
👍 Isi formeaza o mentalitate de crestere. (invata ca abilitatile lui pot fi imbunatatite prin munca si perseverenta).
👍 Isi cultiva rezilienta si motivatia intrinseca.
👍 Ii transmitem ca e ok sa greseasca (chiar e necesar).
👍 Ii oferim siguranta relationala ca iubirea noastra nu e pe baza de performanta.
👍 Isi dezvolta autonomia. ( Invata sa-si stabileasca propriile obiective si sa se bucure de proces.)

… pentru ca atunci cand un copil invata ca valoarea lui nu sta intr-un 10, intr-un desen perfect sau intr-un turn de cuburi care sa reziste la cutremur, ci in stradania, curajul si perseverenta de a incerca… formam ceva mult mai important decat un copil bun: formam un om sanatos emotional! 💛💛💛

“Wow, chiar te-ai concentrat acolo.”
“Te admir cm ai incerct din nou, fara sa te enervezi.”
“Ce idee interesanta ai avut, chiar daca n-a mers din prima.”

… ce aude de fapt copilul este: “sunt iubit, vazut si auzit chiar daca nu sunt perfect!”. Si acesta este un combustibil mult mai pretios decat laudele pentru o nota. Si tine toata viata!
💛💛💛

21/05/2025

Știți care sunt diferențele dintre un copil și un părinte?

🤭 Părintele a testat deja (aproape) toate greșelile. Copilul începe sa le descopere cu entuziasm.

🫣 Copilul are energie. Părintele are cearcăne si experiență. (Fiecare contribuie cu ce are.)

😬 Copiii au întrebări. Părinții au traume si răspunsuri ezitante. (Dar tot le oferă cu drag.)

😵‍💫 Copiii experimentează viața. Părinții experimentează răbdarea. (Amândoi sunt in faza de testare.)

🥴 Copiii dorm în poziții imposibile. Părinții au saltele speciale și tot înțepeniți se trezesc.

🤐 Un copil crede că știe tot. Un părinte știe că nu știe nimic … după o oră de tantrum.

Claudia Albu - Psihoterapeut

14/10/2025

05/10/2025

21/09/2025

07/09/2025

31/08/2025

20/08/2025

29/07/2025

13/07/2025

23/06/2025

06/06/2025

03/06/2025

21/05/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category