02/07/2026
𝗗𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗮𝗰𝘁𝘂𝗹 𝘀𝗼𝗰𝗶𝗮𝗹 𝗱𝗶𝘀𝗽𝗮𝗿𝘂𝘁 𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗽𝗮𝗰𝗶𝗲𝗻𝘁𝗶 𝘀𝗶 𝗺𝗲𝗱𝗶𝗰𝗶. "𝗧𝗼 𝗯𝗲 𝗿𝗶𝗴𝗵𝘁 𝗳𝗼𝗿 𝘁𝗵𝗲 𝘄𝗿𝗼𝗻𝗴 𝗿𝗲𝗮𝘀𝗼𝗻" - 𝗼 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗮 𝗱𝗲 𝗽𝗼𝘇𝗶𝘁𝗶𝗼𝗻𝗮𝗿𝗲. 𝗖𝗼𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗶𝗶 𝗽𝗲 𝗺𝗮𝗿𝗴𝗶𝗻𝗲𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗮𝗿𝘁𝗶𝗰𝗼𝗹 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗺𝗲𝗱𝗶𝗰𝘂𝗹 𝗮𝗺𝗲𝗿𝗶𝗰𝗮𝗻, 𝗶𝗻 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗲𝘅𝘁 𝗿𝗼𝗺𝗮𝗻𝗲𝘀𝗰.
Exista un articol ce are impact in comunitatea medicala romaneasca. Judec asta d**a multitudinea de "shares" pe care le vad pe FB, date de medici romani. Articolul este in primul comentariu.
Insa, pentru a citi mai departe acest text intelegandu-l cu adevarat, sunt necesare cateva precizari:
- Voi folosi termeni precum "medicul roman" si "medicul american" in contextul in care ma voi referi la un fenomen, SI NU LA TOTI MEDICII DINTR-O TARA.
- In contexul acestui articol, fenomen reprezinta ceva ce se manifesta intr-un grup (o stare, un comportament, o mentalitate, o pozitionare, etc), suficient de puternic pentru a fi observat de catre cei din afara acelui grup. Adica aceasta manifestare devine observabila. Nu inseamna ca se manifesta in toti membrii grupului. Nici macar nu inseamna (in mod necesar) ca s-ar manifesta la majoritatea celor din grup. Nu, inseamna ca se manifesta cu suficienta putere pentru a fi observabil de dinafara, adica pentru a spune ca acea manifestare este suficient de puternica pentru a fi remarcata, caracterizata si chiar masurata ca existenta.
- Ca atare, orice interpretare a acestui text in sensul in care as caracteriza majoritatea medicilor, este gresita, cu sau fara intentie.
𝑷𝒖𝒏𝒆𝒓𝒆 𝒊𝒏 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒆𝒙𝒕
Am practicat medicina in Romania intre 1996 si 2000, adica timp de 5 ani. Era o perioada infama pentru medicina romaneasca, plina de activitati dubioase, neortodoxe. Plina de nepotisme si coruptie, atat in campul de implementare (sistemul medical) cat si in cel formator (universitati si sistemul de rezidentiat). Practicam medicina generala si faceam garzi de noapte la Spitalul Judetean Brasov. Aterizasem din facultate intr-o activitate pentru care eram profund nepregatit (garzile le efectuam in cadrul rezidentiatului). Sefii de garda nu stateau jos, in garda, ci ii chemam doar atunci cand nu ma puteam descurca. Adica foarte des, in viziunea mea, in care nu imi permiteam sa fiu "aproximativ" (termen peiorativ). Nimeni nu ma invata nimic. Am facut si greseli, unele mari, altele mici, care au pus la risc viata acelor oameni. Din fericire, nimeni nu a murit in timpul garzilor mele, insa de cateva ori...unele greseli pe care le-am facut au fost aproape de generarea unor tragedii umane. Cred ca, mai mult decat norocul pe care l-am avut eu, acei pacienti au avut un noroc si mai mare.
Mafia unui sistem medical pe care nu il intelegeam, care imi sadea dezgust si revolta, dar si saracia materiala, au avut impactul lor important in decizia de a pleca din tara.
