10/02/2026
Autodezvoltarea constantă, cursurile de dezvoltare personală, cititul zilnic al cărților, practicile spirituale — la prima vedere, ce ar putea fi rău în munca asupra propriei persoane?
Spiritualitatea este un bine imens, ea este esențială și fără spiritualitate un om nu va putea să se dezvolte. Însă, atunci când spiritualitatea ajunge pe primul loc și devine scopul principal, ea se transformă în propriul antipod. Spiritualitatea este o forță atât de puternică, pe care omul nu o pierde, spre deosebire de lucrurile materiale, încât ispita de a o pune pe primul loc este foarte mare. Și oamenii nu știu și nu înțeleg că spiritualitatea fără iubire duce la dezicerea de Dumnezeu.
Cu cât spiritualitatea dumneavoastră este mai înaltă, cu atât mai multe capacități se deschid în fața dumneavoastră. Și aceste oportunități de a vă împlini orice dorințe pot duce la faptul că ego-ul nostru uman se va amplifica și ne va închide calea către Dumnezeu. Și atunci, pentru ca sufletul omului să fie salvat, este necesar să i se ia, de Sus, ceea ce îi blochează iubirea.
Și mulți oameni, considerând spiritualitatea binele cel mai înalt și panaceul tuturor problemelor lor, încep să gândească aproximativ în acest fel: „Eu devin din ce în ce mai spiritual, dar mie îmi este tot mai rău”. Și ei nu pot răspunde acestei dileme și încep să simtă nemulțumire față de Dumnezeu, lipsa dorinței de a trăi și își slăbesc propriul neam, proprii urmași.
Spiritualitatea - cel mai mare bine dar și o mare responsabilitate.
Închinarea la spiritualitate dă naștere unor probleme, care nu sunt vizibile, dar care provoacă niște consecințe grave. S-a dovedit că a deține spiritualitate este o responsabilitate foarte mare.
Nu am întâlnit în filosofia indiană informații potrivit cărora spiritualitatea poate fi periculoasă. Orice capacități, posibilități de a accesa planurile spirituale sunt considerate, fără îndoială, un bine. Dacă există informații despre pericolul spiritualității, atunci acestea sunt codificate.
Spiritualitatea are legătură cu mintea noastră conștientă, cu gândurile noastre.
Una dintre principalele practici orientale o reprezintă oprirea conștiinței: pentru a fi în armonie și în echilibru, este necesar să ne detașăm de toate aspectele existenței. Însă această cunoaștere este prezentată la nivelul practicilor, fără explicații, fără o viziune sistemică asupra unei astfel de noțiuni precum spiritualitatea.
Din perspectiva iudaismului, spiritualitatea este fără echivoc un bine. Dar în iudaism, totuși se vorbește despre pericolul spiritualității. Este vorba despre faptul că noțiunea de spiritualitate este legată de planurile subtile, de viitor. Pătrunderea în viitor poate fi periculoasă pentru o persoană. În momentul în care un om pătrunde în viitor și încearcă să-l conducă, lui îi crește orgoliul. Atunci când un om, controlând viitorul, obține sănătate, bunuri materiale, își crește bunăstarea, interesul său personal egoist se intensifică.
Lumea materială are legătură cu trecutul, iar spiritualul este legat de viitor. Închinarea la lucrurile spirituale înseamnă închinarea la viitor, scopuri, idealuri, închinarea la conștiința colectivă.
Viitorul este teritoriul lui Dumnezeu. De aceea, omul care poate să vadă viitorul, să se amestece în viitor trebuie să simtă prioritatea voii divine și faptul că voia sa este secundară, mai bine zis, să aibă o astfel de calitate precum smerenia. În caz contrar, „eul” lui ajunge pe primul plan și el începe inevitabil să se închine la spiritualitate în detrimentul iubirii.
În momentul în care omul simte voia divină și vede viitorul, el trebuie să se comporte într-un mod corect: să nu se pună mai sus decât ceilalți, să nu aibă o atitudine interesată față de propriile cunoștințe și grija sa principală trebuie să fie grija pentru propriul suflet.
S.N. Lazarev - despre ”Spiritualitatea fără iubire”
