Psiholog Mariana Jighir

Psiholog Mariana Jighir Psihologie clinica ..psihoterapeut cognitiv-comportamental. Servicii- Consiliere psihologica. Psihoterapie de cuplu. Terapie online. Psihoterapie individuala.

Psihoterapie individuala, Consiliere psihologica, Psihoterapie de cuplu

Zona de confort este starea mentală și emoțională în care ne simțim în siguranță, lipsiți de anxietate sau stres, dar în...
07/02/2025

Zona de confort este starea mentală și emoțională în care ne simțim în siguranță, lipsiți de anxietate sau stres, dar în același timp nu este un progres semnificativ.descriu o evoluție psihologică și personală care începe din aceasta zonă ,,De confort’,ce duce către dezvoltare.
Frica; Este primul obstacol pe care îl întâmpinăm când ieșim din zona de confort. Aici apar anxietatea, îndoiala de sine și neîncrederea. Această zonă este dominată de necunoscut, de frica de eșec, de respingere sau de judecată. Mulți oameni aleg să rămână aici sau să se întoarcă în zona de confort pentru că frica este paralizantă. Însă, cei care își confruntă fricile încep să evolueze
Învățarea; După ce depășim frica, intrăm în faza de învățare. Aici dobândim noi abilități, găsim soluții la problemele cu care ne confruntăm și începem să ne adaptăm la noile provocări. Este o perioadă în care acumulăm cunoștințe, ne extindem perspectivele și ne întărim încrederea în propriile capacități. Cu cât învățăm mai mult, cu atât suntem mai pregătiți să ne confruntăm cu situații mai complexe.
Creșterea; După ce am acumulat suficientă experiență și am învățat din dificultățile întâlnite, ajungem în zona de creștere. Aici atingem noi obiective, ne îndeplinim potențialul și trăim o stare de autorealizare. În această etapă, suntem capabili să inspirăm și să ghidăm pe alții, să ne stabilim scopuri mai mari și să creăm un impact semnificativ în viața noastră și a celor din jur.
Aceste trei praguri formează un ciclu continuu: de fiecare dată când ne aventurăm în afara zonei de confort, trecem prin frică, învățare și creștere, devenind persoane mai adaptabile și mai rezistente.
Zona de confort este acel spațiu psihologic în care ne simțim în siguranță, unde nu suntem expuși riscurilor, incertitudinii sau disconfortului. Însă, pentru a evolua și a ne dezvolta personal și profesional, este necesar să depășim această zonă. Cele trei praguri — frica, învățarea și creșterea — reprezintă etapele esențiale prin care trecem atunci când ne extindem zona de confort:
1.Pragul de frică: Acesta este primul și cel mai greu de depășit. Atunci când ieșim din zona de confort, apare frica de necunoscut, de eșec, de respingere sau de a nu fi suficient de buni. Această etapă este plină de anxietate și poate include și un sentiment de nesiguranță. Mulți oameni se opresc aici pentru că frica pare insurmontabilă, dar este, de fapt, un semn că suntem pe cale să creștem.
2.Pragul de învățare: Odată ce depășim frica inițială, intrăm într-o fază de explorare și învățare. În această etapă, începem să dobândim noi abilități și cunoștințe. Ne adaptăm la noul mediu și ne confruntăm cu provocările într-un mod constructiv. Pe măsură ce învățăm, zona noastră de confort începe să se extindă. Începem să ne dăm seama că multe dintre lucrurile de care ne temeam nu erau așa de înfricoșătoare pe cât păreau.
3.Pragul de creștere: În acest ultim prag, începem să aplicăm ceea ce am învățat și să ne transformăm. Creșterea implică dezvoltarea unor abilități noi, asumarea unor responsabilități mai mari și atingerea unor obiective mai ambițioase. În acest stadiu, nu doar că ne extindem zona de confort, dar ne redefinim și limitele. Ne descoperim un nou potențial, iar ceea ce părea odată imposibil devine realizabil.
Această tranziție prin frică, învățare și creștere este ciclică. Odată ce ne extindem zona de confort, putem întâlni noi praguri de frică și învățare, dar cu fiecare ciclu, devenim mai rezilienți și mai pregătiți să gestionăm schimbările.🙏🏻

06/02/2025
Trauma, Depresie și Anxietate: O Trinitate a Sufletului FrântTrauma, depresia și anxietatea sunt concepte adesea discuta...
07/09/2024

Trauma, Depresie și Anxietate: O Trinitate a Sufletului Frânt

Trauma, depresia și anxietatea sunt concepte adesea discutate împreună, datorită legăturii strânse dintre ele și impactului profund pe care îl au asupra sănătății mintale. Deși fiecare dintre acestea poate apărea individual, ele sunt adesea interconectate, formând un cerc vicios din care poate fi dificil să scapi fără ajutor. Înțelegerea mecanismelor acestor trei afecțiuni este esențială pentru a oferi sprijin și tratament adecvat celor care le experimentează.

