Loredana Badileanu - Personal Development & Coaching

12/08/2024

”Când experienţele din copilărie sunt deosebit de dureroase, suntem adesea forţaţi inconştient să recreăm situaţii similare toată viaţa, din impulsul de a le putea stăpani.” – Robin Norwood, ”Femei care iubesc prea mult”.

Fără să vrem și fără să știm, atragem și recreăm relația cu tata sau cu mama. Sau cu persoanele care ne-au crescut și au avut rol de părinți.

Până când nu conștientizezi și până nu ai curajul să privești adevărul dureros în față, nu ai cm să vindeci.

Când nu ți-e bine într-o relație, nu este adultul din tine. Ci este doar copilul care încă suferă. Și caută. Tot ceea ce i-a lipsit. Caută prin adult și experiențele lui, vindecarea.

Caută să își confirme că merită iubirea/aprecierea/respectul, că iubirea este frumoasă, nu dureroasă, că nu trebuie să fie altfel decât este pentru a fi iubit sau apreciat. Pentru că asta a simți în relația cu tata sau cu mama. Asta i-a lipsit și l-a durut. A lăsat o suferință în el. Suferință pentru care vine și momentul vindecării. Mai devreme sau mai târziu.

*** Este cel mai citit material de pe site-ul meu si conține un exercițiu pe care să-l faci dacă îți dorești să rupi tiparul - acela de a atrage bărbați nepotriviți.

http://vladareanu.ro/2019/05/04/de-ce-tot-atragem-barbatii-nepotriviti/

05/07/2024

Ştii ce am observat de-a lungul experienţei mele si profesionale şi de viaţă? Că majoritatea dintre noi ne simţim vinovaţi atunci când facem lucruri pentru noi înşine.

Unii ne simţim vinovaţi chiar atunci când le facem.

Alţii, chiar numai gândul de dinainte de a face ceva pentru ei înşişi, deci numai gândul îi face să se simtă deja vinovaţi.

Alţii, trăiesc bucuria în momentul în care fac ceva pentru ei înşişi, dar apoi vine şi sentimentul de vinovăţie.

Şi mai este o categorie redusă de persoane care nu se simt deloc vinovaţi. Nici înainte, nici în timpul şi nici după. Şi ei sunt cei mai fericiţi şi mai în acord cu ei înşişi şi cu misiunea lor spirituală.

Pentru că atunci când facem lucruri pentru noi înşine, de fapt, ne iubim cu adevărat pe noi înşine. Ori aceasta este lecţia de bază, fundamentală pentru orice fiinţă umană: să înveţe să se iubească pe ea însăşi. Pentru că abia apoi va fi capabilă să iubească autentic şi alte fiinţe.

De ce ne simţim vinovaţi când facem lucruri pentru noi înşine? Cel mai frecvent, oamenii confundă iubirea de sine cu egoismul. Adică, a face ceva pentru tine înseamnă că eşti egoist.

Uite cm defineşte dex-ul egoismul: “preocupare exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor și drepturilor celorlalți”. Mai citeşte o dată finalul: în dauna intereselor şi drepturilor celorlalţi.

Evident că uneori ceea ce faci sau spui poate avea un impact negativ asupra unor persoane. Dar: o faci cu acest scop? O faci cu această intenţie? Sau o faci pentru că aşa este bine pentru tine?

Citeşte încă o dată definiţia egoismului. Scrie clar: “în dauna intereselor şi drepturilor celorlalţi”. Ăsta este scopul tău? Intenţia ta? Sau este doar o urmare, o consecinţă, un efect care nu are de-a face cu intenţia ta?

Mai multe explicatii si exemple gasesti aici:

Ştii ce am observat de-a lungul experienţei mele si profesionale şi de viaţă? Că majoritatea dintre noi ne simţim vinovaţi atunci când facem lucruri pentru noi înşine. Unii ne simţim vinovaţi chiar…

28/06/2024

Draga mea, când te superi că ești singură, de fapt te superi pe tine. Nu că ești singură, ci că atunci conștientizezi că nu poți fi bine și singură.

