http://www.fertilizareinvitro.com/

Dr. Al Faraj Diana, Str. Andrei Doga 24, Chisinau (2025)

15/09/2025

Nu toate ovulele sunt la fel – ce arată știința despre proporția de maturitate a ovocitelor și șansele de succes în FIV

Atunci când un cuplu trece printr-un ciclu de fertilizare in vitro (FIV), întrebarea firească este: „Câte ovule am obținut?”
Dar mai importantă este alta: „Câte dintre ele sunt mature și pregătite pentru fertilizare?”

Un studiu publicat recent în Human Reproduction (septembrie 2025) a analizat peste 22.000 de paciente și a adus o veste liniștitoare: chiar și atunci când o proporție mare de ovocite recoltate este imatură, șansele de a naște după transferul embrionar rămân comparabile cu cele ale pacientelor care au avut aproape toate ovocitele mature. O știam din practica noastră, dar e bine că avem și confirmarea științifică.

🔹 Ce înseamnă asta?
Deși mai puține ovocite mature înseamnă mai puțini embrioni disponibili pentru transfer, calitatea lor nu este neapărat compromisă. Contează mult numărul final de ovocite MII (mature) care pot fi utilizate.

De ce nu toate ovocitele sunt mature?

🔹 Mit: puncția s-a făcut prea devreme.

🔹 Realitate: momentul puncției este calculat cu mare precizie – de obicei la 34–36 de ore după injecția de „trigger” (hCG sau agonist de GnRH).

Chiar și atunci, în ovare găsim ovocite aflate în etape diferite de dezvoltare:
unele sunt deja mature (MII),
altele încă în metafaza I (MI)
iar altele rămân la stadiul de veziculă germinală.(GV)

Această variație nu înseamnă că a fost greșit momentul. Ține mai degrabă de biologia intrinsecă a fiecărui folicul și de răspunsul individual la stimulare.
Prezența ovocitelor imature este normală și apare des în ciclurile FIV, indiferent de protocol.

Factorii care influențează maturizarea includ: vârsta pacientei, rezerva ovariană, variațiile intrafoliculare (cum ar fi aportul de hormoni sau factorii locali din lichidul folicular).

Nu toate ovocitele au aceeași „viteză” biologică: unele ating maturitatea mai devreme, altele mai târziu, iar recoltarea le surprinde în momente diferite.

Ce să reținem

O proporție mare de ovule imature NU înseamnă automat șanse mai mici de a avea un copil.
Important este câți embrioni transferabili se obțin și calitatea lor.

Medicina reproductivă modernă personalizează protocoalele pentru a crește numărul de ovocite mature, dar și pentru a valorifica la maximum fiecare ciclu.

Așadar, chiar dacă rezultatul primei recoltări arată multe ovule imature, asta nu înseamnă că povestea s-a încheiat. Știința arată că speranța rămâne reală și bine fundamentată.

Studiul citat- https://academic.oup.com/humrep/advance-article-abstract/doi/10.1093/humrep/deaf167/8248616

14/09/2025

Endometrioza – durerea moștenită și speranța științei

Multe femei care vin pentru dureri menstruale severe sau infertilitate spun:
„Și mama mea a suferit la fel. Și bunica, și mătușa mea…”
Nu e doar o impresie. Endometrioza are rădăcini în familie.
Dacă mama sau sora are endometrioză, riscul tău de a dezvolta boala este de 6–7 ori mai mare. Studiile pe gemeni arată că peste jumătate din predispoziție se explică prin gene.

Nu există o singură „genă a endometriozei”, ci un mozaic de variante genetice care, împreună, cresc vulnerabilitatea. Peste 20 de regiuni din genom sunt asociate cu boala.
Împreună, ele fac ca țesutul endometrial să fie mai inflamator, mai rezistent și mai invaziv.

🔹 Endometrioza și alte boli
Studiile genetice au arătat că aceleași variante implicate în endometrioză se regăsesc și în migrene, adenomioză și unele cancere hormonal-dependente.
Asta sugerează existența unei rețele comune de gene, care influențează modul în care țesuturile răspund la estrogen și inflamație.

🔹 Epigenetica – comutatoarele invizibile

Moștenirea genetică nu e totul. Endometrioza este și o boală epigenetică – unde genele nu sunt „defecte”, ci blocate sau activate greșit.
Gena HOXA10, vitală pentru implantarea embrionului, este „închisă” prin hipermetilare. Asta perturbează implantarea embrionului și explică infertilitatea în multe cazuri.

