Terapia Bowen Mariana Banu Londra

29/08/2025

Zborul cu avionul, mai ales când ești în faza luteală târzie, poate fi un factor care apasă pe mai multe butoane în același timp. Presiunea din cabină și scăderea oxigenului afectează circulația periferică și oxigenarea țesuturilor, ceea ce poate accentua senzația de tensiune ovariană sau dureri de cap premenstruale. Deshidratarea apare mai repede la altitudine, iar asta subțiază sângele și grăbește eliminarea mineralelor, lucru care poate intensifica crampele sau nervozitatea. Cortizolul crește în timpul călătoriei (schimb de fus orar, stres logistic, înghesuială), iar în faza luteală asta înseamnă și mai puțină răbdare și un prag mai mic la durere. Pe partea hormonală propriu-zisă, avionul nu schimbă direct ciclul, dar poate face menstruația să vină cu o zi mai devreme sau mai târziu, pentru că sistemul nervos autonom se dereglează temporar.

De aceea, o călătorie cu avionul, mai ales atunci când corpul e deja într-o fază sensibilă a ciclului sau când există și alte afecțiuni (cunoscute sau încă nedepistate), poate lăsa urme mai adânci decât ne dăm seama. Terapia Bowen ajută exact aici: reglează sistemul nervos autonom, susține circulația, relaxează fascia și readuce corpul în echilibru după stresul și dereglările unui zbor. O serie de câteva ședințe Bowen poate face diferența dintre a te simți epuizată zile întregi după călătorie și a-ți continua ritmul firesc, cu energie și claritate.

15/08/2025

Există dureri în corpul tău pe care niciun control nu le poate explica. Dimineți în care te trezești deja obosită. O maxilară care nu se relaxează niciodată, un stomac care se întoarce împotriva ta, o piele care se schimbă peste noapte. Tu le numești simptome. Corpul tău le numește amintiri.

Adevărul este că trauma nu rămâne în trecut. Ea lasă amprente în mușchi, în hormoni, în somn, în poftă de mâncare. Trăiește în felul în care respiri fără să-ți dai seama, în felul în care îți ții umerii, în poftele pe care nu le poți explica. Uneori se ascunde tăcută. Alteori revine brusc, adusă de un miros, un sunet, o privire care te poartă înapoi într-un moment pe care credeai că l-ai lăsat în urmă.

Nu este slăbiciune. Este inteligența unui corp care a învățat cm să te țină în viață. Problema este că nu a aflat niciodată că pericolul a trecut. Și până nu primește acest mesaj, va continua să repete aceleași tipare, nu ca să te rănească, ci ca să te protejeze.

Când corpul a trecut prin traumă, nu o păstrează ca pe o amintire frumos ordonată în minte. O ține în țesuturi, mușchi, nervi, hormoni și chiar în ritmul inimii. Nu este o alegere conștientă. Este supraviețuire. Corpul își amintește ceea ce mintea poate încerca să uite, iar această memorie se manifestă în moduri fizice, emoționale și uneori greu de explicat.

Poate ai momente când te simți deconectată, ca și cm viața s-ar desfășura dincolo de un geam mat. Disocierea devine un scut, împiedicându-te să simți prea mult deodată. Îți permite să funcționezi, dar îți răpește capacitatea de a trăi pe deplin în corpul tău și în prezent.

Uneori memoria revine fără avertisment. Un sunet, un miros, o lumină anume în încăpere și dintr-o dată ești din nou acolo, într-un moment pe care credeai că l-ai depășit. Flashback-urile îți cuprind corpul la fel de mult ca mintea, iar durerile de cap sau migrenele pot urma pe măsură ce sistemul nervos reacționează la vechile semnale de pericol.

Mușchii nu mint. Ei poartă tensiunea care nu se dizolvă niciodată complet, umerii care refuză să coboare, o maxilară care ține mai multă forță decât îți dai seama. Corpul rămâne pregătit de impact, chiar și în repaus. Această încordare constantă poate duce la dureri cronice care migrează dintr-o zonă în alta, fără o leziune clară.

Intestinul este adesea primul care simte. Trauma tulbură conversația delicată dintre creier și sistemul digestiv, încetinind sau accelerând procesul, provocând crampe, balonare sau scaune imprevizibile. Chiar și capacitatea de a absorbi nutrienți poate fi afectată, lăsând corpul subnutrit indiferent ce mănânci.

