22/07/2025
Nu transforma procesul terapeutic într-un maraton de vindecare și descărcare!
Dacă este un maraton sau un concurs pe care nu trebuie să îl câștigi sau să fi pe primul loc, este acest proces de descarcare a patternurilor blocate, stocate și înghețate în corp.
Aud aceste expresii: "Nu descarc suficient" "Nu simt nimic diferit" și multe altele.
Iată adevărul despre starea de îngheț, amorțeală și mecanismele de supraviețuire dezvoltate de a lungul vieții ca să poți fi un om funcțional.
Toate mecanismele de perfectionism, overachiever (muncesti mult si din greu, vrei sa le faci sa le ai pe toate si niciodata nu ajungi unde vrei sa fi, vrei mai mult, tot mai mult) pleople pleasing(nu poti sa spui nu, vrei sa faci pe plac tuturor) toate aceste mecanisme s-au dezvoltat in jurul traumei că nu ai fost acceptată așa cm ești, ca să fi iubită și acceptată a trebuit să renunți la autenticitatea ta, la sinele tău, și să te transformi în cineva care a fost mai ușor de iubit și gestionat încă de mică.
Nevoile noastre cele mai importante sunt de Apartenență la tribul nostru(familiei) și nevoia de a fi autentici, în drumul creșteri noastre renunțăm la autenticitate pentru a putea aparține si a fi acceptati de familia noastră.
Adica simplu spus dăm autenticitatea pe apartenență, renunțăm la părți din noi pentru a putea fi acceptați, văzuți și mai ales iubiți!
Ni se spune clar că trebuie să fim perfecți, impecabili, cei mai buni din clasa, la învățătură, la sport, la orice pentru că doar așa vom fi iubiți!
Povestea asta o internalizăm în noi, ajungem adulți și noi continuăm să ne comportăm așa față de noi, cu același cuvinte ne vorbim, și în aceleași moduri ne abuzăm, ne invalidăm și ne respingem noi pe noi:
"Nu descarc suficient! Trebuie sa fac alta terapie mai buna, mai performanta, mai rapida ca sa descarc toata trauma care o am în cel mai scurt timp, ceva nu e in regula cu mine, d**a 3 sesiuni trebuia sa descarc mai mult!" "Nu mi se potriveste terapia asta, nu simt nimic diferit, nu s-a schimbat nimic in 3 sesiuni" "Cât o să mai dureze? Dacă rămân așa toată viața?"
Aud des aceste afirmații și toate aceste femei au în comun freeze-ul funcțional și mecanismele adaptative(de supraviețuire) de perfecționism, overachiever și people pleasing.
Disociate, amorțite complet, deconectate de la corp, prezente doar în cap, singurul loc în care s-au simțit vreodată în siguranță și pe bună dreptate.
Când o viață întreagă ai trăit în îngheț funcțional (freeze) pentru că asta a fost singura ta șansă de supraviețuire în mediul tău, mecanismele de apărare sunt foarte puternice.
Nu poți să rezolvi o viață întreagă într-o sesiune de TREmurat sau în trei, așteptarea acesta îți fură darul prezenței, al curiozității, al reconectării la senzațiile din corpul tău care iese pas cu pas din amorțeala în care ai fost ani de zile.
Și în acel moment începi să îți vorbești exact la fel cm ți s-a vorbit: te judeci, te critici, te abandonezi tu pe tine, nimic nu e suficient, vrei să "performezi" și la "eliminarea traumei" vrei să te "vindeci repede in 3 sedințe de orice fel de terapie" vrei repede, tare si intens, catharsis de-a dreptul pentru că doar așa "crezi, știi și simți" ca va avea efect!
În schimb tot ceea ce faci este să te re-traumatizezi...
Paradoxul sistemului nervos autonom este că are nevoie de aceste ingrediente speciale complet opuse celor de mai sus pentru a se putea recupera: ÎNCET, FOARTE ÎNCET, BLÂND, TITRAT, CÂTE UN PIC, ȘI MAI ÎNCET.
Cu cât încetinești ritmul, te miști încet prin senzațiile care apar în corpul tău, cu cât procesul e mai titrat și lent, blând, cu atât rezultatele tale sunt mai aproape de ceea ce îți dorești tu, de vindecare, de integrare(daca vrei sa ii spui vindecare, eu mă feresc de acest cuvânt per se).
Dacă este un maraton sau un concurs pe care nu trebuie să îl câștigi sau să fi pe primul loc, este acest proces de descarcare a patternurilor blocate, stocate și înghețate în corp. Nu transforma procesul terapeutic într-un maraton de vindecare si descărcare!
Riscul este mare de retraumatizare, copleșire a sistemului nervos și colapsarea lui în și mai mare îngheț (freeze), un fel de blowing up your nervous system(explozie) în reacții somatice foarte puternice acute care în lipsa unui terapeut/facilitator experimentat care să îți fie alături, riscă să se transforme în stres post-traumatic ptsd.
Repede, tare, intens, nu e firesc, sănătos și nu e calea spre un sistem nervos autonom reglat și in starea de sănătate(homeostazie/baseline).
Repede tare și intens nu e stilul meu și nu îl voi susține niciodată, e împotriva a tot ce înseamnă terapia somatică sau TRE®️, nu susțin asta, nu ofer asta.
Repede, tare și intens e modul în care se întâmplă evenimentele traumatice care rezultă în PTSD.
Încet, blând, titrat, câte puțin, e modul în care susținem un sistem nervos traumatizat să revină la baseline pas cu pas. Într-un spațiu de siguranță, în prezența unui alt sistem nervos reglat, prezent, împământat se întâmplă co-reglarea atât de necesară în procesul terapeutic.
Daca te regăsești în acest pattern te aud, știu cât de greu îți este și să fi în el, și să îl observi, și câtă judecată de sine, rușine si vinovăție poate veni la suprafață o dată cu această primă conștientizare. Însă mai multă judecată si blamare nu te va ajuta să navighezi prin asta, ci blândețea de sine, compasiunea de sine, încetinirea, te va ajuta cu adevarat în acest proces.
Niciodata modul în care ai fost traumatizat/ă adica repede, tare și intens, nu va fi modul în care te vei recupera și vindeca.
