10/03/2026
Listerioza este o infecție bacteriană zoonotică produsă de Listeria monocytogenes, o bacterie transmisă în principal prin alimente contaminate. Deși apare mult mai rar decât alte toxiinfecții alimentare, această infecție este considerată deosebit de importantă în sănătatea publică deoarece formele invazive pot avea o evoluție severă.
În anumite situații, mortalitatea poate depăși 20–30%, mai ales la nou-născuți, gravide, vârstnici și persoane cu imunitate scăzută.
Din punct de vedere microbiologic, Listeria monocytogenes este un bacil Gram-pozitiv capabil să supraviețuiască și să se multiplice într-un interval larg de temperatură. Particularitatea sa biologică importantă este capacitatea de a se dezvolta chiar și la temperaturi de refrigerare, fenomen numit în microbiologie psihrotrofie. Cu alte cuvinte, bacteria poate continua să se multiplice în alimente păstrate la frigider, ceea ce o diferențiază de majoritatea bacteriilor patogene alimentare. Această adaptare este posibilă datorită unor mecanisme moleculare care permit bacteriei să acumuleze substanțe protectoare în interiorul celulei, precum betaina și carnitina.
Bacteria a fost descrisă pentru prima dată în anul 1926, în timpul investigării unei epizootii la iepuri. Ulterior, genul bacterian a primit numele Listeria, în onoarea chirurgului britanic Joseph Lister, pionier al antisepsiei moderne. Deși cazuri umane au fost raportate încă din primele decenii ale secolului trecut, rolul major al alimentelor contaminate în transmiterea infecției a fost recunoscut abia în ultimele decenii, odată cu apariția unor epidemii alimentare documentate.
Un aspect esențial al patogenezei este capacitatea bacteriei de a invada celulele organismului. După ingestie, Listeria se atașează de celulele epiteliale intestinale prin intermediul unor proteine de suprafață numite internaline. Acestea permit bacteriei să pătrundă în interiorul celulelor. Ulterior, bacteria produce o toxină numită listeriolizină O, care îi permite să evadeze din structurile celulare defensive și să ajungă în citoplasma celulei. Acolo utilizează mecanisme sofisticate prin care „folosește” structurile celulare ale gazdei pentru a se deplasa și a infecta celulele vecine, evitând astfel contactul direct cu anticorpii și mecanismele clasice ale imunității.
Manifestările clinice ale listeriozei sunt variabile și depind în mare măsură de starea sistemului imunitar al persoanei infectate. La indivizii sănătoși, infecția se manifestă de obicei ca o gastroenterită autolimitată, cu febră, diaree și dureri abdominale.
În schimb, la persoanele vulnerabile, bacteria poate pătrunde în circulația sanguină și poate produce forme invazive, precum septicemie, meningoencefalită, endocardită sau infecții ale altor organe.
În perioada neonatală, infecția poate apărea prin transmitere transplacentară sau în timpul nașterii. Forma precoce se manifestă prin septicemie neonatală severă, asociată frecvent cu insuficiență respiratorie și afectarea mai multor organe. Forma tardivă apare la câteva zile sau săptămâni după naștere și se prezintă de obicei sub forma meningitei bacteriene. În aceste situații, diagnosticul rapid și tratamentul prompt sunt esențiale.
Femeile însărcinate reprezintă un grup de risc important. Modificările fiziologice ale imunității din timpul sarcinii cresc susceptibilitatea la patogeni intracelulari precum Listeria. De multe ori, infecția maternă este discretă și se manifestă prin febră moderată sau simptome asemănătoare unei gripe. Totuși, consecințele asupra fătului pot fi severe, incluzând avort spontan, infecție fetală, moarte intrauterină sau naștere prematură. Studiile arată că incidența listeriozei poate fi de până la 20 de ori mai mare la gravide decât în populația generală.
Sistemul nervos central reprezintă una dintre principalele ținte ale infecției invazive. Meningoencefalita listeriană se manifestă prin febră, cefalee, tulburări de conștiență și semne neurologice focale. O particularitate a acestei infecții este afectarea trunchiului cerebral, care poate genera simptome precum diplopie, disfagie, ataxie sau paralizii ale nervilor cranieni – un tablou clinic cunoscut sub numele de romboencefalită.
În cazuri mai rare, bacteria poate afecta și sistemul cardiovascular, determinând endocardită bacteriană, în special la pacienții cu valvulopatii sau proteze valvulare. Aceste forme sunt rare, dar pot avea o evoluție severă dacă tratamentul nu este instituit rapid.
Diagnosticul se bazează pe identificarea bacteriei în hemocultură, lichid cefalorahidian sau alte produse patologice. În prezent, metodele moderne de diagnostic molecular, precum PCR, permit detectarea rapidă a genelor caracteristice bacteriei și reduc semnificativ timpul necesar confirmării infecției.
Tratamentul listeriozei invazive constă, în mod clasic, în administrarea de antibiotice beta-lactamice, în special ampicilină sau penicilină G, uneori în asociere cu aminoglicozide pentru efect bactericid sinergic. Durata tratamentului depinde de localizarea infecției și de severitatea tabloului clinic și poate varia între două și șase săptămâni. În cazul alergiei la penicilină, trimetoprim-sulfametoxazolul reprezintă o alternativă terapeutică.
Din punct de vedere epidemiologic, listerioza este strâns legată de lanțul alimentar. Bacteria este larg răspândită în natură și poate fi izolată din sol, apă, vegetație și tractul digestiv al animalelor. Contaminarea alimentelor apare frecvent în timpul procesării industriale. Produsele cu risc crescut includ brânzeturile moi nepasteurizate, produsele din carne gata de consum, peștele afumat refrigerat și alimentele ambalate care nu necesită tratament termic înainte de consum.
În unitățile de procesare alimentară, bacteria are capacitatea de a forma biofilme pe suprafețe metalice sau plastice. Aceste structuri bacteriene sunt dificil de eliminat și pot deveni surse persistente de contaminare, motiv pentru care controlul microbiologic industrial este esențial.
Prevenția listeriozei se bazează în principal pe igiena alimentară și pe controlul riguros al procesării alimentelor. Gravidele și persoanele cu risc crescut sunt sfătuite să evite brânzeturile nepasteurizate, produsele din carne gata de consum neîncălzite și peștele afumat refrigerat. De asemenea, manipularea corectă a alimentelor în gospodărie și respectarea lanțului de refrigerare contribuie semnificativ la reducerea riscului de infecție.
Listerioza reprezintă un exemplu clar al modului în care microbiologia, medicina clinică și siguranța alimentară se intersectează în protejarea sănătății publice. Capacitatea acestei bacterii de a supraviețui la frig și de a invada celulele organismului face ca infecția să rămână o provocare pentru sistemele de sănătate. Din acest motiv, educația medicală, supravegherea epidemiologică și respectarea regulilor de siguranță alimentară rămân esențiale pentru prevenirea acestei boli.
DrAlina Cavache
Medic primar pediatru, cardiolog pediatru,
Master în gastroenterologie,
Competență în nutriție pediatrică.
Competență în Echocardiografie
CMI Dr.Alina Cavache
Str. Pinului nr.14, Valu lui Traian, Constanța.
Tel programari 0725 568 599
Bibliografie selectivă
Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Listeria (Listeriosis) – Clinical overview and prevention.
European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC). Listeriosis – Epidemiology and surveillance in Europe.
Bennett JE, Dolin R, Bl**er MJ. Mandell, Douglas, and Bennett's Principles and Practice of Infectious Diseases, Elsevier.
Disclaimer medical
Informațiile prezentate în această postare au scop informativ și educațional și nu înlocuiesc consultul medical, diagnosticul sau tratamentul stabilit de un medic. Fiecare pacient este diferit, iar deciziile medicale trebuie luate individual, în urma evaluării clinice directe.