12/07/2017
Glioblastomul
Glioblastomul-este o tumoră cerebrală malignă și cea mai agresivă dintre toate, deoarece nu se dezvoltă din neuroni, celulele nervoase propriu-zise, ci din celulele gliale (celulele de suport ale sistemului nervos central). Acestea au multiple roluri în susținerea și hrănirea neuronilor, cât și în izolarea electrică a fibrelor nervoase. Celulele gliale sunt de aproximativ zece ori mai numeroase decât neuronii și, spre deosebire de aceștia, se divid și pot da naștere la tumori, benigne sau maligne.
De câte feluri sunt glioblastoamele?
Există două forme principale de glioblastom, diferența dintre ele fiind făcută de modul de apariție și evoluție. Desigur, în spatele acestor diferențe stau mutații genetice distincte, caracteristice fiecărui subtip.
• Glioblastomul primar care apare de la bun început ca o tumoră malignă, agresivă, evoluează rapid și răspunde prost la radioterapie și chimioterapie.
• Glioblastomul secundar care apare inițial ca o tumoră de gradul II (astrocitom fibrilar), evoluează mult timp asimptomatică și se transformă cu timpul într-un astrocitom anaplazic (grad III) și apoi în glioblastom (grad IV). Răspunsul la radioterapie și chimioterapie este mult mai bun decât în cazul glioblastomului primar.
Care sunt posibilităţile de tratament?
Tratamentul glioblastomului este multimodal, adică include mai multe metode terapeutice.
Tratamentul chirurgical este prima linie de tratament în majoritatea cazurilor. Prin operaţie vizăm îndepărtarea cât mai completă a tumorii, fără însă a provoca deficite neurologice noi (hemipareză, tulburări de vorbire etc.). Atunci când nu putem îndepărta tumora în totalitate se face rezecţie parţială sau doar o biopsie în scopul stabilirii diagnosticului histopatologic.
Tratamentul chirurgical modern al glioblastomului presupune utilizarea neuronavigaţiei, a disectorului ultrasonic şi a fluorescenţei intraoperatorii cu acid 5-amino levulinic (5-ALA). Aceste dotări sunt necesare pentru îndepărtarea cât mai completă a tumorii.
Din cauza caracterului infiltrativ al glioblastomului, cu celule care migrează în ţesutul cerebral normal înconjurător, nu se poate obţine o ablaţie completă în adevăratul sens al cuvântului, însă este posibilă îndepărtarea totală a porţiunii solide, compacte. Cu cât restul tumoral este mai redus, cu atât supravieţuirea este mai bună, însă doar dacă se poate îndepărta minimum 90% din tumoră.
Radioterapia este obligatorie pentru glioblastom şi se începe la 3-4 săptămâni după operaţie. Se iradiază atât locul unde s-a aflat tumora, precum şi creierul din jur unde există celule tumorale migrate. Se foloseşte o doză de 56-60 Gy care se administrează în doze zilnice de 1,8-2,0 Gy. Tratamentul durează în medie 6 săptămâni (30 şedinţe, câte 5 pe săptămână) şi este în general bine suportat, având puţine efecte adverse. Căderea părului şi ameţelile sunt cele mai frecvente. De asemenea, radioterapia poate cauza edem cerebral, motiv pentru care se administrează concomitent Dexametazonă sau Medrol/Solumedrol.
Ca şi tehnologie de radioterapie, se foloseşte iradierea conformaţională, cu variantele mai moderne – IMRT şi VMAT; Gamma-Knife sau Cyberknife nu sunt eficiente în cazul glioblastomului.
Chimioterapia citostatică este, de asemenea, obligatorie şi se administrează concomitent cu radioterapia şi, ulterior, în cure de trei zile în fiecare lună. Citostaticul de primă intenţie este Temozolamida (Temodal – denumirea comercială) şi se administrează pe cale orală, fiind bine tolerat de către pacienţi.
În linia a doua de tratament citostatic se află Irinotecanul și Avastinul, precum şi medicamentele de generaţie mai veche – Procarbazina, Lomustina şi Vincristina.
Există foarte multe studii clinice dedicate glioblastomului cu numeroase terapii biologice, imunologice și genetice, însă, în prezent, acestea se află în stadiul de trialuri clinice, neconfirmate şi nerecomandate pentru tratamentul curent.