Si eu, ca si altii care au ajuns medici, am fost crescut in idea respectului pentru medic. O paradigma sociala mai presus de contextul societatilor bizantine. Pentru ca, in acea perioada, respectul pentru medic exista nu doar in societatile bizantine (precum Romania), ci si in cele liberale si democrate (precum SUA).
Respectul pentru medic (acum pierdut in mare parte) s-a construit in secole de activitate medicala facuta "pe branci", in care a fi medic era vazut ca o activitate cu o doza buna de sacrificiu. In acele secole medicina a fost practicata nu ca meserie, ci ca vocatie. Nu avand scopul principal de a te imbogati, ci cu scopul asumat de a ajuta. De cele mai multe ori cu sacrificii. Personale, familiale, de multe ori financiare. Si mai ales de timp. Un timp care nu mai poate fi recuperat.
De aceea, prin traditie, medicina este considerata o meserie "vocationala", asa cm sunt si alte alegeri: preot, educator, avocat neplatit, pompier voluntar, artist, etc.
Ca atare, am avut perioada mea in care, ca medic, m-am simit superior altora. Era o mostenire culturala in care m-am format. Am avut partea mea de aroganta a entuziastului la inceput de drum, dar si de empatie pentru cei suferinzi. Am avut si partea mea de a considera ca nu ma inscriu in randul oamenilor de rand. Ca am o misiunea speciala, ca sunt special. A se citi "mai presus" de altii. Ca in consecinta, stiu mai bine decat pacientul ce este spre binele lui. Uneori asa era, insa alteori nu.
Ca paranteza, recomand cu multa caldura "Cartea de la San Michele" a lui Axel Munthe, celor care doresc sa inteleaga resorturile adanci psihologice ale acestui fenomen.
In psihologia moderna, convingerea ca "ai dreptate", ca esti "justificat sa ai drepturi", ca aceste drepturi "iti apartin", se numeste "entitlement". De aici decurge logica in care altii au obligatii fata de tine: sa te respecte, sa te admire, sa te plateasca bine. In general, ca societatea sa iti acorde prioritate. Iar daca aceste discriminari pozitive nu se intampla, te simti nedreptatit.
Spun toate acestea pentru ca cititorul sa inteleaga ca, scriind mai jos acest text, I have "𝐛𝐞𝐞𝐧 𝐭𝐡𝐞𝐫𝐞, 𝐝𝐨𝐧𝐞 𝐭𝐡𝐚𝐭". Ca nu scriu "de pe margine", ci cunoscand resorturile interioare psihologice ale medicului roman. Cu atat mai mult cu cat am cunoscut ani la rand si cealalta pozitie: de pacient sau apartinator de pacient in Romania.
𝑪𝒆 𝒂𝒏𝒂𝒍𝒊𝒛𝒆𝒂𝒛𝒂 𝒂𝒓𝒕𝒊𝒄𝒐𝒍𝒖𝒍 𝒂𝒎𝒆𝒓𝒊𝒄𝒂𝒏
Articolul din Mescape analizeaza motivele pentru care americanii si-au pierdut respectul pentru medici. Ca fenomen (vezi introducerea de mai sus). Cauzele sunt profunde sistemului american de sanatate, si nu celui romanesc!
- "for most of the twentieth century, society had an expectation that physicians were competent, moral, and altruistic". Lucrurile s-au schimbat in SUA. Astazi, actul medical american este perceput ca venind din partea unor medici bogati, carora nu prea le pasa de pacienti. Aceste lucruri sunt uneori adevarate, alteori nu. Sunt insa suficient de frecvente pentru a fi percepute ca fenomen. Altruismul nu mai este perceput dintr-un motiv mai putin cunoscut in Romania: sistemul nu mai permite sa fii altruist. Ca atare, altruismul medicilor americani se manifesta...peste hotare, in activitati precum "Medici fara frontiere", altele mai putin cunoscute insa importante, in care populatii sarace au acces la medicina moderna. In afara SUA. Pacientul american nu le simte pe pielea lui.
Corporatizarea medicinei americane a dus si la alte consecinte:
- Costuri enorme pentru pacienti;
- Profituri enorme pentru spitale si companiile de asigurari medicale.
