Mihai Niculescu - Nutrigenetică și Nutriție de Precizie

11/17/2025

🏅Articol pentru public
𝗔𝘂 𝘀𝗰𝗮̆𝘇𝘂𝘁 𝘃𝗶𝘁𝗮𝗺𝗶𝗻𝗲𝗹𝗲 𝘀̦𝗶 𝗺𝗶𝗻𝗲𝗿𝗮𝗹𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝗳𝗿𝘂𝗰𝘁𝗲 𝘀̦𝗶 𝗹𝗲𝗴𝘂𝗺𝗲? 𝗖𝗲 𝗮𝗿𝗮𝘁𝗮̆ 𝗱𝗮𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗲

În ultimele decenii se vorbește tot mai des despre faptul că fructele și legumele „nu mai sunt ce-au fost”. E un subiect care stârnește emoții, dar și confuzie. Din fericire, există studii solide care au comparat compoziția alimentelor de acum 50–80 de ani cu cea de astăzi. Rezultatul merită discutat, fără exagerări, dar cu luciditate.

1. 𝑪𝒆 𝒂𝒓𝒂𝒕𝒂̆ 𝒅𝒂𝒕𝒆𝒍𝒆 𝒊𝒔𝒕𝒐𝒓𝒊𝒄𝒆?
Când comparăm tabelele britanice și americane de compoziție alimentară (singurele disponibile) din anii ’40–’50 cu cele actuale, apar doua tendințe clare (minerale si vitamine) si una foarte variabila (fitonutrienti):

𝘈. 𝘔𝘪𝘯𝘦𝘳𝘢𝘭𝘦𝘭𝘦 𝘢𝘶 𝘴𝘤𝘢̆𝘻𝘶𝘵 𝘤𝘦𝘭 𝘮𝘢𝘪 𝘮𝘶𝘭𝘵
Pentru multe legume și fructe, valorile minerale sunt mai mici decât în trecut. Cele mai bune estimări arată:

- Fier (Fe): scădere cu 15–50% în multe culturi.
- Calciu (Ca): scădere cu 10–30%.
- Magneziu (Mg): scădere medie de aproximativ 10%, uneori până la 20–40% în unele legume.
- Zinc (Zn): scădere ușoară-moderată, în general 5–30%.
- Cupru (Cu): unele analize raportează scăderi foarte mari, 40–80%, dar cu variații enorme între culturi.
- Potasiu (K): în mare parte stabil, cu variații mici (0–15%).

Aceste valori sunt „medii”—realitatea diferă de la un cultivar (varietate) la altul, dar si de alti factori (vezi mai jos).

𝘉. 𝘝𝘪𝘵𝘢𝘮𝘪𝘯𝘦𝘭𝘦 𝘢𝘶 𝘶𝘯 𝘤𝘰𝘮𝘱𝘰𝘳𝘵𝘢𝘮𝘦𝘯𝘵 𝘮𝘢𝘪 𝘷𝘢𝘳𝘪𝘢𝘣𝘪𝘭
Nu există aceeași uniformitate ca la minerale:

- Vitamina C: în multe cazuri mai mică cu ~10–20%, dar unele varietati moderne au valori similare sau chiar mai mari dacă sunt culese la maturitate.
- Riboflavina (vitamina B2): cel mai mare declin documentat într-un studiu: aproximativ 38%.
- Alte vitamine B: schimbări mici sau neconcludente.
- Carotenoizi (precursori de vitamina A): foarte variabili; unele varietăți moderne sunt chiar mai bogate, pentru că au fost selectate pentru culoare.

𝘊. 𝘍𝘪𝘵𝘰𝘯𝘶𝘵𝘳𝘪𝘦𝘯𝘵̦𝘪𝘪 (𝘢𝘯𝘵𝘪𝘰𝘹𝘪𝘥𝘢𝘯𝘵̦𝘪, 𝘱𝘰𝘭𝘪𝘧𝘦𝘯𝘰𝘭𝘪)
Aici nu există o regulă generală:

- soiurile tradiționale sunt uneori mai bogate,
- există și soiuri moderne special create pentru niveluri mai mari de antociani, licopen sau luteină.

2. 𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒔𝒄𝒂𝒅 𝒎𝒊𝒄𝒓𝒐𝒏𝒖𝒕𝒓𝒊𝒆𝒏𝒕̦𝒊𝒊?
Există patru cauze principale:

1. Efectul de diluție
Plantele moderne cresc mai repede și fac mai multă masă verde/fruct, dar nu reușesc să extragă suficienți nutrienți pentru a „ține pasul”. Este exact ce arată datele: o scădere medie anuală de aproximativ 0,2–0,3% din conținutul mineral, pe măsură ce randamentul culturilor crește.

2. Sărăcirea solului
După zeci de ani de monocultură, solurile pierd minerale. Fertilizarea modernă pune accent pe azot, fosfor și potasiu, nu pe mineralele secundare.

3. Selecția varietăților
Agricultura a premiat:
- productivitatea,
- rezistența la transport,
- aspectul comercial.

Niciunul dintre aceste criterii nu se corelează cu densitatea nutritivă.

4. Culegerea prematura (utila pentru transportul pe distante mari)
Aceasta afecteaza in mod special continutul in minerale.

3. 𝑭𝒓𝒖𝒄𝒕𝒆 𝒔𝒂𝒖 𝒍𝒆𝒈𝒖𝒎𝒆: 𝒖𝒏𝒅𝒆 𝒔-𝒂 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒅𝒖𝒕 𝒎𝒂𝒊 𝒎𝒖𝒍𝒕?

- Legumele (mai ales frunzele și rădăcinoasele) au pierderi mai mari: în general 15–40% la multe minerale.
- Fructele prezintă scăderi mai mici și mai variabile; multe soiuri sunt stabile deoarece horticultura fructelor se schimbă mai lent.