Noaptea, când lumea e liniștită, corpul poate încă să fugă de ceva ce nu mai există. Te trezești în cearșafuri umede, cu inima bătând puternic, nu din cauza căldurii din cameră, ci pentru că sistemul nervos nu a încetat să caute amenințări. Odihna devine o negociere, nu o certitudine.

Greutatea poate crește sau scădea fără o explicație clară. Hormonii se schimbă ca răspuns la picurarea constantă de cortizol și adrenalină, influențând pofta de mâncare și metabolismul. Pentru unii, mâncarea devine un confort care atenuează marginile dure. Pentru alții, mâncatul devine imposibil când stomacul este strâns în noduri.

Poftele pot apărea din senin. Corpul caută zahăr, grăsime sau sare în încercarea instinctivă de a găsi o alinare rapidă. Greața poate face opusul, făcând chiar și gândul la mâncare o provocare. Relația cu hrana devine un alt loc în care trauma își face auzită vocea.

Sistemul imunitar nu scapă din această poveste. Prea mult cortizol pentru prea mult timp îi poate slăbi reacția, lăsându-te mai vulnerabilă la infecții, cu vindecare mai lentă și uneori chiar cu declanșarea unor boli autoimune.

Apoi este pielea, partea din tine pe care lumea o vede prima. Ea poate reflecta ce se întâmplă în interior: uscăciune pe care nicio cremă nu o rezolvă, eczeme apărute brusc, erupții inexplicabile, acnee care se agravează în perioade de stres sau căderea părului fără motiv evident. Pielea spune adevărul despre ceea ce țin straturile profunde.

Acestea nu sunt probleme separate de rezolvat una câte una. Sunt fire din același țesut, țesute într-o perioadă în care nu erai în siguranță, o perioadă pe care corpul tău nu a fost convins încă că s-a încheiat. Își amintește ca să poți supraviețui. Munca de acum este să îl ajuți să învețe că poate, în sfârșit, să se odihnească.

Aici, terapia Bowen schimbă conversația dintre tine și corpul tău. Nu este despre a forța mușchii să se relaxeze sau a suprima simptomele. Este despre a trimite semnale precise și blânde prin fascie și sistemul nervos, care îi spun corpului că este în siguranță să se schimbe. Într-o ședință, atingerea este atât de ușoară încât te poți întreba cm ar putea face vreo diferență, însă sistemul nervos ascultă profund. Tiparele de tensiune încep să se înmoaie, circulația se îmbunătățește, iar digestia, somnul și starea de spirit pot începe să se echilibreze fără efort.

Pentru trauma păstrată în corp, acest lucru contează. Mișcările mici și intenționate oferă creierului și corpului spațiul de a se reseta, trecând din modul de luptă sau fugă în cel de reparare. Fiecare ședință se construiește pe cea anterioară, stratificând siguranța în țesuturi, până când corpul nu mai simte nevoia să păstreze vechile tipare de protecție. Nu este despre a șterge trecutul, ci despre a învăța corpul cm să trăiască în prezent fără să se pregătească pentru următorul impact.

Când corpul se simte în siguranță, simptomele încetează să mai fie alarme. Devine posibil să le răspunzi cu echilibru, nu cu frică. Terapia Bowen este una dintre cele mai directe și non-invazive metode de a ajuta corpul să își amintească faptul că poate, în sfârșit, să se odihnească.

15/08/2025

Îți transmite limba ta un mesaj despre sănătatea ta?

Uneori, cele mai mici schimbări din corp ascund cele mai importante indicii. Poate ai observat că limba îți fuge ușor într-o parte când vorbești sau înghiți. Poate cuvintele nu mai sună la fel de clar ca înainte sau simți că mutatul mâncării în gură e diferit. E ușor să treci peste aceste detalii, dar ele pot semnala ceva mai profund.

Unul dintre actorii tăcuți din spatele acestor funcții este nervul hipoglos, nervul cranian cu numărul doisprezece. Singura lui sarcină este mișcarea — nu transmite senzații și nici gust, dar controlează aproape toți mușchii care pun limba în mișcare. Fără el, vorbirea devine neclară, mestecatul mai puțin eficient, iar înghițirea necesită mai mult efort.