Trauma: Punctul de plecare al suferinței
Trauma reprezintă o experiență psihologică intensă, adesea rezultată dintr-un eveniment șocant sau devastator, care depășește capacitatea persoanei de a face față emoțional. Trauma poate fi cauzată de abuz fizic, pierderea unei persoane dragi, accidente, dezastre naturale sau chiar evenimente minore, dar percepute ca amenințătoare. Efectele traumei sunt adânc înrădăcinate în psihicul individului și pot persista mult timp după evenimentul inițial.

Trauma afectează creierul prin schimbarea modului în care acesta percepe lumea. În mod obișnuit, individul devine mai hipervigilent, anticipând constant pericolul. Această stare continuă de alertă poate determina sistemul nervos să funcționeze într-un mod dezadaptativ, ceea ce duce la tulburări de anxietate sau depresie. În acest sens, trauma poate fi privită ca rădăcina din care anxietatea și depresia își trag seva.

Depresia: Umbra Sufletului
Depresia este o tulburare mentală caracterizată printr-o stare persistentă de tristețe, lipsa interesului față de activitățile cotidiene și o scădere generală a energiei. În contextul traumei, depresia poate fi un răspuns natural la incapacitatea individului de a procesa sau depăși suferința emoțională provocată de evenimentul traumatic. Depresia post-traumatică se manifestă prin sentimente profunde de neputință, goliciune emoțională și un sentiment general că viața nu are sens.

Pe lângă simptomele emoționale, depresia afectează și aspecte fiziologice ale organismului, cm ar fi somnul, apetitul și concentrarea. În cazuri severe, depresia poate duce la izolare socială și, în cele mai extreme situații, la gânduri suicidare. Legătura dintre traumă și depresie este bine documentată în literatura de specialitate, evidențiind cm evenimentele traumatice declanșează adesea episoade depresive care pot persista pe termen lung.

Anxietatea: Frica din Umbră
Anxietatea este o altă afecțiune mentală comună, caracterizată de un sentiment constant de neliniște, teamă sau tensiune. În urma traumei, individul poate deveni predispus la anxietate generalizată sau la atacuri de panică, în care frica copleșitoare poate apărea aparent fără motiv. În esență, anxietatea este un mecanism de supraviețuire, dar atunci când este exagerat, devine disfuncțional și afectează semnificativ calitatea vieții.

Legătura dintre anxietate și traumă se manifestă prin faptul că trauma predispune individul la trăiri intense de frică, chiar și în situații care nu sunt amenințătoare. Astfel, persoanele traumatizate dezvoltă adesea o anxietate cronică, anticipând în mod constant pericole care, în realitate, nu există. Această stare de tensiune perpetuă poate duce la epuizare fizică și emoțională, afectând relațiile personale și performanța în activitățile zilnice.

Intersecția acestor afecțiuni
Trauma, depresia și anxietatea nu acționează în mod independent. Ele se hrănesc una pe cealaltă, amplificându-și efectele. O persoană care a trăit un eveniment traumatic poate deveni anxioasă, iar această anxietate persistentă poate duce, în timp, la depresie. Pe de altă parte, o persoană deprimată poate dezvolta anxietate față de viitor sau poate fi copleșită de frica de a nu mai putea scăpa din starea sa actuală.

Cercetările din domeniul psihologiei și neuroștiințelor arată că trauma afectează profund funcționarea creierului, modificând rețelele neuronale care controlează emoțiile și răspunsurile la stres. Aceste modificări pot face ca persoana să fie mai susceptibilă la episoade de depresie și anxietate pe termen lung. De asemenea, s-a observat că traumele din copilărie au un impact profund asupra dezvoltării sănătății mintale la vârsta adultă, crescând riscul de tulburări emoționale severe.

Calea către vindecare
Înțelegerea complexității acestor afecțiuni este esențială pentru tratarea lor. Terapia psihologică, cm ar fi terapia cognitiv-comportamentală (CBT), a demonstrat eficiență în tratarea anxietății și depresiei asociate cu trauma. De asemenea, terapia prin expunere și metodele de gestionare a stresului, precum mindfulness-ul, ajută persoanele să își controleze răspunsurile la frică și să reducă simptomele de anxietate. Sprijinul emoțional din partea familiei și prietenilor, precum și intervențiile medicamentoase, pot juca, de asemenea, un rol semnificativ în recuperare.