4. 𝑪𝒂̂𝒕 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒍𝒕 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒔𝒄𝒂̆𝒅𝒆𝒓𝒊 𝒊̂𝒏 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂 𝒅𝒆 𝒛𝒊 𝒄𝒖 𝒛𝒊?
Chiar dacă unele scăderi sunt clare, impactul practic nu este bine lamurit, din două motive:

- Diferențele între soiuri sunt adesea mai mari decât diferențele între ani. Un măr „Granny Smith” poate avea de două ori mai multă vitamina C decât un alt soi, indiferent de deceniu.
- Data recoltării, depozitarea, transportul și gradul de coacere influențează uneori vitamina C sau polifenolii mai mult decât schimbările istorice.

5. 𝑪𝒆 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒎 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂 𝒎𝒂𝒙𝒊𝒎𝒊𝒛𝒂 𝒂𝒑𝒐𝒓𝒕𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒎𝒊𝒄𝒓𝒐𝒏𝒖𝒕𝒓𝒊𝒆𝒏𝒕̦𝒊?

Alegeți varietăți mai nutritive:
- soiuri tradiționale sau „heirloom”
- legume cu frunze închise la culoare
- morcovi mai închiși la culoare, roșii cu pigment dens, fructe de pădure mici și aromate

Cumpărați local și de sezon:
- Vitaminele sensibile (ex. vitamina C) scad în timpul transportului și depozitării îndelungate.

Gătiți inteligent
- Unele metode cresc biodisponibilitatea (opărire scurtă, sotare rapidă, combinare cu grăsimi pentru carotenoizi).

Diversificați
- Combinarea fructelor, legumelor, leguminoaselor, semințelor și nucilor compensează partial diferențele istorice.

𝑪𝒐𝒏𝒄𝒍𝒖𝒛𝒊𝒆

Analizele făcute de-a lungul ultimilor 70–80 de ani arată clar: fructele și legumele de azi conțin, în medie, mai puține minerale (10–40% scădere) și uneori mai puține vitamine decât cele din trecut. De asemenea, variațiile între soiuri, soluri și condițiile de păstrare sunt uneori la fel de importante ca si diferențele dintre generații.

Consumul zilnic de fructe și legume rămâne una dintre cele mai solide strategii pentru sănătate, iar alegerea produselor locale, de sezon și cât mai puțin procesate (sau tratate mai putin cu pesticide) poate compensa partial diferențele istorice.

𝑹𝒆𝒇𝒆𝒓𝒊𝒏𝒕̦𝒆 𝒔𝒆𝒍𝒆𝒄𝒕𝒂𝒕𝒆

1. Davis DR, Epp MD, Riordan HD.
Changes in USDA food composition data for 43 garden crops, 1950 to 1999.
Journal of the American College of Nutrition, 2004.

2. Mayer AMB, et al.
Historical changes in the mineral content of fruit and vegetables in the UK from 1940 to 2019.
International Journal of Food Sciences and Nutrition, 2022.

3. Davis DR.
Declining Fruit and Vegetable Nutrient Composition: What Is the Evidence?
HortScience, 2009.

4. Marles RJ.
Mineral nutrient composition of vegetables, fruits and grains: the context of reports of apparent historical declines.
Food Chemistry, 2017.

5. Smith AP et al. (studii pe efectul CO₂ asupra densității nutritive în plante)
Rising CO₂ and its effects on plant mineral composition.
Annals of Botany, diverse ediții.

11/14/2025

🏅Articol pentru public
𝗧𝗘𝗦𝗧𝗔𝗥𝗘𝗔 𝗠𝗜𝗖𝗥𝗢𝗕𝗜𝗢𝗠𝗨𝗟𝗨𝗜 𝗡𝗨 𝗘𝗦𝗧𝗘 𝗨𝗡 𝗧𝗘𝗦𝗧 𝗗𝗘 𝗥𝗨𝗧𝗜𝗡𝗔 (𝗗𝗘𝗢𝗖𝗔𝗠𝗗𝗔𝗧𝗔). 𝗗𝗘 𝗖𝗘?

Acest articol a fost inspirat de un articol exceptional de bun din partea colegei mele Liana Contiu (https://www.facebook.com/viataincalorii, articolul fiind acesta: https://www.facebook.com/viataincalorii/posts/pfbid023kZmQReCT4u8UgjYuLsMkLXY5eVnSQo44pJb3XeMiev9ToaKKHqtnWagJa9SJWtsl).

Acolo, Liana argumenteaza ca, in majoritatea cazurilor, testarea microbiomului nu aduce in plus acele informatii actionabile dorite, in sensul in care acestea sa imi poata modifica decizia terapeutica fata de situatia in care nu le-as fi avut. Desigur ca testul este informativ, insa problema sa pune in sensul in care, daca am aceste informatii, cu ce schimba ele decizia terapeutica?

Cei care mi-au fost clienti stiu ca, aproape niciodata (aproape), nu le-am recomandat teste de microbiom. O fac foarte rar, cam in 5% din cazuri, in care chiar consider ca informatiile obtinute aduc acel "actionabil" in plus, care ma ajuta fata de situatia in care nu l-as fi avut. Uneori, in loc de microbiom, cer testarea specifica a unor specii (in jur de 12-20), prin teste medicale tintite, si nu mai mult.

Cititi articolul Lianei. In plus, doresc sa lamuresc cateva raspunsuri la intrebari care se pot isca in urma citirii articolului ei.