Acest nerv poate fi afectat în multe feluri: o leziune de trunchi cerebral după un accident vascular, traumatisme la nivelul gâtului sau capului, operații în zona carotidei sau a tiroidei, formațiuni la baza craniului sau chiar presiune din cauza ganglionilor măriți ori a problemelor cervicale. Când e lezat, schimbările sunt la început subtile — limba se poate devia spre partea afectată, mușchii de pe acea parte pot slăbi sau se pot atrofia, cuvintele își pierd claritatea, iar înghițirea devine un act mai conștient.

Aceste schimbări nu rămân doar în cavitatea bucală. Limba este legată prin lanțuri musculare de maxilar, gât și umeri. Când mișcarea ei se schimbă, tensiunea se poate acumula în alte zone, influențând postura și confortul în moduri la care nu ne-am fi gândit.

Aici intervine terapia Bowen cu un aport unic. Mișcările blânde și precise din zona gâtului și maxilarului pot ajuta la relaxarea tensiunilor și la îmbunătățirea comunicării nervoase pe traseele implicate în mișcarea limbii. Nu este vorba de a forța corpul, ci de a-l invita să își amintească modul natural de a lucra în armonie.

Dacă te regăsești în această descriere, poate a venit momentul să descoperi cm o abordare țintită și neinvazivă poate reda confortul și funcția unui sistem subtil, dar esențial.

29/07/2025

Vasul limfatic din această fotografie este galben pentru că limfa este un lichid pe bază de lipide, adică colesterol. Vasele limfatice sunt ca țevile de canalizare din casa ta. Așa cm bucătăria are țevi care duc deșeurile departe, la fel e și în corpul tău.

Corpul este format din celule și două fluide. Unul hrănește celulele, sângele. Celălalt le curăță, limfa. Apa este doar un catalizator în ambele, dar limfa este în mod special bogată în lipide.

Toate celulele din corp au spații între ele, numite spații interstițiale. Aceste spații sunt pline de lichid, parte sânge, parte limfă. Așa își hrănește corpul celulele și tot așa le curăță.

Fluidele limfatice din jurul celulelor colectează deșeurile rezultate din activitatea acestora. Apoi, aceste lichide se varsă în vasele limfatice, mai departe în nodulii limfatici (care funcționează ca niște fose septice) și de acolo în organele de eliminare ale corpului: rinichii, colonul și pielea.

Nodulii limfatici sunt ca niște fose septice pline de bacterii și macrofage. Macrofagele sunt celule „canibale” care mănâncă resturi celulare, substanțe străine, microbi, celule canceroase sau orice altceva nu aparține unui țesut sănătos.

Când canalele limfatice sunt blocate, iar nodulii limfatici sunt congestionați sau lipsesc (pentru că au fost scoși chirurgical), celulele deteriorate nu mai pot fi curățate. Ele continuă să se adune și pot forma tumori.

Pe de altă parte, bacteriile din nodulii limfatici sunt ca niște gunoieri ai corpului. Se hrănesc cu deșeuri acide, care au un pH de aproximativ 3, adică destul de „fierbinte”. Prin metabolizarea acestor deșeuri, bacteriile le alcalinizează, aducând pH-ul la 6–6,2, care este pH-ul normal al unei urine sănătoase.

Dacă însă ți-ai distrus flora bacteriană cu antibiotice (inclusiv plante cu efect antibiotic), atunci urina ta va elimina acizi cu pH 3, ceea ce înseamnă că vei simți arsuri sau usturimi.

Sângele este alcalin și este numit bucătăria corpului, pentru că aduce nutrienți și combustibil către celulele noastre. Toate celulele se hrănesc și elimină. Fiecare celulă își produce propriile deșeuri. Acizii sunt produși în urma metabolismului celular. Arderea combustibilului generează acizi, care sunt apoi eliberați în sistemul limfatic, sistemul de canalizare al corpului.

Sistemul limfatic este de aproape trei ori mai mare decât sistemul sanguin. Este sistemul în care își au originea majoritatea durerilor, inflamațiilor, bolilor și condițiilor cronice. Este canalizarea corpului, sistemul imunitar, sistemul de transport al lipidelor și sistemul de lubrifiere al țesuturilor.

