
29/06/2025
De ce nu îți trece durerea de spate. Sau balonarea. Sau oboseala aia grea.
Poate nu e vina ta.
Poate nimeni nu ți-a explicat că în mijlocul corpului tău există un loc de întâlnire.
Un spațiu profund, pe care nu-l poți atinge cu mâna, dar care te atinge zilnic.
Diafragma ta. Psoasul tău. Pelvisul tău.
Trei entități care respiră împreună.
Diafragma nu e doar un mușchi care te ajută să respiri.
Ea coboară adânc în abdomen, până la vertebrele lombare.
Se întâlnește cu psoasul – acel mușchi tăcut, care îți ține spatele, șoldurile, echilibrul.
Tot acolo, planșeul pelvin – locul în care ții rușinea, forța, fricile, plăcerea.
Și când diafragma ta se blochează – de la stres, postură, doliu, durere nespusă – nu mai respiri cu adevărat.
Nu mai miști coloana.
Nu mai masezi organele.
Nu mai simți centrul.
Apare durerea de mijloc. Constipația. Lipsa de chef. Frica fără motiv.
Și nu știi de unde să o apuci.
Pentru că nu e „un simptom”.
E sistemul tău care nu mai curge.
Vrei să începi de undeva?
Începe cu o respirație. Una reală.
Care ajunge în burtă. Care coboară în pelvis. Care nu e grăbită.
Care e a ta.
Poți sta întinsă pe podea, cu genunchii îndoiți. Mâinile pe burtă. Și doar să observi unde se mișcă aerul.
Dacă rămâne sus, în piept, e semn că diafragma e blocată.
Nu te speria. E primul semn că începi să o simți.
De aici încolo, totul se poate reconstrui.
Fără violență. Fără forțare.
Doar cu blândețe, structură și respirație reală.
Iar dacă simți că vrei să îți asculți corpul altfel decât ți s-a spus…
Știi unde mă găsești.