Când te căsătorești cu un bărbat narcisist, nu ai niciodată șansa de a fi soție; în schimb, îți asumi rolul unei mame pe...
07/09/2024

Când te căsătorești cu un bărbat narcisist, nu ai niciodată șansa de a fi soție; în schimb, îți asumi rolul unei mame pentru că acești adulți adulți se comportă ca bărbați-copii. Ei merg la muncă de luni până vineri și apoi își petrec weekendurile stând în fața unui laptop, descarcând muzică, jucând jocuri video sau creând mizerie pe care să le curățați. Te regăsești atât singur, cât și părinte simultan, asumând greutatea responsabilităților fără sprijinul unui partener.

Narcisiștii nu se căsătoresc din dragoste sau parteneriat; se căsătoresc pentru că vor o servitoare, un bucătar, o secretară, un bancher și o dădacă. Ei tânjesc control, nu conexiune. Dorințele lor egoiste îi consumă, lăsându-te pe tine să gestionezi gospodăria, să crești copiii și să le răspunzi tuturor capriciilor. Visele tale despre o relație iubitoare și egală sunt spulberate, înlocuite de realitatea dură a servituții.

Pe măsură ce zilele se transformă în săptămâni, iar săptămânile în ani, devii o umbră a fostului tău sine. Identitatea ta este ștearsă, înlocuită de îndatoririle epuizante de a gestiona viața unui narcisist. Ești forțat să-ți sacrifici propriile dorințe, interese și prietenii pentru a le satisface cerințele. Travaliul emoțional este sufocant, lăsându-te epuizat, resentit și întrebându-te cm ai ajuns în acest coșmar.

Nu ești singur în această luptă. Multe femei au căzut pradă fațadei fermecătoare a unui narcisist, doar pentru a se trezi prinse într-un rol lipsit de iubire și de mulțumire. Ține minte, meriți mai bine. Meriți un partener care să te iubească, să te susțină și să te respecte. Nu lăsa gazul narcisistului să te convingă de contrariul. Eliberați-vă de acest ciclu toxic și revendicați-vă viața. Ești mai mult decât o mamă pentru un bărbat-copil; ești o persoană puternică, capabilă și demnă care merită să fie iubită și prețuită.

20/08/2024

"CUPLU TOXIC"

Nu este adevărat că El suferă din cauza ta.
Suferă pentru că era deja nefericit înainte să te cunoscă pe tine ( tu doar îi apeși butoanele deja existente, acele răni din mica copilărie)

Nu este adevărat că ea devine „deprimată” pentru că îi lipsește dragostea ta.
Era deja deprimată înainte să te găsescă pe tine. ( relația ei cu tatăl în mica copilărie)

Nu este adevărat că El a devenit gelos pentru că ești prea sociabilă.
Era deja gelos pentru că nimeni nu l-a învățat să se prețuiască.( relația cu mama lui din mica copilărie)

Nu este adevărat că se simte abandonată, ea de fapt nu poate să te controleaze.
Se simțea deja singură înainte de a intra în viața ta. ( ea a fost abandonata în mica copilărie se sexul opus)

Nu este adevărat că El a devenit dependent pentru că „Te iubește prea mult”.
El era deja dependent și nesigur înainte să te iubească. ( relatia de iubire dintre el și mama lui)

Nu este adevărat că Ea are nevoie de sărutările tale pentru a se simți în siguranță.
Era deja nesigură înainte să se întâlnească cu tine. ( relatia ei cu tatal din mica copilarie si sentimentul de nesiguranta dobandit de la tata)

Nu este adevărat că El vrea să fie alături de tine pentru a te „proteja”.
El era deja un om posesiv înainte să intre în viața ta. ( relatia lui cu mama care era posesiva)

Nu este adevărat că EA nu poate trăi fără tine și vrea să moară.
Era deja o femeie bolnavă/imatură emoțional înainte să intre în viața ta. ( relatia cu tata una abuziva, ea doar proiecteaza și retraieste inconștient cu partenerul acelas tipar pe care tatăl ei îl avea cu ea în mica copilărie)

Nu este adevărat că există cupluri „toxice” există oameni nevindecati, răni nevindecate.
Ei doar se atrag, se întâlnesc, se oglindesc, și așa apare suferinta, din necunoaștere!