Deși poate părea greu de crezut, chiar și azi se știe foarte puțin despre sistemul limfatic. Fie pentru că a fost ignorat odată cu apariția aparaturii medicale și a promisiunilor „miraculoase” aduse de medicamentele chimice, fie pentru că există un interes activ de a suprima aceste cunoștințe, din cauza profiturilor enorme pe care sistemul actual le generează.

Medicii nu înțeleg cm chimia alimentelor afectează direct sănătatea, din mai multe motive. Nu primesc mai mult de câteva ore de educație nutrițională în patru ani de studiu medical. Sunt învățați să caute răspunsuri în sânge, deși sângele nu poate fi niciodată acid. Trebuie să-și mențină un pH alcalin strict, între 7,35 și 7,45. Nu sunt învățați aproape nimic despre sistemul limfatic, deși este sistemul în care se acumulează aproape toate dezechilibrele. Acizii celulari din limfă au pH 3. În plus, nu înțeleg regenerarea țesuturilor, pentru că se bazează strict pe biochimie și nu văd corpul ca un sistem energetic. Există un proces numit transmutare biologică, foarte puțin înțeles, prin care corpul transformă o formă de energie în alta. Iar pentru a experimenta energie pură, trebuie să consumi energie pură.

Pentru că energia este la baza oricărei vindecări, alegem alimente bogate în vibrație, cu calități astringente, care trag limfa, care se digeră repede și lasă corpului timp pentru curățare, întărire, reparare și reconstrucție.

Sistemul limfatic este responsabil cu eliminarea tuturor reziduurilor toxice, acide și metabolice ale corpului. Canalele principale prin care le elimină sunt rinichii (care filtrează mucusul și sedimentele limfatice, vizibile în urină atunci când rinichii funcționează corect), colonul (care elimină deșeuri digestive, dar și mucozități, fungi, candida, paraziți, metale grele, tumori), pielea (unde apare transpirația doar dacă tiroida e activă), și plămânii (prin expectorație).

Foarte puțini știu că majoritatea lucrurilor care se practică azi în medicină sunt teorii, nu fapte.

Deși sistemul limfatic este unul dintre cele 12–14 sisteme ale corpului, nu există niciun curs de limfologie predat în vreo facultate de medicină sau universitate din SUA. Chiar dacă vasele limfatice sunt mai extinse decât cele de sânge, iar volumul de limfă e mai mare decât volumul de sânge, în toate manualele medicale de anatomie, fiziologie și patologie, din 200 de pagini, mai puțin de una este dedicată limfei.

Această zonă ignorată oferă de fapt fundația științifică a tuturor artelor vindecătoare și explică de ce oamenii se pot vindeca singuri, fără medicamente, fără intervenții și fără chirurgie.

Majoritatea alimentelor pe care oamenii le consumă astăzi înfundă și sufocă sistemul limfatic. Lactatele, zaharurile rafinate, iritanții, alimentele procesate, carnea, cerealele, fasolea, legumele amidonoase — toate acestea sunt acide și formează mucus în corp. Ele declanșează un răspuns limfatic prin stimularea mucoasei, adică a producției excesive de mucus. Acest mucus se adună în țesuturi și blochează funcționarea celulelor.

Corpul încearcă să se apere cu mucus, apă (edem), colesterol și calciu (pe care îl extrage din oase). Dar când mucusul se acumulează prea mult, el devine parte din problemă.

Mucusul e creat de chimia acidă. Este un scut. Dar dacă e prea mult, blochează funcția celulară și duce la încetinirea organelor. Când tușești și scoți o bucată groasă de mucus, imaginează-ți cm arată limfa blocată în interiorul corpului.

Sistemul limfatic trebuie să curețe între 1 și 3 kilograme de reziduuri acide, toxice, în fiecare zi. Ori elimini aceste toxine, ori le acumulezi. Nu există cale de mijloc. Trebuie să le vezi ieșind prin canalele de eliminare: urină, fecale, piele, plămâni. Dacă urina ta e clară, acumulezi, nu elimini.

Când corpul este sufocat de acizi stagnați pe care nu îi mai poate elimina, pentru că rinichii nu mai filtrează, apare acidoza sistemică. Rinichii sunt canalul principal de eliminare al reziduurilor limfatice. Când limfa e blocată, devine groasă, lipicioasă, coagulată. Iar pentru că limfa este bazată pe grăsimi, simpla apă curată nu poate hidrata cu adevărat spațiile dintre celule.