Receptorii de estrogen (ESR2) sunt „supraporniti” → duc la hiperestrogenism local.

MicroARN-urile (miRNA) sunt dereglate → întrețin inflamația și angiogeneza.

Astfel, într-o familie, mama poate avea boală severă, fiica doar simptome ușoare, iar nepoata să fie purtătoare fără manifestări: aceleași gene, expresii diferite.

Predispoziția poate sări peste generații. Există date că nu doar fiicele, ci și nepoatele femeilor cu endometrioză pot moșteni riscul.

De aceea, istoricul familial este un instrument prețios pentru medic, chiar dacă boala se exprimă diferit la fiecare generație.

🔹 Complexitatea moștenirii
S-au identificat peste 1.500 de markeri genetici corelați cu endometrioza.

Nu este o moștenire simplă, de tip Mendelian, ci un polimorfism multifactorial: genele creează predispoziția, iar mediul (menarhă precoce, cicluri scurte, expunerea la estrogeni, inflamația) aprinde sau nu boala.

🔹 Direcții de viitor
Cercetătorii caută biomarkeri genetici și epigenetici pentru diagnostic precoce. În viitor, ar putea exista teste genetice de risc mai precise pentru a identifica femeile cu predispoziție mare.

Se explorează și terapii epigenetice, care se află încă în cercetare:
inhibitori de histon-deacetilaze (HDACi),
inhibitori de ADN-metiltransferaze (DNMTi),
terapii cu microARN.
Scopul lor este să „deblocheze” genele închise și să reducă inflamația și proliferarea focarelor.

Endometrioza este o boală unde genele dau predispoziția, epigenetica decide expresia, iar mediul finalizează tabloul.

💐 Astăzi, avem tratamente hormonale și chirurgicale. Mâine, terapiile epigenetice ar putea rescrie expresia genelor, schimbând povestea din rădăcini.

Știința aduce speranța că într-o zi nu vom mai transmite durerea, ci doar viața.

Endometrioza nu este vina ta. E o combinație de gene și factori de mediu.
Dacă ai rude apropiate afectate, fii atentă la simptome. Durerea menstruală invalidantă nu este „normală”.

13/09/2025

Povestea părului cărunt – mister, biologie și frumusețea timpului…și despre o regină, desigur🥀. Poți deveni cărunt peste noapte?..

Când răsare primul fir alb în păr, mulți îl privesc ca pe un mic trădător. „Ai îmbătrânit!” – șoptește oglinda. Unii îl smulg imediat, de parcă ar putea opri timpul. Dar în realitate, povestea părului cărunt este mult mai fascinantă decât un simplu semn de vârstă.
Știința nu a descoperit încă un leac universal pentru îmbătrânire, și mulți se ascund de timpul implacabil cu…vopsea de păr. Ascunderea firelor albe reprezintă o industrie globală de miliarde de dolari.

Dar de ce apare albul în păr și va reuși știința într-o bună zi să îi readucă culoarea?

Răspunsul se află în interiorul foliculilor de păr. Celulele responsabile pentru colorarea părului, melanocitele, produc melanina – pigmentul ce colorează părul, pielea și ochii. Singura lor funcție este să producă pigment și să-l depună în firul de păr pe măsură ce acesta crește.

🧑‍⚕️Părul cărunt este plin de.. aer
Fiecare fir de păr urmează un ciclu în câteva faze. Pigmentarea are loc doar în faza de creștere. La început, celulele stem din baza foliculului generează melanocite care produc melanina; acestea mor la finalul ciclului, iar restimularea melanocitelor are loc doar dacă populația de celule stem este robustă.
Pe măsură ce îmbătrânim, melanocitele și celulele stem încep să își piardă eficiența. Dacă acestea dispar, părul nou nu mai primește pigment, ci rămâne plin de aer (microbule de aer), iar ochii noștri îl percep ca fiind gri sau alb.

🧑‍⚕️Nu toți albim la fel
Factorii genetici, rasa și etnia influențează momentul apariției firelor albe: persoanele de origine caucaziană pot începe să albească cu un deceniu mai devreme comparativ cu cele de origine afro-americană. Stilul de viață joacă, de asemenea, un rol important: fumatul, expunerea la razele UV, deficiențele nutriționale, poluarea aerului, consumul excesiv de alcool și anumite afecțiuni (cum ar fi boala tiroidiană sau neurofibromatoza) pot accelera procesul.