Și acesta este momentul cel mai bun să rupi dependența. Dependența de iubire. De iubirea celorlalți. De prezența lor, care înseamnă apreciere, hrănirea unor nevoi, etc. Pentru care tu ai tot ce îți trebuie. Nu ai nevoie de alții să ți le hrănească.

Toată viața, până acum câțiva ani, am fost dependentă de iubire. De ceilalți. De când mă știu. Și în copilărie și în adolescență, făceam tot ce puteam ca să fiu acolo. Cu ei, nu singură. Mă negam pe mine, făceam eforturi incredibile, jucam tot felul de roluri. Ca ei să mă placă și să mă vrea în compania lor. Ca eu sa îmi umplu nevoia de iubire.

Adică le dadeam lor puterea de a mă controla. De a fi resursa mea de bine. De stare de bine. Da, evident, suntem ființe sociale, dar asta nu înseamnă că musai trebuie să ne simțim bine, să ne fie bine numai socializând.

Știi, acum, de ceva timp încoace, chiar nu mai pot trăi fără momentele mele de solitudine. Le ador. Și mă simt atât de bine să fiu eu cu mine și să nu depind de nimeni și de nimic. Și asta a ajuns să fie o condiție pentru oricine vrea să facă parte din viața mea. Respectarea individualității și a libertății de a fi eu însămi. Pentru că mi-e bine cu mine.

Nu mă mai interesează „să fac frumos” ca să mă placă cineva. Indiferent cine este acel cineva. Pentru că dacă mă place doar când „fac fumos”, adică atunci când nu sunt eu autentică, de ce aș mai vrea ca acea persoană să facă parte din viața mea??? Ce mi-ar aduce? Doar motive să fiu iar și iar altcineva decât cine sunt. Nu, mulțumesc, nu asta vreau.

Și dacă nu mă place cineva, ce? Nici eu nu plac pe toată lumea. Este cât se poate de firesc. La revedere, punct și de la capăt. Frustrări, lacrimi, batiste umplute? Nici gând. Pentru ce? Și mai ales… pentru cine?

Eu sunt eu și dacă nu mă placi așa cm sunt, nu e treaba mea. Nu vreau să fiu altcineva ca să mă placi. Că mă plac eu și fără să mă placi tu.

Și ăsta nu e un text doar pentru femei. L-am scris din perspectiva mea, de femeie. Că nu știu ce fac bărbații când au momente din astea (poate ar fi chiar interesant sa comenteze ✍️ și să știm cm este și la ei 🙂.

Dar mi-e greu să cred că nu au și ei, bărbații, momente din astea. Poate nu cu batiste de muci, că vorba aceea „bărbații nu plâng niciodată” 🙂. Dar gânduri de genul ăsta cred că au. Și soluția este aceeași: tu ești tu și ai dreptul indubitabil să te placă cineva așa cm ești, nu o mască, nu un rol, nu un surogat al tău. Dar asta se întâmplă doar când tu te placi așa cm ești. Abia atunci scapi definitiv de dependența de ceilalți.

Pe larg, cu dezvaluiri personale: http://vladareanu.ro/2015/12/04/nu-ma-intereseaza-sa-ma-placi-ma-intereseaza-sa-ma-plac-eu-chiar-si-cand-nu-ma-placi-tu/

20/06/2024

Într-una din zilele când o luam pe Mara de la școală, am observat că era foarte tristă și am întrebat-o de ce este așa. Mi-a răspuns că una dintre colegele ei este foarte rea și răutăcioasă cu ea, o jignește și nu vrea să-i fie prietenă. Și era foarte afectată de acest lucru.

– Puiuț, hai să îți spun ceva. Uite, eu cred că nu există oameni răi și cu atât mai puțin copii răi.

Mara cască ochii mari la mine și nu înțelege de ce spun asta, încearcă să îmi aducă argumente despre răutățile colegei ei. Îi spun că o cred și că înțeleg ce spune și adaug:

– Știi de ce spun că nu există oameni și copii răi? Pentru că ei, în adâncul sufletelor lor nu sunt răi, ci doar suferă. Suferă pentru că nu se simt iubiți. Știi, un cățeluș care, puiuț fiind, a fost bătut, a învățat că trebuie să se apere în orice situație. Și uite așa, acel cățeluș docil cândva, a devenit dulăul care latră amenințător la oricine și chiar sare să muște din nevoia de a se apăra. Așa este și cu oamenii sau cu copiii răi ori răutăcioși: ei nu se simt iubiți, ceea ce reprezintă o rană în sufletele lor și simt să se apere.

Mara mă asculta cu atenție. Am întrebat-o dacă înțelege la ce mă refer și a spus că da, reformulând în felul ei: ”Deci ea este rea că nu se simte iubită.”

– Da, mami, așa este. Și ca să devină bună, arată-i tu că o iubești. Adică poartă-te frumos cu ea, indiferent ce face. Când este rea, nu-i răspunde tot cu răutate. Gândește-te în acele momente că suflețelul ei suferă. Fii bună cu ea. Ce zici, poți?

Și am simțit să îți împărtășesc și ție asta pentru că aud permanent în jurul meu, în metrou/tramvai, pe stradă, în postări pe facebook, în ședințe de coaching, în sesiuni de training și pe oriunde mai interacționez cu oameni… că suntem din ce în ce mai răi.

Nu neg că este așa, dar aleg să văd altfel. Să interpretez altfel. Adică așa cm i-am explicat și Marei. Fără a judeca, ci fiind în compasiune.

Probabil acum îți spui în capul tău că este greu să faci asta, că oamenii nu merită, că ai diverse așteptări etc. Și te înțeleg. Și te privesc cu aceeași compasiune. Pentru că nu ești tu ăsta. Ci este doar mintea ta. Ori tu nu ești doar minte. Și nu mintea este cea care contează pentru mine, ci sufletul. Aceea este partea cea mai frumoasă și mai pură a oamenilor.

Mintea ta este cea care judecă. Și judecând, îți pervertește sufletul și ți-l umple cu durerea vinovățiilor și regretelor.

Mintea îți spune că esti slab sau rău sau urât. Mintea îți spune să fii furios, să urăști, să minți, să rănești. Mintea este plină de condiționări și prejudecăți. Limitată, asemeni trupului tău. Doar sufletul și spiritul îți sunt, asemeni Lui, nelimitate. Pentru că acolo porți fărâma ta de divin.

Oprește-te să judeci. Dă-ți voie să fii în compasiune și în iubire. Profund. Autentic. Necondiționat. Cu sufletul doar.

Și începe să faci asta chiar cu tine. Nu te mai judeca. Nu te mai critica. Nu te mai învinovăți. Fii bun cu tine. Fii în compasiune și în iubire. Nu este simplu, dar nici greu. Este doar posibil. Ți-o spune sufletul meu.

Pe larg, găsești tot articolul aici:

  Acum ceva timp, într-una din zilele când o luam pe Mara de la școală, am observat că era foarte tristă și am întrebat-o de ce este așa. Mi-a răspuns că una dintre colegele ei este foarte rea…

19/06/2024

Într-o zi, o femeie tânără, care avea tot felul de probleme și de greutăți, s-a dus la bunica sa să-i povestească despre tot ceea ce trăiește. Nu mai știa ce să facă și era pe punctul de a renunța la tot. Era obosită de atâta luptă și muncă. Avea impresia că orice face, imediat cm reușeste să rezolve o problemă, apare alta.

Bunica a ascultat-o cu atenție, apoi a luat-o de mână și a dus-o în bucătărie. A umplut trei ibrice cu apă. Apoi, a pus în primul ibric un morcov. În al doilea, un ou. A măcinat câteva boabe de cafea și le-a pus în al treilea ibric. Le-a lăsat să fiarbă pe toate. Apoi, s-a întors către nepoata sa și a întrebat-o:
– Ce vezi în aceste ibrice?
– Morcov, ou și cafea.
– Cum simți morcovul?
– Moale.
– Cum simți oul?
– Tare.
– Iar în al treilea ibric ce vezi?
– Cafea. Dar care este ideea, bunico?

Bunica i-a explicat că fiecare dintre cele trei alimente au fost supuse aceluiași stimul: fierberea în apă. Dar fiecare s-a comportat altfel.

– Morcovul, înainte de fierbere, era tare. După, a devenit moale. Oul era fragil, iar după fierbere a devenit tare. Iar cafeaua a schimbat apa, dându-i din savoarea și culoarea ei. Tu care dintre toate acestea trei ești, draga mea? a întrebat-o bunica.

Cu toții avem probleme. Mai mari sau mai mici. Mai multe sau mai puține. Dar nu asta este important, ci modul în care reacționezi tu la aceste probleme.

Deci, tu care ești?

În viață, sunt situații care ne lovesc și ne simțim slabi. Asemenea schimbării suferite de un morcov care este fiert. Sunt situații care ne întăresc, chiar dacă nici nu aveam habar că le putem duce. La fel cm se întâmplă cu un ou care este fiert. Dar ceea ce contează cu adevărat sunt acele situații în care suntem precum cafeaua. Adică noi schimbăm situația. Nu doar ne întăresc, ci ne fac să găsim în noi puterea de a interveni asupra a ceea ce se întâmplă.

Totul ține de atitutine. Atitudinea ta. Iar atitudinea este influențată de gânduri. Iar gândurile de emoții. Când emoția este negativă (frustrare, furie, tristețe, dezamăgire, furie, ură etc.), gândul este și el negativ, iar atitudinea de asemenea. Când, în schimb, emoția este pozitivă, gândul și atitudinea sunt la fel. Iar pâna aici am vorbit doar despre morcovi și ouă.

A fi precum cafeaua înseamnă să intervii asupa emoției. Prin gând. Gând controlat și lucrat. Asimilat prin conștient în subconștient.

Să presupunem că ești îngrijorat de problemele vieții. Îngrijorarea este o emoție negativă. Are la bază tot felul de frici. Frica de eșec, frica de penibil, frica de schimbare etc.

Și primul pas este să conștientizezi frica. Și să o lași să fie. Să o privești în față. Adică să îți spui: „Da, acum simt această frică”. Ok. Odată conștientizată și acceptată, poți interveni asupra ei. Modificându-ți gândurile. Adică, în loc să lași să te tot preocupe diverse îngrijorări și să tot faci scenarii despre ce s-ar putea întâmpla, gândește-te: “Ce pot face? Care este partea bună din tot acest rău?” Ce ai putea să faci ca să fie mai bine? Să îți fie ție bine?

Este doar un efort de voință și nimic mai mult. Și orice om poate să facă asta. Să schimbe perspectiva. Autentic.

Alte soluții găsești in articol:

  Într-o zi, o femeie tânără, care avea tot felul de probleme și de greutăți, s-a dus la bunica sa să-i povestească despre tot ceea ce trăiește. Nu mai știa ce să facă și era pe punctul de a r…

05/06/2024

Ştii povestea cu Budha şi cu darul? Se spune că într-o zi a venit la Budha un om care era plin de furie şi a început să-l jignească. Iar el nu i-a răspuns, ci doar l-a privit senin şi total neafectat. Cineva care a văzut toată întâmplarea, l-a întrebat cm de nu a reacţionat şi atunci Budha a spus:
– Dacă cineva vine la tine şi îţi oferă un dar, iar tu nu îl primeşti, la cine rămâne darul?
– Păi la el!
– El a venit să îmi “ofere” furia şi jignirile lui, iar eu nu le-am primit.

Înţelegi? Tu, prin ceea ce gândeşti, decizi şi ce emoţii vei avea. Când cineva te jigneşte, EGO-ul îşi face loc în mintea ta şi se răscoală: “Cum îl laşi să te jignească? Cine este el să îşi permită asta? Ia zi-i şi tu vreo două!”

Ăsta este EGO-ul. Iar pentru cei care încă nu au definit clar conceptul de EGO, el înseamnă compararea ta cu ceilalţi. El ia naştere atunci când tu te pui în balanţă, în comparaţie, în oglindă cu altcineva sau altceva.

Emoţiile sunt rezultatul a ceea ce gândeşti despre viaţă, in general sau despre tine ori despre ceilalţi. Ei, ceilalţi, nu sunt nici responsabili şi nici vinovaţi de emoţiile tale.

