Patricia Lidia, Timisoara (2025)

28/08/2025

În vacanța aceasta în Grecia 🇬🇷 am avut timp să reflectez asupra ideii de a sta degeaba. Când am început terapia, nu mi-am imaginat că tocmai nevoia de a fi mereu ocupată m-a dus în burnout. Fugeam de mine, de liniște, de golul acela care se așeza înăuntru când nu făceam nimic. Și ce am de învățat acum este exact asta: să stau. Da, să stau degeaba. E cel mai greu lucru pentru mine. Mă roade pe interior, mă termină vinovăția – vinovăția că pierd vremea, că nu sunt productivă. 😔

Dar zilele acestea mi-am permis, pentru prima dată după mult timp, să mă odihnesc cu adevărat: să călătoresc ✈️, să mă relaxez 🏖️, să îmi reîncarc bateriile 🔋. Să nu mai încerc să planific activități, să nu mă mai gândesc la ce postări am de făcut, la cărți de scris și proiecte de inițiat. Și am realizat ceva esențial: dacă nu apăs pe pauză ⏸️, dacă nu îmi dau voie să respir, risc să mă consum înainte să mă bucur de roadele muncii mele.

Ani de zile am trăit mitul odihnă = lene 🙅‍♀️ Cultura în care trăim ne-a învățat că liniștea înseamnă lene. Că dacă nu alergăm mereu, rămânem în urmă. Dar știința contrazice această idee:
🧠 Neuroștiința arată că perioadele de repaus activează rețeaua implicită a creierului, esențială pentru creativitate, consolidarea memoriei și rezolvarea problemelor.
😌 Somnul și odihna reglează nivelul de cortizol, prevenind stresul cronic care duce la epuizare și boli.
☕ Chiar și pauzele scurte îmbunătățesc concentrarea: cercetările de la Universitatea din Illinois au demonstrat că micile pauze mentale cresc atenția susținută.

Așadar, odihna nu este timp pierdut; este combustibilul de care creierul și corpul nostru au nevoie ca să funcționeze la capacitate maximă. ⚡

🪷 De obicei, vedem odihna ca pe o recompensă după ce am terminat munca. Dar adevărul este că odihna face parte din muncă. Este ingredientul invizibil ✨ care dă sens și forță tuturor celorlalte lucruri.Steve Jobs obișnuia să facă plimbări lungi 🚶 pentru a găsi idei creative. Sportivii de performanță 🏅 își programează zilele de odihnă la fel de riguros ca antrenamentele. Chiar și din medicină 🩺 știm că trupul se vindecă cel mai bine în perioadele de recuperare, nu de efort.

Atunci când integrăm odihna în mod intenționat în viața noastră, nu încetinim progresul, ci îl facem sustenabil. 🌱

💫 Vara aceasta, retrăgându-mă un pic în mine, fără evenimente culturale, fără alergatul zilnic între serviciu, activitățile sportive ale lui Eric ⚽ și atelierele de lectură 📚, am descoperit că pot reveni mai puternică – pentru mine, pentru familia mea 👨‍👩‍👦 și pentru toate persoanele care mă citesc și se lasă inspirate de experiențele mele. Timpul de odihnă nu a fost un moft, ci o necesitate. Pentru mine, a însemnat dimineți lente 🌅, plimbări lungi, intrat în sala de sport, avut curajul de a încerca lucruri noi🚶‍♀️ și timp cu familia 📵.

Acum, la început de toamnă 🍂, când reintrăm în ritmul de muncă, te provoc să îți analizezi și tu relația cu odihna. Eu m-am tot gândit... Cum ar arăta viața mea dacă aș trata odihna nu ca pe un lux, ci ca pe o formă de productivitate mascată? Cum ar fi dacă mi-aș programa în calendar pauze de odihnă, ca pe întâlniri importante cu mine însumi?

Și chiar mi-am impus să fac asta – să învăț că aceste pauze sunt nenegociabile. 🙌 Mai mult decât atât, e vital pentru mine să învăț să stau degeaba fără vinovăție și să nu îi transmit lui Eric ideea greșită că odihna e lene și că trebuie să fii mereu productiv. Am voie să mă odihnesc. Trebuie să reînvăț să dorm nopțile 🌙. Patru-cinci ore de somn nu sunt suficiente pentru a avea energia necesară să fiu profesionistă la serviciu 💼, înțelegătoare și prezentă acasă 🏡, grijulie cu familia mea și, mai ales, capabilă să mă iubesc pe mine așa cm sunt 💖.

✨ Bucuria nu vine din a înghesui cât mai multe lucruri în zilele noastre, ci din a crea spațiu pentru a le trăi 🌸. Uneori, cel mai productiv lucru pe care îl putem face… este să nu facem nimic. 🌌

27/08/2025

🏡 La capătul curcubeului, după cele 12 ore pe drum, ne aștepta locul pe care urma să-l numim ‘acasă’ pentru câteva zile... 🌈

🌊 Am rezervat Sunset Villa nr. 1, prima vilă dintr-un complex de 6 vile, aflate la doar 30 de metri de o plajă premiată Blue Flag. 🏖️

🏠 Vila avea două niveluri, o mansardă cochetă și un living generos cu bucătărie complet echipată la parter. Fiecare cameră cu terasa ei, iar în jur – un spațiu verde mare, cu locuri de relaxare pentru seri lungi și liniștite. 🌿✨

😌 Am zis că marea era la doar 30 m? Da, da, am zis. Și totuși simt nevoia să repet. Pentru că era o plăcere să stai pe terasă, cu un pahar rece în față, ascultând greierii și valurile. 🎶🌙