🧑‍⚕️ Percepții sociale și stereotipuri
În ciuda originii sale biologice, culoarea părului influențează percepțiile sociale. La bărbați, părul cărunt este adesea asociat cu distincție și atractivitate. La femei, însă, firele albe pot genera presiuni sociale pentru a păstra un aspect tineresc: peste 75% de femei recurg la vopsire.

🧑‍⚕️Există speranță pentru inversarea procesului?
Știința ar putea deschide ușa. Se cercetează celulele stem producătoare de melanocite, suspectând implicarea sistemului imunitar. S-a descoperit, de exemplu, că în anumite cazuri, pacienții cu cancer pulmonar au recăpătat pigmentarea părului după tratament cu imunoterapie. La unii părul a crescut de altă culoare.

🥀🧐🌹Albirea părului nu este doar rezultatul îmbătrânirii

De-a lungul istoriei, circulă povești despre oameni care s-au trezit brusc cu părul complet alb după un stres intens.
Dar știința ne explică limpede: părul nu poate albi instantaneu.
Firele pe care le vedem la suprafață sunt structuri „moarte”, pigmentul fiind fixat în timpul creșterii, în folicul. Odată formate, nu mai pot să-și schimbe culoarea. Ce se poate întâmpla, însă, este că părul pigmentat cade brusc (din cauza stresului sau bolii), lăsând mai vizibile firele albe deja existente.

Astfel s-a născut legenda.
Cea mai cunoscută poveste este cea a Mariei Antoaneta, regina Franței.
Se spune că, în noaptea dinaintea execuției sale, părul i-ar fi devenit complet alb din cauza terorii și a stresului extrem. Fenomenul a fost numit mai târziu „Sindromul Marie Antoinette” și a intrat în legendă ca dovadă a fragilității umane în fața fricii.

Dar cred că în cazul ei nu era numai frica...
Maria Antoaneta nu a fost doar o regină, ci și un simbol. Pentru poporul Franței aflat în foamete, ea întruchipa tot ce era mai străin, mai nedrept și mai risipitor. Povestea falsă că ar fi spus „Dacă n-au pâine, să mănânce brioșe” a cimentat imaginea ei de regină nepăsătoare, ruptă de realitatea poporului.

Dar legenda s-a întâlnit cu realitatea
Pe 16 octombrie 1793, Maria Antoaneta a fost dusă într-o căruță deschisă, expusă batjocurii. Mulțimea râdea, striga, arunca insulte. Ea însă a mers cu fruntea sus, privirea înainte, tăcută. O femeie care tocmai pierduse totul.
Îmbrăcată în alb, culoarea doliului reginelor, a urcat scările ghilotinei. Mersul i se dădea greu. Și, când din greșeală a călcat pe piciorul călăului, ultimele ei cuvinte nu au fost nici blesteme, nici rugăminți. Ci doar:
„Iertați-mă, domnule, nu am făcut-o intenționat.” Nu a mai rostit nimic…
Forța omului care a acceptat inevitabilul...
Nu a rămas în istorie doar ura mulțimii, ci și demnitatea cu care și-a înfruntat sfârșitul. O viață încheiată cu un gest de curaj, politețe și liniște…
Adevărata frumusețe nu stă în putere sau în tinerețe...

Fie mit, fie realitate biologică reinterpretată, istoriile despre “încărunțire peste noapte” arată un adevăr profund: părul cărunt este oglinda emoțiilor noastre, a vieților trăite și a momentelor care ne marchează.

🧑‍⚕️💐Fiecare fir alb este o poveste scrisă de timp, gene, alteori de stres, de alegeri de viață sau de sănătate. Îl putem ascunde, îl putem accepta, sau într-o zi poate îl vom inversa cu ajutorul medicinei. Dar până atunci, părul cărunt rămâne o amintire vizibilă a drumului parcurs și a lecțiilor adunate.

Este un jurnal al vieții: fiecare fir de argint marchează nopți nedormite, clipe de bucurie, emoții, stres sau liniște.

Și poate că și în asta e o frumusețe: știința ne spune cm și de ce se întâmplă, dar emoția ne spune ce înseamnă.