1) Microbiomul este un subiect foarte "hot" de cercetare in nutritie, si pe buna dreptate. Promite enorm, aflam despre procese influentate enorm de structura microbiomului, si vedem implicarea sa in din ce in ce mai multe procese patologice (inclusiv Alzheimer's, Scleroza amiotrofica laterala- ALS, diabet de tip 2, obezitate, ADD, ADHD, depresie, etc). Foarte interesant!

2) Din pacate, la fel ca si in cazul epigeneticii nutritionale (am mai discutat despre inutilitatea testarii epigenetice in scopuri nutritionale, nu medicale - acolo e alta poveste), in majoritatea cazurilor, testarea microbiomului duce la mai multe intrebari decat raspunsuri. Ce nu stim sunt urmatoarele (in putin cazuri avem raspunsuri actionabile): ce inseamna modificarile pe care le vedem; care dintre acestea trebuie pastrate si care trebuie modificate (unele pot fi protective impotriva procesului patologic declansat, altele pot fi cauzale procesului); daca am sti, cm am putea modifica selectiv microbiomul; daca am modifica selectiv microbiomul, ar trebui ca aceste modificari sa fie permanente sau dinamice? In ce directie si cum?

3) In lipsa unor raspunsuri clare la aceste intrebari, testarea microbiomului ramane informativa si nu actionabila. In cele mai multe cazuri. In putine cazuri poate fi utila, insa acestea sunt "la marginea" (limita) stiintei, iar informatiile extrase pot fi furnizate si de teste mai ieftine (mai limitate ca anvergura), cm ar fi testarea unor tulpini patologice, in jur de 12-20 - cele relevante pentru care avem actionabile clare.

4) L-am putea folosi ca mecanism de monitorizare/evaluare a unor interventii (in mod limitat, asupra unor specii relevante - lucru pe care il pot face cu testele medicale de mai sus), insa pretul mare al testelor de microbiom face acest demers imposibil.

5) Microbiomul este atat de dinamic incat rar vom vedea, la repetarea sa d**a cateva zile/saptamani, aceleasi rezultate. Un argument puternic de ce, in majoritatea cazurilor, rezultatele sunt deconcertante si indoielnic de utile.

11/12/2025

🏅Articol pentru public
𝗠𝗘𝗥𝗜𝗧𝗔̆ 𝗦𝗔̆ 𝗠𝗘𝗥𝗚𝗜 𝗟𝗔 𝗡𝗨𝗧𝗥𝗜𝗧̦𝗜𝗢𝗡𝗜𝗦𝗧? 𝗔𝗻𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗮𝗿𝗮𝘁𝗮̆ 𝗰𝗮̆, 𝗽𝗲 𝘁𝗲𝗿𝗺𝗲𝗻 𝗹𝘂𝗻𝗴, 𝘀𝗮̆𝗻𝗮̆𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗰𝗵𝗶𝗮𝗿 𝗮𝗱𝘂𝗰𝗲 𝗯𝗮𝗻𝗶. 𝗖𝗮𝘇𝘂𝗹 𝗱𝗶𝗮𝗯𝗲𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝘁𝗶𝗽 𝟮.

Acest articol a fost derivat dintr-un studiu la care lucrez, in care am inclus multe analize din domeniul sanatatii publice si a costurilor aferente. Inca nu stiu daca se va transforma intr-un studiu pentru publicare, insa doresc sa impartasesc cu dumneavoastra aceste constatari.

Intrebarea de la care am pornit este daca merita, din punct de vedere financiar, sa merg la un specialist in nutritie. In lucrarea originala exista mai multe scenarii calculate. Pentru simplificare si intelegere, textul de mai jos este, cred eu, potrivit pentru publicul larg.

Am calculat cazul diabetului de tip 2 deoarece este un exemplu de patologie medicala complicata, si una dintre putinele pentru care avem date rezonabile pentru populatia romaneasca. De asemenea, datorita interesului pe care publicul il are.

𝑰𝒏𝒕𝒓𝒐𝒅𝒖𝒄𝒆𝒓𝒆
În România, vizita la un specialist in nutritie este încă privită ca un lux. Mulți cred că e o cheltuială inutilă, rezervată celor care „vor să slăbească pentru vară”. În realitate, consultul nutrițional regulat este o investiție cu randament financiar pozitiv – la fel ca o asigurare de sănătate sau un fond de pensie.
Un calcul făcut pe baza datelor economice și medicale românești arată că o persoană sănătoasă care urmează recomandările unui nutriționist economisește, în timpul vieții, mii de lei – uneori chiar sute de mii – prin reducerea riscului de boli cronice și a costurilor ascunse ale acestora.

1. 𝑫𝒆 𝒖𝒏𝒅𝒆 𝒗𝒊𝒏 𝒆𝒄𝒐𝒏𝒐𝒎𝒊𝒊𝒍𝒆
Bolile cronice – în special diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare (hipertensiune, infarct, AVC) – sunt responsabile pentru peste 80% din decesele evitabile și pentru o parte uriașă a costurilor medicale.

De exemplu, un singur caz de diabet costă sistemul și pacientul peste 200.000 RON în timpul vieții, din medicamente, analize, vizite medicale, complicații și zile pierdute de muncă.
Un eveniment cardiovascular major (infarct, AVC) adaugă alte peste 140.000 RON în costuri medicale și pierderi de productivitate.

Studiile internaționale și datele românești arată că:

- Riscul de diabet poate fi redus cu 10% până la 58% prin alimentație personalizată și menținerea unei greutăți sănătoase.
- Riscul de boală cardiovasculară scade cu 10%–30% la persoanele care urmează recomandări nutriționale de tip preventiv (dieta mediteraneană, reducerea zahărului și a grăsimilor ultraprocesate, controlul tensiunii și greutății).
- În plus, un individ care evită aceste boli trăiește, în medie, cu 2–5 ani de viață sănătoasă în plus, ani pe care cercetătorii îi cuantifică în așa-numitele DALY – „Disability Adjusted Life Years” (ani de viață pierduți prin boală sau dizabilitate).