🍹 Iar despre pahar… să zicem că singurul Hugo degustat în această vacanță mi-a adus o mahmureală de zile mari. Că subsemnata nu bea alcool din principiu, mai îmi permiteam uneori (de 2-3 ori pe an) să degust un pahar de prosecco sau Hugo. Dar se pare că nici asta nu îmi (mai) priește. Concluzia? Sportul ăsta nu e pentru mine. Rămân fidelă apei minerale reci. 💧🙂

📍 Ce mai voiam să zic... a, da, complexul e într-o zonă retrasă din Possidi, departe de faleza oficială și magazine. În zonă sunt 2 terase, unde se poate lua masa, dar dacă vrei distracție și gălăgie, nu e alegerea potrivită. Dacă dispuneți de chef să vă deplasați cu mașina către alte stațiuni pentru cină fancy sau activități pentru copii, dar să reveniți la cazare pentru relaxare și odihnă, e locul ideal. 🚗🍴

🔑 Singurul minus: dulapurile sunt comune, pe hol, câte unul la două camere. 🚪

👨‍💼 Administratorul complexului? Un tip super relaxat. Nici nu s-a grăbit cu plata – ajunsesem chiar să ne „îngrijorăm” că nu mai vine să ia banii. 😅

Apropo, înțeleg de pe grupurile de Facebook că "beach hopping" (să mergi în fiecare zi pe o altă plajă) e ceva normal în Grecia. Nu pot înțelege neapărat de ce, mai ales dacă ai la dispoziție o plajă faină. Mă ajută cineva cu explicații sau gânduri de ce? Danke, danke.

25/08/2025

🚗🗺️⛽ Orice vacanță începe cu un drum. Al nostru? O aventură de 12 ore care mi-a reamintit că nu suntem deloc fani ai călătoriilor lungi cu mașina. Ne-am convins acum a nu știu câta oară. Tot ce depășește 5 ore petrecute în mașină, pe drum, nu e pe gustul nostru. Am zis public, ca să îmi asum și să mă țin pe viitor.

😅 Sunt convinsă că sunt oameni cărora le place să conducă. Eu ador să fiu la volan, mă relaxează maxim, dar sunt pline șoselele de nebuni și teribiliști și asta mă obosește îngrozitor. Acestea fiind zise, mda.

🌙 Am pornit din Timișoara la 4 dimineața, după ce celebra mea insomnie m-a lăsat să adorm la ora 2. Așa că, după 1.5 ore de somn, eram aptă de enervat soț și cicălit flăcău. Căci, nu-i așa, maturizarea în căsnicie e când soțul e recunoscător că nu ești pe atât de enervantă pe cât posibil poți fi, iar a avea o mamă ciudată îți întărește caracterul și te ajută să nu te mai surprindă nimic pe lumea asta.

🗺️ Am urmat traseul binecunoscut oferit de GPS: vama Moravița - Serbia - Macedonia de Nord - Grecia. Cu câteva "pe**ee breaks" pe parcurs și nu atât de mult timp pe cât puteam pierde prin vămi, 12 ore mai târziu am ajuns la destinație: Possidi, Halkidiki, brațul Kassandra.

🙈 Nu pot să zic că am rămas profund impresionantă de traseu. M-au lăsat puțin mască unele ciudățenii - de exemplu "autostradă" cu o singură bandă și fără despărțire între benzile opuse în Grecia sau limită de 80km pe "autostradă" în Macedonia, dar per total pot zice că ultimii 100km au fost cel mai greu de suportat, părea că nu mai ajungem. Tot respectul pentru cei care fac față acestui drum (sau unora și mai lungi!).

Acum, o serie de sfaturi, idei, tips&tricks:
🛂 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐟𝐚𝐜𝐞𝐭̦𝐢 𝐚𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐑𝐂𝐀, 𝐜𝐞𝐫𝐞𝐭̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐝𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐒𝐞𝐫𝐛𝐢𝐚 𝐬̦𝐢 𝐌𝐚𝐜𝐞𝐝𝐨𝐧𝐢𝐚 – scăpați de stres și costuri extra la vamă. Cred ca majoritatea asigurătorilor o fac, doar să o cereți. La fiecare punct vamal ni s-a cerut asigurarea (și la dus, și la întors). Dacă nu apare pe asigurare, ți se cere să o faci pe loc la asigurătorul lor disponibil la ghereta din vamă, unde evident că prețul e mult mai mare.
📲 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐚̆𝐫𝐜𝐚𝐭̦𝐢 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐁𝐨𝐫𝐝𝐞𝐫 𝐰𝐚𝐭𝐜𝐡𝐞𝐫 – vă arată în timp real timpii de așteptare la graniță. Ajută mult la moral, că sigur timpul nu se scurge mai repede...
💳 𝐩𝐥𝐚𝐭𝐚 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐬𝐭𝐫𝐚̆𝐳𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐞 𝐮𝐬̦𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭. Pe Serbia la urcare pe autostradă luați bilet cu numărul de înmatriculare al mașinii și plătiți la ieșire (cam 15euro am socotit că a fost, plătit cu cardul, căci moneda acceptată e doar dinarul sârbesc). Pe Macedonia de Nord sunt porți de taxare la anumite distanțe, am numărat 6 (cam 8euro, se poate plăti cash în euro sau dinari macedoneni sau cu cardul)... la fel și pe Grecia (2 porți, 2,95euro, cash sau cu cardul).
😅 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐞𝐢 𝐜𝐞 𝐥𝐨𝐜𝐮𝐢𝐞𝐬𝐜 𝐢̂𝐧 𝐣𝐮𝐦𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐝 𝐬𝐚𝐮 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐞𝐬𝐭 𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢, 𝐭𝐫𝐚𝐬𝐞𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐁𝐮𝐥𝐠𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝𝐚𝐭 (mai scurt, mai rapid). La ăla nu mă pricep, dar pe Forum Grecia și Forum Halkidiki (și cred că de fapt fiecare regiune are câte un grup pe Facebook dedicat, de tip Forum) sunt o mulțime de postări pe tema asta.

