09/10/2025
Vreți să vă spun două rețete pentru eșec?😁
Prima: să consumi informație fără să faci nimic cu ea. Adică asculți 5 podcasturi pe săptămână, să citești 3 cărți pe lună, să urmezi 10 cursuri pe an ... și să nu pui în practică nici măcar o idee.
A doua: să faci un singur pas, o singură dată, și dacă nu iese, să declari că “nu funcționează” și că “toate-s vrăjeli” sau manipulare.
În ultimele zile am văzut comentarii de genul:
“Am desenat o casă înainte de luna plină, dar nu am primit nicio ofertă. Lăsați vrăjeala!”
“Din cer nu vin bani. Vin-o la muncă 11 ore și o să vezi ce înseamnă banii.”
„Am încercat o dată și n-a mers, deci nu funcționează.”
Nu. Nu funcționează lipsa de implicare și ignoranța.
Și am simțit nevoia să le răspund, nu ca să dau cuiva peste nas, ci pentru că în spatele acestor replici se ascunde una dintre cele mai comune forme de auto-sabotaj:
Ne grăbim să declarăm că nimic nu funcționează, înainte să ne fi implicat cu adevărat în proces. Dacă nu știați, între dorință și rezultat există o distanță mare și distanța aceea se numește răbdare, disciplină, perseverență și repetiție.
Nu vi se pare că suntem o generație care știe tot, dar aplică puțin?
Care vrea repede, dar renunță ușor?
Care se frustrează dacă nu vede rezultate într-o săptămână, dar ignoră faptul că ceea ce vrea să construiască necesită câteva luni, sau ani uneori? Tare mult depinde de contextul și resursele fiecăruia.
Chiar zilele astea spunea unul dintre mentorii mei: “ce discursuri deștepte avem și ce vieți proaste trăim”.
“Am desenat o casă și nu s-a întâmplat nimic.”
Normal că nu. Nu construiești casa cu un marker, dar procesul interior prin care te trece Neurografica te ajută să clarifici pași, motive, resurse. E un exercițiu de intenție, nu o comandă cosmică.
Și nici “vrăjeală” nu e, pentru că de cele mai multe ori și în cele mai multe cazuri, cei care desenează pentru o casă, își dau seama ce fel de casă vor, de ce o vor, ce pași trebuie să urmeze, ce soluții au pentru diferite contexte, ca să știe încotro să meargă și să nu renunțe pentru că au deja procesul clar. Dar dacă te oprești acolo și aștepți ca universul să livreze casa prin curier, da, o să pară o “vrăjeală”. Pentru că nicio dorință nu se îndeplinește fără acțiune.
Nicio casă nu s-a ridicat pentru că cineva a desenat-o frumos. A fost nevoie de muncă, bani, răbdare, planuri respinse, vizionări ratate, sau poate uneori și luni de construcție. De asta zic, depinde de ce fel de casă îți dorești, e construită deja, nu e construită, vrei să aibă 2 camere, 3 camere, curte sau nu, vrei la oraș sau la țară, de ce vrei să fie acolo? Știi ce zic?
Casa nu apare doar pentru că faci UN SINGUR desen sub lună plină. Casa apare când știi ce vrei, ce cauți, de ce cauți și cât ești dispus să cauți dacă nu o găsești din prima.
”Din cer nu vin bani.”
Adevărat. Dar nici din epuizare fără sens nu vin. Poți munci 11 ore pe zi și să speri la ziua de vineri ca și cm ar fi luminița de la capătul tunelului, sau poți munci cu drag în fiecare zi, poate același număr de ore să zicem, dar mai inteligent, în moduri care se multiplică suma pe care ai zis-o. Suma aia câștigată de tine în 11 ore pe zi cu gândul la ziua de vineri, altcineva poate o face în câteva ore, sau pe săptămână, nu într-o lună. Depinde de context din nou.
Și nu contează câte ore bagi, dacă le bagi într-o direcție care nu te duce nicăieri, sau poate doar înspre ziua de vineri…
Nu e despre “cer” și “noroc”. E despre responsabilitate, strategie și mentalitatea muncii istețe. Despre cm gândești, cm decizi și cât ești dispus să schimbi atunci când vezi că ceva nu merge.
“E manipulare.”
E mai ușor să spui că e manipulare decât să accepți că uneori problema nu e metoda, ci numărul de convingeri limitative, blocaje emoționale pe care le-ai adunat o întreagă viață și te aștepți ca un desen sub lună plină să-ți aducă, ce nu ai putut o viață. E greu să recunoști lipsa ta de răbdare, disciplină, consecvență sau propria ta neputința.
Rezultatele nu apar mereu peste noapte și nu se manifestă în timpul unei luni pline. Se construiesc zi de zi, prin alegeri mici, prin consecvență. ȘI da, există și situații în care apar foarte multe sincronicități, un lanț de evenimente pozitive, răspunsuri pe care poate le aștepți de mult, bani din surse la care nu te gândeai, oportunități care îți vin în cale, un “nu” devine “da”.
Dar ele nu apar sub lună plină. Apar când ești atent, prezent, asumat, conștient de ce faci și deschis la ce vine.
Poți să negi cât vrei, dar procesul tot te așteaptă la un moment dat la cotitură.
Și mă întreb: când spui că e manipulare, și forțezi oamenii să încadreze în realitatea ta “de 11 ore și luminița din capătul tunelului care vine în ziua de vineri”, nu e și asta tot o formă de manipulare?
Aici nu manipulează nimeni pe nimeni. Aici oamenii sunt încurajați să se uite la propriul potențial, nu la al altora.
Să se descopere, să își asume, să crească în ritmul lor.
Așa că, acum că v-am spus rețeta eșecului, hai s-o repet și pe cea a succesului:
➡️ Alege un singur lucru.
➡️ Fă-l bine.
➡️ Fă-l constant.
➡️ Fă-l chiar și atunci când iese din prima.
Și clar nu sub clar de lună, ci cu claritate, prin puterea ta personală care, apropo, nu e ceva mistic, ci capacitatea unei persoane de continua și a rămâne pe drumul ei, fără să fie influențat de ceilalți, chiar și atunci când nu reușește din prima.
Pentru că de reușit vor reuși, iar asta o pot confirma prin sute de dorințe îndeplinite.🙂