Medicina este cea mai profitabila afacere in SUA, si cea mai sigura. Intr-o tara in care cam 65% din populatie ia cel putin un medicament, boala este o afacere sigura, iar sistemele geografice (regionale) nu au, practic, concurenta. Bolnavul nu alege cu adevarat. Medicina nu este un produs ci solutia supravietuirii cu orice pret.
Practica medicala a fost profund modificata de dependenta de sistemele private de asigurari:
- o medie a consultatiilor de 9 minute;
- deciziile medicale, de laborator si terapeutice dictate de asigurari (altfel nu sunt decontat);
- Cercetarea medicala este profit-driven. Nu este gresita, insa nu este optima. Pe piata nu ajung cele mai bine solutii de sanatate, ci cele mai profitabile (si acestea pozitive, insa nu cele mai bune existente). Altele sunt itnute "in sertar" pana cand lansarea lor va deveni profitabila.
Impozitia aparuta, generata de sistemele de asigurari se varsa si in timpul petrecut de medici cu birocratia:
- mi se cere plata partiala inainte de a intra la doctor (chiar daca ma vede ca sufar - experienta personala);
- medicii cheltuiesc timp imens cu scrierea in sistemele electronice;
Din teama de "liability" (atat de iubit in America), medicii nu mai doresc sa se expuna fiind sinceri cu pacientii. Rareori pacientul american aude de la medic opiniile personale ale acestuia, ci mai degraba un discurs invatat, care il protejeaza pe medic de probeme ulterioare de natura civila.
In final, pacientul american ramane cu o imagine, dar si cu o senzatie resimtita pe propria-i piele, care il face sa isi piarda increderea atat in sistem, cat si in medicii care lucreaza in acel sistem.
"𝑻𝒐 𝒃𝒆 𝒓𝒊𝒈𝒉𝒕 𝒇𝒐𝒓 𝒕𝒉𝒆 𝒘𝒓𝒐𝒏𝒈 𝒓𝒆𝒂𝒔𝒐𝒏"
"A avea dreptate pentru un motiv gresit"
Articolul din Medscape se ocupa de problemele americane, si nu atinge, nici pe departe, cele din medicina romaneasca.
Medicul roman nu se confrunta cu aceleasi probleme ca cel american.
Pacientul roman nu il vede pe medic intr-un anume fel din aceleasi cauze precum pacientul american il vede pe medicul american.
Sistemul de sanatate romanesc este prost conceput din cu totul alte cauze fata de cele pentru care sistemul american este prost conceput.
Medicina romaneasca se confrunta cu alte probleme decat cea americana:
- sistem formator haotic, mentinut pentru prezervarea normelor didactice, fara o analiza de necesitate fata de piata medicala romaneasca;
- deficite mari de resurse, aparatura, cladiri, spitale;
- deficit de expertiza manageriala;
- deficit formativ in campul comunicarii cu pacientul. Medicul roman (fenomen) nu stie sa ii vorbeasca pacientului.
- coruptie la nivelul managementului institutiilor (spitale, universitati) - lucruri vazute de mine si simtite "first hand".
- politici haotice de sanatate (mai degraba lipsa lor).
Asadar, pacientul roman si-a pierdut respectul pentru medici din cu totul alte cauze decat cel american. "Pacatele" percepute ale medicului roman sunt altele decat cele ale medicului american.
𝑪𝒂𝒏𝒅 𝒂𝒏𝒂𝒍𝒊𝒛𝒂 𝒔𝒖𝒃𝒊𝒆𝒄𝒕𝒊𝒗𝒂 𝒔𝒆 𝒅𝒐𝒓𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒐𝒃𝒊𝒆𝒄𝒕𝒊𝒗𝒂, 𝒄𝒊𝒕𝒊𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒅𝒆
Mai multi medici romani au folosit articolul din Medscape pentru a justifica nemltumirea ca medicul roman si-a pierdut credibilitatea in ochii pacientului roman. Insa argumentele sunt imprumutate si nu se refera la problemele romanesti.
Daca pacientul roman si-a pierdut increderea in medicul roman, exista doua mari categorii de cauze:
- "Cauze de imprumut": pacientul simte cu inima, nu cu ratiunea. Asa sunt construiti oamenii. Cand sistemul le este dusman, toti cei care deservesc sistemul sunt incadrati in aceeasi categorie. Aici nu e vina medicului roman.