⛽ Să nu uit, 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐢𝐞𝐟𝐭𝐢𝐧 𝐜𝐨𝐦𝐛𝐮𝐬𝐭𝐢𝐛𝐢𝐥 𝐩𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐬𝐞𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐌𝐚𝐜𝐞𝐝𝐨𝐧𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐍𝐨𝐫𝐝. Preț unic la toate stațiile de alimentare (din câte am observat!).

🚗🗺️⛽ La întoarcere am împărțit drumul cu o oprire la Skopje – și da, a fost o alegere genială - acum știm aprecia și mai mult România! Dar despre asta în altă postare...

Ah, apropo, se spune Macedonia de Nord și nu doar „Macedonia” pentru că 🇬🇷 Grecia are o regiune istorică numită Macedonia (unde se află și orașul Salonic). Când fosta republică iugoslavă s-a declarat independentă în 1991 sub numele de „Republica Macedonia”, Grecia a contestat numele, considerând că sugerează pretenții teritoriale asupra regiunii sale. 🇺🇳 După ani de dispute, în 2018 s-a semnat Acordul de la Prespa, prin care statul a acceptat denumirea Republica Macedonia de Nord, oficializată în 2019. 👉 Deci, numele corect și recunoscut internațional astăzi este 𝑴𝒂𝒄𝒆𝒅𝒐𝒏𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝑵𝒐𝒓𝒅.

Hmmmm, oare am uitat ceva? Scrieți-mi în comentarii dacă aveți curiozități, critici, nemulțumiri sau pur și simplu întrebări 😀

23/08/2025

Vacanță în Grecia - să povestesc și despre ea sau deja e o locație mult prea cunoscută? :)

Kalimera!

17/08/2025

Succesul nu este niciodată un accident. Nu aștepta momentul perfect. Fă ca fiecare moment să fie perfect.

16/08/2025

Nu-mi vine să cred că ăsta e același creier care a terminat un master... Cum reușeam să înghesui atâtea informații deodată? Cum am scris toate acele lucrări fără să-mi ia foc neuronii? Și, mai ales, fără ChatGPT?

14/08/2025

𝐀𝐟𝐭𝐞𝐫 𝐋𝐢𝐟𝐞 – 𝐬𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐭̦𝐢 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭𝐮𝐥 𝐬𝐚̆ 𝐫𝐚̂𝐝𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐩𝐥𝐚̂𝐧𝐠𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐚𝐬̦𝐢 𝐭𝐢𝐦𝐩

🌧️ Am dat peste 𝑨𝒇𝒕𝒆𝒓 𝑳𝒊𝒇𝒆 din greșeală. După titlu, eram convinsă că e o comedie neagră cu fantome, ceva de binge-uit într-o seară ploioasă, cu popcorn și ironii. M-am înșelat grav. La un moment dat m-am trezit plângând cu muci, din ăla urât, de nu mai poți respira, pentru că tot ce vedeam pe ecran era atât de aproape de mine, de noi toți. 😢

😂 Ricky Gervais are superputerea asta ciudată: să te facă să râzi și să plângi urât, uneori în același minut. Nu e o combinație pe care să o găsești ușor. Cred că asta e seria mea preferată a lui – și da, îl știu din 𝑇ℎ𝑒 𝑂𝑓𝑓𝑖𝑐𝑒 și 𝐷𝑒𝑟𝑒𝑘. Dar aici… aici îți vorbește direct cu vocea aia ironică, dar plină de vulnerabilitate, către partea întunecată, tristă și furioasă din noi. Și, cumva, printre replici mușcătoare și tăceri grele, îți arată că fiecare om e frumos. 💙

🖤 Povestea e simplă și grea în același timp: un bărbat, Tony, își pierde soția, dragostea vieții lui. Ar fi fost ușor să facă din asta un serial deprimant, imposibil de urmărit. Dar Gervais îl transformă într-o poveste care te gâdilă în colțul gurii și te strânge de inimă. E despre doliu, despre furie, despre pierdere, dar și despre bunătatea care, uneori, te găsește când nu mai vrei să fii găsit. 🌿

🎨 Serialul e filmat superb, cu cadre care par picturi – fiecare scenă are o melancolie vizuală care îți rămâne pe retină. Distribuția e impecabilă. Și îmi place mult cm fiecare personaj se dezvăluie încet-încet: de la cm îl vede Tony, prin filtrul durerii lui, până la cine sunt ei cu adevărat. E făcut cu o măiestrie rară. 🌟

🤍 Ce mi-a plăcut este că nu simți că te uiți la o ficțiune. Pare real. Dialogurile, reacțiile, micile gesturi – toate sunt atât de autentice încât îți dai seama că, de fapt, nu te uiți doar la povestea lui Tony, ci la fragmente din viața ta, din viața noastră. Și, printre rânduri, Gervais îți strecoară niște adevăruri esențiale, fără să le bage cu forța în gât: nu lua nimic de bun, nu amâna viața, bucură-te de timpul ăsta scurt pe care îl avem pe planetă. ⏳

🐾 𝑨𝒇𝒕𝒆𝒓 𝑳𝒊𝒇𝒆 e și crud, și blând, și sarcastic, și tandru. E genul de serial care te face să îți suni un prieten după ce se termină episodul. Să îi spui că îți e dor. Să îți mângâi câinele mai mult. Să ieși la o plimbare fără motiv. 🌼