12/09/2025

Un studiu recent despre congelarea ovulelor: câte sunt necesare pentru a obține șansa bună de a naște un copil?

Căteva zile în urmă, în septembrie 2025, revista Fertility and Sterility a publicat un studiu amplu, realizat pe parcursul a peste 12 ani (2011–2023), în cadrul unei rețele multicentrice de clinici de reproducere asistată din SUA.

Au fost analizate 1.041 de cicluri de decongelare de ovule de la 986 de paciente care își vitrificaseră (congelaseră ultra-rapid) ovulele pentru fertilizare in vitro. Scopul cercetătorilor a fost să afle câte ovule MATURE sunt necesare pentru a obține cel puțin 3 blastociști euploizi ( embrioni sănătoși din punct de vedere cromozomial), care asigură cea mai mare probabilitate de naștere.

📊 Ce au descoperit?

Vârsta femeii sub 35 ani la congelare - sunt necesare în medie 15 ovule pentru a obține 3 blastociști euploizi.

La 38 ani → necesarul se dublează

La 40 ani → necesarul se triplează

🔹 Eficiența fiecărui ovul scade odată cu vârsta:

la 40 ani → șansa scade la ≈ 4%

Datele de literatura arată că 3 blastociști euploizi oferă ≈93% șanse de a obține un copil. Așadar, pragul celor „15 ovule sub 35 ani” devine un reper practic pentru consilierea femeilor.

Mesajul studiului:

Vârsta la congelarea ovulelor contează mai mult decât motivul pentru care o faci.

Femeile peste 38 de ani trebuie să știe că, de obicei, sunt necesare mai multe cicluri de recoltare pentru a ajunge la un număr suficient de ovule.

Se recomandă ca decizia de prezervare electivă a fertilității să fie luată înainte de 38 de ani.

🧑‍⚕️De la mine- Vârsta ideală de congelare a ovulelor e 32-34 ani, în majoritatea cazurilor. Pentru unele femei- mai devreme. Consultă un reproductolog dacă amâni sarcina, indiferent de motiv.

Congelarea ovulelor nu este o garanție, ci o strategie de a-ți păstra șansele. Cu cât o faci mai devreme, cu atât cresc șansele de reușită și scade numărul de proceduri necesare.
Sursa- https://www.fertstert.org/article/S0015-0282(25)00234-1/abstract?fbclid=Iwb21leAMtiXpjbGNrAy2JcWV4dG4DYWVtAjExAAEeij8Ir4VSUGFAgjAp4DZpaIYLvVmfaseOVBoAFnH9Czzq-owTJa876wHq6aQ_aem_QWh8kaUTZOe5ytpjZWYylQ

11/09/2025

Se spune că pistruii sunt „săruturi de înger”. O metaforă gingașă, care explică de ce îi vedem ca pe un semn frumos al inocenței și al copilăriei. Dar biologia ne arată că dincolo de poezie, pistruii sunt rezultatul unei povești genetice și solare fascinante.

Ei apar pentru că melanocitele – celulele pielii care produc pigment – nu sunt distribuite uniform, ci se grupează în mici „insule” de melanină. Sub soare, aceste insule devin mai vizibile.

🧬 Genetica pistruilor – de ce frații pot fi diferiți

Pistruii par să se transmită ca o trăsătură dominantă: dacă un părinte are pistrui, și copilul va avea. Dar nu e o regulă absolută.

Gena principală implicată este MC1R (melanocortin 1 receptor), situată pe cromozomul 16.
Mutațiile în MC1R fac ca melanocitele să producă mai mult feomelanină (pigment roșiatic-gălbui, instabil la UV), în loc de eumelanină (pigment închis, protector).
De aceea, persoanele cu anumite variante MC1R au piele deschisă, păr roșcat sau blond, ochi verzi/albaștri și sunt mai predispuse la pistrui.

Într-o familie cu măcar unul din părinți cu pistrui, copiii au șanse mari să îi dezvolte, mai ales dacă au tenul deschis. Este suficientă o singură copie a variantei MC1R pentru a crește predispoziția, dar nu toți purtătorii vor avea pistrui.
Nu există un „buton unic”. Sunt zeci de regiuni genetice diferite (peste 30, chiar 1.500 de markeri ADN) pentru a prezice probabilitatea.

Copilul poate avea pistrui chiar dacă părinții nu au, pentru că el primește o combinație de gene „activatoare” de la amândoi.