Dacă un an de viață sănătoasă este evaluat economic la nivelul PIB-ului pe cap de locuitor (aproximativ 88.000 RON), valoarea cumulată a acestor ani câștigați este semnificativă.

2. 𝑪𝒂̂𝒕 𝒄𝒐𝒔𝒕𝒂̆ 𝒑𝒓𝒆𝒗𝒆𝒏𝒕̦𝒊𝒂
Modelele de mai jos pot fi ajustate (modificarea premizelor), insa pentru simplificare am ales modelele minimale de interactiune cu nutritionistul (adica in ideea de preventie, si nu cea de tratament dietetic complementar tratamentului medicamentos, la boala deja instalata).

Am analizat două modele de costuri pentru vizitele la nutriționist:

Model A: 1.000 RON pe an – include consultații trimestriale, plan personalizat și monitorizare continuă;

Model B: 400 RON pe an – una-două consultații anuale, cu evaluare și ajustare a alimentatiei.

Pentru a menține simplu calculul, am presupus o durată de 40 de ani de viață adultă activă (25–65 ani), în care persoana respectivă aplică, în mod constant, recomandările nutriționale.

Rezultă costuri totale de:

40.000 RON pentru modelul A;

16.000 RON pentru modelul B.

3. 𝑪𝒆 𝒆𝒄𝒐𝒏𝒐𝒎𝒊𝒊 𝒔𝒆 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒄 𝒆𝒇𝒆𝒄𝒕𝒊𝒗
Modelul combină trei categorii de costuri:

- Economii medicale directe – mai puține tratamente, vizite medicale și spitalizări.

- Ani de viață sănătoasă (DALY) valorificați economic – fiecare an trăit fără boală înseamnă productivitate, independență și evitarea cheltuielilor personale.

- Economii prin prevenirea bolilor cardiovasculare – reducerea evenimentelor majore și a pierderilor de venit legate de incapacitate sau dizabilitate.

4. 𝑹𝒆𝒛𝒖𝒍𝒕𝒂𝒕𝒆𝒍𝒆 – 𝒊̂𝒏 𝒄𝒊𝒇𝒓𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒄𝒓𝒆𝒕𝒆
După integrarea acestor elemente, iata rezultatele (vezi imaginea atasata):

Cu alte cuvinte:

Chiar și în scenariile moderate, consultațiile nutriționale aduc un beneficiu net între 60.000 și 100.000 RON pe viață.

În scenariile realiste-optimiste (reducere de risc >30%), fiecare leu investit "aduce înapoi" 5–10 lei sub formă de economii medicale, ani de viață sănătoasă și productivitate câștigată.

Doar scenariile foarte conservatoare (cu eficiență mică și durată scurtă de urmărire) rămân la limita rentabilității – dar chiar și acolo pierderea este modestă, comparativ cu siguranța oferită.

5. 𝑪𝒆 𝒊̂𝒏𝒔𝒆𝒂𝒎𝒏𝒂̆ „𝒂𝒏𝒊 𝒅𝒆 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂̆ 𝒄𝒂̂𝒔̦𝒕𝒊𝒈𝒂𝒕̦𝒊” 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒕𝒊𝒏𝒆
Dincolo de cifre, efectul principal al unei alimentații ghidate corect nu se măsoară doar în bani. O viață fără complicații de diabet, fără infarct la 55 de ani și fără tratamente cronice înseamnă independență, energie și mobilitate.

Dar, pentru că aceste beneficii nu sunt întotdeauna evidente imediat, valoarea lor economică ajută să le înțelegem mai clar: fiecare an de viață trăit fără boală poate fi evaluat, la nivel societal, la echivalentul venitului mediu anual.

Așadar, dacă o alimentatie adecvata îți aduce 3–5 ani de viață sănătoasă, valoarea acestora depășește cu mult costul oricărui program nutrițional.

6. 𝑪𝒂̂𝒕 𝒗𝒂𝒍𝒐𝒓𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒑𝒓𝒆𝒗𝒆𝒏𝒕̦𝒊𝒂, 𝒊̂𝒏 𝒄𝒊𝒇𝒓𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝑹𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒊𝒂
Datele actuale arată că:

Prevalența diabetului în populația adultă depășește 11%.

Bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces și invaliditate.

Costul unui episod acut de infarct sau AVC se ridică, în medie, la peste 30.000 RON în sistemul public, fără a include pierderile de venit.

Costul mediu anual al tratamentului pentru diabet este de 7.000–10.000 RON, dar urcă exponențial odată cu complicațiile.

Pe baza acestor cifre, investiția în consiliere nutrițională anuală reprezintă mai puțin de 1% din costul potențial al unei singure boli cronice.

7. 𝑽𝒂𝒓𝒊𝒂𝒏𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒂𝒃𝒐𝒓𝒅𝒂𝒓𝒆 𝒔̦𝒊 𝒓𝒆𝒄𝒐𝒎𝒂𝒏𝒅𝒂̆𝒓𝒊 𝒑𝒓𝒂𝒄𝒕𝒊𝒄𝒆

𝙑𝙖𝙧𝙞𝙖𝙣𝙩𝙖 𝘼 – 𝙢𝙤𝙣𝙞𝙩𝙤𝙧𝙞𝙯𝙖𝙧𝙚 𝙘𝙤𝙢𝙥𝙡𝙚𝙩𝙖̆ (~1.000 RON/an)
Recomandată persoanelor cu risc crescut: antecedente familiale de diabet, obezitate, dislipidemie, sedentarism sau hipertensiune.
Această variantă aduce cele mai mari beneficii medicale și financiare. Este potrivită celor care doresc o schimbare susținută, ghidare constantă și analize integrate.