💌 Dar dincolo de umor, tristețe și frumusețe vizuală, 𝑨𝒇𝒕𝒆𝒓 𝑳𝒊𝒇𝒆 mi-a dat o lecție simplă și dureroasă: cm să nu uiți ce contează cu adevărat. After Life te învață, fără predici și fără lozinci, să îți pui relația de cuplu în centrul vieții. Tony nu are nevoie de vacanțe exotice, de gesturi grandioase sau de planuri mărețe. Pentru el, Lisa era acasă. Nu contează locul, nu contează contextul – dacă e cu ea, e tot ce are nevoie. 💖

💍 𝑰’𝒅 𝒓𝒂𝒕𝒉𝒆𝒓 𝒃𝒆 𝒏𝒐𝒘𝒉𝒆𝒓𝒆 𝒘𝒊𝒕𝒉 𝒉𝒆𝒓 𝒕𝒉𝒂𝒏 𝒔𝒐𝒎𝒆𝒘𝒉𝒆𝒓𝒆 𝒘𝒊𝒕𝒉𝒐𝒖𝒕 𝒉𝒆𝒓. Poate cea mai frumoasă declarație de iubire pe care am auzit-o vreodată. Și exact esența acestui serial: nu locul contează, ci persoana de lângă tine. 💞

🔍 Și, inevitabil, te face să te uiți în oglindă: îți dai seama cât de ușor te lași prins în lucrurile mărunte care nu contează – liste de to-do, deadline-uri, notificări, discuții banale – și uiți să prețuiești lucrurile mici care chiar construiesc iubirea. Un mic dejun împreună. O mână ținută pe canapea. Un mesaj scurt „te iubesc” fără motiv. 🌸

📸 Serialul îți arată că, în final, toate gesturile astea mărunte devin amintirile care îți salvează sufletul când nu mai ai persoana lângă tine. Și dacă nu le trăiești, dacă nu le vezi, dacă nu le apreciezi acum, vei rămâne doar cu regretul că nu ai făcut-o. 💔

🌈 Pentru mine, 𝑨𝒇𝒕𝒆𝒓 𝑳𝒊𝒇𝒆 nu a fost doar un serial de vizionat, ci o lecție de viață: fă-ți timp pentru oamenii tăi. Prioritizează-i. Bucură-te de nimicurile voastre împreună. Pentru că, la final, ele sunt tot ce contează. 🫶

⭐ Nu pot să îl recomand suficient. E un 𝑚𝑢𝑠𝑡 𝑤𝑎𝑡𝑐ℎ. Și dacă îți place Ricky Gervais, aici o să îl vezi la cel mai sincer și mai profund al lui. Iar dacă nu l-ai descoperit încă… cred că nu există intrare mai bună în universul lui decât 𝑨𝒇𝒕𝒆𝒓 𝑳𝒊𝒇𝒆. 🌟

🍃 Pentru că viața, în cele din urmă, e doar o colecție de momente mărunte – și pe acelea trebuie să le trăim acum. 🌿

13/08/2025

✈️ 𝐂𝐞 𝐚𝐦 𝐢̂𝐧𝐯𝐚̆𝐭̦𝐚𝐭 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐮𝐫𝐦𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐱𝐜𝐮𝐫𝐬𝐢𝐞

𝑇𝑖𝑝𝑠 & 𝑡𝑟𝑖𝑐𝑘𝑠 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑎𝑣𝑒𝑛𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑏𝑎𝑙𝑡𝑖𝑐𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑏𝑢𝑛𝑒, 𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑠̦𝑖… 𝑝𝑟𝑜𝑚𝑖𝑠𝑖𝑢𝑛𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑑𝑎𝑡𝑎 𝑣𝑖𝑖𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒

După 9 zile, 5 țări, 10 orașe, zeci de obiective și vreo 55 de ore în autocar, am tras linie. Și nu doar sub poze sau kilometri, ci și în suflet. Excursia aceasta ne-a învățat multe. Despre noi, despre cm călătorim cel mai bine, despre ce funcționează și ce ne obosește. N-a fost o vacanță de relaxare, ci o experiență intensă – și cu atât mai valoroasă pentru tot ce a scos la suprafață.

🧭 𝑪𝒆 𝒂𝒔̦ 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒂𝒍𝒕𝒇𝒆𝒍

🚗 𝐍𝐮 𝐚𝐬̦ 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐞𝐫𝐠𝐞 𝐜𝐮 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐜𝐚𝐫𝐮𝐥. Aș alege city break-uri pentru fiecare țară în parte, poate cu mașină închiriată pentru deplasări. Vreau spațiu, pauze, flexibilitate.

🚫 𝐍𝐮 𝐞 𝐠𝐞𝐧𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐞𝐱𝐜𝐮𝐫𝐬𝐢𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢 𝐦𝐢𝐜𝐢. Oboseala, ritmul intens, orele multe în autocar... totul e greu de dus. Eric a rezistat, dar era deja mare și curios. Mai mici? E un chin.

🧭 𝑪𝒆 𝒓𝒆𝒄𝒐𝒎𝒂𝒏𝒅

👕 𝐏𝐫𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐨 𝐭̦𝐢𝐧𝐮𝐭𝐚̆ 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐭𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐳𝐢. În autocar transpiri, prin oraș te poți murdări ușor, iar programul intens nu-ți oferă timp să refolosești hainele. O soluție practică: împachetează fiecare ținută într-o pungă cu fermoar, etichetată pe zile. Pe măsură ce le porți, pune hainele murdare înapoi în aceleași pungi – astfel le separi ușor de cele curate și nu mai răscolești prin bagaj căutând ce-ți trebuie dimineața. E ordine, e igienă și economisești timp.

