09/05/2024
O temă și un workshop uman, despre resursele pe care le accesăm atunci când suntem împreună 💐
Într-o dimineață pe când aveam 4 sau 5 ani, nu m-am trezit la ora obișnuită. Părinții și bunicii mei nu s-au alarmat; eram în vacanță, iar în seara dinainte mă culcasem mai târziu fiindcă ne-am uitat împreună la un film cu Zorro. Așa că au închis încetișor ușa camerei în care dormeam și și-au văzut de treburi prin gospodărie. Totuși, orele treceau fără ca eu să ies din dormitor, așa că până la urmă cineva a venit să vadă dacă eram bine. Eram chiar foarte bine. Mă trezisem deja de ceva vreme și alergam prin cameră - în liniște, să nu atrag atenția - sărind de pe pat pe scaune, apoi pe podea și de-acolo iar pe pat, cu o spadă imaginară în mână, luptându-mă cu răufăcători imaginari.
Mulți dintre noi pornim în viață cu o dorință vie să facem lumea mai bună - mai frumoasă, mai pașnică, mai iubitoare, mai justă, mai interesantă, mai aproape de adevăr. Apoi, pe măsură ce ne lovim de duritatea și complexitatea lumii, mulți ajungem să abandonăm această parte visătoare din noi.
Uneori abandonul acesta ia forma ignorării. Înlocuim visele cu cinism sau cu deznădejde și ne vedem doar de viața noastră individuală, convinși că lumea mai mare nu merită atenția noastră. Micului visător interior îi închidem gura, iar o parte din energia noastră vitală este consumată în a-l ține tăcut cu orice preț.
Alteori abandonul merge în direcția opusă: îl supra-responsabilizăm pe micul visător și îl punem la cârma întregii noastre vieți, dându-i de lucru pentru binele comun până la epuizare. Și în acest caz vitalitatea noastră ajunge să fie mult limitată.
Dar poate că aceste două opțiuni nu sunt singurele. Poate că avem cm să ne găsim calea unul spre celălalt ca să jelim împreună ce nu putem schimba și să construim împreună ce ne stă în putere, astfel încât micii noștri visători interiori să se maturizeze și să ne energizeze. Dar poate că individualismul lumii în care trăim ne face mai greu să vedem acele alte opțiuni și să ne găsim resursele necesare pentru a merge în acele noi direcții. Și poate că ăsta-i un obstacol pe care avem cm să-l depășim.
Dacă vreți să aflați niște idei despre cm să facem asta, vă aștept la un workshop online în care voi împărtăși din cele pe care le-am învățat din experiența mea directă, precum și din studiul psihologiei sociale și interculturale, al psihoterapiei, al istoriei și al poveștilor altora care m-au inspirat.
16 mai, ora 15 a României, în engleză, acces pe bază de bilet cu preț la alegere, cu posibilitate de a cumpăra înregistrarea dacă nu puteți participa în direct:
https://bit.ly/3vrs9Jg
