15/08/2025
Amânarea – hoțul timpului și al vindecării
Dacă ar fi să alegem un cuvânt care a distrus nenumărate vieți, nu ar fi „alcoolul”, ci „mâine”.
„Mă las de băutură de luni.”
„Mă duc la grup săptămâna viitoare.”
„Mă spovedesc după sărbători.”
Așa trec zilele, săptămânile, anii… și viața.
Amânarea nu este o simplă întârziere. Este o formă subtilă de autoînșelare. Îți spune că vrei schimbarea, dar nu acum. Și acest „nu acum” se repetă până când nu mai ai putere, sănătate sau timp să mai spui „acum”. Pentru un dependent, amânarea este una dintre cele mai mari piedici în calea recuperării, pentru că dependența nu doarme. Ea nu așteaptă. Ea lucrează, se întărește, își adâncește rădăcinile în fiecare clipă de întârziere.
Din punct de vedere duhovnicesc, amânarea este o ispită veche. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că diavolul are trei unelte: „Nu e nimic rău în asta”, „Nu e așa de grav” și „Nu acum”. Acea a treia unealtă este cea mai periculoasă, pentru că te face să crezi că vei avea mereu timp. Dar Hristos spune altceva: „Iată acum vremea potrivită, iată acum ziua mântuirii” (2 Corinteni 6, 2). Mântuirea, vindecarea, schimbarea nu se amână – se trăiesc.
Amânarea este uneori un mecanism de apărare împotriva fricii. Dacă încep acum, mă schimb, îmi asum… nu știu ce se va întâmpla. Și atunci, îmi dau un răgaz fals, care mă face să mă simt „în control”. Dar controlul e iluzoriu: cu fiecare zi de amânare, pierzi teren în fața dependenței.
Programul AA și terapia Minnesota pun accent pe acțiunea imediată. Nu există „voi începe când mă simt pregătit”. Pregătirea vine în timp ce faci pașii, nu înainte. Orice amânare este o invitație pentru boală să se întărească.
Am văzut oameni care au spus „mâine” ani la rând. Au pierdut locuri de muncă, au pierdut familii, și, în cele din urmă, au pierdut viața. Și am văzut oameni care, în cea mai grea dimineață a lor, au spus „azi” și au schimbat tot cursul existenței.
Nu există moment perfect pentru a te lăsa de băutură. Nu există zi fără probleme, fără ispite, fără griji. Dar există ziua de azi – singura zi în care poți face ceva concret. Azi poți ridica telefonul să suni pe cineva din grup. Azi poți merge la o întâlnire. Azi poți merge la duhovnic. Azi poți spune: „Nu mai beau.” Și, dacă azi faci asta, mâine vei avea o nouă zi în care să continui.
Amânarea îți fură nu doar timpul, ci și credința în tine. Te face să te vezi mereu ca „aproape hotărât”, dar niciodată liber. Și, pe nesimțite, îți fură șansa la o viață nouă.
Dumnezeu nu te cheamă „când o să ai timp”, ci acum. Nu mâine, nu la pensie, nu „după ce rezolv câteva lucruri”. Pentru că mâine nu e al tău. Azi e tot ce ai. Și, dacă azi spui „da” vindecării, toți anii pierduți pot începe să fie recuperați în feluri pe care acum nici nu ți le poți imagina.
Nu-ți mai negocia viața cu amânarea. Astăzi este clipa. Începe acum.
Sursa
Manuel Volmer
