19/09/2025
☺️ Azi mi-am amintit de un moment foarte simpatic, petrecut acum câteva luni în cadrul grupului de dezvoltare socio-emoțională. Era un grup în care petrecuserăm deja câteva luni împreună.
Într-un joc, am ajuns la întrebarea: „A existat sau există vreun loc sau moment în care ați experimentat trăirea de „evadare”?”- nereferindu-mă la sensul de a „fugi” de ceea ce se întâmplă, ci mai degrabă ca un moment de respiro de la grijile și cerințele cotidiene, un moment de integrare.
Unul dintre băieți a răspuns imediat, fără să stea pe gânduri:
„Păi da, AICI.”
Sinceră să fiu, nu mă așteptam la un astfel de răspuns. Pentru câteva clipe, nici nu am știut ce să spun. Apoi, reflectând, am apreciat enorm sinceritatea lui. A fost un feedback foarte valoros pentru mine.
Privind retrospectiv, mă întreb ce anume a contribuit la această trăire a lui. Pentru că întâlnirile noastre nu sunt întotdeauna despre joacă, distracție și voie bună. De multe ori, regulile și structura aduc frustrări; apar conflicte, neînțelegeri, iar rezolvarea lor durează uneori zeci de minute, momente de altfel, inconfortabile, tensionate, care nu prea seamănă cu ideea de „evadare”. 😅🙉
Poate că e doar părerea mea, dar cred că sentimentul lui de siguranță, de eliberare și încredere a fost construit inclusiv prin acele mici frustrări, prin eforturile de a-i înțelege pe ceilalți (cu care nu ești mereu de acord), prin momente de auto-dezvăluire. Toate acestea cer un efort mare.
Dar, pe de altă parte, au existat și o mulțime de clipe de conexiune sinceră, de ascultare, de exprimare liberă, de acceptare și respect.
Mi se pare interesant să ne întrebăm fiecare:
Unde este locul, sau care este contextul, în care simțim acea ușurare, acea „evadare”?🤍
