Cabinet Individual de Psihologie Botezat-Antonescu Radu

Home
Cabinet Individual de Psihologie Botezat-Antonescu Radu

Cabinet Individual de Psihologie Clinica si Psihoterapie Centrata pe Persoana

11/08/2025

Nu vreau să merg la școală, mă doare burta

Zilele trecute, un băiat de 9 ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune, ținându-se de burtă:
„Nu vreau să merg azi la școală. Mă doare iar burta. Mereu mă doare în zilele cu test.”
Pentru mulți copii, corpul devine purtătorul de cuvânt al unei suferințe pe care nu o pot numi. Când nu există loc pentru emoții, ele se mută în stomac, în cap, în piept. Și în spatele durerii apare o întrebare nerostită: Este în regulă să spun că mi-e greu?
Terapia centrată pe persoană nu alungă simptomele, ci le ascultă. În acel spațiu, corpul nu este suspect, ci martor.
Carl Rogers ne povestește despre un copil care, după câteva ședințe, a spus: „Când vorbesc cu tine, parcă nu mă mai doare.”
Poate că uneori, primul pas spre bine nu este tratamentul, ci înțelegerea.
Ți s-a întâmplat, copil fiind, să te doară ceva ce nu puteai explica?
*p

04/08/2025

„Am trăit pentru ai mei. Acum nu știu cine sunt.”

Zilele trecute, o femeie de 73 de ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune, cu o liniște apăsată:
„Am avut grijă de părinți, apoi de soț, apoi de copii și nepoți. Toată viața mea am fost acolo pentru ceilalți. Acum stau în casă și nu mai știu ce-mi place. Parcă nu mai știu cine sunt.”
La capătul unei vieți de dăruire, apare uneori o întrebare tăcută: Unde am rămas eu în toate astea? Iubirea oferită altora nu garantează contactul cu sine. Și în absența acestui contact, bătrânețea poate aduce nu liniște, ci confuzie.
Terapia centrată pe persoană nu redă funcții, ci restabilește vocea. Nu reînvață roluri, ci creează un spațiu unde omul poate reapărea în propria poveste.
Carl Rogers ne povestește despre o femeie în vârstă care, după o lungă tăcere, a spus: „Aici simt că nu mai trebuie să fiu nimeni pentru nimeni.”
Poate că adevărata libertate nu vine atunci când te eliberezi de ceilalți, ci când începi să te regăsești pe tine.
Ai simțit vreodată că te-ai uitat, fără să știi exact când s-a întâmplat?
*p

30/07/2025

🎓 Săptămâna Rogersiană – Ediția a - X- a
Tema: „Psihoterapia, încotro?”
🧠 Așteptări, roluri și procesul terapeutic în Psihoterapia Centrată pe Persoană.

Privind în urmă la cele 10 ediții, devine clar că am crescut împreună. Am traversat teme grele, personale, teoretice, relaționale. Am fost mereu aproape de întrebările esențiale – despre suferință, adaptare, conexiune, sens, vise, visuri.

Anul acesta ne propunem să navigăm între psihoterapia așa cm este descrisă în paradigmele consacrate și intervențiile oferite de inteligența artificială. Cum integrăm perspective noi, dezvoltarea tehnologiei, rafinarea și diversificarea așteptărilor clienților și ale instituțiilor care reglementează psihoterapia?

Sperăm ca aceste întrebări să ne aducă răspunsuri valoroase și să ne îmbunătățească calitatea muncii de psihoterapeut.

Participarea ta este esențială pentru a îmbogăți discuțiile și a aduce perspective diverse asupra tematicilor abordate. Împreună, putem explora provocările actuale și putem contribui la dezvoltarea continuă a psihoterapiei.

Dacă îți este potrivit sau ești numai curios, te așteptăm să fii parte din acest eveniment captivant!

*P

29/07/2025

🗓 Înscrieri și informații privind supervizarea în psihologie clinică
Data de începere: septembrie 2025

Dragi colegi,
Vă invit să parcurgeți cu atenție următoarele precizări înainte de a vă înscrie în cadrul unui proces de supervizare profesională în psihologie clinică:

🔎 Precizări importante:
Verificați autorizarea supervizorului
Înainte de semnarea unui contract de supervizare, asigurați-vă că supervizorul este atestat de Colegiul Psihologilor din România (CPR) în specialitatea pentru care oferă supervizare.