Dieta standard modernă este extrem de acidă. Alimentele cele mai acide și formatoare de mucus sunt mâncarea gătită, carnea, lactatele, cerealele, amidonul, alimentele procesate, cafeaua, sucurile acidulate și alcoolul. Acestea provoacă deshidratare, coagulare și aglomerare a fluidelor. Acizii sunt corozivi. Îngroașă sângele și fluidele, rigidizează corpul. Când corpul nu mai face față, acizii se depozitează în organe, oase, articulații, nervi, țesuturi.

O dietă bazată pe fructe crude, plante și alimente vii vindecă, pentru că alimentele crude sunt alcaline. Acizii au nevoie de alcalinitate pentru a fi neutralizați. Fructele sunt astringente, trag limfa și se digeră repede, lăsând corpului timp și energie să se vindece.

Alimentele alcaline răcoresc, curăță și permit corpului să se reconstruiască. Fructele, fructele de pădure, pepenii, verdețurile și legumele fără amidon sunt cheia.

Când schimbi chimia a ceea ce introduci în corp din acid în alcalin, îi dai corpului exact ce are nevoie: spațiu, curățare, energie, regenerare.

Corpul nu greșește. El elimină ce nu mai poate ține. Se apără cm poate. Curăță prin piele când rinichii nu mai filtrează. Strigă prin durere când limfa e blocată. Se oprește când l-ai împins prea departe.

Ce ai numit boală, poate fi doar ultima încercare a corpului tău de a se curăța.

Dar nu poți curăța un sistem limfatic rigidizat cu forță. Ai nevoie de mișcare blândă, de oxigen, de spațiu între celule. Aici intră Bowen — nu ca tehnică, ci ca deschidere. Activează fluidul, decuplează sistemul nervos, aduce corpul în starea în care se poate repara.

Și da, poți face asta. Cu fiecare picătură vie. Cu fiecare masă care hrănește și nu doar umple. Cu fiecare atingere care nu cere nimic, dar susține totul.

Nu e despre detox. E despre un nou contract cu corpul tău.

29/06/2025

De ce nu îți trece durerea de spate. Sau balonarea. Sau oboseala aia grea.

Poate nu e vina ta.
Poate nimeni nu ți-a explicat că în mijlocul corpului tău există un loc de întâlnire.
Un spațiu profund, pe care nu-l poți atinge cu mâna, dar care te atinge zilnic.
Diafragma ta. Psoasul tău. Pelvisul tău.
Trei entități care respiră împreună.

Diafragma nu e doar un mușchi care te ajută să respiri.
Ea coboară adânc în abdomen, până la vertebrele lombare.
Se întâlnește cu psoasul – acel mușchi tăcut, care îți ține spatele, șoldurile, echilibrul.
Tot acolo, planșeul pelvin – locul în care ții rușinea, forța, fricile, plăcerea.

Și când diafragma ta se blochează – de la stres, postură, doliu, durere nespusă – nu mai respiri cu adevărat.
Nu mai miști coloana.
Nu mai masezi organele.
Nu mai simți centrul.
Apare durerea de mijloc. Constipația. Lipsa de chef. Frica fără motiv.
Și nu știi de unde să o apuci.
Pentru că nu e „un simptom”.
E sistemul tău care nu mai curge.

Vrei să începi de undeva?
Începe cu o respirație. Una reală.
Care ajunge în burtă. Care coboară în pelvis. Care nu e grăbită.
Care e a ta.

Poți sta întinsă pe podea, cu genunchii îndoiți. Mâinile pe burtă. Și doar să observi unde se mișcă aerul.
Dacă rămâne sus, în piept, e semn că diafragma e blocată.
Nu te speria. E primul semn că începi să o simți.

De aici încolo, totul se poate reconstrui.
Fără violență. Fără forțare.
Doar cu blândețe, structură și respirație reală.

Iar dacă simți că vrei să îți asculți corpul altfel decât ți s-a spus…
Știi unde mă găsești.