- Cauze reale: exista insa si o vina a medicului roman (fenomen). Iata cateva, specifice Romaniei, care arareori se vad in alte tari spre care privim:
1) Se rasteste la pacient, alteori face glume proaste (din intentie buna) asupra situatiei pacientului (cu scopul de a il inveseli, doar ca nu functioneaza, mai mult raneste): din lipsa pregatirii in comunicare. Rastirea insa vine din entitlement, combinat cu un stres asupra medicului pe care acesta nu il stie gestiona. Se varsa asupra pacientului.
2) Discriminare rasiala si de gen. Intalnita adesea si manifestat asupra unor segmente de populatie, traditional discriminate: romi, anumite categorii de femei percepute social ca inferioare, etc. Nu toti pacientii sunt la fel.
3) Discriminare sociala: cand aude ca sunt medic, sau inginer, sau whatever, atitudinea medicului se schimba enorm. Ma trateaza cu deferenta, in timp ce cand intrasem in cabinet era cat pe-aci sa se rasteasca la mine.
4) Lipsa respectului intre egali: cand un medic imi spune ca celalalt medic nu stie ce zice. Cand nu tine cont in schema de tratament de integrarea cu celelalte tratamente preexistente. Cand refuza sa comunice cu colegul sau. Cand critica un alt medic de fata cu mine. Cand un medic dispretuieste in fata mea un dietetician, spunand ca "astia au facut facultatea pentru ca nu au reusit la medicina".
5) Cu sau fara voie (mai probabil fara voie), lipsa pregatirii de relationare cu pacientul duce la atitudini percepute (nu neaparat reale) de: nepasare fata de suferinta, tratarea pacientului ca obiect de castig material.
6) Conflictul de interese: cand doctorul ma indruma de la spitalul de stat catre activitatea sa privata, desi lucrurile puteau fi facute si la stat. Cand doctorul face reclama la produse de sanatate. Stiu, imi veti spune ca este ilegal, dar totusi continua sa se intample, pe fata. Cand doctorul ia spaga (da, inca se intampla).
Acestea sunt poate cele mai importante piedici in repararea imaginii medicului roman in fata pacientului sau. Nu problemele americane, reale acolo, dar imaginare in Romania.
𝑳𝒂 𝒇𝒊𝒏𝒂𝒍?
O discutie onesta si utila nu poate porni de la asignarea unor cauze imaginare pentru Romania, doar pentru ca se intampla in America. SUA este o cu totul alta lume si, pe zi ce trece, se departeaza si mai mult de contexul cultural romanesc, si chiar de cel european. Nu putem folosi argumentele altora pentru analiza propriilor probleme.
Este de inteles ca medicul roman se simte asaltat, de multe ori violat psihologic. O parte a cauzelor este sistemica, nu le poate controla medicul roman.
Insa o alta parte depinde de el. Si, poate, ar fi necesar ca medicul roman sa aiba si o analiza a propriilor slabiciuni ("flaws") inainte de a acuza pacientul roman ca il vede in mod gresit.
As dori sa vad si analize oneste despre ce greseste medicul roman (fenomen) in relatia cu pacientul. 𝑪𝒂𝒄𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒃𝒍𝒆𝒎𝒆𝒍𝒆 𝒏𝒖 𝒗𝒊𝒏 𝒅𝒊𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒔𝒊𝒏𝒈𝒖𝒓𝒂 𝒅𝒊𝒓𝒆𝒄𝒕𝒊𝒆 𝒔𝒊, 𝒄𝒂 𝒂𝒕𝒂𝒓𝒆, 𝒏𝒊𝒄𝒊 𝒔𝒐𝒍𝒖𝒕𝒊𝒊𝒍𝒆 𝒏𝒖 𝒑𝒐𝒕 𝒗𝒆𝒏𝒊 𝒅𝒊𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒔𝒊𝒏𝒈𝒖𝒓𝒂 𝒅𝒊𝒓𝒆𝒄𝒕𝒊𝒆.
In rest, what happens in America stays in America.