Invers, părinții pot avea pistrui, dar copilul nu – pentru că nu moștenește exact aceleași variante genetice sau pentru că factorii de mediu (soarele) nu activează suficient mecanismul.

În aceeași familie, un frate poate fi plin de pistrui, iar altul deloc, deși cresc sub același acoperiș.
Genetica pistruilor este complexă ceea ce duce la o combinație unică la fiecare copil.

☀️ Soarele – complicele genelor
Pistruii apar de obicei între 2 și 4 ani, odată ce pielea copilului a stat suficient la soare. Vara se înmulțesc, iarna se estompează. La vârste mai înaintate, petele pigmentare mari („age spots”) apar printr-un mecanism diferit, chiar dacă tot melanina este responsabilă.

Deși îi asociem adesea cu Irlanda și Scoția, pistruii nu sunt un „monopol nordic”. Se întâlnesc în toate etniile, inclusiv la afroamericani sau asiatici – doar că la pielea mai închisă sunt mai greu de observat, dar genetica funcționează la fel.

„Sărutul îngerului” nu e chiar departe de adevăr – frumusețea pistruilor e darul tandru al întâlnirii dintre soare și ADN.

10/09/2025

Vitrificarea – atunci când știința oprește timpul

Există momente în medicină care par desprinse dintr-o poveste. Unul dintre ele este vitrificarea- o tehnică de congelare ultra-rapidă. În loc ca apa din celule să înghețe și să formeze cristale de gheață, ea se transformă într-o stare „sticloasă”, protectoare. Totul se întâmplă în câteva secunde, prin scufundarea în azot lichid la -196°C.

De ce gheața face rău celulelor?

Cristalele ascuțite– Apa care îngheață lent formează cristale cu muchii dure, acestea taie membranele și organitele ca niște „cuțite microscopice”.

Creșterea volumului– Apa, când devine gheață, își mărește volumul cu aproximativ 9%.
Într-un spațiu atât de mic cm e o celulă, asta produce o presiune uriașă, care poate rupe membrana celulară. Imaginează-ți o sticlă de apă uitată iarna afară: când îngheață, se sparge pentru că volumul gheții depășește capacitatea recipientului. La nivel microscopic, exact asta pățește și celula.

Șocul osmotic– Pe măsură ce apa din jur îngheață, concentrația de săruri și solviți crește și apare un dezechilibru care poate deteriora celula iremediabil.

Când înghețarea este lentă, se formează cristale de gheață.

🧑‍⚕️În vitrificare, răcirea este atât de rapidă, încât moleculele de apă nu mai au timp să se aranjeze în cristale. Apa intră într-o stare „amorfa” netedă (ca sticla), fără colțuri și margini- niciun „cuțit de gheață” în celulă, membranele și organitele rămân intacte.
Celulele sunt practic „înghețate în timp”: membranele, organitele și ADN-ul rămân intacte.
Activitatea metabolică este stopată complet, ceea ce explică de ce embrionii sau ovocitele pot fi păstrați ani sau chiar decenii.

De-vitrificarea (warming)
Reîncălzirea trebuie să fie la fel de rapidă ca răcirea, pentru a preveni formarea cristalelor de gheață.
Crioprotectorii sunt apoi eliminați treptat și celulele revin la funcționarea lor normală.
Celula rămâne întreagă, protejată și gata să-și reia viața atunci când este “dezghețată”.

Ce putem vitrifica?

Embrioni – obținuți prin FIV și păstrați pentru un transfer viitor.
Ovocite (ovule) – pentru femeile care doresc să amâne sarcina sau înainte de tratamente oncologice sau operații pe ovare
Spermă – folosită în tratamente de fertilitate sau pentru conservarea fertilității.

În 1984, în Australia, s-a născut primul copil dintr-un embrion congelat. La început, metoda folosită era „slow freezing”, cu supraviețuire modestă a embrionilor. Abia în anii ’90, cercetătorii japonezi au propus vitrificarea, obținând supraviețuiri de peste 90–95%. Astăzi, ea este standardul de aur în clinicile de fertilitate, iar milioane de copii s-au născut datorită ei.

Vitrificarea ne arată ceva extraordinar: că știința nu doar înțelege viața, ci și o protejează, oferindu-i timp și șansă acolo unde, altădată, părea imposibil.