26/06/2025

dimineața începe ca de obicei. ochii abia se deschid. corpul cere apă, dar primește cafea. stomacul e gol, dar primește acid. mintea e obosită, dar e trasă de cortizol ca un cal de povară. și poate, o țigară pe deasupra. rutina.

doar că nu e doar o cafea. și nu e doar o țigară.

cafeaua pe stomacul gol stimulează brusc cortizolul, hormonul de supraviețuire. creierul tău intră în alertă înainte să fi deschis bine ochii. stomacul e iritat, ficatul e împins din prima secundă în detox forțat. se blochează absorbția de fier, zinc, magneziu și vitaminele B. corpul e pus pe modulul: extrage energie de unde poți, chiar dacă n-ai cu ce.

fără mâncare, corpul scoate zahăr în sânge din ficat. tensiunea urcă, stomacul arde, nervul vag se contractă. senzația de anxietate pe care o numești „trezire” e de fapt reacția unui sistem agresat care încearcă să se calibreze în haos.

apoi vine țigara. se taie fluxul de sânge către extremități. oxigenul scade. colagenul se degradează. celulele se înfundă în aciditate și lipsă de coerență. poate te calmează. dar doar pe suprafață.

ziua continuă cu amețeală, foame care apare brusc, iritabilitate, lipsă de răbdare. ai impresia că nu mai știi ce vrei. te cerți cu toată lumea în capul tău. sau te retragi complet. în sinea ta, știi că nu ești bine.

și totul a început de la acea cafea și acea țigară, pe un stomac care avea nevoie să fie văzut, nu atacat.

ești obosit nu pentru că nu dormi. ci pentru că nu te hrănești.

dai 1£ sau 5 lei pe o cafea care te rupe în bucăți cu zâmbetul pe buze. dar spui că e scump să iei ceva care repară. care hrănește. care susține. care construiește pe termen lung.

corpul tău n-are nevoie să fie tras și mai tare. are nevoie să fie înțeles. în loc de stimulent, are nevoie de combustibil. în loc de urgență, de consistență.

sistemul nervos nu are nevoie de cofeină. are nevoie de magneziu. ficatul nu are nevoie de detox brusc. are nevoie de drenaj blând și sprijin zilnic. celulele nu au nevoie de dopamină ieftină. au nevoie de oxigen, grăsimi bune și coerență.

nu e vorba de bani. e vorba de ce alegi să-ți faci cu mâna ta în fiecare dimineață. și cât timp îți mai permiți să nu schimbi nimic.

21/06/2025

Părul e extensia sistemului nervos.
Și pielea e prima linie de contact cu lumea.
Ne îngrijim de ele sau le intoxicăm zilnic?

Dacă părul e decolorat și vopsit chimic de ani de zile, cm face față corpul?
Nu face față. Se adaptează. Dar cu costuri.
Scalp-ul devine poros, iritat, uneori dureros.
Microbiomul scalpului e distrus.
Inflamația locală devine cronică și începe să afecteze direct nervii periferici, vasele de sânge, circulația cerebrală.
Pigmenții chimici și peroxidul ajung în folicul. De acolo, pătrund în sânge.
De aici pornește un stres silențios, dar constant, pentru întregul sistem endocrin.

Cum afectează asta hormonii?
Prin mai multe căi.
Hipotalamusul, care e centrul de comandă hormonal, se află în creier, aproape de glandele afectate direct de expunerea cronică la toxine.
Tiroida suferă când ficatul e copleșit și pielea e agresată.
Ovarele primesc semnale distorsionate și nu mai știu când și cât să producă estrogen, progesteron, testosteron.
Cortizolul crește ușor, dar constant, afectând somnul, digestia, ovulația.

Și dacă pe lângă asta punem și parfum sintetic, make-up, fond de ten, gel de duș parfumat, loțiuni, sprayuri, ojă?
E o invazie tăcută.
Mică, dar zilnică.
Și corpul nu o poate ignora doar pentru că e considerată normală.
Multe dintre aceste produse conțin ftalați, parabeni, conservanți neurotoxici, microplastic, parfumuri sintetice.
Toate ajung în țesutul gras, în uter, în ovare, în sistemul limfatic.

Ce vezi în viață când corpul nu mai face față?
Oboseală.
Balonare și digestie leneșă.
Lipsa de chef de s*x și de apropiere.
Sâni dureroși.
Menstruație haotică.
Chisturi și ovulații tăcute.
Păr care cade.
Anxietate. Apatie. Amorțire.