𝙑𝙖𝙧𝙞𝙖𝙣𝙩𝙖 𝘽 – 𝙚𝙫𝙖𝙡𝙪𝙖𝙧𝙚 𝙖𝙣𝙪𝙖𝙡𝙖̆ (400 RON/an)
Potrivită pentru persoane sănătoase care doresc prevenție și control periodic. Este investiția cu cel mai bun raport cost–beneficiu: ieftină, dar eficientă, dacă recomandările sunt respectate pe termen lung.

8. 𝑪𝒆 𝒑𝒐𝒕̦𝒊 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒄𝒓𝒆𝒕

-Planifică o evaluare nutrițională anuală, chiar dacă te consideri sănătos. Este o măsură preventivă mai eficientă decât orice supliment luat din proprie initiativa.

- Caută nutriționiști acreditați, nu planuri generice online. Personalizarea e cheia reducerii reale a riscurilor.

- Gândește pe termen lung. Beneficiile unei alimentații corecte nu se văd în două luni, ci în decenii.

- Combină prevenția nutrițională cu mișcare, somn și control medical periodic.

- Nu căuta perfecțiunea, ci consistența. Chiar o reducere de 10% a riscurilor majore poate însemna ani de viață câștigați și zeci de mii de lei economisiți.

9. 𝑪𝒐𝒏𝒄𝒍𝒖𝒛𝒊𝒆: 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒖𝒍𝒕𝒂𝒕̦𝒊𝒂 𝒏𝒖𝒕𝒓𝒊𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍𝒂̆, 𝒄𝒆𝒂 𝒎𝒂𝒊 𝒊𝒆𝒇𝒕𝒊𝒏𝒂̆ 𝒑𝒐𝒍𝒊𝒕̦𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒔𝒂̆𝒏𝒂̆𝒕𝒂𝒕𝒆

Cifrele sunt clare:

O persoană sănătoasă care merge regulat la nutriționist și aplică recomandările personalizate poate economisi între 60.000 și 300.000 RON de-a lungul vieții, în funcție de constanță (aderență) și efectul obținut.

Dincolo de economii, beneficiul cel mai mare rămâne viața trăită fără boală, cu ani suplimentari de activitate, autonomie și calitate.

A consulta un nutriționist nu este un lux – este cea mai accesibilă formă de asigurare de sănătate pe care o poți avea, iar datele economice arată că, în România, chiar se plătește singură.

11/07/2025

🏅Articol pentru public
𝗡𝗨𝗧𝗥𝗜𝗧𝗜𝗔 𝗗𝗘 𝗣𝗥𝗘𝗖𝗜𝗭𝗜𝗘 - 𝗖𝗨𝗠 𝗗𝗘𝗖𝗨𝗥𝗚𝗘 𝗖𝗢𝗟𝗔𝗕𝗢𝗥𝗔𝗥𝗘𝗔 𝗖𝗨 𝗨𝗡 𝗖𝗟𝗜𝗘𝗡𝗧.

Desi, prin intermediul acestei pagini, cititi si intelegeti ce inseamna nutritia de precizie, realizez ca am descris mai putin (sau deloc - nu imi mai amintesc) despre cm decurge practic o astfel de colaborare, pentru a intelege care sunt diferentele fata de abordarile clasice nutritionale.

Iata, asadar, ce se intampla, totul online.

𝑭𝒂𝒛𝒂 0
O numesc astfel intrucat aceasta etapa nu face parte propriu-zis din abordare. In aceasta faza, oricare persoana interesata sa colaboreze are acces la o intalnire cu mine gratuia, fara nicio obligatie ulterioara.

Rolul acestei intalniri este dual:
- Persoana afla toate informatiile necesare pentru a lua o decizie ulterioara (daca i se potriveste acest drum impreuna). Aici prezint cm vom lucra, ce orizonturi de asteptare exista, ce orizonturi de timp, costuri, etc.

- Pe de alta parte, aici este locul, pentru mine, de a estima daca pot cu adevarat sa ajut acea persoana. Caci exista cazuri, nu rare, cand in realitate, fie este un caz in care imi declin competenta, fie prioritizarea trebuie facuta altfel, iar nutritia de precizie poate ca nu ofera acel "Holy Grail" sperat de acea persoana, cel putin nu in acel moment. Nu sunt putine astfel de cazuri.

D**a aceasta intalnire, daca persoana se decide sa colaboram, incepem acest drum.

𝑭𝒂𝒛𝒂 1
Aici eu trebuie sa imi dau seama de detaliile cazului. Folosesc:
- anamneza (de completat de catre client), care ma ajuta sa ma orientez cu privire la patologiile existente, istoric familial, obiceiuri alimentare, de stil de viata, de activitate fizica, etc. Printre altele, aflu si care sunt propensiunile clientului pentru activitate fizica, ce il limiteaza, care sunt factorii limitanti privitor la alimentatie, miscare, somn, stres, etc. Un document stufos insa extrem de util mie.

- estimare nutritionala: aici folosesc 4 sedinte online, cu clientul de fata, in care aflam care este fotografia (snapshot) prezenta a ceea ce mananca. Folosind 4 anchete alimentare, desfasurate de obicei pe parcursul a doua saptamani (evitam sarbatorile de orice fel), vom afla in final cm mananca persoana: calorii, aporturi de nutrienti, apa, etc, etc.

- daca am intrebari suplimentare despre anamneza, clarific ce doresc sa mai stiu in plus.

- in paralel, clientul imi va trimite toate investigatiile medicale facute in ultimul an (inclusiv diagnostice), si chiar cele mai vechi daca au relevanta cazului.

In urma analizarii acestori trei elemente (anamneza, aporturi nutritionale, investigatii prealabile), trec la ...

