04/09/2026
Învierea este singura minune care nu se explică, ci se trăiește. - Lucian Blaga💙🌼♥️Popas poetic de Sfintele Paști. Hristos a înviat!🕊Antologie de versuri pascale✨
🔆Toți copiii azi se-mbracă
Cu ce au ei mai frumos,
Și părinților le cântă
‘’Învierea lui Hristos”.
Și la masă ciocnesc, astăzi,
Toti copiii cei cuminți,
Ouă roșii și pestrițe
Cu iubiții lor părinți.
Toți copiii sunt mai darnici,
Că ei știu că lui Hristos
Îi sunt dragi numai copiii
Cei cu sufletul milos.
(În ziua de Paști - de Elena Farago)
🔆Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite și mînjite,
Zece ouă înroșite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
– „Ce vă este, frățioare
Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Stați gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-ați fi ouă…”
(De Paști – George Topârceanu)
🔆Iepuraşul mustăcios,
E de Paşte norocos.
Nu-ţi lasă cadou în ghete,
Are el alte secrete:
Pasca, oul înroşit,
Cozonacul, mielul fript
Şi un Paşte fericit! (autor necunoscut)
🔆Prin pomi e ciripit și cânt,
Văzduhu-i plin de-un roșu soare
Și sălciile-n albă floare-
E pace-n cer și pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.
Și cât e de frumos în sat!
Creștinii vin tăcuți în vale
Și doi de se-ntalnesc în cale
Își zic: Hristos a înviat!
Și rade-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Pe deal se șuie-ncetisor
Neveste tinere și fete,
Bătrâni cu iarnă vieții-n plete;
Și-ncet, în urmă tuturor,
Vezi șovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.
(La Paști – George Coșbuc)
🔆Horă-n cer și pe pământ,
Rouă de stele în vânt, 
Inimi pline de viață
Se aprind de dimineață:
Toata lumea veselește,
Osana în cer vuiește.
Sub a soarelui binețe
Aud preoți dând povețe,
Investesc în noi cuvinte
Năzuințe-n cele sfinte,
Vitejia în voință,
Inima-n dor și-n credință.
Azi la Învierea Mare
Toti suntem o Sărbătoare!
(Hristos a Înviat – Marin Moscu)
🔆Primăvară, primăvară,
zâmbet binecuvântat,
peste crengi aşterne iară
dulcea florilor povară
și adu din nou în țară
cântătoare, călătoare,
psalmi să-nalțe iar în soare
lui ISUS cel înviat!
Crinilor neprihănirii
fă-le argintul mai curat!
Cheamă îngerii iubirii
să-și reverse trandafirii
peste-ntreg cuprinsul firii
și coboară, primăvară,
să vesteşti în lume iară
pe Isus cel înviat.
(Primăvară - de Costache Ioanid)
🔆Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă!
Îţi simţi de lacrimi calde ochii u*i
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă
De câte ori creştine o au*i.
Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersec şi de măr.
În stupii de albină fără greş,
În vântul care suflă mângâios
În ramura-nflorită de cireş
Dar vai, în suflet ţi-anviat Hristos?
Ai cântărit cu mintea ta creştine
Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Te simţi măcar acum pornit spre bine
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?
Simţi tu topită-n suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi jar?
O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte
În aur măcar azi te-au îmbrăcat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat
(Hristos a Înviat! - de Vasile Militaru)
🔆La toate lucarnele și balcoanele
Au scos din cer îngerii icoanele
Și-au aprins pe scări
Candele și lumânări.
Orașele de sus, în sărbătoare,
Au întins velnite și covoare,
Și ard în potire
Mireasma subțire.
Și din toate ferestrele odată,
Mii și sute de mii,
Heruvimii fac cu mâna bucălată
La somnoroșii copii.
(De Paști – Tudor Arghezi)
🔆S-aude-al clopotelor cânt
Prin firea care se renaște
Și falnic iese din mormânt,
Cu biruința Domnul Sfânt,
Azi e Paște.
Și după slujbă ies la rând
Bătrâni, cu spatele-aplecat,
Bărbați cu chipul luminat,
Și-n urmă ies copii cântând:
‘’Hristos a înviat!”
În jur pe margini stau cei mari,
Privind la falnicii feciori,
Din mândrul șir al falnicei hori;
Și-n mijloc cântă lăutarii,
Din cobze și viori.
Sunt veseli toți și bucuroși,
Și toți cu suflet-nălțat;
Oriunde se-ntâlnesc în sat,
Își zic cm zis-au moși strămoși: ‘’Hristos a înviat!”