🩸 𝐈𝐚 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐥𝐜𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐝𝐚 𝐦𝐞𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐚𝐥𝐚̆, 𝐦𝐚𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐬 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐞𝐱𝐜𝐮𝐫𝐬𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐥𝐮𝐧𝐠𝐢. Călătoriile cu autocarul și vizitele intense, uneori fără acces facil la toalete sau pauze suficiente, pot deveni extrem de neplăcute dacă nu ești pregătită. Ia cu tine produse de igienă în geanta de zi (nu în bagajul mare!), optează pentru haine confortabile, închise la culoare și ia în calcul să porți lenjerie specială menstruală sau combinații de protecție care te fac să te simți în siguranță. În plus, include în trusa ta un calmant ușor și o sticluță cu apă caldă reutilizabilă – uneori, grija pentru propriul confort face diferența între o zi suportabilă și una epuizantă.

🎒 𝐔𝐧 𝐠𝐡𝐢𝐨𝐳𝐝𝐚𝐧 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞𝐩𝐚𝐫𝐚𝐭. Nu te baza că vei avea timp să reorganizezi bagajul zilnic. În ghiozdan: pelerină, apă, gustări, hârtie igienică, șervețele umede și poate o eșarfă ușoară.

☔ 𝐈𝐧𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐩𝐞𝐥𝐞𝐫𝐢𝐧𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐩𝐥𝐨𝐚𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞. Nu te baza pe folii subțiri. În țările nordice, ploaia e reală, rece și constantă. O pelerină bună îți poate salva ziua.

🧸 𝐎 𝐩𝐞𝐫𝐧𝐚̆ 𝐦𝐢𝐜𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐫𝐮𝐦. Mult mai utilă decât cea tip guler. Te ajută și la somn, și la susținerea spatelui.

🥤 𝐆𝐮𝐬𝐭𝐚̆𝐫𝐢 𝐬̦𝐢 𝐚𝐩𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐚𝐬𝐚̆. Mai ales pentru primele zile. Dacă ai alergii, ești vegană, ai un copil mofturos sau pur și simplu îți place gustul familiar – nu ezita.

🎒 𝑻𝒊𝒑𝒔 & 𝒕𝒓𝒊𝒄𝒌𝒔 𝒔𝒖𝒑𝒍𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒂𝒓𝒆 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒍𝒆-𝒂𝒎 𝒐𝒃𝒔𝒆𝒓𝒗𝒂𝒕 𝒑𝒆 𝒑𝒂𝒓𝒄𝒖𝒓𝒔

🧼 𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐚𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐞 𝐝𝐞𝐫𝐦𝐚𝐭𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐞, 𝐧𝐮 𝐜𝐚̆𝐫𝐚 𝐬𝐚̆𝐩𝐮𝐧/𝐠𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐝𝐮𝐬̦ 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐭𝐢𝐧𝐞. Absolut toate hotelurile pun la dispoziția oaspeților produse de igienă personală. Dacă nu sunt în baie, poți cere la recepție.

🔋 𝐁𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐞 𝐞𝐱𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚̆ 𝐦𝐚𝐫𝐞. Ideal cu mai multe porturi – pentru telefon, Kindle, ceas sau aparat foto. În autocar prizele sunt puține și râvnite.

🪪 𝐂𝐨𝐩𝐢𝐢 𝐚𝐥𝐞 𝐚𝐜𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫. Călătorind prin atâtea țări, e bine să ai o mapă fizică și una digitală (Google Drive / Dropbox) cu pașapoarte, carduri de sănătate, asigurări.

📱 𝐀𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐮𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐬̦𝐢 𝐨𝐟𝐟𝐥𝐢𝐧𝐞 𝐦𝐚𝐩𝐬. Google Translate e aur în restaurante. Google Maps offline salvează situații când n-ai semnal sau roaming.

🧴 𝐎 𝐭𝐫𝐮𝐬𝐚̆ 𝐦𝐢𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐦 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫. Paracetamol, plasturi, ceva pentru stomac. Să nu cauți farmacie în limba estonă la 22:30...

🧩 𝐎 𝐜𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐣𝐨𝐜, 𝐮𝐧 𝐔𝐧𝐨, 𝐨 𝐫𝐞𝐯𝐢𝐬𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐜𝐮𝐯𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐫𝐮𝐜𝐢𝐬̦𝐚𝐭𝐞. Chiar dacă e greu în autocar, în hoteluri sau pe ferry pot salva o seară.

💶 𝐌𝐚̆𝐫𝐮𝐧𝐭̦𝐢𝐬̦ 𝐥𝐨𝐜𝐚𝐥. Nu toți vânzătorii acceptă card, mai ales la tarabe, toaletă publică sau în piețele vechi.

🛳️ 𝑷𝒍𝒂𝒏𝒖𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒗𝒊𝒊𝒕𝒐𝒓 – 𝒔̦𝒊 𝒐 𝒑𝒓𝒐𝒎𝒊𝒔𝒊𝒖𝒏𝒆 𝒗𝒆𝒄𝒉𝒆

După trecerea cu feribotul Tallinn–Helsinki, am avut un moment de déjà-vu: ne-am amintit de croaziera pe Mediterana din urmă cu câțiva ani. Atunci, Eric era prea mic ca să înțeleagă tot ce vedea. Acum, altfel privește lumea, altfel întreabă, altfel se miră.

Ne-am promis că vom mai face o croazieră în anii următori. Una cu zile de respiro, cu ritm mai domol și cu gust de mare. Poate Grecia. Poate Norvegia. Poate… cine știe?

𝐴𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑢𝑙 𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑎𝑐𝑎𝑛𝑡̦𝑎̆ 𝑛𝑒 𝑖̂𝑛𝑣𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑛𝑒 𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑝𝑡𝑎̆𝑚.
𝑈𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑙𝑢𝑚𝑒. 𝐴𝑙𝑡𝑒𝑜𝑟𝑖 – 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑛𝑜𝑖.

