Maria Plaias Nutrition & Functional Medicine

04/11/2025

Gasesc postarile d.nului dr. Mihai Niculescu mereu foarte interesante, dar aceasta e chiar pe sufletul meu sau, mai degraba, chiar pe inima mea ❤️.
✨
Asa ca va invit s-o cititi cu atentie inainte de-a continua cu lectura acestei postari, caci am sa profit de postarea dansului in incercarea de-a explica mai multe despre diagnosticul de tahicardie primit de mine undeva la 28 ani de la un doctor cardiolog care, aparent, stia prea putine din aceste informatii esentiale si care a considerat ca solutia la palpitatiile mele e sa fiu pusa pe o doza mare de beta-blocante pentru tot restul vietii.
✨
Ce e fost relevant pentru mine in postare sunt urmatoarele:

🩷 - Deficiențele de magneziu sunt frecvente dar adesea subclinice. (!!!)
=> Toata lumea medicala se agita si revolta apropo de relevanta unui test precum indicele HOMA, dar absolut nimeni nu zice nimic despre cel mai inutil marker cu putinta si anume Magneziu Seric. Il testam in continuu, dar in 99.9% din cazuri va fi frumos asezat in norma de referinta.
Asta se intampla pentru ca doar aproximativ 1% din magneziul total al corpului se gaseste in sange, iar restul de 99% este stocat in oase sau intracelular la nivel de mu**hi, tesuturi moi si organe. Iar corpul va mentine cu strictete nivelurile de magneziu seric in limite normale, chiar si in prezenta unei carente generale de magneziu în organism, asa ca, daca aportul este insuficient, corpul va scoate magneziul din depozitele sale pentru a mentine nivelul seric stabil. Asta inseamna ca o valoare serica normala nu exclude o carenta cronica de magneziu la nivel celular.

💙- Simptomele pot include: palpitații, anxietate sau constipație.
=> Da, le avusesem pe toate acestea, dar eu n-am stiut sa le conectez si cm anxietatea si constipatia nu tineau de domeniul cardiologiei tout court, nici n-am fost intrebata de asa ceva ca sa inteleg ca poate fi o legatura.

🤎 - Magneziul controleaza contractia musculara (inima e un mu**hi) si ritmul cardiac (yep), iar un aport insuficient, pe un fond genetic nefavorabil, amplifica stresul oxidativ, crescand riscul de boli cardiovasculare (yep)
=> Nu stiu daca am avut un aport insuficient, nu aveam cunostinte de nutritie pe vremea aceea, asa ca e posibil sa fi fost si asta un factor, chiar daca nu mancam neaparat nesanatos.

🩶 - In funcție de profilul genetic și stilul de viață (stres, consum de cafea, activitate fizică intensă), necesarul poate crește. Doza de magneziu in caz de stres cronic si consum ridicat de cafeină (fara variatii genetice): 450–600.
=> Stresul cronic a fost declansatorul problemelor mele de sanatate, doar ca nu m-a intrebat nimeni nimic despre nivelul meu de stres atunci.
=> Intr-adevar, fara sa stiu asta pe vremea aceea, dar experimentand cu diferite doze de magneziu, 600 - 650 mg a fost doza potrivita pentru mine. Cum o reduceam, cm reveneau palpitatiile. Mi-a trebuit o perioada lunga, undeva la 2 ani, pana cand sa-mi rezolv toate carentele si sa reduc din doza. La primirea diagnosticului eram deja carenta de magneziu, iar apoi am luat beta-blocante si nu am suplimentat cu niciun magneziu pentru alti 8 ani, deci va dati seama ce dezechilibre erau in corpul meu.
=> Din fericire pentru mine, nu mi-a placut niciodată cafeaua asa ca am consumat-o rareori.
=> In ceea ce priveste activitatea fizica intensa, petreceam 40 min pe bicicleta zilnic, era modul meu de deplasare spre/de la serviciu, poate ca a contribuit dar nu cred ca in masura asa de mare.
✨
💕 Haideti sa ne uitam si la partea epigenetica, atat cea mentionata de dr. Niculescu, cat si ce am mai descoperit eu pentru diagnosticul meu succesiv:

💚 TRPM6 – fara variante, asa ca teoretic nu a fost vorba de o absorbtie scazuta, in cazul in care aportul alimentar a fost suficient.