Ceea ce se întâmplă exista deja în fiecare, multitudinea de dureri latente exista în fiecare încă din mica copilărie. Doar că ele la maturitate se oglindesc în partener și așteaptă doar să fie vazute și vindecate.
Iar acea muncă nu corespunde nimănui, nici măcar partenerului.
Doar de TINE depinde totul.
Începe cu tine, cu emoțiile tale, cu gândurile tale, cu copilăria ta, și ai să vezi ce frumos se transformă viata ta. Asumarea și curajul de-a săpa în adâncul vieții te va descătusă de tot ce era toxic și nefericit.

Nimeni din exterior nu este vinovat de absolut nimic, i-ai atras pe viabratia pe care o emiți, i-ai atras fix ca să oglindească ceea ce ție nu-ți place, i-ai atras pentru binele tău suprem, ca să înțelegi că dezvoltarea și creșterea nu se opresc niciodată și ca este necesară sufletului tău.

Educându-te zi de zi și cunoscându-te pe tine însuți devi un OM mai frumos, mai luminos, mai echilibrat, mai înțelept, mai matur și plin de viată, fără așteptări sau laude din partea nimănui. Traiești liber, fericit și împlinit.
Este minunat sentimentul când ști că nu complici viața nimănui și că datoria ta este să te ocupi numai de tine."

12/07/2024
Abuzul Emoțional: O Rană InvizibilăAbuzul emoțional este o formă subtilă, dar profund devastatoare de abuz care poate lă...
25/05/2024

Abuzul Emoțional:
O Rană Invizibilă
Abuzul emoțional este o formă subtilă, dar profund devastatoare de abuz care poate lăsa cicatrici invizibile, dar dureroase, pe sufletul victimelor. Spre deosebire de abuzul fizic, abuzul emoțional nu lasă vânătăi vizibile, dar impactul său asupra stimei de sine și sănătății mentale poate fi la fel de sever, dacă nu chiar mai periculos.
Abuzul emoțional implică un tipar de comportamente abuzive care au scopul de a controla, manipula și submina încrederea și respectul de sine al unei persoane. Aceste comportamente pot include critici constante, umilire, intimidare, izolare, șantaj emoțional, manipulare și neglijare emoțională. Abuzul emoțional poate apărea în orice tip de relație, fie ea familială, romantică, profesională sau de prietenie.
Manifestări și Semne ale Abuzului Emoțional
Abuzul emoțional poate lua multe forme, dar unele dintre cele mai comune manifestări includ:
1. Critici și Insulte: Abuzatorul critică constant victima, subminează orice realizare și folosește insulte pentru a diminua respectul de sine al victimei.
2. Control și Manipulare: Abuzatorul încearcă să controleze toate aspectele vieții victimei, inclusiv relațiile sociale, activitățile zilnice și deciziile personale.
3. Izolare: Abuzatorul încearcă să izoleze victima de prieteni și familie pentru a o face să depindă exclusiv de el.
4. Inducerea Vinii și Rușinii: Abuzatorul folosește sentimentele de vină și rușine pentru a manipula și a controla comportamentul victimei.
5. Neglijare Emoțională: Abuzatorul refuză să ofere sprijin emoțional, afecțiune sau validare, făcând victima să se simtă neimportantă și nevalorizată.
6. Intimidare și Amenințări: Abuzatorul poate folosi amenințări directe sau subtile pentru a induce frică și supunere în victimă.
Consecințele Abuzului Emoțional
Impactul abuzului emoțional asupra victimelor poate fi profund și de lungă durată. Consecințele includ:
1. Sănătate Mintală Afectată: Victimele pot dezvolta depresie, anxietate, tulburări de stres posttraumatic (PTSD) și alte probleme de sănătate mintală.
2. Stima de Sine Scăzută: Victimele își pot pierde încrederea în sine, simțindu-se inutile și incapabile.
3. Izolare Socială: Din cauza izolării și a controlului abuzatorului, victimele pot pierde contactul cu prietenii și familia, rămânând izolate și fără sprijin.
4. Probleme Fizice: Stresul emoțional cronic poate duce la probleme de sănătate fizică, inclusiv dureri cronice, tulburări gastrointestinale și probleme cardiace.
5. Dificultăți în Relații: Victimele pot avea dificultăți în a stabili și a menține relații sănătoase în viitor, din cauza traumei emoționale și a lipsei de încredere.
Cum să Recunoaștem și să Abordăm Abuzul Emoțional
Recunoașterea abuzului emoțional este primul pas spre vindecare. Este important ca victimele să înțeleagă că nu sunt vinovate pentru abuzul suferit și că merită respect și afecțiune. Sprijinul unui terapeut poate fi crucial pentru a ajuta victimele să-și reconstruiască stima de sine și să dezvolte strategii de coping sănătoase.
1. Conștientizarea: Recunoașterea faptului că ceea ce experimentează este abuz emoțional este esențială.
2. Căutarea Ajutorului: Discutarea situației cu prieteni de încredere, familie sau un profesionist în sănătate mintală poate oferi sprijin și perspective utile.
3. Stabilirea Limitelor: Învățarea de a stabili și menține limite sănătoase poate ajuta la protejarea stării emoționale.
4. Planificarea Siguranței: Dacă situația devine periculoasă, planificarea unui mod de a părăsi relația abuzivă în siguranță este crucial
Concluzia,
Abuzul emoțional este o formă gravă de abuz care poate avea efecte devastatoare asupra sănătății mintale și emoționale a victimelor. Este esențial să recunoaștem semnele abuzului emoțional și să luăm măsuri pentru a-l aborda și a-l depăși. Prin conștientizare, sprijin și intervenție adecvată, victimele pot începe procesul de vindecare și pot reconstrui o viață plină de respect, demnitate și sănătate emoțională

25/02/2024

CE ESTE FRICA? SI CUM PUTEM SCAPA DE EA….
Frica este o teamă, o spaimă pe care o simt faţă de un pericol real sau imaginar. Când îmi este frică, inima mea bate foarte tare, devin tensionat. Frica apare în interiorul meu atunci când mă simt neliniştit, nu sunt sigur pe mine, sunt descurajat, sunt foarte emotiv etc. Obiectul fricii mele poate fi eşecul, abandonul, respingerea, frica de a fi rănit etc. Frica devine atât de reală în ochii mei, încât întregul meu corp va reacţiona din cauza ei şi, mai ales, rinichii. Frica mea nu face decât să crească şansele ca lucrurile de care mă tem, să se întâmple. Frica de o anumită boală poate fi ea însăşi un factor determinant în apariţia acelei boli. Este important să conştientizez care sunt fricile care îmi controlează viaţa (nu oamenii sau situaţiile). Printre cele şase frici fundamentele se află:
- frica de moarte,
- frica de boli,
- frica de sărăcie,
- frica de a pierde iubirea unei fiinţe dragi,
- frica de bătrâneţe,
- frica de critici
Faptul de a-mi fi frică arată că mi-am abandonat forţa interioară. Dacă s-ar întâmpla ceva, acel lucru sau altcineva mi-ar controla viaţa. Când fricile mele ajung să îmi controleze raţiunea, pot ajunge să am atacuri de panică. Nu mai sunt capabil să fiu neutru şi detaşat faţă de ceea ce trăiesc. Mă aflu într-o stare de dezechilibru şi de vulnerabilitate interioară. Sunt centrat mai mult pe aşteptările celorlalţi faţă de mine, decât pe propriile mele nevoi. Nu mai am repere şi uneori am impresia că sunt pe cale să înnebunesc.
Accept ca, începând de acum, să îmi înlocuiesc frica cu încredere. Am deplină putere asupra vieţii mele. Cer tot timpul să fiu protejat/a şi îndrumat/a în acţiunile mele sau în vorbele mele, pentru binele tuturor.
Temerile nu sunt altceva decat ganduri, tot gandurile pot fi eliminate din minte. Noi avem in fiecare moment posibilitatea de a alege intre iubire si teama. Ori de cate ori te simti speriat, reaminteste-ti ca in acest fel nu iti exprimi iubirea de sine si increderea in sine. Toate sentimentele noastre de inadecvare incep cu gandurile noastre negative legatede noi insine. Aceste ganduri nu au nicio putere asupra noastra daca nu le dam curs. Gandurile nu sunt altceva decat cuvinte puse cap la cap. Ele nu au semnificatie in sine. Noi suntem dei care le acordam semnificatie, prin focalizarea repetata asupra mesajelor negative. Fara sa vrem, ajungem astfel sa gandim tot ce poate fi mai rau in legatura cu noi insine. Noi suntem cei care le acordam semnificatia dorita.
Exercitiu: Eliberarea de temeri
Inspira profund, apoi elibereaza-te de tensiunile corporale pe expiratie. Relaxeaza-ti pielea capului, fruntea si fata. Relaxeaza-ti treptat limba, gatul si umerii, apoi spatele, abdomenul si zona pelviana. In final, relaxeaza-ti picioarele si talpile.
Cand te afli intr-o stare de relaxare, spune-ti:
„Doresc sa ma eliberez. Ma eliberez de orice tensiune, de orice teama, de manie, de vinovatie, de tristete, de vechile mele limitari. Ma eliberez de toate acestea. Sunt impacat/a cu mine insumi/insami si cu viata. Sunt in siguranta.”
Repeta de doua-trei ori acest exercitiu. Repeta-l de asemenea ori de cate ori prin minte iti trec ganduri asociate cu dificultatile vietii. Este nevoie de practica pentru aceasta rutina sa devina parte integranta din viata ta. De indata ce te vei familiariza cu acest exercitiu, il vei putea repeta in orice context, oriunde si oricand. Te vei putea relaxa astfel complet in orice situatie.
( sursa – Jacques Martel, Louise L.Hay)