𝑭𝒂𝒛𝒂 2

Aici este rolul meu de a lamuri si mai bine situatia, cerand investigatii sau / si diagnostice suplimentare. Mai intotdeauna indic determinari de laborator adecvate pentru a lamuri situatia, uneori si consulturi medicale suplimentare (unde e nevoie, de specialitate).

𝑭𝒂𝒛𝒂 3

Inarmat cu rezultatele obtinute, si uneori avand nevoie de o convorbire suplimentara, concep un plan de interventie, care cuprinde:

- interventia nutritionala;
- optimizarea somnului;
- indicatii de acivitate fizica adecvate situatiei (mare atentie la acele activitati care pot face rau persoanei - nu orice activitate fizica este benefica, mai ales in cazuri cu patologii care necesita mare grija);
- alte indicatii pentru minimalizrea expunerii la substante toxice din mediu (inclusiv pseudoestrogeni, PFOAs, PFAs, etc.);
- elemente de diminuare a stresului.

Cunoscand caracteristicile clientului, discutam acest plan impreuna, efectuez posibile ajustari, apoi il explic in totalitatea sa.

Astfel, caut ca planul sa se potriveasca cel mai bine caracteristicilor individuale ale acelei persoane.

𝑭𝒂𝒛𝒂 4 (optionala dar recomandata in multe cazuri)

Exista clienti care doresc sa continue colaborarea pe termen lung, cu sedinte rare dar regulate, pentru a estima evolutia situatiei si eventual pentru a ajusta (asa ar trebui facut) planul de interventie pentru a fi util pe termen lung (d**a rezolvarea situatiei initiale).

Este o faza optionala insa, ideal, este recomandata, caci rezolvarea unei situatii (pentru care a dorit colaborarea) nu este singurul motiv pentru care trebuie sa mancam adecvat, sa dormim bine, sa fim activi fizic, si sa ne stresam mai putin.

Stilul de viata (cum traim) isi va spune cuvantul intotdeauna, uneori mai devreme, alteori mai tarziu. Si depinde de noi sa fie inspre bine sau inspre teritorii nedorite si pline de regrete ulterioare.

11/05/2025

🩺Articol pentru specialisti
🏅Articol pentru public
𝗨𝗧𝗜𝗟𝗜𝗭𝗔𝗥𝗘𝗔 𝗠𝗘𝗟𝗔𝗧𝗢𝗡𝗜𝗡𝗘𝗜 𝗣𝗘 𝗧𝗘𝗥𝗠𝗘𝗡 𝗟𝗨𝗡𝗚 - 𝗦𝗜𝗚𝗨𝗥𝗔𝗡𝗧𝗔 𝗡𝗨 𝗘𝗦𝗧𝗘 𝗗𝗘𝗟𝗢𝗖 𝗖𝗟𝗔𝗥𝗔. 𝗡𝗢𝗨𝗧𝗔𝗧𝗜 𝗗𝗘 𝗟𝗔 𝗖𝗢𝗡𝗚𝗥𝗘𝗦𝗨𝗟 𝗔𝗛𝗔 𝟮𝟬𝟮𝟱.

Melatonina este unul dintre cele mai populare suplimente de somn, considerată adesea „naturală” și sigură. Totuși, un nou studiu prezentat în 2025 la conferința American Heart Association (AHA, un abstract, deocamdata fara peer-review) ridică întrebări serioase despre siguranța utilizării ei pe termen lung.

𝑪𝒆 𝒔-𝒂 𝒔𝒕𝒖𝒅𝒊𝒂𝒕
Cercetătorii au analizat date din rețeaua globală TriNetX, o bază uriașă de fișe medicale electronice, examinând adulți diagnosticați cu insomnie cronică. Ei au comparat două grupuri:

- persoane care au folosit melatonină cel puțin 12 luni (înregistrată în fișele medicale);
- persoane cu insomnie dar fără prescripție medicala sau înregistrări de utilizare pentru melatonină.

Au fost excluși cei care aveau deja insuficiență cardiacă la momentul inițial.

𝑹𝒆𝒛𝒖𝒍𝒕𝒂𝒕𝒆𝒍𝒆 𝒑𝒓𝒊𝒏𝒄𝒊𝒑𝒂𝒍𝒆
Pe o perioadă de 5 ani, utilizatorii cronici de melatonină au avut:

- risc cu 90% mai mare de a dezvolta insuficiență cardiacă (4,6% vs. 2,7%);
- risc cu 3,5 ori mai mare de spitalizare pentru insuficiență cardiacă (19% vs. 6,6%);
- risc aproape dublu de deces din orice cauză (7,8% vs. 4,3%).

Aceste asocieri au fost observate chiar și atunci când criteriul de includere era mai strict – adică pacienți cu cel puțin două prescripții de melatonină la 90 de zile distanță.

𝑪𝒆 𝒔𝒑𝒖𝒏 𝒂𝒖𝒕𝒐𝒓𝒊𝒊
Studiul nu dovedește cauzalitate dar indică o corelație semnificativă care merită investigată. Cercetătorii atrag atenția că suplimentele „naturale” nu sunt întotdeauna lipsite de efecte adverse, mai ales când sunt folosite cronic.

𝑳𝒊𝒎𝒊𝒕𝒆 𝒎𝒆𝒕𝒐𝒅𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒄𝒆
Rezultatele trebuie interpretate cu prudență:

- Este un studiu observațional, nu un trial clinic controlat.
- Dozele exacte și formulele de melatonină nu au fost cunoscute.
- Mulți oameni pot cumpăra melatonină fără rețetă (OTC), ceea ce poate duce la clasificare greșită – unii „non-utilizatori” ar putea fi, de fapt, utilizatori.
- Severitatea insomniei, stilul de viață, alte medicamente (de ex. antidepresive, sedative) sau comorbiditățile cardiovasculare pot influența rezultatele.
- Studiul a fost prezentat la AHA 2025 (anuntat ca va fi prezentat de fapt), dar nu a fost încă publicat într-un jurnal științific evaluat de experți.

𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒕𝒐𝒕𝒖𝒔̦𝒊 𝒊𝒎𝒑𝒐𝒓𝒕𝒂𝒏𝒕
Melatonina este folosită în SUA și Europa fără rețetă, adesea ani de zile. În contextul în care insuficiența cardiacă are o mortalitate ridicată, orice semnal de risc legat de un supliment comun trebuie analizat atent. Datele actuale nu justifică panică, dar susțin nevoia de monitorizare medicală a utilizatorilor cronici.

𝑰𝒎𝒑𝒍𝒊𝒄𝒂𝒕̦𝒊𝒊 𝒑𝒓𝒂𝒄𝒕𝒊𝒄𝒆

1) Pentru publicul larg:

- Utilizarea pe termen scurt (sub 3 luni) rămâne, în general, considerată sigură.
- În utilizarae cronică (>1 an), mai ales la persoane cu risc cardiovascular, este indicată reevaluarea periodică și consultul medical.
- Nu confundați „natural” cu „fără efecte adverse”.
- Înainte de a lua melatonină zilnic, ar trebui explorate intervențiile non-farmacologice: igienă a somnului, terapie cognitiv-comportamentală pentru insomnie, gestionarea stresului. Cu alte cuvinte, melatonina NU ar trebui sa fie prima abordare incercata.

2) Pentru specialiști:

- Merită investigat dacă utilizatorii de melatonină au deja profiluri metabolice sau hormonale care predispun la risc cardiovascular.
- În practica de nutriție și medicină a stilului de viață, utilizarea melatoninei trebuie individualizată, cu atenție la durata și contextul administrării.

𝑰̂𝒏 𝒄𝒐𝒏𝒄𝒍𝒖𝒛𝒊𝒆
Deși studiul nu dovedește că melatonina provoacă sau exacerbeaza insuficiența cardiacă, acesta sugerează că utilizarea cronică nu este lipsită de risc (ipoteza deocamdata, generata in urma asocierii). Următorul pas este clar: studii clinice controlate, care să stabilească dacă această asociere reflectă o relație cauzală sau doar o corelație indirectă.

Melatonina rămâne un instrument util, dar nu o soluție universală și sigură pentru insomnie. În doză mică și pe termen scurt — probabil sigură; folosită ani la rând — merită o discuție cu medicul.

Desi am citit personal abstractul, acesta nu este disponibil electronic (inca), dar un articol care il descrie este aici: "https://www.news-medical.net/news/20251103/Long-term-use-of-melatonin-supplements-linked-to-higher-risk-of-heart-failure-and-death.aspx"

Long-term use of melatonin supplements, often used to promote sleep and address insomnia, was associated with a higher risk of heart failure diagnosis, heart failure hospitalization and death from any cause in chronic insomnia, according to a preliminary study to be presented at the American Heart A...

11/03/2025

🩺Articol pentru specialisti
𝗡𝗨𝗧𝗥𝗜𝗚𝗘𝗡𝗘𝗧𝗜𝗖𝗔 𝗠𝗔𝗚𝗡𝗘𝗭𝗜𝗨𝗟𝗨𝗜 - 𝗢 𝗜𝗡𝗧𝗥𝗢𝗗𝗨𝗖𝗘𝗥𝗘 (𝟭𝟬𝟭)

𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒏𝒖 𝒏𝒆 𝒂𝒋𝒖𝒏𝒈𝒆 𝒂𝒄𝒆𝒍𝒂𝒔𝒊 𝒂𝒑𝒐𝒓𝒕 𝒅𝒆 𝒎𝒂𝒈𝒏𝒆𝒛𝒊𝒖 𝒕𝒖𝒕𝒖𝒓𝒐𝒓?

Magneziul este implicat în peste 300 de reacții enzimatice, controlând generarea energiei celulare, contracția musculară, ritmul cardiac și reglarea stresului.

Totuși, nu toți metabolizăm magneziul la fel. Variațiile genetice pot influența absorbția, transportul și retenția acestui mineral esențial, determinând nevoi diferite de la o persoană la alta.

𝑪𝒖𝒎 𝒊𝒏𝒇𝒍𝒖𝒆𝒏𝒕̦𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒔𝒕𝒓𝒖𝒄𝒕𝒖𝒓𝒂 𝒈𝒆𝒏𝒆𝒕𝒊𝒄𝒂 𝒏𝒊𝒗𝒆𝒍𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒎𝒂𝒈𝒏𝒆𝒛𝒊𝒖?

Nivelul de magneziu din sânge este rezultatul unui echilibru complex între absorbția intestinală, utilizarea celulară și eliminarea renală. Câteva gene cheie sunt implicate:

TRPM6 – controlează absorbția intestinală a magneziului. Variantele genetice care reduc activitatea TRPM6 duc la absorbție scăzută chiar și când aportul alimentar este suficient.

CNNM2 – implicată în transportul intracelular al magneziului. Unele polimorfisme se asociază cu valori mai mici ale magneziului plasmatic și cu risc crescut de hipertensiune.

CLDN16 și CLDN19 – reglează reabsorbția renală a magneziului. Variantele nefavorabile determină pierderi mai mari prin urină.

Prin urmare, două persoane cu aceeași alimentatie (aport de Mg) pot avea niveluri foarte diferite de magneziu, doar din cauza structurii genetice diferite.