09/09/2025

Pilula contraceptivă – pastilă mică, mare revoluție

Într-o lume în care femeile căutau de secole metode sigure de contracepție – plante, ritualuri, amulete – anul 1960 a adus o schimbare istorică: prima pilulă contraceptivă orală, aprobată în SUA.

Era rodul unei colaborări dintre cercetători vizionari (Gregory Pincus și John Rock), o activistă curajoasă (Margaret Sanger) și o filantroapă generoasă (Katherine McCormick), care a finanțat cercetările.

Așa a apărut Enovid, prima pilulă. Următoarele decenii au adus evoluții spectaculoase.

De la dozele masive de estrogen (peste 150 µg mestranol) și progestine de primă generație, s-a ajuns la doze de 20–35 µg și progestine cu profil metabolic mult mai sigur. E o poveste de succes a medicinei moderne, unde cercetarea clinică a mers mână în mână cu nevoile sociale. Dozele s-au redus, formulele au devenit mai sigure și mai personalizate.

Nu întâmplător i s-a spus simplu „The Pill” – pilula. Era atât de importantă, încât nu mai avea nevoie de alte explicații.

Ce a însemnat pentru femei?
Libertatea de a decide când și dacă să devină mame. Șansa de a-și planifica viața, studiile, cariera.
Dar nu e deloc numai asta....

🧑‍⚕️Beneficiile medicale

Pilula nu este doar despre contracepție și prevenirea avorturilor.

-Reglează ciclul menstrual și reduce durerile.

-Diminuează hemoragiile și anemia.

-Controlează acneea, hirsutismul și simptomele sindromului ovarelor polichistice

-Reduce riscul de cancer ovarian, endometrial și nu numai. Utilizarea pilulei timp de câțiva ani reduce riscul de cancer ovarian cu 40–50%, iar efectul protector persistă 20–30 de ani după întrerupere.Riscul de cancer endometrial scade cu până la 50%. Pilula contraceptivă este o formă de profilaxie oncologică pentru femeile sănătoase.

-Scade riscul de sarcini ectopice și endometrioză simptomatică , ajută la controlul endometriozei, adenomiozei, chisturilor recidivante

-Ajută planificarea procedurilor de reproducere asistată

Lista poate fi continuată…

Aceste efecte nu sunt doar statistici: înseamnă femei cu mai puțină suferință, mai puține operații, mai multă sănătate pe termen lung.

🧑‍⚕️ De ce o apreciez eu, ca medic reproductolog?

Pentru că scopul meu este să ajut femeile să obținä sarcina. Dar nu numai. Misiunea mea este să le ajut să fie sănătoase, pregătite și să aducă pe lume copii într-un context de siguranță și echilibru.

Sănătatea este terenul fertil pentru maternitate.

O femeie cu un organism echilibrat, cu un risc mai mic de cancer sau de boli ginecologice severe, este o femeie care are șansa mai bună de a deveni mamă atunci când va dori.

Contraceptivele nu sunt opusul nașterii. Pentru multe femei, ele sunt parte din drumul către o maternitate sănătoasă și conștientă. Ele înseamnă copii născuți la momentul potriviti și din femei protejate de boli.

❌ Mituri care trebuie demontate

„Pilula provoacă infertilitate.”

Fals. Fertilitatea revine rapid după oprire. Problemele de fertilitate apar de la alte cauze, nu de la pilulă.

„Trebuie pauze ca să se curețe organismul.”

Fals. Contraceptivele orale nu se acumulează în organism. Hormonii conținuți în pilulă (estrogen și progestativ) se metabolizează rapid și sunt eliminați zilnic, exact ca alte medicamente. Nu există nimic care să „rămână” și să necesite curățare.
Nu e nevoie de pauze. Din contra:
-În timpul unei pauze, femeia rămâne fără protecție contraceptivă → risc crescut de sarcină neplanificată.

-La fiecare reluare a pilulei, organismul „ia de la capăt” adaptarea. Riscul de tromboze venoase este cel mai mare în primele luni de utilizare și apoi scade. Pauzele repetate înseamnă că femeia trece de mai multe ori prin perioada de risc maxim. Folosirea pilulei în mod continuu, atât timp cât efectul ei e dorit sau necesar, sub supravegherea medicului, este mai sigură decât întreruperile.

💐Pilula contraceptivă este una dintre marile victorii ale medicinei moderne. O mică pastilă care a schimbat lumea: a adus sănătate, libertate și demnitate pentru milioane de femei.

