30/09/2025
Povestea lui Andrei – Copilul care a învățat să creadă în el ❤️
Andrei avea doar șapte ani și își dorea să trăiască într-o lume simplă, cu zâmbete, povești și jocuri. Îi plăceau jucăriile, mai ales ursulețul lui de pluș, căruia îi spunea Bubu. Dar cel mai mult îi plăcea liniștea – pentru că liniștea era rară în casa lui.
În fiecare seară, umbrele părinților lui se întindeau pe pereți, ridicându-și vocile ca niște furtuni. Tatăl striga, mama răspundea, iar Andrei se strângea într-un colț cu perna lui, încercând să-și facă mic trupul invizibil. Credea că, dacă nu respiră prea tare, poate furtuna nu-l va atinge.
Dar înăuntrul lui, emoțiile se ciocneau ca valurile: frică, vinovăție, rușine. Se întreba adesea: „Oare eu sunt de vină că se ceartă? Dacă aș fi mai cuminte, mai silitor, dacă aș fi altfel... poate s-ar opri?”
Zilele treceau, iar sufletul lui mic învăța să tacă. În tăcere însă, începea să-și construiască o lume imaginară. Acolo, Bubu era viu și vorbea cu el. Ursulețul îi spunea:
— Nu ești de vină tu, Andrei. Ei au grijile lor, dar asta nu înseamnă că nu meriți iubire.
Cu timpul, băiețelul a început să-și pună în cuvinte ceea ce simțea. La început, șoptea doar ursulețului: „Mi-e frică... Mi-e dor de ei... Vreau să mă țină în brațe, nu să se certe.” Mai târziu, a prins curaj și i-a spus mamei. La început, ea nu a știut ce să răspundă, dar privirea tristă a copilului i-a zguduit inima.
Acel moment a fost începutul unei schimbări. Părinții, confruntați cu oglinda inocenței, au realizat că războaiele lor îl răneau pe cel pe care îl iubeau cel mai mult. Și, chiar dacă nu au reușit să se înțeleagă peste noapte, au înțeles că Andrei are nevoie de pace, de siguranță, de afecțiune.
Andrei a crescut purtând în suflet urmele furtunilor copilăriei, dar și forța unui adevăr: că emoțiile trebuie spuse, nu ascunse. A învățat să-și recunoască durerea și să nu o lase să-l definească. A învățat că nu e vinovat pentru certurile altora. Și, cel mai important, a învățat să-și fie propriul sprijin, până când ceilalți au învățat să-i fie și ei.
Astfel, povestea lui nu a rămas despre un copil abuzat de umbre, ci despre un copil care a descoperit lumina din el.
Fiecare poveste merita un final fericit ❤️