💛 CNNM2 – din pacate nu am testat-o asa ca nu stiu cm stau cu transportul intracelular al magneziului. Stiu doar ca atunci cand am testat magneziul intracelular, era foarte mic acolo unde magneziul seric era normal (dar asta poate avea legatura cu ce am scris mai sus).

🧡 Ce mai stiu insa este ca am un cuplu de gene VDR, genele receptorului de vitamina D, care au cate o varianta, sunt ambele heterozigote. Si asta, acolo unde - cm spune si postarea originala - magneziul actioneaza sinergetic cu vitamina D.
Pe de-o parte, fara suficient magneziu, vitamina D nu poate fi convertita eficient în forma sa activa, plus magneziul este implicat in legarea vitaminei D activate de receptorii sai VDR. Iar pe de alta parte, daca vitamina D nu poate fi activata eficient din cauza lipsei de magneziu, acest lucru poate avea un impact negativ asupra magneziului intracelular si poate agrava o carenta generala de magneziu în organism.

In plus, si deloc intamplator, am doua gene problematice la nivel de adrenalina si metabolizarea ei.

🩵 Gena mea ADRB1 - gena receptorului adrenalinei - are doua variante, e homozigota, si asta inseamna o sensibilitate mai mare la adrenalina.
Acest receptor este cel mai abundent în inima, cu un rol in cresterea frecventei cardiace si a fortei de contractie a inimii.
E de altfel gena pe care actioneaza medicamentele beta-blocante, chiar daca testarea acestor gene a fost facuta de mine insami cu multi ani d**a diagnostic.
Interesant insa, magneziul (impreuna cu calciul și potasiul) sunt cofactori indirecti ai bunei functionari ale acestei gene.

💜 De asemenea, gena mea MAOA, gena cruciala pentru degradarea neurotransmitatorilor, inclusiv a adrenalinei, e tot homozigota, cu doua variante, si asta inseamna o degradare mult mai lenta a adrenalinei si o crestere implicita a valorilor ei.
Aici insa avem mai multi cofactori care sa ajute la functionalitatea genei: vitamina B2 in primis, dar si zinc, magneziu, plus donori de Metil (folat, vitamina B12, colina, betaina)
✨
💕 Ce am inteles eu din tot contextul acesta epigenetic?

=> Ca, desi e posibil ca genele magneziului sa nu fie o problema, e oricum posibil sa nu functioneze optimal din cauza influentei pe care o are vitamina D asupra lor, acolo unde vitamina D e potential deficitara datorita variantelor genelor VDR. Lectia de invatat din asta a fost, pe langa asigurarea ca am mereu valori corecte de magneziu intracelular, cu siguranta o suplimentare si monitorizare frecventa a valorilor de vitamina D.

=> Am invatat de asemenea ca stresul, in cazul meu, poate fi mai nociv decat in cazul altor persoane, tocmai din cauza acestei predispozitii de-a recepta adrenalina mai mult si de-a o metaboliza apoi prea incet. Asa ca grija mea a fost sa reduc si sa controlez cat pot nivelul de stres, iar acolo unde apar oricum episoade de stres mai ridicat, sa intervin mereu cu cat mai mult suport la nivel de suplimente: nu doar magneziu, dar si un complex B bogat in B2, plus un supliment bazat pe colina sau alimentatie mai bogata in colina in aceea perioada (sa consum mai multe oua, mai mult ficat, etc).

=> Si, fara indoiala, sa intervin cu suport si la nivel de stil de viata: sesiuni de yoga si multe plimbari pot face minuni pentru sistemul nervos.
Nu e un caz ca am inceput in ultimii ani sa ma specializez in abordari somatice: o sesiune de TRE sau de Somatic Experiencing impacteaza direct sistemul nervos si ori elimina din activare si inclestare la nivel de psoas si fascia prin tremur neurogenic, ori maresc capacitatea de-a contine mai mult elemente activatoare fara a intra in fight & flight sau chiar freeze, unde adrenalina e suprema.
✨
💕 Concluzia practic se scrie singura: e absolut crucial sa stim cm functionam epigenetic, pentru a sti unde putem interveni si unde ne putem ajuta mai bine, atat prin anumite modificari la nivel de stil de viata cat si printr-un suport personalizat de suplimente (co-factori), indiferent de context. Si e de la sine inteles ca nicio gena nu e de sine statatoare si functioneaza singura, toate genele pot fi impactate de alte gene si sa impacteze alte gene la randul lor.