08/09/2025

“Am fost prezent la ceremonia balului Nobel 60 de ani în urmă, pentru prima dată, ca un elev de 16 ani, împreună cu colegii mei de clasă de la Bromma Gymnasium, care veniseră să aplaude laureații Nobel. Îmi amintesc bine cât de solemnă a fost ocazia.
Familia mea s-a mutat apoi în centrul Stockholm-ului și am schimbat școala. Acesta s-a dovedit a fi un mic dezastru: nu mi-au plăcut profesorii din noua școală, iar profesorilor nu le plăceam nici eu. De fapt, unul dintre ei m-a lăsat repetent la chimie.

Din fericire, datorită grijii și sprijinului părinților mei, am avut norocul să mă întorc la școala precedentă, la Bromma Gymnasium. Acolo am primit sprijin inspirat de la o profesoară de chimie excepțională. Numele ei era Karin Brandt. Îi sunt profund recunoscător.”

Este un citat din discursul lui Tomas Lindahl la ceremonia, la care a primit Premiul Nobel pentru… Chimie. De fapt, e începutul discursului..Emoționant..

Elevul “netalentat” a studiat ulterior la Universitate medicina și chimia…
A lucrat la Karolinska, apoi la Princeton, mai târziu devenind director al Clare Hall Laboratories la Francis Crick Institute (UK).
A format școli întregi de cercetători și a influențat profund biologia moleculară.

În 2015, Tomas Lindahl (Suedia), împreună cu Paul Modrich (SUA) și Aziz Sancar (Turcia/SUA), au primit Premiul Nobel pentru Chimie „pentru studii mecanistice privind repararea ADN-ului”.

Contribuția lui Lindahl:

El a descoperit că ADN-ul, deși considerat mult timp o moleculă extrem de stabilă, se degradează surprinzător de rapid în condiții biologice.
Apar mii de leziuni spontane pe zi în ADN-ul fiecărei celule (deaminări, oxidări, depurinări).

A identificat și descris „repararea prin excizia bazei”, un mecanism fundamental prin care enzimele recunosc și corectează bazele alterate, prevenind mutațiile și cancerul.

A arătat că, dacă nu ar exista mecanisme de reparare a ADN-ului, viața complexă nu ar fi posibilă – genomul s-ar dezintegra în câteva zile.

Descoperirile lui au schimbat modul în care înțelegem cancerul, îmbătrânirea și bolile genetice.
Studiile sale au deschis calea pentru terapii anticancer, pentru înțelegerea mutațiilor din boli ereditare și pentru dezvoltarea biotehnologiilor.

🧑‍⚕️💐Eșecul nu e un final.
Și, la fel ca ADN-ul, care are nevoie zilnic de „mecanisme de reparare”, și noi avem nevoie de oameni care să ne repare încrederea și să ne dea șansa să înflorim. Sau să fim noi acei oameni care "repară".

Citatul din discursul lui ne învață multe- vise, școală, părinți, încredere, susținere, recunoștință.
Lecție de chimie, genetică, viață…

07/09/2025

Când ovocitul devine „medic” pentru spermă..
(Știind că rar cine citește până la capăt, mi-am permis acolo niște note mai jucăușe…🤗)

Când un cuplu se confruntă cu probleme de fertilitate, gândurile se duc imediat către analizele spermei: număr, motilitate, morfologie. Dar în spatele acestor cifre există un adevăr mai puțin cunoscut: sperma are o putere foarte limitată de a-și repara singură ADN-ul.

Repararea ADN-ului este un proces fundamental în toate tipurile de celule, pentru menținerea stabilității genomice. Spermatozoidul e o excepție- când apare o leziune în ADN-ul spermatic, responsabilitatea reparării cade asupra…..ovocitului, care furnizează mecanismele necesare în timpul fertilizării și a dezvoltării precoce a embrionului.

În momentul fertilizării, ovocitul nu oferă doar jumătate din materialul genetic. El vine cu o adevărată „farmacie internă” de proteine și mecanisme capabile să repare fisurile și rupturile din ADN-ul spermatozoidului.Ovocitul coordonează reparațiile ADN până la activarea genomului embrionar, in primele 2-3 zile de viațā, între stadiile de 4–8 celule. Abia atunci embrionul începe să transcrie propriile gene și preia controlul asupra mecanismelor de reparare.