Și totuși, e reversibil?
Da, dar nu cu trucuri rapide.
Ci cu alegeri.
Cu produse curate.
Cu grijă față de ficat, limfă, intestin.
Cu somn, uleiuri, hrană adevărată.
Cu ritualuri care nu mai adaugă toxicitate.

Ce poți face concret azi?
Verifică etichetele produselor din baie.
Lasă parfumul sintetic deoparte.
Înlocuiește un produs cu unul blând, natural.
Fă-ți un masaj pe pântec.
Întreabă-te: cu ce îmi spăl corpul? cu ce îl parfumez? cu ce îl hrănesc?
Ce îmi spune pielea? Ce îmi spune părul? Ce îmi spune uterul?

Nu e despre perfecțiune.
E despre adevăr.
Și despre cât ești gata să vezi.

21/06/2025

Nu e despre s*x. E despre lipsa de viață.

Când hormonii sunt dați peste cap, primul lucru care dispare e dorința.
Apoi dispare lubrifierea.
Apoi dispare conectarea.
Și ce rămâne e o femeie care se simte… închisă. Pe dinafară zâmbește. Înăuntru, nimic nu se mai aprinde.

Multe femei care vin la mine nu știu să pună în cuvinte ce le lipsește. Dar o spun altfel:
„Nu mai simt.”
„Nu mai am chef.”
„Nu mă mai recunosc.”

Și le înțeleg. Am fost acolo.

Nu e vorba doar despre libido. E despre vitalitate.
Despre corpul care nu mai secretă mucus cervical.
Despre ovulația care nu mai vine.
Despre un uter care tace.

Eu am început cu două uleiuri(și ulei de cocos fracționat cu moleculă terapeutică)
Ylang Ylang și Clary Sage.
Aplicate seara, pe pântec, cu intenție și ritm.
Nu o dată. Ci zi de zi. Nu ca truc. Ci ca reconectare.

Rezultatele?
– Poftă de conectare. Reală.
– Lubrifiere naturală.
– Somn adânc. Fără coșmaruri.
– Mucus cervical. Semn clar că fertilitatea se aprinde din nou.

Dacă simți că ceva în tine s-a stins și nu mai știi cm să pornești din nou… scrie-mi.

Nu îți dau speranțe false.
Îți dau un protocol real. Bazat pe fiziologie, uleiuri, și susținere aplicată.

Asta nu e doar aromaterapie. E igienă hormonală.
E ce ar trebui să știe fiecare femeie, dar nu i-a spus nimeni.

15/06/2025

🧠 Lipsa somnului nu e „gândurile mele nu tac”.
E o deconectare profundă între creier, nervi, glande și sistemul tău energetic.

🔍 Ce se întâmplă în corp când nu dormi bine?

– glanda pineală nu mai produce melatonină la timp
– cortizolul e prea sus seara (sau prea jos, dar haotic)
– creierul nu mai trece ușor din starea beta în theta (relaxare profundă)
– mușchii rămân în alertă, chiar și când te întinzi
– nervul vag nu mai transmite clar semnalul de „gata, poți să dormi”

Iar după 3-5 nopți cu somn superficial sau întrerupt…
– imunitatea scade
– pielea se ofilește
– sistemul hormonal o ia razna
– inima se supraîncarcă
– și gândurile devin tulburi, reci, repetitive

🎯 Dar vestea bună? Poți repara totul mult mai repede decât crezi.

💥 Ce funcționează cu adevărat:

🌿 1. Terapia Bowen
Nu e masaj. E reglaj fin al sistemului nervos autonom.
După primele mișcări Bowen, corpul revine din „fight or flight” în modul de refacere.
– Respirația se adâncește.
– Creierul intră în unde theta.
– Melatonina poate fi produsă natural.
Bowen pregătește corpul să primească somnul. Dar și să integreze suplimentele mai profund.

💧 2. Uleiuri & suplimente pentru somn profund (plan viguros dar blând):

💧 Serenity Softgels (doTERRA)
→ cu lavandă + L-theanină + plante calmante.
👉 Ajută la adormire + menținerea somnului profund.

💧 Copaiba + Frankincense
→ aplicate pe ceafă sau sub limbă.
👉 Calmează cortexul prefrontal (gândurile care nu se mai opresc).
👉 Sprijină producția naturală de GABA.