Nimeni nu te supără, nu te dezamăgeşte, nu te face fericit, nu te bine-dispune, nu te enervează, nu te întristează, nu te înfurie, nu te face să urăşti, să iubeşti sau să suferi. Nimeni nu pune emoţii în tine. Nimeni nu naşte sentimente în tine. Emoţiile şi sentimentele sunt întru-totul ale tale şi numai ale tale. Ele sunt în tine şi sunt răspunsul tău la ceea ce gândeşti.

Atunci când ştii cu certitudine lucruri despre tine, despre cine şi cm eşti, EGO-ul nu mai reacţionează. Nu te mai simţi jignit, dezaprobat, dezamăgit, frustrat, furios, neiubit etc. Emoţiile acestea nu mai vin pentru că ele nu mai sunt alimentate de gândurile EGO-ului. Pentru că EGO-ul nu mai are putere.

Când simţi o emoţie, fie ea pozitivă sau negativă, asumă-ţi-o. Este doar a ta. Nu a pus-o nimeni în tine. Aşa cm nici tu nu pui emoţii în alţii. Fiecare om gândeşte, simte şi face 100% singur. De sine stătător. 100% decident. În fiecare secundă din viaţa asta pe Pământ, orice fiinţă umană adultă decide 100% singură. Nimeni altcineva nu este nici responsabil şi nici vinovat de gândurile, emoţiile şi acţiunile cuiva.

  Absolut nimeni. Şi ştiu că nu îţi place să auzi asta şi nici nu vrei să o crezi. Pentru că îţi vine să spui: “Păi X m-a jignit!” sau “Păi Y s-a comportat urât!” şi aşa mai departe. Da, X, Y,…

31/05/2024

*Cel mai citit articol de pe site-ul meu

De ce tot atragem bărbații nepotriviți?

Această nepotrivire vine din necunoașterea și neacceptarea a cine suntem noi, ca femei, astăzi. E ca și cm tu, femeia de azi de 25, 30, 40 de ani vrei să îmbraci rochița de la 5 ani. Nici o șansă, evident. Pentru că nu mai ești din nici un punct de vedere copila de la 5 ani.

Copila de 5 ani a fost într-un fel (sau mai multe) dezamăgită, supărată, furioasă, tristă, neimportantă sau mai-știu-eu-cum în relaționarea cu persoanele de referință din viața ei. Pot fi părinți, bunici, tutori. Unul sau mai mulți au făcut, zis ori s-au comportat într-un fel pe care ea nu-l înțelegea. Și asta s-a așezat undeva în subconștient și a rămas acolo, conducând-o în majoritatea deciziilor personale.

NEVOILE DE SIGURANȚĂ, AFECȚIUNE, APRECIERE, RESPECT SUNT FOARTE IMPORTANTE PENTRU UN COPIL. INDIFERENT CĂ ESTE BĂIAT SAU FATĂ. IAR DACĂ ACEASTE NEVOI NU SUNT SATISFĂCUTE, COPILUL SUFERĂ. SUFERĂ ȘI CĂUTĂ TOATĂ VIAȚA SĂ ȘI LE SATISFACĂ.

Adică noi, adulții, dacă nu ne vindecăm rănile din copilărie, vom continua să acționăm conduși de copiii răniți din noi. De aici vine nepotrivirea.

Bărbatul ales nu e potrivit pentru tine, adulta, pentru că l-a ales copila rănită din tine.

Când nu ți-e bine într-o relație, nu este adultul din tine. Ci este doar copilul care încă suferă. Și caută. Tot ceea ce i-a lipsit. Caută prin adult și experiențele lui, vindecarea.

Nu atragem bărbați nepotriviți pentru că ar fi ei într-un fel sau altul ori pentru că nu ne pricepem la oameni.

Îi atragem pe aceia care ne arată ce mai este de vindecat în noi.

Fată dragă, femeie dragă, lasă văicărelile, frustrările, tristețea, dezamăgirile și tot bablastul emoțional care îți fură zâmbetul și fericirea din ochi. Detașează-te, rupe-te puțin de tine, privește-te asemeni unui observator și vezi care îți sunt lecțiile. Care îți sunt suferințele din sufletul de copilă. Adu acolo alinare și vei vindeca adulta din tine. Apoi, vei atrage iubirea. Zâmbetul fericit. Bucuria. De tine și de viață.

Soluțiile concrete le gasești în articol:

”Când experienţele din copilărie sunt deosebit de dureroase, suntem adesea forţaţi inconştient să recreăm situaţii similare toată viaţa, din impulsul de a le putea stăpani.” – Robin Norwood, …

30/05/2024

Știi vorba aia cu „M-a împroșcat X cu noroi”? Îți amintești cm te-ai simțit atunci? Murdărit, jignit, furios, dezamăgit, frustrat… una dintre ele sau mai multe. Cert este că dacă ai folosit expresia aceasta, cu siguranță vorbele lui „X” au avut impact negativ asupra ta.

Adultul nu suferă niciodată. Suferă doar copilul din el. Când copilul este vindecat, fericit, iubit și acceptat, adultul este și el la fel.

Nimic nu este despre prezent. Prezentul este clipa de aici și acum, în perfectă armonie. Când ai sentimentul că suferi acum, în prezent, este, de fapt, despre suferința din trecut, nevindecată încă.

Noroiul altora nu te atinge și nu te murdărește. Este al lor. Dacă tu nu îl primești, el nu există. Dacă te atinge și te murdărește, înseamnă că este și al tău. Adică tu crezi că îl meriți. Și ți-l asumi.

Crezi că îl meriți pentru că l-ai mai primit. Când erai copil și primeai orice. Pentru că un copil nu știe că poate și să nu primească. Este egocentric și consideră că tot ceea ce este în realitatea lui este despre el.

Tu ești adult. Poți decide, știind că dacă ceilalți te jignesc, este nevoia lor de a face asta și nu are legătură cu tine. Tu doar ești acolo ca supapă pentru ei. Dar, tu îți atragi această experiență pentru a vindeca în tine copilul care a suferit fiind jignit.

Fii adultul care are grijă nu doar de copiii biologici, ci și de copilul din el. Nu te mai ascunde și nu mai nega, dând vina pe alții. Când cineva aruncă asupra ta cu noroi, lasă orgoliul și vindecă acel copil din tine. Acum tu ești responsabil de asta, nu alții. Tu ești cel care să aibă grijă de el, nu alții. Poți. Oricând.

Știi vorba aia cu „M-a împroșcat X cu noroi”? Îți amintești cm te-ai simțit atunci? Murdărit, jignit, furios, dezamăgit, frustrat… una dintre ele sau mai multe. Cert este că dacă ai fo…

29/05/2024

Cum ar fi ca începând din chiar acest moment să priveşti tot ceea ce se întâmplă în viaţa ta prin perspectiva “este alegerea mea”? Adică “tot ceea ce simt, gândesc şi fac este alegerea mea”? Repetă acum această frază. De câteva ori. Ce simţi?

Eu, când mi-o spun, simt o putere imensă. O libertate totală. Simt ca sunt stăpână pe tot ce înseamnă viaţa mea. Pentru că este numai şi numai alegerea mea! Totul! Eu decid.

Multă vreme am avut tot felul de pretenţii şi aşteptări de la ceilalţi. Şi pe măsura aşteptărilor erau şi dezamăgirile 🙁 . Pentru că era vorba despre o lipsă de implicare şi asumare.

Când delegi altora puterea de a-ţi îndeplini aşteptările, faci, de fapt, alegerea de a-i lăsa pe ei să decidă. Tu nu îţi asumi responsabilitatea. Ci doar stai şi aştepţi. Ca ceilalţi să facă. Este şi asta o alegere. Nu neapărat bună şi nici folositoare.

Dar nimeni nu are voie să te critice şi să te judece, deci eşti liber să faci cm vrei. Doar asumă-ţi. Asumă-ţi că este posibil ca ceilalţi să nu-ţi îndeplinească aşteptările. Şi nu ai ei nici o vină.