Societatea a perpetuat intotdeauna ideea ca barbatii sunt elementul puternic. Dar, sincer, cu greutatile pe care femeile...
21/02/2024

Societatea a perpetuat intotdeauna ideea ca barbatii sunt elementul puternic. Dar, sincer, cu greutatile pe care femeile a trebuit sa le suporte de-a lungul istoriei, nu exista nicio indoiala ca viata unei femei necesita mult mai multa forta si hotarare decat cea a unui barbat.Cum sa fii un om puternic se invata prin lectii repetate si practic si teoretic, accesand memoria, vointa si disciplina.
Caracterul se formeaza in urma deciziilor luate de-a lungul timpului. Puterea o ai atunci cand iesi invingator din lupta cu tentatiile, fricile si prejudecatile, cand pierzi iluzii si totusi nu te pierzi pe tine. Caracterul se formeaza in urma deciziilor luate de-a lungul timpului. Puterea o ai atunci cand iesi invingator din lupta cu tentatiile, fricile si prejudecatile, cand pierzi iluzii si totusi nu te pierzi pe tine....Se poate invata sa fii puternic? Da, pentru ca destinul nu este o fatalitate, ci este un act de creatie, atunci cand omul isi asuma responsabilitatea propriei fericiri. Cu totii avem mosteniri emotionale legate de trecut – maturizarea inseamna sa accepti ceea ce nu mai poate fi schimbat si sa iti asumi sa controlezi si sa schimbi ceea ce este posibil.
Cum devii un om puternic?
1. Oamenii puternici nu dau vina pe nimeni pentru esecurile din viata lor, isi asuma responsabilitatea. Nu se invinovatesc nici pe ei pedepsindu-se cu regrete si cu depresie, ci stiu sa piarda. E o calitate exceptionala a unui om puternic: sa accepti esecul fara a te razbuna activ sau pasiv nici pe altii nici pe tine (autodistrugerea prin excese este o forma de autopedepsire).2.Oamenii puternici sunt perseverenti in ciuda oricaror obstacole, descurajari si imposibilitati. Asta inseamna munca, efort si disciplina. Ei aleg durerea disciplinei in loc de durerea regretului. Talentul si potentialul sunt o povara daca nu sunt puse in actiune. Specialistii in domeniul performantei spun ca pentru a atinge maiestria intr-un domeniu este nevoie de 10 mii de ore de munca – adica disciplina si perseverenta.
3. Oamenii puternici isi controleaza placerea si tolereaza frustrarea de moment. Procesul se numeste delayed gratification ( recompensa intarziata)- adica nu cauta placerea in fiecare moment, ci sunt dispusi sa sufere acum in virtutea unei placeri viitoare. Au inteles ca Buddha avea dreptate (viata e suferinta) dar si-au dezvoltat un optimism stoic intelegand de asemeni ca no pain, no gain.Toata viata este de fapt o cautare a placerii si evitare a durerii. Exista insa placeri complexe ( cele sociale) pe care le obtii cand accepti frustrarea placerilor simple de moment. De exemplu, placerea de a avea un corp frumos si sanatos inseamna sa iti controlezi alimentatia si sa fii activ fizic – tolerand frustrarile de moment vei obtine satisfactia din viitor cand iti vei atinge scopul.
4. Oamenii puternici accepta lipsa de control asupra vietii si asupra celorlalti realizand ca singurul control este asupra propriilor instincte, ganduri si emotii. Nu poti controla cm te vor trata oamenii, dar poti controla cm raspunzi la ceea ce fac ei. Nu iti poti controla partenerul dar iti poti controla gelozia si frica.
5. Stiu sa fie singuri si prefera solitudinea atunci cand au de ales intre a fi in relatii toxice sau a fi singuri. Ei inteleg ca indiferent de cata dragoste si prietenie ai in viata, solitudinea este inceputul si sfarsitul existentei noastre. Se gandesc pe ei insisi, se lupta si se impaca cu ei insisi, se dezintegreaza si se reconstruiesc. Lupta nu e niciodata cu singuratatea ci cu fricile si prejudecatile sociale.
6. Au mecanisme de aparare mature in fata vietii. Ei nici nu se apara de fapt de viata, ci o vad si accepta cu luciditate si demnitate, umorul si autoironia fiind singura „razbunare” pe viata. Nu se refugiaza in naratiuni emotionale inventate ci vad viata in toata nebunia si absurdul ei, trec de dezvrajire fara a se descompune psihic intr-un simptom, accepta regulile jocului si se adapteaza continuu.