Condiții prealabile pentru supervizare
Pentru a putea intra în supervizare în specialitatea psihologie clinică, este necesar:

să fi absolvit ciclul de licență în psihologie (3 ani);

să fi depus dosarul pentru dreptul de liberă practică la CPR;

să fi fost admiși la un master acreditat în Psihologie clinică.

Durata și structura supervizării
Supervizarea se desfășoară pe o perioadă de 2 ani, cu un total de 100 de ore obligatorii.

Prelungirea perioadei de supervizare
În situații justificate, supervizarea poate fi extinsă până la maximum 5 ani, cu condiția încheierii unui act adițional la contract, care trebuie înregistrat la CPR de către ambele părți (supervizor și supervizat).

Termenul limită pentru obținerea atestatului de autonomie
Dacă, în decurs de 10 ani de la obținerea atestatului de liberă practică, nu reușiți să finalizați procesul de atestare pentru treapta Autonom în psihologie clinică, va fi necesar să reluati întregul proces de atestare de la zero.

Exercitarea profesiei prin CIP (Cabinet Individual de Psihologie)
Deschiderea unui CIP este posibilă imediat după obținerea atestatului de liberă practică în supervizare, fiind chiar recomandată în perioada de supervizare.
❗ Pentru a putea depune ulterior dosarul de atestare pentru treapta Autonom, este necesară o vechime efectivă de practică în cabinet de cel puțin 1 an și câteva luni.

📍 Modalități de desfășurare a supervizării
Format:

Online (Zoom)

Față în față, în cadrul Cabinetului Individual Tudora Sima

Sesiuni individuale sau de grup (maximum 10–12 participanți)

Frecvență:

O sesiune pe lună

Durata: 4 ore

📬 Înscrieri și informații suplimentare
Pentru înscrieri sau întrebări legate de procesul de supervizare, mă puteți contacta:

📧 tudora_sima@yahoo.com
📱 0723 540 116
🌐 Facebook / WhatsApp

Vă aștept cu deschidere și susținere pentru a construi împreună un parcurs profesional solid și responsabil!

Prof. Dr. Tudora Sima
Psiholog clinician – Supervizor acreditat CPR

28/07/2025

„Toată lumea spune că sunt bine. Eu nu mai simt nimic.”

Zilele trecute, o femeie de 40 de ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune, calm:
„Toți îmi zic că mă admiră – că mă descurc cu copiii, serviciul, părinții. Dar eu mă trezesc dimineața și nu simt nimic. Nu mai știu dacă trăiesc sau doar funcționez.”
Pentru mulți adulți, echilibrul devine o mască. Sub aparența controlului se ascunde o disociere tăcută. Nu este depresie în sens clinic – este o deconectare de la sine, de la dorințe, de la emoții. O viață plină, dar fără sevă.
Terapia centrată pe persoană oferă spațiul în care această amorțeală devine mesaj, nu simptom.
Carl Rogers ne povestește despre o femeie care, după luni de tăcere, a spus: „Cred că mi-am pierdut vocea în timp ce aveam grijă de toată lumea.”
Poate că nu lipsa de sens doare cel mai mult, ci absența unui loc în care să spui: nu mai știu ce simt.
Ți s-a întâmplat vreodată să te trezești într-o viață organizată, dar care nu-ți mai spune nimic?
*p

21/07/2025

„Am note bune, dar mă simt prost în fiecare zi”

Zilele trecute, o adolescentă de 15 ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune, cu o privire obosită:
„Toți îmi spun că sunt cuminte, silitoare, că am tot ce-mi trebuie. Dar eu mă simt golită. Nu știu cine sunt fără temele mele și fără să încerc să fiu pe plac.”
Perfecționismul adolescentului nu este doar o formă de control – este o cerere mută de a fi acceptat. Atunci când aprecierea este legată constant de performanță, apare un gol interior. Un gol care spune: „Dacă nu fac bine, nu mai sunt valoroasă.”
Terapia centrată pe persoană învață adolescentul că poate fi văzut nu doar pentru ceea ce reușește, ci pentru cine este.
Carl Rogers ne povestește despre o tânără care, după câteva luni, a spus: „Cred că încep să exist și când nu impresionez pe nimeni.”
Poate că adevărata libertate începe atunci când cineva ne spune: nu trebuie să fii perfectă ca să fii ascultată.
Ai avut vreodată impresia că valoarea ta depinde doar de cât de bine te descurci?
*p

