09/10/2013
Modificãri osoase și musculare
modificare.jpgDeși vã puteți gândi la oase ca la niște structuri rigide, tari și de nemodificat, ele suferã constant un proces de reînnoire rãspunzând, în același timp, presiunii exercitate asupra lor. De exemplu, o persoanã ce ridicã frecvent mari greutãți, își dezvoltã alãturi de o puternicã musculaturã a brațelor și o puternicã osaturã a lor. Oasele dumneavoastrã își ating masa lor maximã la 25 - 35 de ani, dupã care încep sã sufere procese de diminuare atât în dimensiune cât și în densitate.
O consecințã a acestui fapt este cã, dupã mijlocul și spre sfârșitul vieții, înãlțimea dumneavoastrã nu va mai fi aceeași, ci va scãdea. Altã consecințã a înaintãrii în vârstã este aceea cã oasele dumneavoastrã devin mai puțin rezistente, fãcân-du-vã mai vulnerabili la fracturi.
În plus, mușchii, tendoanele și articulațiile își pierd o parte din puterea și flexibilitatea lor. Rezultatul va fi cã dumneavoastrã n-o sã puteți sã vã mai mișcați așa de repede ca înainte. Dacã ați avut o viațã activã, la 60 de ani, mușchii dumneavoastrã vor pierde puțin sau deloc din forța muscularã avutã în tinerețe. Cu toate acestea, puteți observa însã cã nu mai sunteți așa de mobili ca înainte și cã reflexele dumneavoastrã sunt mai încete. Douã dintre cele mai frecvente afecțiuni osteoarticulare caracteristice vârstnicilor sunt osteoporoza și bolile articulare.
Osteoporoza
Osteoporoza constã în diminuarea densitãții osoase determinând o fragilitate osoasã crescutã și o mai mare vulnerabilitate la fracturi. Deși, de regulã, aceastã afecțiune apare în timp, datoritã pierderii substanțelor minerale osoase o datã cu îmbãtrânirea, ea poate fi și rezultatul acțiunii tratamentului prelungit cu anumite medicamente de tipul corticosteroizilor.
Osteoporoza afecteazã, în special, femeile dupã instalarea menopauzei.
ªi bãrbații pierd din densitatea osoasã dar, datoritã faptului cã ei au din start o masã osoasã mai mare, pe care o pierd mai încet, sunt mai puțin susceptibili sã prezinte osteoporozã înainte de o vârstã mai înaintatã.
Cel mai bun tratament al osteoporozei este cel preventiv, care trebuie sã înceapã cu mult înainte de 40 de ani. Consumul alimentelor bogate în calciu, folosirea suplimentelor de nutritve ce conțin calciu și practicarea frecventã a exercițiilor fizice, de genul mersului pe jos, pot ajuta la creșterea masei osoase, înainte ca procesul de depleție mineralã a oaselor sã înceapã. Fumatul și consumul excesiv de alcool cresc riscul de osteoporozã și trebuie evitate. Dupã menopauzã, aceste mãsuri preventive devin și mai importante.
Bolile articulare
Cele mai multe cazuri sunt cele reprezentate de simple deteriorãri articulare. Ereditatea, alimentația, accidentãrile și bolile anterioare sunt cauzele frecvente ale acestora. Uzura și efortul de zi cu zi pot duce la apariția bolilor articulare. Principalele 2 forme sunt artroza și poliartrita reumatoidã.
Artroza
Este cea mai obișnuitã formã. La vârsta mijlocie, majoritatea persoanelor prezintã artrozã ce afecteazã cel puțin o Glossary Link articulație. Simptomele afecțiunii sunt durere articularã intermitentã, rigiditate și tumefierea ocazionalã a articulației. Uneori, boala este asimptomaticã. Aceastã afecțiune este prezentã, într-o oarecare mãsurã, la peste 80% dintre adulții vârstnici.
Artroza determinã, în mod obișnuit, durere și înțepenire ce debuteazã la nivelul coloanei sau a încheieturilor mari, de exemplu șoldurile sau genunchii. Deoarece rãspunsul dumneavoastrã obișnuit la durerea articularã este diminuarea mișcãrii în acea articulație, veți utiliza mai puțin musculatura respectivã, aceasta va fi mai puțin funcționalã și va pierde din forțã. Acest proces determinã intrarea într-un cerc vicios ce crește afectarea funcționalã.
Poliartrita reumatoidã
Este mai puțin comunã și, în general, nu este direct dependentã de procesul de îmbãtrânire. Poliartrita reumatoidã este o boalã autoimunã în care sistemul dumneavoastrã imun atacã una sau mai multe articulații. în general, boala afecteazã încheietura mâinii, mâinile, picioarele și coatele. Apare frecvent la persoanele cu vârsta cuprinsã între 20 și 50 de ani și este de douã ori mai frecventã la femei decât la bãrbați.