7. Nimic din ceea ce este omenesc nu le este strain. Imbratiseaza tristetea, disperarea si dezamagirea dar se ridica mereu si merg mai departe. Imunitatea psihologica se dezvolta din confruntarea si depasirea asteptarilor nerealiste pe care le avem cu totii. Vom fi cu totii dezamagiti la un moment dat de parinti, prieteni, parteneri si de noi insine – cu timpul eficientizezi dezamagirea si iti ajustezi corect asteptarile.
8. Iau decizii si fac schimbari. Nehotararea si tergiversarea induc anxietate si paralizie decizionala – analizand la nesfarsit pro si contra din dorinta de a nu risca nimic este cea mai proasta decizie.
9. Oamenii puternici iau in considerare critica – nu a oricui, ci a celor pe care ei insisi ii admira. Discutiile lor nu au drept scop dreptatea ci dezbaterea. Isi cunosc limitele propriei ignorante si sunt deschisi sa invete, sa-si puna sub semnul intrebarii cunoasterea, sa isi schimbe principii si convingeri.
10. Oamenii puternici accepta ca natura umana este un amalgam de bine si de rau si invata sa identifice raul (minciuna, manipularea, ipocrizia). Suferinta vine atunci cand asteptarile noastre nu sunt adaptate realitatii. Daca individul considera ca toti oamenii sunt buni, sinceri, corecti sau profesionisti, vor fi dezamagiti constant.
Ce face un om puternic cu emotiile?
10. Nu fuge de vulnerabilitate pentru ca vulnerabilitatea este in sine o forta. Relatiile sufletesti de dragoste sau prietenie se construiesc pe deschiderea emotionala autentica.
11. Nu traieste tot timpul in frustrare si nemultumire ci accepta ca ceea ce nu poate fi schimbat trebuie imbratisat. Revolta prelungita aboneaza omul la drama si depresie. Un om vesnic nemultumit incapabil de a vedea si lucrurile bune va fi evitat cu timpul de cei din jur sau se va autoizola.
12. Isi sublimeaza emotiile negative si pornirile distructive prin actiuni sanatoase. Agresivitatea o elibereaza prin sport sau munca fizica, tristetea si dorul prin exprimari artistice, revolta pe nedreptate prin activism pentru o cauza umanitara.
13. Isi construieste relatiile pe autenticitate, nu pe ipocrizie si manipulare. Atunci cand un om minte sau manipuleaza, dezvolta sindromul impostorului si traieste cu frica de a fi desconspirat.
14. Tolereaza diferentele de opinie, de credinte si de alegeri. Nu judeca ci observa si analizeaza si nu isi impune propriile alegeri celorlalti.
15. Studiaza constant, invata si se dezvata. Isi schimba convingerile si principiile, se adapteaza schimbarii si nu ramane blocat in trecut.
15. Isi asuma responsabilitatea propriilor emotii si sentimente. Emotiile sunt reactii biologice si in mare parte instinctive – controlul lor incepe prin a le intelege originea – pot fi astfel partial influentate prin adoptarea unui stil de viata sanatos, pentru ca multe din starile noastre proaste sunt de fapt rezultatul unei biochimii deficitare. Urmatorul pas in a le controla consta in a nu le transforma in sentimente – sentimentele sunt interpretarea cognitiva a emotiilor. De exemplu: te poti trezi dimineata cu o stare de anxietate, sau de dor, sau de tristete – acestea pot fi rezultatul lipsei de somn, alimentatiei incorecte, consumului de alcool sau droguri, deficientei de anumite substante in organism. Daca nu intelegi componenta biologica a emotiei, mintea va interpreta aceasta stare si-i va atribui o cauza gresita: de obicei ceva ce nu avem sau ne lipseste – dragoste, prieteni, succes, lux etc, in functie de scenariul de fericire pe care il avem.