𝑪𝒆 𝒊̂𝒏𝒔𝒆𝒂𝒎𝒏𝒂̆ 𝒂𝒔𝒕𝒂 𝒊̂𝒏 𝒑𝒓𝒂𝒄𝒕𝒊𝒄𝒂 𝒅𝒊𝒆𝒕𝒆𝒕𝒊𝒄𝒂?

Deficiențele de magneziu sunt frecvente dar adesea subclinice. Simptomele pot include: crampe musculare, oboseală, palpitații, tulburări de somn, anxietate sau constipație.

Persoanele cu anumite variații genetice în TRPM6 sau CNNM2 pot prezenta aceste semne chiar și la un aport considerat „normal” (300–400 mg/zi).

𝑪𝒆 𝒂𝒓𝒂𝒕𝒂̆ 𝒔𝒕𝒖𝒅𝒊𝒊𝒍𝒆 𝒏𝒖𝒕𝒓𝒊𝒈𝒆𝒏𝒆𝒕𝒊𝒄𝒆 𝒓𝒆𝒄𝒆𝒏𝒕𝒆

Cercetările arată că variantele TRPM6 și CNNM2 influențează răspunsul tensiunii arteriale la aportul de magneziu, sensibilitatea la insulină și chiar performanța cognitivă.

Un aport insuficient, pe un fond genetic nefavorabil, amplifică stresul oxidativ și inflamația, crescând riscul de sindrom metabolic și boli cardiovasculare. Astfel, magneziul nu este doar un mineral „anti-crampe”, ci un element cheie în homeostazia genetică a organismului.

𝑺𝒖𝒑𝒍𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆𝒍𝒆 – 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒔̦𝒊 𝒄𝒂̂𝒕?

Doza zilnică recomandată standard este de 310–320 mg pentru femei și 400–420 mg pentru bărbați. Dar, în funcție de profilul genetic și stilul de viață (stres, consum de cafea, activitate fizică intensă), necesarul poate crește.

Pe de alta parte, este important sa realizam ca suplimentarea excesiva cu Magneziu (in doze care nu se justifica nutrigenetic) poate duce la efecte adverse in timp, specifice supradozarii, sau poate interfera cu efectele tratamentelor medicamentoase.

Fără variații genetice semnificative: 300–400. Poate fi acoperit prin alimentație.

Variante TRPM6 / CNNM2 nefavorabile: 400–600. Ideal din surse cu biodisponibilitate crescută.

Sportivi, stres cronic, consum ridicat de cafeină (fara variatii genetice): 450–600. Cu variatii genetice: necesar si mai mare (monitorizare necesara, fara o definire clara a priori).

Tulburări de somn, tensiune arterială crescută (- in context medical): 400–500. Poate fi administrat seara. In contextul unor variatii genetice prezente - fara o definire clara apriori, necesita monitorizare.

Afectare renală sau tratamente diuretice. Doar sub supraveghere medicală. Risc de retenție excesivă.

Formele cel mai bine tolerate sunt magneziu glicinat, malat și taurat, evitându-se oxidul de magneziu care are absorbție scăzută (forma veche, inca prezenta pe piata).

𝑻𝒆𝒔𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒈𝒆𝒏𝒆𝒕𝒊𝒄𝒂̆ – 𝒎𝒆𝒓𝒊𝒕𝒂̆ 𝒇𝒂̆𝒄𝒖𝒕𝒂̆?

Testele nutrigenetice pot identifica polimorfismele din TRPM6, CNNM2 și CLDN16, indicând dacă organismul absoarbe și conservă eficient magneziul.

Interpretarea se face în context clinic, alături de analiza aporturilor alimentare, a funcției renale și a statusului electrolitic. Rezultatele pot justifica o suplimentare personalizată și alegerea formei optime de magneziu.

𝑬𝒙𝒆𝒎𝒑𝒍𝒆 𝒑𝒓𝒂𝒄𝒕𝒊𝒄𝒆

Persoană sănătoasă, fără variații genetice, alimenatie echilibrată
→ 350 mg/zi, obținut din semințe, leguminoase, legume verzi.

Variantă TRPM6 și stres cronic
→ 500 mg/zi, preferabil magneziu glicinat, fracționat în două doze.

Variantă CLDN16 cu pierderi renale crescute
→ Monitorizare periodică, suplimentare moderată, hidratare adecvată.

𝑪𝒖𝒎 𝒔𝒆 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒈𝒓𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒎𝒂𝒈𝒏𝒆𝒛𝒊𝒖𝒍 𝒊̂𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒔𝒕𝒓𝒂𝒕𝒆𝒈𝒊𝒆 𝒏𝒖𝒕𝒓𝒊𝒈𝒆𝒏𝒆𝒕𝒊𝒄𝒂̆ 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒍𝒆𝒕𝒂̆

Magneziul acționează sinergic cu:
- vitamina D (contribuie la activarea sa),
- calciul și potasiul (rol muscular și cardiac),
- B6 și taurina (stabilitate neuronală).

Astfel, evaluarea nutrigenetică a magneziului trebuie corelată cu întregul profil mineral și metabolic.

𝑪𝒐𝒏𝒄𝒍𝒖𝒛𝒊𝒊

Nevoia de magneziu diferă de la o persoană la alta, în funcție de structura genelor care controlează absorbția și eliminarea.

Testarea nutrigenetică poate identifica riscul de deficit ascuns (functional) și orienta catre suplimentarea corectă.

O strategie personalizată contribuie la prevenirea simptomele cronice și optimizează funcțiile metabolice, cardiace și cognitive.

𝑴𝒆𝒔𝒂𝒋-𝒄𝒉𝒆𝒊𝒆:

Nu toți asimilăm magneziul la fel. ADN-ul nostru poate dicta cât de mult avem nevoie pentru a funcționa optim.