11/08/2025

𝐕𝐚𝐜𝐚𝐧𝐭̦𝐚 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝟐𝟎 𝐝𝐞 𝐜𝐮𝐯𝐢𝐧𝐭𝐞-𝐜𝐡𝐞𝐢𝐞

Nu știam că o vacanță poate începe cu un oftat și se poate sfârși cu o concluzie: 𝒄𝒂̆𝒍𝒂̆𝒕𝒐𝒓𝒊𝒕𝒖𝒍 𝒄𝒖 𝒂𝒖𝒕𝒐𝒄𝒂𝒓𝒖𝒍 𝒏𝒖 𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒏𝒐𝒊.

55 de ore de stat pe loc, cu genunchii în piept și visele suspendate între geam și scaun. O călătorie care ne-a învățat răbdarea cu propriile limite, cu disconfortul împărțit și cu zâmbetele forțate când picioarele nu mai au loc nici în amintiri.

Și totuși, între toate acele opriri, orașe și obiective, s-au strecurat momente care merită povestite altfel. Nu în ordine cronologică. Nu geografic. Ci prin acele cuvinte care au rămas în minte după ce valiza s-a golit. Cuvintele care au prins miros de stradă baltică, de supă de somon și de ploaie pe rucsac. Cele care ne-au amintit că orice drum, oricât de lung, devine o poveste bună, dacă e spusă din inimă.

Așa că am ales 20 𝒅𝒆 𝒄𝒖𝒗𝒊𝒏𝒕𝒆. Doar 20 – dar fiecare cu o propoziție atașată, ca o valiză mică plină cu senzații. Fiecare, o polaroidă pe care n-ai apucat s-o printezi, dar o ții minte.

🎒 𝐕𝐚𝐜𝐚𝐧𝐭̦𝐚 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝟐𝟎 𝐝𝐞 𝐜𝐮𝐯𝐢𝐧𝐭𝐞-𝐜𝐡𝐞𝐢𝐞 (în ordine alfabetică, dar pline de viață, nu de logică)

1️⃣ 𝐀𝐮𝐭𝐨𝐜𝐚𝐫 – 55 de ore de stat, visat, respirat același aer și căutat spațiu în doi metri pătrați.
2️⃣ 𝐁𝐚𝐠𝐚𝐣 – Nu hainele au fost grele, ci faptul că în fiecare dimineață trebuia să le potrivim vieții pe fugă.
3️⃣ 𝐂𝐫𝐚𝐜𝐨𝐯𝐢𝐚 – Un oraș cu suflet gotic, unde trecutul și prezentul merg de mână prin piața veche ca niște îndrăgostiți cuminți.
4️⃣ 𝐃𝐞𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐂𝐫𝐮𝐜𝐢𝐥𝐨𝐫 – Simbol al tăcerii solemne și al rugăciunilor scrise în lemn și fier.
5️⃣ 𝐅𝐞𝐫𝐢𝐛𝐨𝐭 – Un oraș lăsat în urmă, altul care se ridica pe mare, în sunet de valuri și promisiuni.
6️⃣ 𝐆𝐫𝐢𝐦𝐚𝐜𝐞 𝐒𝐡𝐚𝐤𝐞 – O băutură mov și nebună de la McDonald’s, mai mult TikTok decât gust.
7️⃣ 𝐇𝐞𝐥𝐬𝐢𝐧𝐤𝐢 – O lecție de eficiență, eleganță și răcoare ordonată, într-o zi toridă cu gust de fish & chips.
8️⃣ 𝐈𝐧𝐬𝐮𝐥𝐚 𝐒𝐮𝐨𝐦𝐞𝐧𝐥𝐢𝐧𝐧𝐚 – O cetate plutitoare, cu ziduri de piatră, tunuri și iarbă cât vezi cu ochii, acolo unde timpul a învățat să respire mai lent.
9️⃣ 𝐊𝐚𝐮𝐧𝐚𝐬 – Orașul în care trecutul și viitorul se privesc în oglindă și învață să conviețuiască.
🔟 𝐊𝐫𝐞𝐦𝐨́𝐰𝐤𝐚 – Un cremșnit cu nume polonez și gust de copilărie catolică, desertul-punte dintre papă, popor și plăcere nevinovată.
1️⃣1️⃣ 𝐋𝐢𝐮𝐛𝐥𝐢𝐧 – Un oraș de graniță și legătură, unde am privit oameni necunoscuți printr-un ecran și i-am simțit aproape.
1️⃣2️⃣ 𝐎𝐛𝐨𝐬𝐞𝐚𝐥𝐚̆ – Din aceea bună, care îți doarme în picioare, dar îți cântă în suflet.
1️⃣3️⃣ 𝐏𝐚𝐥𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐑𝐮𝐧𝐝𝐚̄𝐥𝐞 – Luxul întrupat în stucatură, un vis baroc cu pereți pictați, povești interzise și grădini care te pierd în ele.
1️⃣4️⃣ 𝐏𝐢𝐞𝐫𝐨𝐠𝐢 – Colțunașii care au învelit Polonia în aluat, smântână și drag, gustul unei după-amieze calde într-un oraș necunoscut.
1️⃣5️⃣ 𝐑𝐚̆𝐛𝐝𝐚𝐫𝐞 – Învățată pe viu, în cozi, pe drum, în mic-dejunuri reci și camere calde.
1️⃣6️⃣ 𝐑𝐢𝐠𝐚 – Art Nouveau la fiecare colț, o capitală care îți șoptește povești în fiecare vitrină.
1️⃣7️⃣ 𝐓𝐚𝐥𝐥𝐢𝐧𝐧 – Basmul în care ai locuit o zi. Acolo unde piatra păstrează urmele regilor și pașii tăi.
1️⃣8️⃣ 𝐓𝐚𝐫𝐭𝐮 – Orașul-student, cu biblioteci cât un vis și cafenele cu poezie în aburi de cafea.
1️⃣9️⃣ 𝐕𝐚𝐫𝐬̦𝐨𝐯𝐢𝐚 – Refăcută din cenușă și ridicată cu demnitate, o capitală în care trecutul nu se uită, dar se îmblânzește.
2️⃣0️⃣ 𝐕𝐢𝐥𝐧𝐢𝐮𝐬 – Orașul în care fiecare colț te învață altfel să crezi, să simți, să speri.