Nimeni nu are nici o datorie faţă de nimeni. Indiferent că este vorba despre partener, mamă, tată, copil sau prieten. Asta este o mare eroare cu care creştem. Suntem învăţaţi să nu ne asumăm. Ci să aşteptăm, având pretenţii şi aşteptări în urma “datoriei”. Şi mai mult decât atât, suntem învăţaţi ca şi noi avem datorii faţă de ceilalţi. Iar dacă nu ni le îndeplinim, ne simţim vinovaţi.

Toate acestea sunt nişte erori imense. Repet: nimeni nu are nici o datorie faţă de nimeni. Fiecare îşi trăieşte viaţa prin alegerile pe care le face. Alegeri urmate de decizii. Decizii urmate de fapte, cuvinte, comportamente, acţiuni.

Ştiu că este mai uşor să ai pe cine să dai vina: “era de datoria lui/ei să…”. Greşit! Tu ai proiectat aceasta “datorie”. Tu ai avut aşteptarea să îşi îndeplinească “datoria”.

Uită de ideea de a te baza pe cineva. Indiferent cine este acest “cineva” şi indiferent ce zice societatea sau regulile de morală şi etică. Într-o lume perfectă şi corectă, ai avea dreptate. Doar că lumea este aşa cm este. Totul într-o schimbare continuă. Adaptează-te acestei schimbări şi transformări continue prin a-ţi asuma doar ceea ce ţine numai de tine. Altfel, vei trăi dezamăgire d**a dezamăgire, ajungând într-un război iluzoriu şi fără sens cu tot ceea ce este în jurul tău şi cu tine însuţi, chiar.

Dacă acum eşti trist şi dezamagit – este alegerea ta.

Dacă acum eşti vesel şi plin de viaţă – este alegerea ta.

Dacă acum eşti frustrat şi supărat – este alegerea ta.

Dacă acum râzi şi te bucuri de viaţă – este alegerea ta.

Nimeni în afara ta nu îţi este dator cu nimic.

Tu nu eşti dator nimănui cu nimic.

Spune-ţi chiar acum: “Eu aleg să simt ceea ce simt acum”. Şi dacă imediat vine gândul “Dar X a făcut/zis cutare şi m-a supărat!” aminteşte-ţi că este doar o iluzie şi o lipsă de asumare. Nu ceea ce a făcut/zis X te-a supărat. Tu ai ales să simţi supărare, ca reacţie la ceea ce a făcut/zis X. Tu alegi! Poţi alege să nu te intereseze. Sau să nu îţi pese. Sau să nu te afecteze. Sau să înţelegi de a făcut/zis cutare.

Deci alegeri sunt nenumărate. O poţi face pe oricare. Şi asumându-ţi alegerea, vei simţi putere. Forţă interioară. Forţa ta interioară. Reală. Autentică. Pe care fiecare om o are. Doar că puţini ştim să ne-o asumăm. Sau să ne-o asumăm corect şi sănătos.

“Eu aleg şi stă în puterea mea să schimb oricând şi în orice fel alegerea mea!” – aceasta înseamnă viaţa trăită conştient şi prezent, asumat matur şi adult.

Cum ar fi ca începând din chiar acest moment să priveşti tot ceea ce se întâmplă în viaţa ta prin perspectiva “este alegerea mea”? Adică “tot ceea ce simt, gândesc şi fac este alegerea mea”? Repetă…

06/03/2024

Mi-am inceput activitatea de trainer in 2007 cu acest curs care inca imi este taaare drag: recrutare si selectie! De atunci si pana in prezent l-am sustinut de sute de ori si am adaptat informatiile permanent pentru ca...

"În experiența mea de peste 20 de ani în domeniul recrutării, am fost deopotrivă „de ambele părți ale mesei”. Adică, am fost atât în rol de Recruiter/Manager Recrutare, dar și în rol de Career Coach pentru cei care își doreau o schimbare de job."

Acesta este inceputul articolului pe care te invit sa il citesti aici:
https://www.dynamic-learning.ro/recrutarea-pentru-recruiter-si-candidat/?fbclid=IwAR3C719uz-Xpve87X6sI4XByE0j83J0QAdwpPVYBf43GQsrWtWTvioKrGcw

În experiența mea de peste 20 de ani în domeniul recrutării, am fost deopotrivă „de ambele părți ale mesei”. Adică, am fost atât în rol de