18/03/2018
“Anxietatea este probabil cea mai întâlnită emoție. Ea este întâlnită atât la oameni cât și la celelalte specii. Anxietatea variază în severitate mergând de la stări ușor inconfortabile la panică și teroare extremă. Anxietatea poate varia în lungime, de la stări foarte scurte, de genul unui flash, la o experiența zilnică. În timp ce anxietatea este prin natura și definiția ei o senzație neplăcută, nu este total inofensivă.
Răspunsul luptă sau fugi. Anxietatea este un răspuns la un pericol sau o amenințare. Științific, anxietatea imediată sau de scurtă durată poartă numele de răspunsul
luptă sau fugi. Se numește astfel pentru că toate efectele sale sunt îndreptate către fie o luptă fie fuga de pericol. Așadar, scopul numărul unu al anxietății este să protejeze organismul. În vremurile când trăiam încă în peșteri, era vital atunci când ne confruntam cu un anumit pericol, un răspuns automatic era necesar pentru a ne face să acționăm imediat ( atacă sau fugi ). Chiar și în ziua de astăzi acest mecanism este necesar. Imaginează-te traversând strada când o mașină se îndreaptă către tine claxonând. Dacă mecansimul anxietății nu intră in joc, mori. Cel
mai probabil însă, răspunsul luptă sau fugi se va declanșa și vei fugi din calea mașinii pentru a fi în siguranță. Morala acestei povestiri este simplă - scopul anxietății este să protejeze organismul, nu să-l rănească.
Anxietatea se manifestă pe trei sisteme separate și este important să le cunoaștem. Cele trei sisteme sunt: sistemul mental ( senzația de nervozitate, anxietate și panica și care include gânduri ca “ceva nu este în regulă ); sistemul fizic ( care include toate simptomele fizice ca amețeala, transpirațiile, palpitațiile, durerile
în piept); sistemul comportamental ( include activitățile reale ca de exemplu evitarea).
Atunci când un pericol este perceput ori anticipat, creierul trimite mesaje către sistemul nervos autonom. Acest sistem are două ramuri: sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic. Aceste două ramuri ale sistemului nervos controlează energia corpului și pregătirea de acțiune. Simplu spus, sistemul nervos simpatic este sistemul luptă sau fugi care produce energie și pregătește corpul de acțiune în timp ce sistemul parasimpatic întoarce corpul
la o stare normală. Una dintre efectele majore ale sistemului nervos simpatic este să producă două chimicale pe nume adrenalina si noradrenalina din glandele adrenale ce se află în rinichi. Aceste chimicale sunt folosite ca mesageri de către sistemul nervos simpatic pentru a își continua activitatea, astfel, atunci activitatea în sistemul nervos simpatic începe, ea va continua și chiar intensifica pentru ceva vreme. Este important să știm însă că sistemul nervos simpatic poate fi oprit în două feluri. Fie, mesagerii chimici adrenalina și noradrenalina vor fi distruse de alte componente chimice din corp, fie, sistemul nervos parasimpatic ( care în general are efecte opuse sistemului nervos simpatic ) se activează și restaurează starea de relaxare. Este important să știm că la un moment dat corpul nostru va avea suficient de răspuns luptă sau fugi și activa sistemul nervos parasimpatic pentru a se relaxa. Cu alte cuvinte, anxietatea nu poate dura și crește la infinit. Sistemul nervos parasimpatic este un protector care la un moment dat va interveni pentru a opri sistemul nervos simpatic. Un alt punct important este că mesagerii chimici adrenalina și noradrenalina vor fi la un moment dat distruși. Însă chiar după ce pericolul a trecut și sistemul nervos simpatic a încetat a mai răspunde te vei simți probabil încă hipervigilent pentru un timp. Este absolut normal, în natură, pericolele se întorc adesea și este util organismului să rămână pregătit pentru a activa răspunsul luptă sau fugi.” (www.algy.com)
În societatea modernă în care traim stressul a devenit agresorul psihic principal înlocuind cu succes pericolele cu care se confrunta zilnic omul peșterii zi de zi. Confruntat cu agresorul “stress” de zi cu zi, corpul va activa sistemul nervos simpatic înarmat de adrenalină și noradrenalină pentru a ne proteja. Cum fuga sau lupta nu sunt mereu posibile, acestea vor exploda în corpul uman declanșând atacul de panică.