14/07/2025

„Mi-e frică de întuneric, dar nu pot spune nimănui”

Zilele trecute, un băiat de 7 ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune, aproape șoptit:
„Mi-e frică de întuneric. Dar nu zic nimic, că tata zice că nu trebuie să fii fricos. Așa că mă prefac că nu mi-e.”
Copiii învață repede că emoțiile care nu sunt bine primite devin periculoase. Și pentru a păstra iubirea, învață să se ascundă de ei înșiși. Frica nu este doar despre monștri – este despre a fi singur cu o emoție care nu are voie să iasă la lumină. Când nu este loc pentru frică, nu este nici pentru autenticitate.
Terapia centrată pe persoană creează acel spațiu unde frica nu este evaluată, ci ascultată. Unde nu este o slăbiciune, ci o punte de contact.
Carl Rogers ne povestește despre un copil care, într-o zi, a spus: „Aici nu mă simt prost când mi-e teamă.”
Poate că nu este despre a deveni curajos imediat, ci despre a putea să fii mic și să nu te simți rușinat pentru asta.
Ți s-a permis vreodată, copil fiind, să recunoști că ți-e frică?
*p

07/07/2025

„Sunt bătrân, dar nu s-a uitat nimeni cu adevărat la mine”

Zilele trecute, un bărbat în vârstă intră în cabinetul de psihoterapie și spune cu o blândețe amară:
„Am fost tată, soț, coleg, bunic. Toată viața mea a fost despre a fi acolo pentru ceilalți. Dar, sincer, nu cred că cineva m-a văzut vreodată cu adevărat.”
Când atingem vârsta senectuții, devine vizibil ce a rămas nevăzut. Ani de prezență pentru alții pot ascunde o absență profundă a sinelui. Într-o lume care celebrează productivitatea, bătrânețea aduce o tăcere care poate fi fie alinare, fie strigăt.

Terapia centrată pe persoană nu caută sensuri mari, ci atinge acel nucleu viu care a rămas intact, dar învăluit în uitare. Într-un spațiu fără evaluare și fără grabă, bătrânul nu mai este doar un rol sau o funcție socială – este o ființă întreagă, care merită ascultare fără filtru.

Carl Rogers ne povestește despre un om în vârstă care, după multe ședințe, a spus: „Aici simt că nu mai trebuie să demonstrez nimic.”

Poate că adevărata vedere începe atunci când renunțăm să mai căutăm dovezi.

Tu când ai simțit că ești cu adevărat văzut – nu pentru ce faci, ci pentru cine ești?

*p

30/06/2025

„Parcă trăiesc viața altcuiva”

Zilele trecute, un bărbat de 32 de ani intră în cabinetul de psihoterapie și spune cu o voce joasă:
„Am o casă, un job bun, o familie frumoasă. Dar uneori mă uit în jur și simt că nu-mi aparține nimic. Că am urmat pașii corecți, dar nu mai știu dacă m-au dus unde voiam eu. Parcă trăiesc viața altcuiva.”

Această frază apare adesea în crizele tăcute ale adultului care nu și-a abandonat viața, ci pe sine. Totul „merge”, dar nu mai simte legătură cu ceea ce face. A fi funcțional nu este totuna cu a fi viu. În spatele rutinei perfecte, poate să existe o dezorientare profundă, o lipsă de contact cu sinele interior. Și uneori, între a părea „bine” și a fi bine este o prăpastie tăcută.

Terapia centrată pe persoană nu începe cu restructurarea vieții, ci cu ascultarea acestor fisuri subtile. Acolo unde nu este nicio dramă, dar este o oboseală de fond, o apăsare fără nume.

Carl Rogers ne povestește despre un adult care, în mijlocul unui parcurs profesional reușit, a spus: „Am bifat toate lucrurile pe care le doream – și totuși nu mă simt prezent în viața mea.”

Poate că reconectarea nu înseamnă să schimbi totul, ci să începi prin a recunoaște că ceva lipsește. Poate că acel „nu știu ce este cu mine” este, de fapt, începutul sincerității.

Ai avut vreodată senzația că ai construit ceva frumos, dar te-ai pierdut pe drum?

