Psiholog Mirela Paduraru

20/08/2025

🔹 Ce NU e normal în relația mamă–adolescent/ă:

• Violența (verbală sau fizică) din partea oricăruia – jigniri grave, lovituri, umilire.

• Control excesiv din partea mamei – citirea mesajelor, interogarea prietenilor, verificarea obsesivă a fiecărui pas. Asta poate rupe încrederea.

• Indiferența – lipsa totală de interes față de viața adolescentului („fă ce vrei, nu mă interesează”).

• Dependența emoțională inversată – când adolescentul devine „părintele” mamei, responsabil pentru starea ei emoțională.

• Lipsa limitelor – niciun „NU” din partea mamei, ceea ce duce la nesiguranță și comportamente de risc la adolescent.

• Ruperea completă a comunicării – dacă adolescentul refuză constant orice dialog și există doar tăcere, ostilitate sau fugă de acasă, e un semnal de alarmă.

• Presiunea exagerată pe performanță – cerințe nerealiste, critici constante, comparații cu alții, care duc la anxietate și scăderea stimei de sine.

19/08/2025

🔹 Ce e normal în relația mamă–adolescent/ă:

• Conflicte ocazionale: adolescenții caută autonomie, deci contrazicerile, discuțiile în contradictoriu și dorința de independență sunt firești.

• Schimbări de dispoziție: adolescenții trec repede de la bucurie la supărare, din cauza hormonilor, a presiunilor sociale și a transformărilor interioare.

• Nevoia de intimitate: e normal să închidă ușa camerei, să nu mai împărtășească totul cu părinții ca în copilărie.

• Căutarea identității: își schimbă stilul vestimentar, gusturile muzicale, prietenii sau chiar opiniile – fac „probe” de identitate.

• Critici la adresa părinților: pot să îți spună că „nu înțelegi nimic”, chiar dacă în adâncime au nevoie de tine și de stabilitatea ta.

• Testarea limitelor: vor să vadă până unde pot merge și ce consecințe apar.

17/08/2025

https://www.facebook.com/share/v/1BwHFRpx9o/

12/08/2025

Prea multă bunătate te face vulnerabilă.
Unii profită. Alții își bat joc.
Nu pentru că ești slabă, ci pentru că nu știu să respecte.

Oferi o mână și îți ia tot brațul.
Iubești sincer și ești luată de prost.
Tu, taci — și ei cred că nu vezi.

Dar vine o zi…
Când înveți să spui...
Până aici! Nu cu ură ci cu luciditate.

Pentru că a fi bun fără limite înseamnă să te pierzi pe tine.
Și asta… nu mai e bunătate.
E autosabotaj.

11/08/2025

Și, uite așa, înveți ce e TĂCEREA și-ți vezi de treabă, deși DOARE DE MULTE ORI! 🤷‍♀️

05/08/2025

23/07/2025

https://vm.tiktok.com/ZNdukAmbM/

10.3K aprecieri, 602 comentarii. „✅️....♣️🫵”

10/07/2025

✨️Bucură-te de VIAȚĂ! Că nu se repetă și nu poți întoarce lucrurile, nu poți schimba caracterul oamenilor, nu poți schimba ceea ce nu-ți stă sub oblăduire, ci doar percepția ta despre tot ce te-nconjoară și cm alegi să petreci timpul prețios pe acest meleag "al Evoluției" spre un alt meleag!

1. TU CU TINE – Reconectare și îngrijire interioară.

2. CONEXIUNI NOI – Oameni care aduc căldură, nu dramă.

3. SENS & PROIECT DE VIAȚĂ – Ce construiesc pentru mine acum? Multe proiecte în care te poți implica mereu și care să-ți aducă satisfacții multiple.

4. SPAȚIU PENTRU IUBIRE – DAR NU ORICUM, ci din perspectiva de "bine-ai-venit să-mi completezi viața!" , ci nu "vaaai, ce te-așteptam să-mi completezi viața!".

09/07/2025

"Deschide ochii, femeie, și fii atentă la caracterul viitorului tău partener!"
Pleacă, dacă simți că nu e ce pare a fi!
Învață din trecut și nu mai face aceleași greșeli!

Faptul că ai decis să pleci dintr-o relație în care ți-ai dat seama că omul e vulcanic, că poate deveni periculos emoțional sau chiar fizic — asta e curaj, nu slăbiciune!
E o alegere sănătoasă, o formă de protecție de sine. Nu e puțin lucru. Ai învățat din trecut și ai acționat ca un adult care se iubește suficient cât să spună: „Nu mă mai expun acestui tip de suferință.” Poate că ești copilă în iubire, dar ești matură în limite — iar asta salvează vieți, nu doar relații!

Știu că doare. Știu că e nedrept. Știu că ți-ai fi dorit doar un partener de viață care să rămână, să simtă ce simți și tu. Dar nu ești defectă pentru că iubești profund, nici slabă pentru că îți pasă. E parte din tine — din felul tău de a fi autentică. Iar bărbații care nu pot onora genul ăsta de iubire nu sunt pentru tine, chiar dacă la început par a fi!

E complet de înțeles și frica, și dorul, și singurătatea. Când copiii cresc și pleacă, rămâne acel spațiu gol care nu e ușor de umplut — mai ales dacă ți-ai pus mult din sensul vieții în ei sau în ideea de a iubi pe cineva.

Aș vrea să-ți spun asta cu toată inima:
👉 Nu e greșit că iubești ca un copil! E greșit doar când un adult profită de asta...
👉 Nu ești slabă pentru că pleci când ceva te sperie! Ești puternică, pentru că ai învățat să te protejezi...
👉 Nu ești singură pentru că ai făcut ceva greșit! Ești singură pentru că n-ai acceptat ceva ce ți-ar fi făcut rău pe termen lung...
Și, da… doare. Dar nu e un eșec. E un pas spre ceva mai potrivit!