✨ 𝑂 𝑐𝑎̆𝑙𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒 𝑛𝑢 𝑒 𝑑𝑒𝑓𝑖𝑛𝑖𝑡𝑎̆ 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑑𝑒 𝑘𝑖𝑙𝑜𝑚𝑒𝑡𝑟𝑖, 𝑐𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑢𝑣𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡̦𝑖 𝑠𝑒 𝑎𝑔𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡.

10/08/2025

📖 𝐂𝐫𝐞𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐣𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐜𝐮 𝐂𝐡𝐚𝐭𝐆𝐏𝐓 – 𝒄𝒂̆ 𝒕𝒐𝒕 𝒎𝒂̆ 𝒃𝒂𝒕 𝒄𝒐𝒍𝒆𝒈𝒊𝒊 𝒔𝒄𝒓𝒊𝒊𝒕𝒐𝒓𝒊 𝒍𝒂 𝒄𝒂𝒑 𝒄𝒂̆ 𝒏𝒆 𝒊𝒂 𝑨𝑰 𝒑𝒆 𝒔𝒖𝒔 𝒊̂𝒏 𝒔𝒄𝒓𝒊𝒔𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒄𝒂̆𝒓𝒕̦𝒊

😅 Dacă te afli în impas atunci când trebuie să creezi un personaj pentru orice tip de narațiune — fie o povestire scurtă, o campanie de D&D/DnD sau un joc de rol — ChatGPT îți poate veni în ajutor.

📝 Este suficient să oferi câteva detalii de bază despre tipul de personaj pe care îl dorești și despre contextul în care va fi folosit.

💡 Deși ChatGPT se descurcă bine cu sugestii scurte, va completa mereu cu propriile halucinații, astfel că în crearea de personaje rezultatele vor fi cu atât mai bune cu cât îi oferi mai multe informații. 🎯 Cel mai bine este să precizezi scopul narațiunii, intriga de bază, eventuale trăsături distincte sau idei proprii, precum și alți factori relevanți.

🚀 În fond, nu îți dorești ca ChatGPT să creeze un atacator extraterestru dintr-un roman SF atunci când tu ai nevoie de un personaj romantic pentru o poveste de dragoste.

💡 𝐸𝑥𝑒𝑚𝑝𝑙𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚𝑎𝑙: „vreau un personaj feminin”
💡 𝐸𝑥𝑒𝑚𝑝𝑙𝑢 𝑏𝑢𝑛: „vreau o tânără bibliotecară dintr-un orășel de munte, pasionată de astronomie și teamă de întuneric, pentru o poveste de mister cu accente romantice”.

🛡️ Probabil că ai deja o idee cm vrei să arate și să se comporte personajul, așa că oferă-i lui ChatGPT cât mai multe indicații. 🎭 Un truc util este să îi propui un personaj fictiv (precum Iron Man, Făt-Frumos, Gollum) pe care să îl folosească drept sursă de inspirație.

📚 Ba poți și să îi ceri să țeasă o poveste în jurul acestui personaj, cu intriga aferentă. 🗺️ Oferind cât mai multe detalii despre ce ți-ai dori să se întâmple, despre cm vezi tu aventura, despre structura pe care să o urmeze, ChatGPT îți poate crea o poveste originală, inedită. 🌙 Poate fi numai bună de spus copiilor seara la culcare, când îți lipsește inspirația și nu vrei să le distragă atenția desenele din carte, iar tu nu ai nici cea mai vagă idee ce să inventezi pe loc...