Iar spoiler alert, pentru cine nu-mi stie povestea: nu mai iau beta-blocante de mai bine de-un deceniu, iar inima mea - pe care o verific regulat - e bine mersi ❤️.

03/11/2025

Mai multa info despre nervul vag: vorbim de el in medicina functionala cu Dr. Peter Staats si Dr. Navaz Habib, vorbim de el in terapia somatica a lui Peter Levine, vorbim de el in teoria polivagala a lui Stephen Porges, vorbim in body therapy de la terapie craniosacrala la rolfing cu Stanley Rosenberg, practic vorbim de el in toate contextele si, totusi, nu vorbim de el aproape deloc in medicina conventionala.

02/11/2025

Videoul despre legatura dintre nervul vag si reflux e public. Mi-a fost tare drag sa vorbesc despre asta pentru ca apartine a ceea ce eu numesc "bridging" adica puntea intre diferite abordari si specializari.
Cum am spus si in alte dati, distanta dintre cap si corp e atat de scurta - cat e gatul - si totusi atat de lunga, avand in vedere ca cine lucreaza cu probleme legate de reflux rareori se uita si in directia nervului vag (desi, practic, nervul vag e peste tot de-a lungul tractului digestiv doar ca porneste din cap).

Se vede de altfel ca mi-e drag subiectul, asa cm se vede (pentru ochi cunoscatori) ca a inceput sa-mi fie mai confortabil in fata videocamerei si revin incet la modul meu natural de-a vorbi, mai prietenos si mai zambitor. Plus am inceput sa ma obisnuiesc cu lumina puternica pe care o folosesc pentru inregistrare si sa nu mai clipesc atat de des. 🤓

Va invit sa ascultati tot video-ul pentru ca e foarte interesant.

01/11/2025

Cum se lucreaza in medicina functionala?
✨
Imi doresc sa va explic mai bine ce inseamna o abordare functionala, adica ce inseamna sa mergi in cautarea cauzelor provocatoare, dandu-va exemplul unei cliente cu care am lucrat in ultimii ani.
Asta pentru ca, deseori cand am mentionat medicina functionala, mi s-a spus ca ce explic eu e doar medicina facuta bine (ceea ce este, intr-adevar), dar apoi mi s-a spus ca nu are sens ce spun pentru ca nu exista supermedici, prin asta intelegandu-se ca nu exista medici care sa lucreze pe mai multe specializari - si din pacate nu exista, cu exceptia medicilor integrativi care au o specializare functionala -, iar pana la urma nu s-a mai inteles nimic.
Asa ca vin cu o exemplificare, cred eu, interesanta, care arata nu doar de ce-ul medicinei functionale, dar si importanta cunoasterii transversale a acestei abordari, caci daca studiem medicina functionala, dar ramanem fixati pe o nisa, pana la urma compartimentalizam la fel cm se compartimentalizeaza in medicina conventionala. Si care e relevanta testelor functionale, caci fara ele am fi bajbaiat in cautarea raspunsurilor.
(Faceti-va un ceai ca e o postare mai lunga).
✨
A. are in jur de 40 de ani si a venit la mine cu o serie de simptome si diagnostice diferite printre care:

- un diagnostic de diabet zaharat, pentru care ia tratament de 7 ani deja dat de medicul diabetolog

- simptome neurologice variate: spasme generalizate si aleatorii la mu**hii din corp, furnicaturi la nivel de piele, electricitate care circula prin corp, pentru care nu a gasit raspuns sau solutionare de la medicul neurolog

- dureri de oase si articulatii pentru care iar nu a gasit raspuns si solutionare de la medicul reumatolog

- viroze frecvente, cu manifestari catre sinuzite si otite

- infectii urinare recurente, dar fara gasirea prezentei unei bacterii cauzatoare, tratate cu antibiotice

- litiaza renala descoperita de medicul urolog

- anxietate pronuntata cateodata, pentru care face journaling, terapie etc.
✨
Toate aceste simptome si diagnostice, aparent fara legatura unele cu altele, duc la tratamente diferite date de medici diferiti care nu cunosc tot cadrul clinic al acestei persoane. Se actioneaza pe simptomul local legat de organul sau sistemul implicat si, acolo unde problema e cronica, se monitorizeaza tratamentul de lunga durata de-a lungul timpului. Atata vreme cat boala e controlata, nu ne mai intrebam neaparat de unde acel simptom/diagnostic. Iar unde nu exista un diagnostic, se ramane, in cel mai bun caz, de ambele parti, cu perplexitate si atat.
✨
Primele testari facute impreuna au fost de ordin imunologic, in special in context de prezente patogenice, in idea ca asta ne-ar fi dat raspunsuri legate de acele spasme musculare (multe din actiunile patogenilor pot duce la neuroinflamatie), dar ne-ar fi indicat si un cadru clinic mai clar despre cat de ocupat sau bombardat e sistemul imunitar. A fost alegerea potrivita pentru ca am primit raspunsuri.