💊 Magneziu bisglicinat
→ forma ideală pentru sistemul nervos
👉 Reduce tensiunea musculară, calmează bătăile inimii, sprijină melatonina

☕ Bonus: Ceai cald cu Melissa, mușețel și lavandă cu 1 picătură de ulei esențial în miere

🌙 Nu e nevoie de 10 produse.
Ai nevoie de un plan bun.
Corpul tău vrea să se odihnească — doar că nimeni nu i-a mai arătat drumul.

📌 Scrie-mi în privat dacă vrei:
– o ședință Bowen exact pentru reglajul nervos & somn
– un protocol de 7 zile cu produse și rutine care funcționează
– sau o recomandare personalizată în funcțiecu ce ai deja

💬 Iar tu… tu când ai dormit ultima oară 8 ore adânci, fără treziri?

Call now to connect with business.

11/06/2025

Fascia ta este deshidratată. Asta e motivul pentru care obosești, nu dormi, ai dureri și suplimentele nu funcționează.

Fascia — acea rețea invizibilă care îmbracă tot în tine: mușchi, oase, nervi, vase, organe. Nu e „doar un țesut” pasiv. Este un sistem inteligent, viu, comunicativ. Gândește-te la ea ca la o pânză de păianjen interconectată care transmite informație, emoție, electricitate, fluid, durere sau ușurare.

Și această pânză are nevoie de apă ca să funcționeze. Nu apă dintr-un pahar băut în grabă, ci hidratare reală: intracelulară, susținută de electroliți, mișcare blândă și respirație.

Imaginea din stânga: fascia hidratată – suplă, elastică, capabilă să transmită impulsuri și să susțină regenerarea.
Imaginea din dreapta: fascia deshidratată – rigidă, lipicioasă, încurcată, ca o pânză uitată în pod. Așa arată corpul tău când te simți obosit fără motiv, când te dor articulațiile, când simți că nimic nu mai are gust.

Și ghici ce? Dacă fascia e „uscată”, corpul tău nu absoarbe suplimentele.

Poți lua cel mai scump colagen, cea mai pură magnezie, cele mai curate plante adaptogene — dar dacă fascia e blocată, lipită și „înfometată” de fluid, nimic nu ajunge unde trebuie. Te simți frustrată, pentru că „faci totul bine” dar nimic nu se schimbă.

💧 Fără o fascie hidratată:
– sistemul limfatic stagnează → apar inflamații, dureri, acnee, ceață mentală
– nervii sunt comprimați → anxietate, insomnie, tensiune
– hormonii circulă greu → lipsă de ovulație, menstruații neregulate, oboseală cronică
– digestia e încetinită → balonare, intoleranțe, lipsă de poftă de mâncare

Și nu, hidratarea nu înseamnă doar să bei apă.

Hidratarea înseamnă:
– electroliți reali (nu Gatorade, ci sare de calitate, potasiu, magneziu)
– mișcare lentă, profundă (Bowen, întinderi feline, plimbări)
– eliberare emoțională (lacrimile hidratează fascia mai bine decât orice suc verde)
– uleiuri esențiale care pătrund prin piele și susțin fluiditatea (Copaiba, Frankincense, Marjoram)
– pauze de respirație conștientă (nu doar sport)

Adevărul? Până nu rehidratezi fascia, nimic nu se va simți „întreg”.

Este acel strat profund, tăcut, care ține totul la un loc și spune corpului „suntem în siguranță”. Când îl neglijezi, apar simptome peste simptome. Când îl onorezi, corpul începe să colaboreze din nou cu tine.

Vrei să vezi dacă fascia ta e deshidratată? Uite câteva semne:
– te trezești înțepenită
– îți pocnesc articulațiile
– simți că ești „în afara corpului tău”
– ai dureri inexplicabile care migrează
– nu reușești să te odihnești complet, indiferent cât dormi

Începe cu pași simpli. Adaugă sare de bună calitate dimineața. Respiră lent timp de 3 minute pe zi. Pune-ți o minge sub omoplat și lasă greutatea corpului să lucreze. Pune-ți câteva picături de Copaiba pe abdomen, chiar acum.

Nu te reface doar prin ce iei. Te reface prin ce eliberezi și cm te miști.