Multi oameni ignora aceasta realitate biologica si ii diminueaza importanta. Ca fapt divers, depresia la persoanele cu activitate fizica intensa este mai rar intalnita, chiar daca au predispozitie genetica pentru a dezvolta depresie si anxietate. Alimentatia si somnul sunt de asemeni factori predicivi importanti pentru sanatatea psihica. Controlul substantelor stimulante (alcool, droguri) este de asemeni important.A-ti asuma responsabilitatea emotiilor inseamna a pune in practica tot ceea ce trebuie pentru a elimina cauzele biologice ale emotiilor negative...Urmatorul nivel de control al emotiilor il reprezinta radiografia fricilor si asteptarilor pe care le avem. Frica de esec te face sa nu iei decizii. Frica de singuratate te face sa stai in relatii de compromis. Frica de dragoste te face sa nu fii total intr-o relatie. Frica de moarte te face sa devii ipohondru. La urmatorul nivel, asteptarile neadaptate realitatii induc dezamagire si furie. Daca te astepti sa nu fii mintit, vei fi intolerant si revoltat. Daca te astepti ca toti oamenii sa fie logici si rationali, o sa ramai singur cu dreptatea in brate. Daca te astepti ca oamenii sa isi tina promisiunile, vei astepta degeaba. Daca te astepti ca toti oamenii sa fie buni, nu vei identifica rautatea si nu vei sti sa ii eviti. Chiar daca aceste asteptari sunt corecte in esenta, ele nu sunt adaptate realitatii. Vei fi intr-adevar mai cinic atunci cand ai asteptari congruente cu realitatea. Practic avem de ales intre doua suferinte – cea a realismului cinic sau cea a idealismului vesnic dezamagit. Cinismul poate fi sublimat in umor si autoironie pe cand dezamagirea se descompune in tristete.Ultimul nivel al controlului emotiilor, d**a identificare fricilor si asteptarilor, il reprezinta integrarea lor cognitiva sub forma sentimentelor. Aceasta interpretare cognitiva este la cei mai multi oameni plina de erori – pentru ca gandirea este un algoritm evoluat pentru eficientizare si rapiditate, nu pentru reflectarea corecta a realitatii. Majoritatea oamenilor aplica gandirea rapida – care functioneaza prin scurtaturi sub forma stereotipurilor si prejudecatilor, a asocierilor ( intipariri si patternuri), a generalizarilor. Gandirea corecta este mai lenta – pentru ca presupune analiza pro si contra, atentie la erori de logica, abstractizare prin perspectiva si empatie (cel putin cognitiva daca nu si emotionala).
Controlul emotiilor este obtinut atunci cand educam si controlam gandirea. De exemplu – daca ti-e frica de singuratate si ca atare stai intr-o relatie nepotrivita, gandirea incorecta iti va generaliza experienta romantica de pana acum ( daca am avut 2-3 relatii esuate asta inseamna ca toate vor esua si in viitor si atunci mai bine raman asa). Sau vei imprumuta fricile sau statistica celorlalti – daca ei nu au gasit, nici eu nu voi gasi. Sau vei fi vulnerabil la prejudecatile celorlalti ( ce o sa zica lumea?). Daca ai o gandire educata vei intelege insa ca: esecul trecutului nu prezice viitorul, mai ales daca intre timp ai invatat din greseli; ca experientele celorlalti nu au relevanta pentru tine; ca lumea judeca prin prisma propriilor frici si neputinte si ca oricum te judeca cateva secunde d**a care sunt ocupati de ei insisi nu de tine; ca societatea se schimba rapid si ceea ce astazi este un tabu maine va fi o normalitate si poimaine o banalitate.Cam asta face un om puternic – isi alege suferintele cu care poate trai. Unele suferinte sunt constructive, altele sunt distructive. Suferinta disciplinei e de preferat suferintei regretului. Suferinta singuratatii e de preferat suferintei relatiilor toxice. Suferinta realismului e de preferat suferintei idealismului. Suferinta luciditatii e de preferat suferintei automintirii. Suferinta intelegerii e de preferat suferintei ignorantei.
„Putem accepta orice adevar, oricat de zdrobitor, cu conditia sa inlocuiasca totul, sa aiba tot atata vitalitate cat speranta careia i s-a substituit.” Emil Cioran

Address

3 Kingshill Court
Swindon
SN14LD

Opening Hours

Monday 1pm - 7pm
Tuesday 1pm - 7pm
Wednesday 1pm - 7pm
Thursday 1pm - 7pm
Friday 1pm - 7pm
Saturday 9am - 5pm
Sunday 10am - 2pm

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Mariana Jighir posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Mariana Jighir:

Share