(Paștele)
🔆Oricât de sfânt era Iisus
Și cât de lămurit prin lut
Vedeai pe cel venit de sus
Și ai săi nu l-au cunoscut.
A trebuit că trupul său
De mucenic să-l bată-n cuie
Ca să se-arate Dumnezeu
Și ca la ceruri să se șuie.
(Nu l-au cunoscut – Nicolae Iorga)
🔆 Doamne ce mare minune
Ne-ai trimis pe această lume
Un copilaș, pe Domnul Iisus
Care pe o rază, vine de sus
Fiu al Tatălui Ceresc 
Doamne, Doamne îți mulțumesc!
Pentru că El ne-a iubit
Pe cruce a fost jertfit
Și a treia zi a înviat
Păcatele ni le-a iertat
Hristos a Înviat!
(Hristos a Înviat – Eugenia Bun)
🔆Vremea caldă a sosit
Și grădina a-nverzit
Floricele-ncep s-apară
Păsări mii pe cer să zboare
Paștele-l sărbătorim
Pe Domnul Iisus să-L iubim
Că El însuși ne-a iubit
Și în chinuri a murit
Dar din morți El a-nviat.
Și mântuire ne-a dat.
Domnul Iisus ne învață
Să fim buni și drepți în viață!
( E Paște iar – Eugenia Bun)
🔆 Azi lumina din lumină,
Pământu-n trupuri ne e greu,
Dar e ușor când se închină:
Cu noi e Dumnezeu.
Am ostenit de-atâta noapte,
Dar vom ieși din defileu
Pentru lumina sfintei șoapte:
Cu noi e Dumnezeu.
Nu suntem niște animale
Cu suflet amânat mereu,
În noi e milă și e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.
Luați lumina din lumină,
Paharuri curg din minereu,
Credința noastră e creștină,
Cu noi e Dumnezeu.
(Cu noi e Dumnezeu - Adrian Păunescu)
🔆 Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu...
Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Iisus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu...
Nu patru cuie L-au pătruns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu...
Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochii murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu...
Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu...
Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu...
Şi-acum Iisus cel condamnat
azi El te-ntreabă: "Da sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?"
Eu i-am spus da! Şi-am fost iertat.
Şi-acum Iisus cel înviat
azi El te-ntreabă: "Da sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?"
Eu i-am spus da! Şi-am fost iertat.
Eşti tu sau nu eşti vinovat?"
Eu i-am spus da! Şi-am fost iertat.
Eşti tu sau nu eşti vinovat?"
Eu i-am spus da! Şi-am fost iertat.
(Nu-i singur Iuda vinovat - Cosctache Ioanid)
🔆 Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morții rece spirit se strecura-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul stravechii evanghelii.
C-un muc în mani moșneagul cu barbă că zăpadă,
Din cărți cu file unse norodul îl învață, Că moartea e în lupta cu vecinică viață, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și pradă.
O mu*ică adâncă și plină de blândețe Pătrunde tânguioasa puternicile bolți: „Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț,
Înveninând pre însuși izvorul de viețe,
Nimica înainte-ți e omul că un fulg,
S-acest nimic îți cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg”.
Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte.
(Învierea – Mihai Eminescu)
🔆E sărbătoare pe câmpie, și-n suflete e sărbătoare,
Învie firele de iarbă sub ploaia razelor de soare.
Sunt Paștile cele frumoase, și-n fire zvonul lor străbate,
Clopotnița-și îndoaie trudnic încheieturile uscate.
Arama strigă când se zbate măiastra clopotului limbă,
Eu simt strigarea ei aprinsă, și-n vorbe sufletul o schimbă:
Voi toți cari suferiți și plângeți sub larga-ntindere albastră
Veniți, veniți, căci va să vie curând împărăția voastră!
Veniți, voi, obidiții lumii, cu buzele înfrigurate,
Voi, chinuiții de arsura unei tăceri îndelungate;
Voi, osteniți fără nădejde, voi, slujitorii fără plată,
Voi, căror vremea v-a dat veșnic numai poruncă blestemată;
Voi, ce muncirăți pentru alții, trudind cu mâinile-amândouă,
Veniți, că zvonul meu acuma vestește învierea, vouă!
Voi, cei cu fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude,
Eu cerului vă strig durerea, și Dumnezeu din cer aude!
Aduc lumina care sparge și sfarmă căpiți de păcate,
Zăvoarele mucigăite din temnițe întunecate!