Urmatoarele testari, pe urma rezultatelor date de testul imunologic, au fost de acizi organici pentru a vedea ce metaboliti apar la nivel de infectii, ce se intampla la nivel mitocondrial si biochimic, care sunt valorile nutrientilor la nivel celular.
Tot acum am facut si un test de micotoxine, pentru a vedea daca e efectiv prezenta o infectie cu mucegai (si care).

In paralel, am testat si capacitatea de detoxifiere a ficatului la nivel nutrigenomic, pentru ca - dincolo de ce nutrienti sunt sau nu sunt in corp - e important sa stim unde exista blocaje sau care sunt genele care au nevoie de sustinere pentru a intelege nu doar cu ce nivel de toxicitate avem de-a face de default, dar si cm sa sustinem mai bine corpul pentru a elimina aceste toxine.
✨
Testele au confirmat din perspective diferite prezenta de candida sistemica plus prezenta unui tip de mucegai derivat potential atat din alimentatie, cat si din cladiri unde e prezenta umezeala crescuta, toate acestea intr-un context in care clienta, la nivel nutrigenomic, are capacitatea de-a transforma mai repede toxinele legate de mucegai in metaboliti cu potential de stres oxidativ mai mare, iar apoi are dificultati in a-i elimina din cauza lipsei unei gene importante a glutationului, antioxidantul nostru principal.
✨
Mucegaiurile toate, cu specificitati legate de familie si tulpina, joaca un rol de neneglijat in cresterea stresului oxidativ, in hepatotoxicitate, imunotoxicitate, nefrotoxicitate, neurotoxicitate etc.
In plus, in cadrul unor conexiuni mai complexe la nivel de organism, se poate crea o legatura foarte puternica intre prezenta de mucegaiuri si un diagnostic de diabet zaharat.

Ce stim e ca expunerea la mucegaiuri toxigene (in special în cladirile afectate de umezeala) poate duce la o stare inflamatorie cronica la persoanele susceptibile. Iar inflamatia cronica, prin intermediul citokinelor inflamatorii care interfereaza cu caile de semnalizare a insulinei in celule, este un factor binecunoscut al rezistentei la insulina și potential al diabetului zaharat.
In plus, pentru ca mucegaiul este un stresor fiziologic semnificativ, lupta cronica a organismului impotriva inflamatiei si a toxinelor impovareaza glandele suprarenale care ajung sa secrete cortizol, hormonul de stres. Iar cortizolul cronic ridicat poate creste nivelul glicemiei si exacerba rezistenta la insulina.
Si, ca cireasa pe tort, stim ca toxinele mucegaiului pot perturba microbiomul intestinal, potential ducand la disbioza, permeabilitate intestinala si inflamatie intestinala cronica, iar un microbiom intestinal perturbat este recunoscut tot mai mult ca un contributor major la rezistenta la insulina si disglicemie.
✨
Iar candida, care e si ea un mucegai de altfel, se simte foarte bine intr-un context inflamatoriu, mai ales impreuna cu alte mucegaiuri (e de altfel o prezenta oportunistica, mai degraba decat patogenica, dar in numere mari poate crea dezechilibre importante).
Când candida se inmulteste excesiv, ea isi poate schimba forma, dezvoltand hife, care sunt filamente lungi, asemanatoare unor tentacule, iar aceste hife au capacitatea de a penetra stratul de mucus si de a patrunde intre celulele intestinale, slabind jonctiunile stranse care le tin unite si cauzand permeabilitate intestinala. Si de aici la inflamatie sistemica, ce include inclusiv disglicemia mentionata mai sus, e un singur pas.
✨
Atat candida cat si mucegaiurile sunt producatori de oxalati.
Prezenta oxalatilor poate duce la o serie de dereglari:
=> In primul rand stim ca exista o relație de schimb intre oxalati si sulf la nivel de intestin si rinichi. Atunci cand oxalatii sunt absorbiti, corpul excreta sulfat, asa ca asorbtia cronica de oxalati data de prezenta de mucegaiuri + candida poate duce la o carenta de sulf. Sulful este esențial pentru detoxifiere (Faza II), sanatatea tesutului conjunctiv si productia de glutation. Iar in cazul acestei cliente, ea avea deja nutrigenomic probleme cu productia glutationului, deci gradul de toxicitate acumulat era mai mare de default.
=> De asemenea, nivelurile ridicate de oxalati si nevoia ulterioara de a produce mai multe molecule de sulf pot accelera ciclul CBS (cistationin-beta-sintetaza), care utilizeaza vitamina B6 ca si cofactor, iar asta poate epuiza rapid vitamina B6. Intr-adevar valorile de B6 intracelular ale clientei in testul de acizi organici era 0.00.
✨
Pentru ce ne trebuie vitamina B6?
B6 nu e doar necesara pentru a preveni formarea oxalatilor, dar are foarte multe roluri importante in corp, de la productia corecta de bila pana la producerea de neurotransmitatori.
B6 are un rol de cofactor esential in tot procesul de metilare, care proces de metilare apoi impacteaza atat sinteza, cat si metabolizarea de serotonina, GABA, dopamina si noradrenalina. Valorile scazute ale acestor neurotransmitatori sunt corelate cu stari de anxietate si depresie.
Iar bila este, printre altele, cruciala pentru proprietatile sale antimicrobiene, motilitatea intestinala (deci eliminarea toxinelor) si absorbtia vitaminelor liposolubile (A, D, E, K), unde D si A au un rol vital in mentinerea unui perete intestinal sanatos. Iar functionarea deficitara a bilei poate contribui la tulburari metabolice precum obezitatea si diabetul de tip 2.
✨
Oxalatii, la randul lor, se leaga cu calciul si alte minerale, formand structuri ascutite, cristaline. Organismul nu poate utiliza sau procesa aceste cristale, asa ca încearca sa le excrete prin rinichi, iar acolo unde sunt prea multe se pot acumula in tubulii renali, provocand pietre la rinichi.
Iar acolo unde nu sunt eliminate, cristalele de oxalat se pot depune in diverse tesuturi si sa afecteze multiple sisteme ale corpului. Pe langa pietre la rinichi, care e cel mai recunoscut simptom, pot aparea printre altele probleme genitourinare cm ar fi infectiile urinare cronice, cistita interstitiala sau vulvodinia, sau pot aparea dureri articulare, dureri musculare, fibromialgie sau dureri neurologice.
✨
Daca ati ajuns cu cititul pana aici, cred ca e destul de evident de ce toate acele diagnostice si simptome, aparent fara nicio legatura intre ele, cu care clienta mea se confrunta pot sa fie consecinte ale acestor doua infectii cronice si ca nicio abordare conventionala, chiar si acolo unde medicina e "facuta bine", nu ar fi reusit sa conecteze toate aceste puncte din cadrul ei clinic, pentru ca implica prea multe organe si sisteme.
✨
Iar ca sa aduc un pic de apa si la moarea mea, ca mi se pare corect, ce a trebuit sa stiu eu ca sa pot conecta toate aceste puncte e imunologie, niscaiva biochimie, o intelegere a tuturor mecanismelor ce duc la disglicemie, sa am cunostiinte detaliate despre infectiile cronice si o expertiza separata in mucegaiuri plus o alta specializare pe oxalati, sa inteleg foarte bine ce se intampla la nivel de microbiom si perete intestinal (ce-l impacteaza si ce-l repara), sa-mi fie clar care e rolul bilei si, nu in ultimul rand, sa inteleg nutrigenomic ce se intampla la nivel de metilare, de detoxifiere (deci la nivel de ficat) si la nivel de productie si metabolizare a neurotransmitatorilor. Toate acestea ca sa pot alege testele potrivite pentru ea si apoi sa facem impreuna un protocol pe baza rezultatelor.
I'll rest my case.

29/10/2025

Si uite asa am incheiat si Anul II Intermediar in cursul de Somatic Experiencing. Au fost zile foarte pline si obositoare, sa lucrezi cu propriul sistem nervos si in acelasi timp sa contii si transformarea celor din jur nu e deloc usor.

Nefiind psihoterapeut (desi 80% din colegii mei in aceste cursuri sunt psihoterapeuti) ma situeaza intr-o pozitie oarecum aparte, si complicata si oarecum privilegiata, tocmai prin posibilitatea de-a face toate acele conexiuni cu partea biologica de care tine expertiza mea: conexiuni, dar si o intelegere mai complexa a variilor somatizari care devin simptome sau chiar diagnostice si care sunt in general ignorate in abordarile atat conventionale cat si, intr-o masura mai mica, functionale.

Unde sunt acum, pe langa continua descoperire a cat de mare e impactul unui sistem nervos dereglat asupra intregului organism, e cat de important e sa intelegem ceea ce ne spune corpul despre variile traume cu T mare sau cu t mic pe care corpul le-a inmagazinat de-a lungul timpului, caci nimic nu trece neinregistrat de catre corp. O prietena a numit lucratul somatic "white magic" si chiar asa este, e aproape magie sa vezi pe cineva cu experienta si in acelasi timp cu un sistem nervos reglat, plus multa compasiune si fara a judeca, sa ofere spatiu, siguranta si timp unui alt sistem nervos ca acesta sa "vorbeasca" in sfarsit: corpul ne spune multe atunci cand invatam si avem rabdare sa-l ascultam.

Invatarea multor mecanisme de aparare si supravietuire ale sistemului nervos creeaza si o constientizare mult mai mare nu doar a modului in care functionam noi (si constientizarea e primul pas, indispensabil dar si insuficient, spre echilibrare), dar si a diverselor sisteme nervoase a celor cu care interactionam, a variilor lor triggere, fie ca e vorba de cei apropiati, de societatea care ne inconjoara, de oamenii cu care lucram.
Am sa scriu poate mai mult despre asta cu alta ocazie, deocamdata imi doresc doar sa celebrez acest pas important pentru mine, sanatatea unei societati poate creste exponential si acolo unde exista o persoana care transmite mai departe cele invatate dar si acolo unde o persoana ce invata sa se echilibreze poate apoi ajuta in directia echilibrarii si pe cei cu care interactioneaza profesional sau personal. Si, de ce nu, sa-mi multumesc mie ca imi acord acest spatiu de invatare si crestere cu toate dificultatile pe care le aduce cu sine.

26/10/2025

Pentru clientii mei cu un diagnostic autoimun informatia asta e foarte cunoscuta: acolo unde digestia nu e corecta si nu reusim sa digeram proteinele in forma lor cea mai mica de aminoacizi, secventele proteice nedigerate risca sa devina antigeni ( inamici) cand ajung la nivel de perete intestinal si se intalnesc cu sistemul imunitar.
Va invit oricum, pe ei dar dar si pe toti ceilaiti, sa ascultati (inca o data) relevanta unei valori de aciditate potrivita la nivel de stomac.

25/10/2025

In vara asta a fost publicat in Nature un nou studiu despre rolul litiumului in declansarea unei boli neurodegenerative precum Alzheimer's. Alzheimer's e desigur o boala complexa, cu multiple cauze provocatoare si mediatori (de unde si dificultatea, pana acum, de-a gasi un medicament care sa adreseze toate aceste mecanisme si sa functioneze).
Am vorbit si eu despre rolul unei doze mici de litiu in adresarea irascibilitatii si agresivitatii in webinarul meu despre ADHD, dar am primit multe comentarii negative pe subiectul acesta din partea comunitatii ADHD romanesti. Exista inca o mare confuzie intre doza mare de litiu care se foloseste in tulburarea bipolara (carbonat de litiu) si dozele mici de litiu (litiu orotat) care se folosesc atat in ADHD cat si in Alzheimer.
✨
Asa ca am sa las aici traducerea comentariului mentorului meu psihiatru, Dr. James Greenblatt, atunci cand a fost publicat acest studiu:

"Revista *Nature* a publicat un articol remarcabil, „Deficiența de litiu și debutul bolii Alzheimer”, care subliniază cercetări ce ar putea schimba modul în care privim sănătatea creierului. Pentru mulți, această descoperire a fost una revoluționară. Pentru mine, s-a simțit ca spargerea mult așteptată a gheții.

Timp de peste 30 de ani, am studiat și aplicat utilizarea litiului în doze mici – nu doar pentru tulburarea bipolară, ci și pentru protejarea funcției cognitive, ameliorarea iritabilității, prevenirea suicidului și susținerea sănătății mintale pe tot parcursul vieții.

Când am început să prezint aceste idei la conferințe cu decenii în urmă, accentul predominant era pe suprimarea simptomelor – cel mai adesea cu SSRI-uri sau alte produse farmaceutice – iar conceptul de îngrijire holistică, bazată pe cauza fundamentală, era respins ca fiind „marginal”.

De-a lungul anilor, am adunat un corp de cercetări, am tratat mii de pacienți și chiar am dedicat o carte, *Litiul Nutrițional: O Poveste a Cenușăresei*, acestui mineral modest pe care îl consider unul dintre cei mai puternici aliați ai naturii pentru bunăstarea mentală. În timp ce industria farmaceutică a arătat puțin interes – litiul este un element natural care nu poate fi ușor patentat – știința a continuat să-i valideze valoarea.

Am primit sute de mesaje de la colegi și foști studenți în ultimele zile, celebrând această nouă recunoaștere în presa științifică. Și, deși o parte din mine este tentată să spună „În sfârșit!”, ceea ce simt cel mai mult este recunoștința – recunoștința că mai mulți clinicieni și cercetători ar putea privi acum dincolo de gestionarea simptomelor, către o îngrijire cu adevărat transformatoare și individualizată.

Speranța mea este că acest moment semnalează o fuziune a psihiatriei tradiționale cu cea funcțională, unde abordările integrative, bazate pe dovezi, nu sunt privite ca alternative, ci ca instrumente esențiale în îngrijirea sănătății mintale. Când se va întâmpla acest lucru, pacienții noștri – și profesia noastră – vor avea de câștigat."

Nu am nimic de adaugat la comentariul acesta.

Lithium has an essential role in the brain and is deficient early in Alzheimer’s disease, which can be recapitulated in mice and treated with a novel lithium salt that restores the physiological level.

24/10/2025

Sunt la București zilele astea pentru ultimul modul din Anul II de Somatic Experiencing (ma vedeți în poza a doua? Bluza maro a' pois).
Rămân cu convingerea că toate figurile medicale, indiferent de specialitate, ar trebui să devină puțin mai pregătite în abordarea somatică, ce înseamnă asta pentru corp și cm se poate manifesta la nivel de simptome, dar și cm să lucreze mai bine cu pacienții/clienții lor acolo unde există activare mare in relația terapeutică. Ar duce la o societate mai echilibrata și mai sănătoasă.

23/10/2025

Au trecut ani buni de când am postat poze cu mâncare la mine pe pagină, dar cm tocmai am revenit zilele trecute din concediu după câteva săptămâni petrecute în Asia și e mereu interesant să compari obiceiurile alimentare in diferite țări, m-am gândit că ar fi util să scriu despre asta.

Mâncarea e informație, dincolo de conexiunea emoțională și socială, ce introducem in corp nu sunt doar variații ale madeleine-ei proustiene, cât macronutrienti și micronutrienti necesari la nivel intracelular.
Și pentru că mâncarea ține de tradiția culturală a unei țări, am adunat de-a lungul timpului destule "ciocniri" intraculturale: prietene irlandeze socate că mănânc legume cu carne la prânz pentru că aia e masa de cina sau că mănânc ardei cu brânză in loc de porridge la micul dejun; prietena mea italiana care nu concepe sa nu aiba un mic dejun dulce, desi știe că lipsa de proteine o face să îi fie foame doua ore mai târziu; atatea națiuni care nu mananca organe, inca nu am gasit pe cineva strain care sa înțeleagă iubirea mea pentru pateu (așa un aliment nutritiv!), și aceeași poveste este și cu murăturile, deși aici irlandezii au început să se mai deschida. Pe de altă parte însă e faptul că eu nu concep să consum așa o delicatesa cm e carnea de cal pentru italieni și aici conexiunea e emoțională, nu e vorba de mentalitate, așa că nu cred că imi voi schimba părerea vreodată.

Așa că ce mănâncă unele popoare asiatice la micul dejun? Peste și fructe de mare, supă de pește cu miso, salată, ouă și orez. Sănătos ca mic dejun? Absolut! Cu siguranță mai sănătos decât cel italienesc, brioche sau marmellata e fette biscottate & cappuccino.

Mi-am amintit și de postarea mai veche a lui Anca Ignat-Sâncrăian ce zicea că ea nu elimină nicio masă din dieta persoanelor cu care lucrează tocmai pentru a fi sigura că își iau toti nutrientii necesari: o corectează, da, ca să fie cât mai nutritivă, dar nu o elimină.

Voi cm sunteți? Vedeți mâncarea ca nutrient, o consumați chiar și dacă la un orar "nepotrivit"? Sunteți deschiși la gusturi noi?

23/10/2025

De ce se recomanda testarea progesteronului in ziua 21? Si e corect asa?
✨
Pentru ca progesteronul (hormonul pro-gestatie, cm ii spune si numele) apare doar d**a ce am ovulat. D**a ovulatie, foliculul gol, sub influenta hormonului luteinizant (LH) secretat de glanda pituitara, se modifica și formeaza corpul luteal (corpus luteum). Iar rolul principal al corpului luteal este de a produce cantitati mari de progesteron.
✨
Asta inseamna ca, intr-un ciclu de 28 zile de manual, ovulatia are loc in ziua a 14-a, iar urmatoarele 14 zile e perioada numita faza luteala in care incepem sa secretam progesteronul ce incet creste in primele 7 zile ale fazei luteale, atingand un peak in ziua a 7-a d**a ovulatie, pentru ca mai apoi sa scada incet pana la nivel minim, ce coincide cu inceperea unui nou ciclu menstrual.
✨
Asa ca testarea in ziua 21, adica 14 de la primele zile din faza foliculara pana ovulam + alte 7 pana in varful secretiei de progesteron, ar trebui sa fie ziua in care valorile noastre de progesteron sunt cele mai mari.
✨
Intrebarea vine spontana insa: cate femei stiti voi care au un ciclu menstrual de 28 zile constant? Si care ovuleaza ca ceasul in ziua a 14-a? Ca eu personal stiu foarte putine. In ceea ce ma priveste, un ciclu de 28 de zile a fost mai degraba exceptia, ciclurile mele au fost mai intotdeauna de 30-31 zile (si e absolut normal pentru unele femei sa fie asa). Si asta in cazul in care un ciclu e regulat, ce facem cand multe femei au cicluri neregulate de la o luna la alta?
✨
Modul cel mai corect de a testa progesteronul e de a testa mai intai ovulatia.
Exista peste tot in farmacii teste de ovulatie, sunt teste de urina (desi am vazut ca in ultimul timp au aparut si cele de saliva, dar cele de urina sunt economice si perfect ok) pe care le puteti folosi ca sa stiti exact cand ati ovulat.
Ce testeaza testele de ovulatie e cresterea LH-ului. Nivelurile de LH cresc brusc cu 36 de ore înainte ca ovulul sa fie eliberat, iar LH-ul intra in urina la aproximativ 12 ore d**a aceasta crestere. Ovulatia e un shot in time, doar o singura zi, asa ca atunci cand testul este pozitiv prima data, ovulatia are loc 24 ore mai tarziu. Adaugati 7 zile la ziua ovulatiei si testati atunci progesteronul.
✨
Acesta e modul cel mai corect de-a testa progesteronul, caci e personalizat pe ciclul vostru menstrual, nu pe ce spune manualul. Si asa puteti avea un rezultat precis. Si ar putea sa fie in ziua 21 desigur, tot asa cm ar putea fi in ziua 25 sau 18 sau atatea alte zile diferite.
✨
Si daca tot testati progesteronul, testati inca o data si estrogenul (estradiolul) pentru ca - daca va uitati pe diagrama de mai jos - estrogenul isi continua cresterea si coborarea si in faza luteala si are un pattern asemanator cu al progesteronului, chiar daca in valori mai mici. O comparatie intre secretia de progesteron si cea de estrogen in faza luteala ne poate spune mai multe lucruri despre o potentiala dominanta estrogenica (sau productie redusa de progesteron - cateodata valorile de estrogen sunt ok, doar progesteronul e prea mic, si atunci - desi tot o dominanta estrogenica e - problema nu e estrogenul, ci progesteronul).
✨
Cunoasterea acestor aspecte, si in lipsa unor teste hormonale mai specifice, cm ar fi testul de medicina functionala DUTCH Cycle Mapping care testeaza secretia noastra de hormoni reproductivi de-a lungul intregului ciclu menstrual, ne pot da indicatii oricum mult mai precise si ne pot ajuta sa decidem personalizat ce-i de facut.