📖 🤖 ✍️ 💡 🌟 iată ce poveste am țesut împreună cu Greuceanu meu 📖 🤖 ✍️ 💡 🌟

Domnul Nuș' Ce-Zice

Eram varză de oboseală, mi se închideau ochii singuri, când îmi sună telefonul, brusc. Era unul dintre băieții de la D&D.
— Frate, e miezul nopții. Ce-ai pățit? Totul ok?
— Da, da, scuze că te-am deranjat. Pot să-ți cer ceva?
💥 Șoc și groază instant — ohdoamne.jpg
Mintea mea: aoleu, sigur a ajuns la poliție sau a făcut vreo prostie mare.
— Uuuh… zii, ce s-a întâmplat?
— Fii-mea nu poate să adoarmă. De obicei adoarme cu înregistrările de la joc, dar mi-am uitat laptopul la birou... ai putea să-i zici o poveste scurtă pe speaker?
🚨 CEEE.mp3
Creierul meu: ce naiba se întâmplă aici?
— Stai puțin… adoarme ascultându-mă pe mine cm bat câmpii despre goblini și talismane blestemate??
— Da, băi. Îi place la nebunie cm faci vocile de personaje și cm spui poveștile. Te strigă Domnul Nuș’ Ce-Zice, că Dungeon Master e prea mult pentru o pitică de 4 ani.
— Băă... dacă o ajută să adoarmă, hai că-i dau drumul.
— Mersi, stai să intru la ea în cameră.
(pauză scurtă)
— Gata, ești pe difuzor.
— Hei, bombonica mea, sunt Tudor!
(foșnet de fericire mică)
— Domnu’ Nuș’ Ce-Zice!!
N-am fost niciodată mai onorat să fiu luat peste picior de un copil mic.
— Ești gata de-o poveste despre… activat modul Dungeon Master… cm tati și gașca lui s-au furișat într-un templu blestemat să salveze un ou de dragon de gheață?
Ea: chicoteli pure, imposibil de redat 💖
Și de-aici, frate, am început să debitez o poveste de culcare ca-n campanie – pe loc, fără plan. Și era all in, clar.
*
Îmi dreg gâtul, cobor vocea, cm faci când lumina e stinsă și pătura e până sub nas. Și încep, cu vocea aia de povestitor care construiește suspansul…
— Așa că… templul blestemat s-a ridicat din valea înghețată a Ghețuroaiei ca un dinte stricat — colțuros, bătrân și cam înfipt. Turlele negre ținteau cerul, se înfigeau în nori, de parcă voiau să se ia la harță cu luna. Și jos de tot… era un șanț. Nu cu apă. Nici cu lavă. Nu. Era cu ceață. Groasă. Rece. Care-ți intră pe sub haină fără să-ți dai seama.
Pauză scurtă. Tensiune.
— Nicio pasăre n-avea curaj să treacă pe deasupra. Niciun animal nu se apropia. Și până și vântul o lua pe lângă, de parcă nu voia belele. Da’ tatăl tău? (ton glumeț, mândru) Sir Neînfricatu’ de Puf? El nu era oricine. Avea o mantie din blană de lup — blană adevărată, dar nu întreba de unde — și o sabie pe nume Colțu’-Alintat. (mă aplec ușor, șoptind ca și cm e secret) Știu, sună pufos. Nu e. Și mai avea o hartă. Veche, șifonată, mirosea a supă. Zicea că e hartă de comoară. Dar semăna suspect de tare cu spatele unui meniu de la cârciuma „La Ciorba Rea”... da' ce contează, a mers. Cu el erau două legende: Măceșișor, elfa cu cel mai prost echilibru din lume — se împiedica în propriile săgeți, biata fată — dar tot nimerea ținta. Și Burtoihohot, bard pitic. Cu burtă cât un butoi de bere și voce care era în același timp miere și tunet. Cântecele lui făceau și un troliu să lăcrimeze… sau un goblin să danseze până cădea lat.
Acum intru în tonul misterios, cu pauze dramatice.
— Cei trei fuseseră trimiși de însăși Regina Lună-Plină. Avea un secret — periculos și puternic — ascuns adânc în templu: ultimul ou de dragon de gheață.
Cobor vocea până la șoaptă:
— Dar templul… nu era pustiu.
Șoptesc, cu voce răgușită:
— Templul… a șoptit înapoi.
Liniște. Doar respirația mea.
— Ecouri ale unor vrăjitori morți se strecurau printre pietre. Statuile își întorceau capul când nu te uitai. Și cu cât se duceau mai adânc, cu atât era mai frig. Respirația le plutea în aer ca aburul, iar genele lui Măceșișor înghețau. Și-apoi — l-au văzut.
Trec în registru de uimire:
— Oul. Lumina. Albastru pal, ca lumina lunii pe zăpadă. Stătea acolo, pe un altar din oase. Mari. Vechi.
— Sir Neînfricatu’ de Puf s-a apropiat, cu mâna întinsă…
Poc din degete.
— Și dintr-o dată — un țipăt! Rece și ascuțit, ca o viscolă care urlă. Apare o stafie de gheață, apărută din nimic. Învăluită în tristețe și zăpadă. Vocea ei suna ca gheața care crapă: "Nimeni nu va lua copilul furtunii!"
Altă pauză. Apoi voce calmă, de adormit copiii.
— Dar Burtoihohot — blândul și bunul Burtoihohot — a zâmbit. Și-a luat lăuta. A acordat-o o dată. Încă o dată. Și a început să cânte Liniștea Pădurilor Nordice — un cântec atât de vechi că și stelele îl șopteau în somn. Un cântec despre mame și fiice și sobe calde în ierni grele.Și stafie de gheață… s-a oprit. A ascultat. Și-a amintit. Lacrimi — mici și înghețate — i-au curs pe obraji. S-a uitat la ou. Apoi la Sir Neînfricatu’ de Puf. Și, încet, în tăcere, s-a dat la o parte. Sir Neînfricatu’ de Puf s-a aplecat. A luat oul. Era cald. Pulsant. Viu.
Vocea mi se topește, devine moale, de vis:
— Și-apoi… au ieșit încet din templu. Ceața le mângâia gleznele ca niște pisici obosite. Umbrele priveau, dar n-au urmat. Și stafie de gheață? S-a întors în piatră, încă fredonând cântecul.
Aștept un moment. Și apoi șoptesc, aproape fără aer:
— Și așa, puiule, tati a salvat ultimul dragon de gheață.
*
Liniște. Și apoi… un oftat mic, blând. Genul ăla de oftat care zice: Da, a fost ce trebuie. Adormise tun. După o secundă, îl aud pe taică-su înapoi, în șoaptă:
— Frate… mulțumesc. A însemnat mult.
— Nicio problemă. Ne vedem la următorul joc.
Am închis, am lăsat telefonul pe noptieră și am stat puțin cu ochii în tavan. Niciun gând, niciun haos în cap. Doar liniște.
N-am mai simțit că-s un DM epuizat, lipit la loc cu cofeină și decizii proaste.
M-am simțit… util. Ca și cum, măcar azi, am contat pentru ceva. Ca și cm am păzit ceva mic și magic.
Știi ceva?
Eu ar fi trebuit să-i zic „mulțumesc”. Acum sunt Domnul Nuș’ Ce-Zice. Și pe cuvânt, n-aș schimba porecla asta pentru nimic în lume.

Patricia Lidia

28/08/2025

27/08/2025

25/08/2025

23/08/2025

17/08/2025

16/08/2025

14/08/2025

13/08/2025

11/08/2025

10/08/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share