Neuro Psihologie

Neuro Psihologie Practitioner of Neuro-Linguistic Programming, dezvoltare personala & educatie relationala.

28/10/2025

16/10/2025
Părintele narcisist își percepe copilul ca pe o extensie a propriei imagini, nu ca pe o persoană separată. Afecțiunea de...
11/10/2025

Părintele narcisist își percepe copilul ca pe o extensie a propriei imagini, nu ca pe o persoană separată. Afecțiunea devine condiționată: copilul este valorizat doar când reflectă idealul dorit. În locul empatiei și sprijinului, predomină controlul, critica și nevoia de admirație.

Acest model relațional produce confuzie emoțională și inhibă dezvoltarea sinelui autentic. Copilul învață că valoarea personală depinde de aprobarea celorlalți, iar iubirea se câștigă prin conformism. Frecvent, apar atașamente nesigure, anxietate relațională și dificultăți în exprimarea nevoilor.

La maturitate, aceste persoane tind fie spre auto-devalorizare și dependență afectivă, fie spre trăsături narcisice secundare, ca mecanism de protecție. Vindecarea începe atunci când adultul conștientizează tiparul și își recuperează dreptul de a fi autentic și valoros, independent de validarea parentală.





Tipare frecvente observate la parintele/parintii cu tulburare de personalitate narcisica:Alienarea părintească – copilul...
02/10/2025

Tipare frecvente observate la parintele/parintii cu tulburare de personalitate narcisica:

Alienarea părintească – copilul este manipulat să creadă că celălalt părinte este „rău” sau nu îl iubește, pentru a rupe legătura afectivă dintre ei.

Loialitate forțată – narcisistul pune copilul în poziția de a alege o tabără, ceea ce creează anxietate și vinovăție.

Mesager sau spion – copilul este folosit pentru a transmite mesaje către celălalt părinte sau pentru a furniza informații despre viața lui.

Șantaj emoțional – părinte narcisist se victimizează în fața copilului („uite ce mi-a făcut mama/tata”), sperând să câștige simpatia și sprijinul lui.

Resurse de control – copiii pot fi folosiți ca mijloc de a menține controlul asupra fostului partener (prin program de vizite, decizii medicale, școlare etc.).

Pentru copil, acest lucru este extrem de dăunător: îl pune într-un conflict de loialitate, îi afectează încrederea și poate provoca traume emoționale pe termen lung.

De aceea, în astfel de situații, e foarte important:

să se stabilească limite clare în comunicare (ideal prin mijloace scrise, oficiale sau prin intermediari);

să se respecte interesul superior al copilului (în fața instanței sau prin mediere);

să existe, dacă e nevoie, sprijin psihologic pentru copil și pentru părinte.

Iată câteva semne frecvente că un copil este manipulat sau folosit de un părinte narcisist în timpul divorțului:

1. Atitudinea copilului față de celălalt părinte.

Brusc începe să respingă sau să critice părintele care, înainte, era apropiat.

Folosește cuvinte, expresii sau argumente „prea mature” pentru vârsta lui – de obicei preluate de la părintele manipulativ.

Nu știe să explice clar „de ce” nu vrea să stea cu acel părinte, dar insistă că „nu e bine”.

2. Conflict de loialitate

Copilul spune că „trebuie să aibă grijă” de unul dintre părinți.

Pare vinovat sau anxios atunci când se simte bine cu părintele respins, ca și cm ar trăda pe celălalt.

Evită să povestească ce a făcut cu unul dintre părinți, ca să nu supere pe celălalt.

3. Rol inversat (copilul devine „adultul”).

Copilul e pus să consoleze, să sprijine emoțional sau chiar să ia partea părintelui victimă-narcisist.

Este transformat în „confident” sau „mesager” al problemelor de cuplu.

4. Discurs polarizat

Un părinte este idealizat („e perfect, are mereu dreptate”), iar celălalt e demonizat („e rău, strică tot”).

Lipsă de nuanțe – copilul nu recunoaște nimic bun la părintele respins.

5. Stres emoțional și comportamental

Anxietate, iritabilitate, probleme de somn sau regresii (enurezis, comportamente copilărești).

Probleme la școală: scăderea performanței, dificultăți de concentrare.

Schimbări bruște în comportament atunci când revine de la celălalt părinte.






Povestea lui Andrei – Copilul care a învățat să creadă în el ❤️Andrei avea doar șapte ani și își dorea să trăiască într-...
30/09/2025

Povestea lui Andrei – Copilul care a învățat să creadă în el ❤️

Andrei avea doar șapte ani și își dorea să trăiască într-o lume simplă, cu zâmbete, povești și jocuri. Îi plăceau jucăriile, mai ales ursulețul lui de pluș, căruia îi spunea Bubu. Dar cel mai mult îi plăcea liniștea – pentru că liniștea era rară în casa lui.

În fiecare seară, umbrele părinților lui se întindeau pe pereți, ridicându-și vocile ca niște furtuni. Tatăl striga, mama răspundea, iar Andrei se strângea într-un colț cu perna lui, încercând să-și facă mic trupul invizibil. Credea că, dacă nu respiră prea tare, poate furtuna nu-l va atinge.

Dar înăuntrul lui, emoțiile se ciocneau ca valurile: frică, vinovăție, rușine. Se întreba adesea: „Oare eu sunt de vină că se ceartă? Dacă aș fi mai cuminte, mai silitor, dacă aș fi altfel... poate s-ar opri?”

Zilele treceau, iar sufletul lui mic învăța să tacă. În tăcere însă, începea să-și construiască o lume imaginară. Acolo, Bubu era viu și vorbea cu el. Ursulețul îi spunea:
— Nu ești de vină tu, Andrei. Ei au grijile lor, dar asta nu înseamnă că nu meriți iubire.

Cu timpul, băiețelul a început să-și pună în cuvinte ceea ce simțea. La început, șoptea doar ursulețului: „Mi-e frică... Mi-e dor de ei... Vreau să mă țină în brațe, nu să se certe.” Mai târziu, a prins curaj și i-a spus mamei. La început, ea nu a știut ce să răspundă, dar privirea tristă a copilului i-a zguduit inima.

Acel moment a fost începutul unei schimbări. Părinții, confruntați cu oglinda inocenței, au realizat că războaiele lor îl răneau pe cel pe care îl iubeau cel mai mult. Și, chiar dacă nu au reușit să se înțeleagă peste noapte, au înțeles că Andrei are nevoie de pace, de siguranță, de afecțiune.

Andrei a crescut purtând în suflet urmele furtunilor copilăriei, dar și forța unui adevăr: că emoțiile trebuie spuse, nu ascunse. A învățat să-și recunoască durerea și să nu o lase să-l definească. A învățat că nu e vinovat pentru certurile altora. Și, cel mai important, a învățat să-și fie propriul sprijin, până când ceilalți au învățat să-i fie și ei.

Astfel, povestea lui nu a rămas despre un copil abuzat de umbre, ci despre un copil care a descoperit lumina din el.

Fiecare poveste merita un final fericit ❤️



28/09/2025

218 aprecieri, 25 comentarii. „ ”

28/09/2025

80 aprecieri, 12 comentarii. „ ”

28/09/2025

36 aprecieri, 3 comentarii. „ ”

28/09/2025

29 aprecieri, 2 comentarii. „ ”

Address

Kidsgrove

Opening Hours

Monday 9am - 7pm
Tuesday 10am - 7pm
Wednesday 10am - 6pm
Thursday 10am - 7pm
Friday 12pm - 7pm
Saturday 9am - 1pm

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Neuro Psihologie posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category