Da, ovulul e foarte responsabil …Embrionul depinde de resursele materne.

📍Dar există o condiție esențială: calitatea ovocitului.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, ovocitele își pierd treptat capacitatea de a corecta aceste erori. Un ovocit tânăr poate compensa fragmentele de ADN deteriorat din spermă. Însă un ovocit mai îmbătrânit are resurse mai reduse și, în consecință, reparația poate sā nu fie completă. Rezultatul? Embrioni care nu se implantează, cu dezvoltare întârziată, oprire în evoluție, anomalii cromozomiale.

Calitatea ovocitului contează enorm — de aceea vârsta maternă rămâne un factor decisiv atât în concepția obișnuită, cât și în reproducerea asistată.

Medicina încă caută soluții pentru femeile de vârstă reproductivă avansată (și nu, suplimentele alimentare actuale cu antioxidanți, ierburi, vitamine nu sunt soluții reale nici pentru femei, și nici pentru bărbați👈)

Când vorbim despre embrioni și șansa lor la viață, trebuie să ne amintim de acest rol uimitor: ovocitul ca protector și vindecător al ADN-ului adus de spermă.

🧑‍⚕️Pare nedrept, nu-i așa?

Spermatozoidul vine cu jumătate de bagaj genetic și… cam atât. În schimb, ovulul trebuie să facă totul: să ofere și el cealaltă jumătate de cromozomi, dar și să primească, să repare, să hrănească, să organizeze primele zile ale embrionului. E ca la petreceri: unii vin cu voie bună și pleacă repede, iar altcineva rămâne să strângă după toți. Așa e și în laboratorul vieții — ovulul rămâne „gazda” care pune totul în ordine.))))

Hai să aflăm mai multe! De ce, totuși…

-Spermatozoidul este o celulă foarte mică, gândită pentru transport, nu pentru sinteză sau reparație. Ca să încapă tot ADN-ul într-un nucleu minuscul, cromozomii sunt împachetați extrem de strâns.

ADN-ul din spermatozoid trebuie să supraviețuiască unui drum lung și dur: traversarea tractului ge***al masculin, mediul extern, mediul vaginal (acid), mucoasa colului uterin, uter, trompā…

Prin compactare, ADN-ul devine mai rezistent la stres oxidativ și la enzime care ar putea să-l degradeze.

-În spermatozoid, histonele (proteinele clasice care organizează ADN-ul în nucleu) sunt în mare parte înlocuite cu protamine. Ele fac" pachetul cu gene" mult mai dens și mai stabil decât în orice altă celulă. E ca diferența dintre a împacheta un pulover într-o cutie versus a-l presa într-o pungă vidată.

-Această împachetare extremă înseamnă că ADN-ul nu mai e „accesibil” pentru enzimele de reparare.
Practic, spermatozoidul renunță la mecanismele de reparare pentru a câștiga compactare și protecție. El doar “transportā”.
De aceea, sarcina reparării leziunilor apārute trece la ovocitul pe care îl va fecunda.

-Ovocitul e mare, plin de citoplasmă, organele și rezerve. El este „gospodina casei”: aduce mâncare, energie și trusa de reparare embrionului.
Spermatozoidul e curierul: vine doar cu pachetul genetic bine sigilat, dar dacă are defecte în interior- ovocitul trebuie să le repare.

🧑‍⚕️Ce poți face ca ovulele tale să aibă mai puțin de reparat? Cum le poți ajuta, dacā îți dorești sarcina?

Simplu: lasă-l pe bărbatul tău să aibă grijă de "colet"! Să mănânce corect, să doarmă bine, să facă mișcare, să nu fumeze, mai puțin stres și alcool.... Cu cât “coletul” vine mai în regulă, cu atât gospodina (ovocitul) are mai puțin de muncit. Și tu fă la fel, desigur…La orice vârstā.

Nu e o glumă - asta recomandă știința, la modul cel mai serios.

Și, pentru mulți, asta e soluția salvatoare..

Cercetarea publicată în 2025 subliniază exact acest aspect: viabilitatea embrionului depinde de forța ovocitului de a repara.
Sursa: https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1472648325003724

Dr. Al Faraj Diana

15/09/2025

14/09/2025

13/09/2025

12/09/2025

11/09/2025

10/09/2025

09/09/2025

08/09/2025

07/09/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category