Ingrijiri la domiciliu 24/24

10/07/2025

Sunt INFIRMIER medical(pentru cine cunoaște termenul corect de infirmiere medicala) și lucrez la un spital de stat... Lucrez în ture de 12 ore, zi/noapte, sâmbete/duminici, sărbători legale așa cm este graficul de lucru. M-am obișnuit de ani de zile, nu mă plâng. Îmi place ceea ce fac, este ceea ce am dorit să fac.
Dar, pentru că ajungem întotdeauna la un "dar", nu pot accepta ideea că voi ajunge în situația în care voi fi nevoit să renunț și nu pentru că asta îmi doresc, ci pentru că nu pot accepta faptul că suntem batjocoriți în ultimul hal de un sistem corupt, care habar nu are ce înseamnă munca unui cadru medical.
Voi, cei care, de pe un scaun, dintr-un birou, ați hotărât că noi nu merităm să primim nici sporuri, nici zile de CO în plus, nici tichete de masă, nici vouchere de vacanță, ați fost vreodată într-un spital, ați avut rude care au fost pe patul unui spital, știți voi oare ce înseamnă pt un cadru medical să îngrijească un om bolnav? Vă pot spune eu, înseamnă încărcare sufletească, empatie, teamă, speranța și multă luptă pentru ca acel om să fie bine de multe ori cu resurse minime sau deloc.
Și oare mai știți voi, că toate aceste sporuri ne sunt plătite la un salariu din 2018? Adică noi cei din sănătate, primim un spor, la un alt salariu de încadrare, mai mic decât cel trecut pe fluturaș și asta pt că mereu ni s-a spus, să ne mulțumim cu puținul decât deloc. Am acceptat si nu pentru că am fost slabi ci pentru că am fost singuri mereu în lupta noastră, nu avem reprezentanți dornici să ne ajute, dar CRED că a venit timpul să spunem stop, nu ne mai luați de proști, până aici!
Ne cerem un drept cuvenit, respect pentru munca noastră pe care o desfășurăm în condiții grele atât psihic cât și fizic uneori epuizabil. Nu cerem sporuri sau salarii speciale, nu cerem imposibilul, doar ceea ce ni se cuvine.
Și nu o facem cu ură ci cu asumare și încredere pt că suntem profi până la capăt.
Suntem și noi oameni, avem familii, avem nevoie și dorințe și nu ne dorim decât să fim lăsați să ne facem treaba cu profesionalism și dăruire, să putem ajuta, ca și până acum, omul în suferință.
Nu ne puteți compara cu restul Europei, nu avem termen de comparație, avem lipsuri materiale mari, deficit de personal major și lipsă totala de înțelegere și ajutor din partea guvernanților. Nu noi am adus țara în pragul colapsului, lucram la stat, suntem bugetari dar ne plătim taxele și impozitele la fel ca toți ceilalți, nu primim nimic gratis. Am auzit de multe ori replici de genul:" sunteți plătiți din banii noștri", "datorita noua vă luați salariul" etc. Nu, suntem plătiți pentru că muncim chiar dacă suntem angajații unei instituții de stat. Nu avem beneficii, când mergem la medic, nu avem prioritate, nu ne sunt decontate analize speciale, nu avem clinici speciale pentru noi, mergem că orice pacient la medicul de care avem nevoie.
A, și am uitat ceva important, ieșim la pensie la limita de vârstă obligatoriu, fără grupă de munca sau alte beneficii, și lucram tură de noapte până în ultima zi înaintea pensionării. Deci, să fiți un pic mai empatici cu moșul sau băbuța care va încerca să vă prindă o branulă, în miez de noapte. !!!

28/05/2025

Pe vremuri, s*xul era o taină. Nu o performanță.

Nu avea rubrici,note și nu se cronometra.
Nu era despre cât, cum, unde, în câte poziții și dacă „ai fost bun”.
Era o respirație comună. O împletire de frici și dorințe.
Era felul în care doi oameni, deși goi, se simțeau în siguranță.

Astăzi?
Sexul e CV.
Te angajezi temporar în trupul cuiva, sperând la un contract pe perioadă nedeterminată.
Primești feedback. Note. Rating. Și, uneori, o amintire cu gust amar.

Barbatul iese de la „întâlnire” cu inima grea și stima sub nivelul mării.
„Prea rapid.” „Prea stângaci.” „Prea soft.”
Și nimeni nu se-ntreabă când a fost ultima dată când a fost atins fără să i se ceară să demonstreze ceva.

Femeia rămâne cu eticheta: „Rece.” „Pasivă.” „Frigidă.”
Sau mai rău... „Bună de pat, dar nu de suflet.”
„Bună de vorbit, dar nu de iubit.”
Sau, dimpotrivă, „prea sensibilă, prea intensă, prea greu de dus.”

Am uitat că o mângâiere poate repara.
Că o femeie are nevoie de blândețe, nu de trucuri.
Că un bărbat, dacă e văzut, dacă e cuprins fără presiune, poate deveni zmeu sau semizeu... nu pentru că face magie în pat, ci pentru că în sfârșit se simte iubit, nu analizat.

Ne iubim pe repede-înainte.
Pe fast-forward.
Pe bază de tutoriale și scene din filme pentru adulți, în care totul e lucios și umed și sărat, cu gust de mosc, dar nimic nu e adevărat.
Nu mai e timp de explorare.
Nu mai e loc pentru stângăcie.
Pentru un oftat. Pentru o oprire. Pentru un „hai doar să ne ținem în brațe azi și să ne sărutăm fără grabă”.

Dar știi ce e s*xul adevărat?
Nu când iese ca-n filme.
Ci când tremuri.
Când nu-ți mai recunoști corpul, dar ți se pare mai al tău ca niciodată.
Când te miri. Când plângi. Când râzi.
Când spui „te rog nu pleca” doar dintr-o privire.
Când taci… și celălalt te aude.

Sexul adevărat e rugăciune, nu spectacol.
E un act sacru, nu un show de talente.

Dar azi? Trăim cu impresia că trebuie să fim semizei în dormitor și roboți în viață.
Să nu cerem prea mult. Să nu fim vulnerabili. Să fim eficienți.
Să „dăm bine” la pat și să „fim ușor de iubit”. Să nu punem întrebări. Și cu atât mai mult să nu îndrăznim să avem "pretenții".

Și uite-așa, din dorința de a fi perfecți…
am uitat cm e să fim oameni.

Poate că n-avem nevoie de s*x mai bun.
Ci de oameni care să nu se sperie și care MĂCAR să vrea să rămână.
Care să ne țină strâns când ne dezbrăcăm de ego, nu doar de haine.
Care să nu fugă când ne văd lacrimile, fricile, cicatricile adânci și rănile grotești.

Poate că n-avem nevoie de poziții noi.
Ci de o poziție sinceră față de noi înșine:
„Te vreau. Cu tot. Chiar și când nu știi ce să faci cu mine.”

Pentru că la final, orgasmul dispare.
Dar atingerea adevărată… aia rămâne.

Ca o rugăciune spusă în tăcere, la pieptul cuiva care nu te cere perfect. Ci real.

12/05/2025

Când pasiunea este mai presus de tot....

10/05/2025

14/04/2025

Sigura ...soluție a fost sa o scoatem........

08/03/2025

24/24...

19/01/2025

Definitia frigului:
+20° — Grecii îmbracă puloverele (dacă şi le găsesc).
+15° — Cei din Hawaii pornesc caloriferele (dacă le au).
+10° — Americanii tremură, ruşii seamănă porumb.
+5° — Îţi poţi vedea respiraţia. Maşinile italiene nu mai pornesc. Norvegienii fac o baie. Ruşii conduc cu geamurile deschise.
0° — Apa îngheaţă în America, în Rusia doar se întăreşte.
-5° — Maşinile franceze nu mai pornesc.
-10° — Începi să plănuieşti o vacanţă în Australia.
-15° — Pisica insistă să doarmă în patul tău. Norvegienii îmbracă puloverele.
-18° — Primăria din New York porneşte caloriferele. Ruşii fac ultimul picnic din sezon.
-20° — Maşinile americane nu mai pornesc. Cei din Alaska încep să poarte mâneci lungi.
-25° — Maşinile germane nu mai pornesc. Cei din Hawaii sunt morţi.
-30° — Politicienii încep să discute despre cei fără locuinţe. Pisica preferă să doarmă în pijamaua ta.
-35° — Prea frig pentru a mai gândi. Maşinile japoneze nu mai pornesc.
-40° — Plănuieşti o baie fierbinte care să dureze două săptămâni. Maşinile suedeze nu mai pornesc.
-42° — Transporturile sunt oprite în Europa. Ruşii mănâncă îngheţată pe stradă.
-45° — Toţi grecii sunt morţi. Politicienii chiar încep să facă ceva pentru cei fără locuinţe.
-50° — Genele încep să ţi se lipească atunci când clipeşti. În Alaska, oamenii îşi închid ferestrele de la baie.
-60° — Urşii albi încep să migreze spre sud.
-70° — Iadul îngheaţă.
-73° — Serviciile speciale finlandeze îl evacuează pe Moş Crăciun din Laponia. Ruşii poartă căciuli cu urechi.
-80° — Avocaţii bagă mâinile în propriile buzunare.
-114° — Alcoolul etilic îngheaţă. Ruşii nu sunt fericiţi.
-273° — Zero absolut, mişcarea atomilor se opreşte. Ruşii poartă cizme.
-295° — 90% din planetă e moartă. Echipa de fotbal a Rusiei devine campioană mondială. 😅

07/01/2025

Când ești bolnav, ai da orice să te vindeci și îți promiți că vei face atâtea lucruri dacă Dumnezeu îți mai dă o șansă...

Când te-ai vindecat, o iei de la capăt și de cele mai multe ori, nu te ții de cuvânt.

Când ai bani mulți, te plângi mereu că ești obosit și nu faci față responsabilităților...

Când ești sărac, te plângi că ești prost plătit și ai face orice să fii bogat...

Când ești căsătorit, spui mereu că ești sătul de responsabilitățile familiei și de partenerul de viață și parcă ți-ar plăcea să fii mai liber...

Când ești singur, ți-ai dori din suflet să găsești pe cineva bun cu care să-ți împărți viața...

Când ai mașină, ești mereu supărat că s-a scumpit întreținerea ei, dar îți dorești una și mai nouă...

Când nu ai mașină, te-ai săturat să fii pieton și îl invidiezi pe cel care are...

Când ai copii, ești mereu epuizat și uneori simți că nu mai vrei să auzi de nimeni și nimic...

Când nu ai copii, ți-ai dori din suflet să ai...

Când ești copil, te prefaci că ești adult și îți dorești din răsputeri să crești mai repede...

Când devi adult, te gândești că, era mai bine să fii copil...

Când ai părinții în viață, te-ai săturat să te deranjeze tot timpul...

Când părinții nu mai sunt, ai da orice să le mai auzi vocea, măcar un minut...

Dacă locuiești într-un apartament, ai da orice să ai o casă în natură...

Dacă ai o casă, nu ești fericit pentru că întreținerea sa, îți ocupă prea mult timp...
...

Așa este omul, o ființă veșnic nemulțumită care mereu se concentrează pe ceea ce nu are...
Își pierde timpul încercând să caute fericirea undeva în universul nemărginit, când de fapt "fericirea este azi, acum, aici, chiar în jurul său."

03/01/2025

Obiceiul romanilor de a se îndopa cu mâncăruri de Anul Nou – un adevărat spectacol gastronomic de prost gust care face ca mesele altor națiuni să pară picnicuri de club mic! Să fim sinceri, unde altundeva poți vedea răciturile care se întâlnesc cu sarmalele, salata „Olivier” ce se combină armonios cu peștele prăjit, iar tortul apare ca un fel principal camuflat. Nimeni nu mai știe dacă mănâncă din plăcere, din tradiție sau pur și simplu pentru că masa trebuie golită până dimineață.

Concurența socială la maxim
În România, Anul Nou nu este doar o sărbătoare, ci și o arenă de demonstrație a abundenței. Este momentul perfect pentru a arăta vecinul că trăieşti mai bine ca el. În timp ce unii petardaţi sperie câinii şi pisicile vecinilor, aratându-şi disponibilitatea de a arunca câteva mii în aer în loc de a dona unei case de copii, alții își verifică telefoanele, așteptând să vadă poze de la mesele vecinilor și cunoscuților. „Ia uite la Maria, iarăși și-a luat icre negre, dar cine știe de unde!” sau „La noi e mai simplu, dar mai gustos, că-s toate de casă”. De fapt, sărbătoarea devine mai puțin despre bucuria Anului Nou și mai mult despre a arăta că ai avut cea mai impunătoare masă, chiar dacă asta implică două zile de stat în bucătărie și o lună de strâns cureaua.

Mâncatul fără noimă – arta de a transforma masa într-un maraton
Și apoi este mâncatul fără noimă. Nu-i așa că este fascinant cum, într-o singură seară, poți consuma mai multe feluri de mâncare decât ai într-o săptămână întreagă? Desigur, sănătatea este pe lista de dorințe de anul trecut, iar acum suntem aici să ne îndulcim, să ne săratăm și să ne îmbibăm fără o urmă de remușcare. Ironia? După toată această orgie culinară, ajungem la concluzia inevitabilă: nimeni nu mai poate mânca nimic pe 1 ianuarie.

Comparativ cu portughezii care pot fi mulțumiți cu un bacalhau bine făcut sau chinezii care privesc mesele ca pe un echilibru armonios, romanii tratează masa de Anul Nou ca pe o competiție de „cine are cea mai ticsită sau bogată masă”. Este ca și cm ai compara un ospăț bogat cu un bufet de tapas – fără niciun miracol, doar o avalanșă de feluri care îți lasă atât buzunarul, cât și stomacul gol.

Așa că, data viitoare când te trezești cu burta plină până la refuz și te întrebi de ce ai participat la acest festin fără scop, amintește-ți că, în România, Anul Nou este mai mult decât o simplă schimbare de dată – este un spectacol de abundență, un festival al competitivității sociale și, desigur, o oportunitate excelentă pentru un mic exercițiu de cardio după mâncare. Și uite așa, dincolo de bucuria Anului Nou, romanii dovedesc, încă o dată, că nu mâncăm ca să trăim, ci trăim ca să mâncăm. Și să ne lăudăm, bineînțeles! 🎉

25/12/2024

Sărbători fericite!!!!

13/12/2024

Vin colindătorii........