Eu celor orbi dezleg azi taina înfricoșată de-a vedea,
Și prăznuiesc, ca-n al lor suflet învie învierea mea!
Ascultă mintea mea supusă, genunchii mei se pleacă-ncet
Și-aduc prinosul închinării celui de neam din Nazaret.
(E sărbătoare - Octavian Goga, poezie publicată în volumul "Ne cheamă pământul" - 1907)
✨ În noaptea de-nviere,
cu dor curat,
de crin nepătat,
sub reci pietre stinghere
privind în mormânt cu durere,
cu-amar
Maria plângea.
În noaptea de-nviere,
ce pași străbat,
ce glas neuitat?
E Domnul! E Mesia!
N-au*i cm o strigă: Maria! . . ?
E El!
Hristos a-nviat!
În noaptea de-nviere
Isus îndat’
poruncă i-a dat,
Zicând: Mergi în cetate
Și-oricui mi-e prieten și frate
Să-i spui:
Hristos a-nviat!
Din noaptea de-nviere
mereu în zări,
pe munți și pe mări
voios trece Maria
să-și dea lângă noi mărturia
zicând:
Hristos a-nviat!
(În noaptea de-nviere - de Costache Ioanid)
🔆Când trandafirii înfloresc,
o mare taină-n ei se-arată.
Când trandafirii înfloresc,
toți cei ce-aşteaptă și iubesc
aud un susur îngeresc
din primăvara neuitată.
Era o zi cu cer senin
cu-aceleași flori pe ramuri ninse.
Era o zi cu cer senin
când de pe-acest pământ străin
Se înălța atât de lin
Isus cu brațele întinse.
Erau și-atuncea flori de nea
şi flori de sânge și de soare...
Erau și-atuncea flori de nea,
când Cel căzut sub crucea grea
atât de liniștit urca
spre galaxii nepieritoare.
Se înălța spre nepătruns,
spre scânteierile gigante.
Se înălţa spre nepătruns.
Iar când pe boltă a ajuns,
un abur palid L-a ascuns
ca un reflex de diamante.
Şi-atunci o șoaptă se-au*i,
un glas de îngeri în grădină.
Şi-atunci o șoaptă se-au*i:
“Acest Isus va reveni
la fel cm în această zi
s-a înălţat către Lumină.”
De-aceea an de an privesc
și gând cu gând mereu se-ntreabă.
De-aceea an de an privesc
şi-aş vrea să strig, dar nu-ndrăznesc,
când trandafirii înfloresc:
“O, vino, Doamne... mai degrabă... ”
(Când trandafirii înfloresc - de Costache Ioanid)
🔆 Ce noapte groasă, ce noapte grea!
A bătut în fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umblă fără lumină,
Fără lună, fără lumânare
Şi s-a lovit de plopii din grădină?
Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas,
Ca un suflet de pripas?
Cine-i acolo? Răspunde!
De unde vii şi ai intrat pe unde?
Tu eşti, mamă? Mi-e frică,
Mamă bună, mamă mică!
Ţi s-a urât în pământ.
Toţi nu mai sânt,
Toţi au plecat de când ai plecat.
Toţi s-au culcat, ca tine, toţi au înnoptat,
Toţi au murit detot.
Şi Grivei s-a învârtit în bot
Şi a căzut. S-au stârpit cucuru*ii,
S-au uscat busuiocul şi du*ii,
Au zburat din streaşina lunii
Şi s-au pierdut rândunelele, lăstunii.
Ştiubeiele-s pustii,
Plopii-s cărămizii,
S-au povârnit păreţii. A putrezit odaia…
Ei! cine străbătu livada
Şi cine s-a oprit?
Ce vrei? Cine eşti
De vii mut şi nevăzut ca-n poveşti?
Aici nu mai stă nimeni
De douăzeci de ani…
Eu sunt risipit prin spini şi bolovani…
Au murit şi numărul din poartă
Şi clopotul şi lacătul şi cheia.
S-ar putea să fie Cine-ştie-Cine…
Care n-a mai fost şi care vine
Şi se uită prin întuneric la mine
Şi-mi vede cugetele toate.
Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate?
Cine scobeşte zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui,
De răspunde-n rănile mele?
Cine-i pribeag şi ostenit la uşă?
Mi-e limba aspră ca de cenuşă.
Nu mă mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine,
Uite sânge, uite slavă.
Uite mană, uite otravă.
Am fugit de pe Cruce.
Ia-mă-n braţe şi ascunde-mă bine.
(Duhovnicească - Tudor Arghezi)