*p

23/06/2025

„Tăcerea de la masă”

Zilele trecute, un adolescent intră în cabinetul de psihoterapie și destăinuie:
„Este ciudat... când ajungem să vorbim, mă simt blocat. Ne vedem rar, ea îmi spune mereu ce ar trebui să fac sau că nu sunt destul de implicat. Eu dau din cap și mă prefac că ascult, dar înăuntru simt doar o apăsare. Aici, în terapie, pentru prima oară, am spus: aș vrea să pot sta lângă ea fără să-mi fie frică să greșesc. Îmi vine să plâng.”
Camera rămâne tăcută, dar nu goală. Liniștea din jur apasă mai puțin decât tăcerea dinăuntru – și în acea pauză, ceva se schimbă.
Uneori, începutul nu este schimbarea, ci recunoașterea a ceea ce deja trăiește în noi – neclar, tensionat, dar viu. Acceptarea trăirii proprii nu înseamnă resemnare, ci o formă profundă de prezență. Ceva se clatină în interior atunci când ne dăm voie să simțim înainte de a înțelege. Iar tocmai acolo începe transformarea – nu pentru că o căutăm, ci pentru că nu mai fugim de ceea ce este.
— Cum a fost pentru tine să spui asta cu voce tare?
— Ciudat. De parcă nu eu am vorbit. Dar simt că era ceva ce trebuia spus demult.

Terapia centrată pe persoană nu aduce soluții, ci creează un spațiu în care nu trebuie să demonstrezi, să convingi sau să te justifici. Este acel spațiu în care cineva este acolo – nu ca să îți spună ce să faci, ci ca să te însoțească în timp ce tu redescoperi cm este să fii tu însuți.

Carl Rogers ne povestește despre un tânăr care spunea: „Am venit să scap de anxietate. Dar când am spus în sfârșit mi-e teamă să nu fiu ridicol, am simțit o ușurare profundă.”

Poate că și tu ai avut o masă unde nu se vorbea, ci se tăcea apăsat. Sau poate că ai spus ceva adevărat și ai simțit, pentru prima oară, că nu te corectează nimeni.

Când ai avut ultima dată curajul să spui ceva adevărat despre tine, fără să te cenzurezi?

*p

17/06/2025

📚 Două volume proaspăt (re)ieșite de la tipar – esențiale pentru oricine caută să înțeleagă mai profund persoana.
Fie că ești specialist sau nu, aceste cărți deschid drumuri spre autenticitate și prezență:

🔸 „A deveni o persoană” – Carl R. Rogers
🔸 „Psihoterapia centrată pe Focusing” – Eugene T. Gendlin

Lectură vie și clară, recent republicată la Editura Trei.

*p

23/04/2025

Cuvintele care ne ating – și uneori ne vindecă
23 aprilie – Ziua Internațională a Cărții

Sunt cărți care doar ne informează. Dar sunt și cărți care ne conțin. Ne regăsim în ele, așa cm ne regăsim uneori într-o conversație cu cineva care chiar ascultă. Cărți care nu încearcă să ne repare, ci doar ne însoțesc cu blândețe.

În cabinet, întâlnim adesea oameni care și-au început drumul interior cu o pagină subliniată. O carte care a pus în cuvinte ceea ce simțeau vag, dar nu știau să numească.

Lectura poate fi o formă de terapie tăcută. Un spațiu în care ne descoperim, ne permitem să simțim și, uneori, ne dăm voie să fim.

Astăzi, de Ziua Cărții, celebrăm nu doar autorii sau bibliotecile. Ci momentele în care o frază a făcut lumină.

📖 Ce carte te-a făcut vreodată să te simți văzut(ă)?

Address

Telephone

+40747832685

Website

facebook.com

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet Individual de Psihologie Botezat-Antonescu Radu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cabinet Individual de Psihologie Botezat-Antonescu Radu:

Shortcuts

Address
Telephone
Alerts
Contact The Practice
Claim ownership or report listing
Want your practice to be the top-listed Clinic?

Country:

City:

Carl R. Rogers (1902-1987)

Este considerat unul dintre cei mai improtanti 6 psihologi ai secolului XX. A fost premiat de catre American Psychological Association in 1956 pentru activitatea de pionierat in cercetarea empirica a psihoterapiei si in 1972 pentru intreaga activitate profesionala. Spre sfarsitul vietii a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace.