Sei quello che pensi

Sei quello che pensi Socioterapia clinica:
- Colloquio/ ascolto individuale/famigliare/gruppo
Istruttori Mindfulness

Per tutte quelle volte in cui ti senti sempre troppo poco, a tratti inutile e talvolta, anche invisibile.Per tutte quell...
12/09/2025

Per tutte quelle volte in cui ti senti sempre troppo poco, a tratti inutile e talvolta, anche invisibile.
Per tutte quelle volte in cui non ti senti capita.
Che quando parli sembra sempre che nessuno abbia voglia di starti a sentire.
Per tutte quelle volte in cui ti sei fatta in quattro per gli altri e non per vederti restituito il favore, ma solo perché ti veniva dal cuore.
Anche se, qualche volta, tipo una su dieci, avresti voluto anche tu una mano pronta a farti rialzare.
Un abbraccio in grado di rimetterti in sesto.
Una pacca sulla spalla che ti dicesse che sarebbe andato tutto bene.
Per tutte quelle volte in cui non ti senti mai apprezzata.
Mai abbastanza in gamba.
Mai abbastanza importante.
Mai in grado di farcela davvero.
Perché tutte quelle volte, sommate a tante altre, hanno fatto in modo che ti sia convinta di non essere all'altezza.
Di non valere tanto.
Di non meritare alcuna cosa bella che ti possa offrire la vita perché a una come te non capiteranno mai o, se capitano, farà qualcosa di totalmente sciocco o sbagliato da farsela scivolare dalle mani.
Non eri tu, era l'ambiente e le circostanze.
Non eri troppo poco ma TROPPO per quella scatolina minuscola in cu volevi infilare tutto il tuo talento.
Smettila di convincerti di avere qualcosa che non va.
Inizia ad amare le lune storte, le incazzature facili, la testardaggine, le volte che dici "dopo questa basta" e il giorno dopo sei di nuovo a riprovarci.
Inizia ad amarti.
Non permettere a nessuno di dirti che non vai bene, nemmeno a te stessa.
Perché sei unica e immensamente talentuosa.

Web

 - O PERSPECTIVĂ A BĂRBAȚILOR Unii bărbați  nu înțeleg faptul că iubirea nu rămâne vie la nesfârșit dacă nu există o pre...
11/09/2025

- O PERSPECTIVĂ A BĂRBAȚILOR

Unii bărbați nu înțeleg faptul că iubirea nu rămâne vie la nesfârșit dacă nu există o preocupare activă pentru ea.

Contrar miturilor romantice, iubirea nu este indestructibilă. Ea nu moare dintr-o dată, ci se stinge puțin câte puțin, ca o lumânare care arde într-o cameră rece. Oricât ar fi de profundă, o iubire neîngrijită, nehrănită, nevăzută, moare.

Poate că partenerul nu pleacă din relație, dar la un moment dat, nu mai simte ceva ales pentru tine. Nu mai simte dor, admirație. Nu mai simte nevoia să se apropie. Nu mai are impulsul să mângâie, să vorbească, să ierte.

Iubirea a fost întâi neglijată, apoi respinsă, și în cele din urmă, a trecut.

Femeia nu se închide din mândrie, ci pentru că s-a rugat, a plâns, a cerut, a încercat și a fost tot timpul împinsă la marginea inimii lui.
Ce e mai trist e că atunci când iubirea dispare, bărbatul nu mai are ce să repare.
Are lângă el o femeie, dar nu femeia care l-a iubit.

Se justifică răceala? E o formă de răzbunare? Poate. Poate e o răzbunare inconștientă: „Acum simți și tu ce am simțit eu.” Poate e frustrare adunată: „De ce acum? De ce atât de târziu?” Poate e durere nerezolvată, furie nemărturisită, lacrimi înghițite prea mult timp.

Dar întrebarea reală este: Cine câștigă dacă iubirea moare complet? Cine are de câștigat dacă, într-o zi, ambii ajung să spună: „Am avut o șansă de reconectare, dar am refuzat-o, fiecare din orgoliu sau teamă.”

Poate fi vindecată o iubire trecută?

Da. Dar nu automat, nu forțat, nu superficial. Doar dacă ambii recunosc rana, durerea e așezată pe masă, nu aruncată în reproș, trecutul este procesat, nu repetat. Dacă ea își dă voie să simtă din nou, chiar cu teamă, iar el are răbdarea de a reface, nu de a cere iubirea imediat.

Iubirea poate fi reaprinsă, dar nu cu presiune, ci cu blândețe. Nu cu argumente, ci cu prezență. Nu cu vorbe mari, ci cu gesturi mici, constante, reale.

Nu lăsa iubirea să treacă de tot

Dacă citești aceste rânduri și știi că ai fost acea femeie, te înțeleg. Durerea ta e reală.
N-ai inventat-o. N-ai exagerat-o.

Dar dacă, în prezent, ai lângă tine un om care încearcă să iubească, nu-l alunga pentru greșelile din trecut, dacă azi vrea să fie omul prezentului.
Nu-ți lăsa trauma să fie paznicul iubirii. Nu te transforma în ceea ce te-a făcut să suferi!

Neglijată și respinsă, iubirea trece, dar poate și să se întoarcă. Dacă e primită, dacă e tratată bine, dacă există disponibilitate de iertare.

  - O PERSPECTIVĂ A FEMEILOR.Unele femei, deși par foarte iubitoare, intră în relații cu o stima de sine scăzută, cu un ...
11/09/2025

- O PERSPECTIVĂ A FEMEILOR.

Unele femei, deși par foarte iubitoare, intră în relații cu o stima de sine scăzută, cu un trecut marcat de neglijență emoțională, lipsa validării, abandon, sau chiar traume din copilărie.

Pentru ele, a iubi devine un mod de a „merita” iubirea celuilalt. Devin devotate, excesiv de implicate, hiperatente la nevoile partenerului, dispuse la compromisuri dureroase.

Fenomenul este numit în psihologie „codependență afectivă”. Aceste femei confundă iubirea cu sacrificiul de sine, se simt vinovate când pun limite, cred că, dacă iubesc suficient, pot „salva” pe celălalt și au frica de a fi părăsite sau de a nu fi suficiente.

Acestea sunt femeile care iubesc prea mult. Dar iubirea lor este mai mult teamă decât libertate.

Drama lor devine mai adâncă atunci când iubirea nu e reciprocă. Partenerii sunt poate reci, indiferenți, egoiști, abuzivi emoțional. Oricât s-ar strădui femeia, tot neiubită se simte. Și pe bună dreptate, pentru că, în realitate, iubirea nu vine din efort, ci din alegere reciprocă.

Cu timpul, această iubire unilaterală se transformă în frustrare, resentiment, durere acumulată, devalorizare de sine. Începe o eroziune emoțională, adesea invizibilă din afară.

Paradoxal, în unele cazuri, bărbatul se trezește. Poate trece printr-o criză de viață, o pierdere, o revelație spirituală. Începe să fie mai bun, începe să iubească, să repare, să fie prezent. Dar, ea nu mai poate primi.

Acesta este punctul de cotitură. Femeia care a iubit prea mult devine femeia care pedepsește continuu. Și o face prin răceală afectivă, tăceri înghețate, retragere emoțională, reproșuri constante („unde ai fost când aveam nevoie?”)

Apoi, apar acuzații indirecte: „tu niciodată nu m-ai iubit cu adevărat”, trăirea în trecut când fiecare moment prezent e filtrat prin trecutul dureros și pedeapsă prin absență afectivă, sexuală, spirituală.

Această etapă este, în psihologie, o formă de „trauma bonding inversată”, în care victima devine agentul de pedeapsă, fără a-și da seama.

DE CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTA?
Pentru că rănile netratate devin mecanisme de apărare. Trauma de a fi neiubită o face pe femeie să nu mai creadă în iubire. Să o respingă, chiar și când vine.
Pentru că mintea ei spune: „Prea târziu! Nu mai cred, nu mai risc, nu mai simt.” Iar răzbunarea devine o formă inconștientă de autoprotecție: „Dacă tot nu m-ai iubit atunci, acum nu te mai las să mă iubești.”

Aceasta este „iubirea suspendată”, în care prezentul este contaminat de trecut, iar vindecarea nu este permisă pentru că „nu e corect”.

EFECTELE PE TERMEN LUNG?
Relația nu se mai reconstruiește, iar bărbatul, oricât ar încerca, ajunge să renunțe:
„Nu pot să mai fac nimic.” Femeia rămâne în suferința ei cronică: neiubită, neiertată, înstrăinată de sine, se instalează o formă de resemnare dureroasă, și într-un final bine despărțirea fizică printr-un divorț.

02/09/2025

Picatura si Oceanul

A fost odata ca niciodata un discipol care l-a intrebat pe maestrul sau:
-Care este lucrul care ma separa de adevar?
Maestrul i-a raspuns:
-Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune cateva povesti care iti vor parea simple. Trebuie sa te gandesti la ele pana cand le vei intelege si vor capata pentru tine proportii uriase … si chiar mai departe, pana vor deveni din nou simple.

Prima poveste:

A fost odata ca niciodata o picatura intr-un Ocean. Ea spunea ca Oceanul nu exista. Tot astfel se intampla cu multi oameni. Traiesc in interiorul creatiei divine si spun ca nu exista divinitate.

A doua poveste:

-Vreau sa fiu libera! spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului... si Oceanul, in compasiunea sa, a ridicat-o la suprafata.
-Vreau sa fiu libera! spuse din nou picatura de apa ... si soarele, auzindu-i glasul, o aseza intr-un nor.
-Vreau sa fiu libera! spuse picatura inca o data ... si norul o elibera, iar aceasta cazu din nou in Ocean.

A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:

-Nici o picatura nu are nicio valoare, spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

- Exista un lucru de care mi-am dat seama: fara indoiala, eu sunt mai importanta decat Oceanul!

A sasea poveste:

-Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean! spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

-Oh, ce-mi pasa mie de Ocean! spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta: la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean…

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature, pentru a se rascula impotriva Oceanului.

A zecea poveste:

-Prin puterea cu care am fost investita, spuse picatura din Ocean, toate cele care nu ganditi ca mine, de astazi sunteti excluse din Ocean.

A unsprezecea poveste:

-Tu te afli in mijlocul Iubirii mele, ii spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul, pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doisprezecea poveste:

-Daca as putea cuprinde, gandi o picatura, fiecare picatura cu dragostea mea… atunci as deveni Oceanul!

Cum gandi aceasta, picatura incepu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau, desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia, nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul isi intreba maestrul:

-A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Maestrul ii spuse atunci si ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta pacea Oceanului, care cauta profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare… si deodata Oceanul ii spuse:

-Tu si cu mine – Una Suntem!

Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura ... si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii. Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

- Afla astfel dragul meu ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste in maretia Sa pe toti cei ce o doresc cu adevarat.

-Dar ce se va intampla daca o astfel de picatura devine murdara?

Maestrul rase din toata inima si spuse:
O picatura nu poate deveni atat de murdara incat oceanul sa nu o poata curata.

"Nu judeca! Orice om e doar el însuși. Acceptă-l așa cm e, dar nu uita că acest lucru e posibil numai dacă te accepți și pe tine așa cm ești.
În clipa în care te accepţi aşa cm eşti, fără nici o comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare. În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viaţa.
Lumea e... atât de mare, sunt atâția oameni în ea, și voi intrați în competiție cu toata lumea! Cineva are un chip frumos, cineva are un păr bogat, cineva are un trup bine proporționat, cineva are un intelect foarte dezvoltat, cineva e pictor, cineva e poet… Cum vă puteți descurca? Toate acestea și voi singuri în această competiție?
Înlăturați competiția, înlăturați invidia! E absolut fără sens. E un mijloc de tortură, astfel încât să nu puteți fi niciodată voi înșivă.
Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. Eşti acceptat de Soare, eşti acceptat de Lună, eşti acceptat de Arbori, de Ocean, de Pământ. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul Univers. Bucură-te şi savurează acest lucru!"

Osho

Indirizzo

Terni

Orario di apertura

Lunedì 09:00 - 12:30
Martedì 09:00 - 12:30
Mercoledì 09:00 - 12:30
Giovedì 09:00 - 12:30
Venerdì 09:00 - 12:30

Notifiche

Lasciando la tua email puoi essere il primo a sapere quando Sei quello che pensi pubblica notizie e promozioni. Il tuo indirizzo email non verrà utilizzato per nessun altro scopo e potrai annullare l'iscrizione in qualsiasi momento.

Contatta Lo Studio

Invia un messaggio a Sei quello che pensi:

Condividi

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram