http://www.fertilizareinvitro.com/

Dr. Al Faraj Diana, Str. Andrei Doga 24, Chisinau (2026)

04/01/2026

Despre așteptări, realitate și ce se întâmplă când ele nu coincid
„Proiect reproductiv ideal” versus „potențial reproductiv real”
„Dacă îmi doresc suficient, nu ar trebui să se întâmple?”
Nu.
Dorința nu controlează biologia

Înainte ca un copil să apară în corp, el apare aproape întotdeauna în imaginație. Femeia își construiește, adesea fără să-și dea seama, un scenariu despre cm se va întâmpla sarcina: că va veni firesc, la momentul potrivit, fără efort, fără pierderi, fără intervenții. Chiar și atunci când există îndoieli, în fundal rămâne convingerea liniștitoare că „se va întâmpla oricum”.

Ne imaginăm că corpul va ști ce are de făcut, că dorința, timpul și răbdarea vor fi suficiente. Această imagine este profund umană. Mintea are nevoie de continuitate și sens, iar fertilitatea este adesea trăită ca ceva implicit, aproape garantat. La majoritatea, așa se va întâmpla- imaginația va coincide cu realitarea.
Dar nu la toate...Tocmai de aceea, multe femei nu ajung la medic- nu din neglijență, ci pentru că, în imaginația lor, sarcina face deja parte din viitor. Nu există încă un semnal suficient de puternic care să întrerupă această certitudine interioară.
Aceasta este lumea copilului dorit: o lume imaginară, firească, profund umană.

Dar corpul nu funcționează pe scenarii.
Corpul funcționează pe probabilități biologice.
În realitate, copilul nu apare întotdeauna când și cm ne-am imaginat. Aici apare copilul posibil – copilul care poate apărea în limitele reale ale biologiei: la vârsta respectivă, cu ovocitele disponibile, cu embrionii care se pot forma, cu riscurile existente. Diferența dintre copilul dorit și copilul posibil nu este o lipsă de dorință, ci diferența dintre imaginație și funcționarea corpului.

Este un adevăr greu de acceptat, pentru că ne place să credem că viața urmează planul nostru, iar medicina este percepută, greșit, ca o garanție „în caz că…”. Medicina reproductivă nu promite scenarii. Ea lucrează cu ce este posibil, nu cu ce ne imaginăm.

Din punct de vedere științific, reproducerea umană este un proces profund probabilistic. Chiar și la cupluri perfect sănătoase, tinere, șansa de concepție pe un ciclu este de aproximativ 20%, iar multe ovocite fecundate nu ajung niciodată la implantare. Numeroase pierderi apar atât de devreme încât nu sunt percepute ca sarcini, ci doar ca un ciclu care „a venit”.
Și în FIV, în ciuda tehnologiei și monitorizării, realitatea rămâne biologică. Nu toate ovocitele sunt mature, nu toate se fecundează, nu toți embrionii sunt competenți genetic și nu toți se pot implanta.

FIV nu creează fertilitate. FIV lucrează cu fertilitatea care există deja.

Medicina reproductivă cunoaște un adevăr incomod: dorința nu repară erorile meiotice, speranța nu corectează aneuploidiile, voința nu poate întineri ovocitul. Dar mai știe ceva, la fel de important: copilul posibil nu este mai puțin valoros decât copilul dorit. Este doar diferit de scenariul inițial.

Când imaginația și realitatea nu coincid, impactul psihologic este major. Femeia nu suferă doar pentru că sarcina nu apare, ci pentru că povestea pe care și-a spus-o despre viitor începe să se destrame. Apar stresul, frustrarea, vinovăția și sentimentul de eșec personal. Aceste reacții nu apar pentru că femeia „se gândește prea mult”, ci din disonanța dintre așteptare și realitate. Mintea caută control și explicații simple, în timp ce corpul funcționează pe variație și limite care nu pot fi influențate prin voință.

Acceptarea copilului posibil înseamnă să muți energia psihică din lupta cu realitatea în înțelegerea ei. Uneori, copilul posibil vine mai târziu decât a fost imaginat, prin mai multe etape, sau prin FIV. Alteori, presupune schimbarea planului sau acceptarea unor limite care nu diminuează valoarea femeii.

Ca medic, una dintre cele mai importante intervenții este clarificarea. A explica diferența dintre ceea ce ne imaginăm și ceea ce este posibil din punct de vedere medical nu înseamnă a lua speranța, ci a o ancora în realitate. Pentru că speranța care ignoră biologia se transformă ușor în vinovăție și epuizare, în timp ce speranța informată poate deveni decizie, adaptare și grijă față de sine.

Poate cel mai important lucru de reținut este acesta: nu suferim pentru că ne dorim prea mult, ci pentru că mintea noastră construiește un viitor pe care corpul nu îl poate garanta. Pentru multe cel mai greu lucru nu este să accepte realitatea, ci să renunțe la povestea despre cm „ar fi trebuit” să fie.
Văd zilnic femei care suferă nu doar pentru că drumul este greu, ci pentru că îl compară cu unul imaginar. Uneori, vindecarea începe exact aici: când copilul posibil încetează să fie perceput ca un compromis și începe să fie văzut ca o șansă reală. Diferită. Dar reală.

Dorința rămâne vie, dar este mutată din zona certitudinii în zona posibilului. Aici apare o speranță mai matură, mai robustă, care nu se prăbușește la fiecare încercare. Femeia devine mai stabilă interior, iar speranța nu mai depinde de negarea realității, ci de înțelegerea ei.

03/01/2026

Există momente în care medicina nu vine să mângâie, ci să lămurească.

Nu ca să învinovățească.
Ci ca să ofere repere reale într-un drum care, pentru multe femei, este deja greu.
Un astfel de moment este un studiu amplu, publicat zilele acestea în Fertility and Sterility (link în primul comentariu👇), care analizează parcursul reproductiv al femeilor cu suprapondere și obezitate în fertilizarea in vitro.
Nu despre „dacă se poate”.
Ci despre cm se ajunge.
🧑‍⚕️Autorii au analizat 48.595 de cicluri FIV, de la 31.829 de femei, tratate în 15 centre mari din Spania , pe o perioadă de aproape 7 ani.
Important:
- nu s-a analizat un singur ciclu
- nu s-a analizat doar un transfer
- ci întregul parcurs până la prima naștere sau abandonul tratamentelor
Exact așa cm îl trăiesc pacientele în viața reală.

Nu „dacă se obține sarcina la primul transfer”, ci:
-câte ovocite sunt necesare
-câți embrioni sunt utilizați
-câte transferuri embrionare sunt necesare
pentru a ajunge la un copil viu, în funcție de Inducele de masă corporală.
Grupul de referință: femeile cu greutate normală.

📍 Ovocitele
Femeile cu suprapondere și, mai ales, cu obezitate au avut nevoie de mai multe ovocite pentru a ajunge la același rezultat final: nașterea unui copil.

📍 Embrionii
La fel de consecvent: sunt necesari mai mulți embrioni transferați
diferența crește odată cu indicele de masă corporală
Morfologia poate fi bună.
Calitatea genetică poate fi bună.
Dar randamentul cumulativ este diferit.

📍 Transferurile embrionare
Statistic, femeile cu obezitate ajung la:
mai multe transferuri
mai mult timp
mai mult consum emoțional
până la același final fericit.

Nu pentru că „nu se poate”, ci pentru că drumul cere mai multe etape.

🧑‍⚕️ De ce se întâmplă asta?
Acest studiu confirmă, la scară mare, ceea ce alte cercetări au arătat deja:
-inflamație cronică de grad mic
-modificări metabolice și hormonale
-afectarea calității ovocitare
-receptivitate endometrială redusă
-risc mai mare de pierdere de sarcină, inclusiv cu embrioni euploizi

🧑‍⚕️Studiul nu afirmă că femeile cu suprapondere/ obezitate nu pot avea copii.
Nu afirmă că FIV nu funcționează.
Nu susține excluderea sau amânarea automată.
Spune, însă, foarte clar:
Cu cât Indicele de masă corporală este mai mare, cu atât sunt necesare mai multe resurse biologice pentru a ajunge la același rezultat.

🫂💐De ce este important să știi asta
Nu ca să te sperii.
Ci ca să ai control.
Poate, această informație va deveni pentru tine o motivație blândă de a-ți ajuta corpul, o șansă de a optimiza înainte de FIV, o cale de a reduce numărul de încercări, timpul și durerea emoțională

Nu pentru a atinge un ideal estetic.
Ci pentru a crește eficiența biologică.
Chiar și o scădere modestă în greutate, pentru unele femei, poate însemna:
-mai puține transferuri
-un parcurs mai scurt
-o șansă mai mare per pas.
Este o opțiune care merită cunoscută.
Dacă alegi să mergi mai departe așa cm ești- este la fel de valid.
Rolul meu este să îți spun ce se întâmplă și ce putem face mai bine împreună.

Medicina reproductivă nu înseamnă promisiuni frumoase. Înseamnă adevăr spus cu respect.
Un drum mai lung nu este mereu un drum greșit.
Dar dacă îl putem face mai eficient, mai blând cu corpul și cu sufletul, atunci informația devine putere, nu povară.
Și indiferent de traseu, nu mergi singură.🧑‍⚕️

02/01/2026

De ce unele femei rămân însărcinate ușor după 40, iar altele nu la 30?
Aceasta este una dintre cele mai frecvente și, în același timp, cele mai dureroase întrebări pe care le aud în cabinet. Pentru că pare nedreaptă. Pentru că zguduie convingeri. Pentru că pune sub semnul întrebării ideea simplistă că „vârsta explică tot”.
Adevărul medical este mai nuanțat.
Vârsta contează — dar nu este singurul factor

🧑‍⚕️Două femei pot avea aceeași vârstă din buletin și o realitate reproductivă complet diferită.
De ce? Pentru că ovarele nu îmbătrânesc toate la fel.
Vârsta biologică ovariană este rezultatul:
-geneticii (moștenirea cu care ne naștem),
-epigeneticii (ce s-a „scris” peste gene de-a lungul vieții),
-istoricului ovarian (chirurgii, endometrioză, inflamație),
-mediului (stres, toxine, fumat, nutriție, somn).

Numărul și rezistența ovocitelor sunt stabilite din viața fetală.
Unele femei au un „capital ovarian” mai robust, cu ovocite care își păstrează competența mai mult timp. Altele pornesc cu un capital mai mic sau cu ovocite mai vulnerabile genetic.
De aceea o femeie poate avea ovocite funcționale la 40+, iar alta poate avea ovocite îmbătrânite biologic la 30.

🧑‍⚕️ Epigenetica: cm viața îți modifică potențialul
Epigenetica nu schimbă ADN-ul, dar schimbă cm este citit.
Influențe precum:
-stresul cronic,
-inflamația,
-tulburările metabolice,
-fumatul,
-expunerea la toxine,

Cu alte cuvinte:
nu doar câți ani ai, ci cm ai trăit acei ani contează pentru ovocit.

🧑‍⚕️ Calitatea ovocitară – cheia reală
Sarcina nu depinde doar de ovulație, ci și de calitatea ovocitului
Statistic, fertilitatea scade cu vârsta — este adevărat..Dar statistica nu explică individul.

🧑‍⚕️Unele femei de 30 de ani au deja:
endometrioză (chiar nediagnosticată)
ovulații disfuncționale
tulburări autoimune
infecții pelvine vechi
factori masculini asociați

În timp ce o femeie de 40 de ani poate:
să nu fi avut niciodată aceste patologii
să aibă trompe permeabile
un uter receptiv

Și da — aproape întotdeauna se găsește cineva care spune:
„Nu ascultați, eu am rămas însărcinată ușor la 40. Și la 43. Vârsta nu e o problemă.”
A fost adevărat pentru acea femeie.
Dar nu este un adevăr universal.
Pentru că experiența individuală nu anulează biologia altei femei.
Așa cm faptul că unii aleargă un maraton la 70 de ani nu înseamnă că toți pot — sau trebuie — să o facă.

În medicină, excepția nu devine regulă.
Iar norocul biologic al cuiva nu este un argument împotriva suferinței altuia.
Pentru unele femei, vârsta nu a fost o problemă.
Pentru altele, a fost.

Nu comparațiile ajută. Ele doar mută durerea dintr-o parte în alta.
Ce ajută este înțelegerea- să știi unde ești, nu unde sunt alții.
Ajută o evaluare corectă, făcută la timp.
Ajută adevărul și claritatea — să știi ce resurse ai, ce limite există, și ce opțiuni reale sunt.
📍Tinerețea nu garantează fertilitate.
📍Vârsta reproductivă avansată nu exclude sarcina.

01/01/2026

În spatele fiecărei imagini este o poveste :
așteptări, temeri, răbdare, lacrimi, decizii grele, mult curaj...
Nimic din toate acestea nu se vede într-o fotografie.
Dar eu le știu.
Ca medic, aceste imagini nu sunt „rezultate”.
Sunt vieți care au început într-un context fragil și sunt astăzi în brațele părinților lor.
Le doresc acestor copii o viață sănătoasă și senină.
Și părinților — liniște, pace, fericire.
Pentru cei care privesc aceste imagini și încă așteaptă: fiecare poveste are timpul ei.
Important este să mergeți înainte, cu pași corecți și cu încredere.

30/12/2025

Insuficiența/deficiența fazei luteale: ce știm cu adevărat.
Puține lucruri produc mai multă anxietate decât o analiză de progesteron „mic” sau o mențiune de tipul „insuficiență de fază luteală”.
În realitate, ele sunt mult mai rar un diagnostic real și mult mai des un concept prost înțeles.
Teoretic, insuficiența fazei luteale (LPD) este definită ca o funcție inadecvată a corpului galben
cu secreție insuficientă de progesteron și/sau
o fază luteală prea scurtă, mai scurtă de 10 zile
rezultând un endometru insuficient pregătit pentru implantare sau susținerea sarcinii.
Aceasta este o definiție conceptuală.
Problema este că nu există criterii clinice validate care să permită diagnosticarea ei sigură la o femeie ovulatorie.

🧑‍⚕️Analiza de progesteron: de ce induce în eroare
Progesteronul:
-este secretat pulsatil
-cu fluctuații rapide și ample
Studiile cu recoltări seriate au arătat că progesteronul poate fluctua de 5–8 ori într-un interval de 60–90 de minute, mai ales în faza luteală medie.
O singură analiză:
-este un instantaneu
-nu reflectă producția zilnică
-nu caracterizează fidel funcția corpului galben
De aceea, progesteronul seric izolat NU poate diagnostica insuficiența luteală.
Progesteronul este adesea măsurat pentru a evalua faza luteală atunci când nu există sarcină. În mod normal, valorile lui cresc și ating un vârf la 6–8 zile după ovulație.
O valoare a progesteronului peste 3 ng/mL arată că ovulația a avut loc. Totuși, această analiză poate confirma doar ovulația, nu și calitatea fazei luteale.
Nu există o valoare minimă de progesteron care să definească o fază luteală „normală” sau o fertilitate garantată.

🧑‍⚕️Biopsia endometrială: de ce a fost abandonată
Mult timp, biopsia endometrială (datarea endometrială) a fost considerată „standard”.
Ce au arătat însă studiile:
-variabilitate mare de la un ciclu la altul
-concordanță slabă între biopsii repetate
-diferențe majore de interpretare între anatomo-patologi
-lipsa corelației cu șansele reale de sarcină
Un endometru „întârziat” la biopsie nu prezice infertilitatea
Aceeași femeie poate avea biopsie „anormală” într-un ciclu și „normală” în următorul

🔴 Poziția oficială a American Society for Reproductive Medicine (ASRM)(link în primul comentariu)
✍️LPD NU a fost demonstrată ca entitate independentă cauzatoare de infertilitate sau pierderi de sarcină recurente.

✍️Afecțiuni asociate cu modificări luteale
Amenoree hipotalamică
Stres, exercițiu fizic excesiv, scădere ponderală
Obezitate
Sindromul ovarelor polichistice
Endometrioză
Vârsta reproductivă avansată
Hipotiroidism, hiperprolactinemie
Lactație
Stimulare ovariană / Reproducere Asistată
Rezervă ovariană diminuată izolată NU este asociată cu LPD după ajustarea pentru vârstă

✍️Nu există test diagnostic valid pentru LPD

– faza luteală scurtă apare frecvent și la femei fertile.
-Progesteron seric unic, valori

29/12/2025

De ce embrionul arată perfect… și totuși nu se implantează
Există un moment în FIV care este extrem de greu pentru paciente:
atunci când embrionii arată foarte bine, sunt transferați cu speranță reală…
iar rezultatul rămâne negativ.
Apare întrebarea firească:
„Dacă embrionul a fost bun, de ce nu s-a prins?”

📍 Embrionul frumos nu este automat embrion competent
Faptul că un embrion arată bine la microscop
nu înseamnă că este biologic competent sau genetic sănătos.
Morfologia nu ne poate arăta cert capacitatea reală de a continua dezvoltarea după transfer
Așadar, aspectul bun nu este garanție, dar este un lucru foarte important: înseamnă că putem spera rezonabil.
🧑‍⚕️ Ce înseamnă, de fapt, un embrion „bun”
Un embrion cu morfologie bună înseamnă:
– că a parcurs corect primele etape ale dezvoltării
– că are șanse reale,
– că biologia permite implantarea
Nu înseamnă certitudine.
În medicina reproductivă, certitudinile nu există.
Dar înseamnă posibilitate autentică.

🧑‍⚕️De ce medicina nu poate controla totul
Chiar și în cele mai bune condiții:
– laborator de calitate
– embrioni frumoși
– transfer corect
există limite reale ale biologiei.
Nu pentru că medicina „nu știe ce face”,
ci pentru că nu tot ce contează este vizibil.

🧑‍⚕️În reproducerea umană, variabilitatea este regula, nu excepția.
Embrionii sunt diferiți, chiar dacă provin din aceeași recoltare, au același scor morfologic și au fost obținuți în aceleași condiții de laborator.
Fiecare embrion are un potențial biologic propriu
De aceea, un embrion poate să nu ducă la sarcină, iar următorul — din aceeași cohortă — poate face acest lucru.
Datele ne arată că, pentru majoritatea femeilor,
cu evaluare corectă, cu adaptarea strategiei
și cu perseverență medicală rațională,
șansa cumulativă de a obține o sarcină crește de la ciclu la ciclu.

Dar și, uneori...
🧑‍⚕️Un embrion care „arată mai slab” se poate implanta pentru că aspectul vizual nu reflectă întotdeauna potențialul biologic real. Evaluarea morfologică este utilă, dar nu este un verdict.
📍Morfologia≠genetica
📍Implantarea este un dialog, nu un concurs de frumusețe, depinde și de sincronizarea fină embrion–endometru.
Un embrion „mai modest” morfologic poate avea un limbaj biologic perfect compatibil cu endometrul din acel ciclu.
📍 Embrionii au capacitate de autoreglare/corectare
În primele zile:
-embrionul poate elimina celule mai puțin viabile,
-poate compensa diviziuni asimetrice,
-poate continua dezvoltarea normală ulterior.
Biologia este dinamică, nu statică.

Un embrion „mai slab cotat” nu este mereu un embrion fără șanse. Este doar un embrion care nu se încadrează perfect într-o grilă vizuală.
În reproducere, viața nu respectă întotdeauna scorurile — dar respectă biologia.
💐Mult succes tuturor, din toată inima!

28/12/2025

„Ovarele sunt obosite — au nevoie de odihnă.”
Ați auzit vreodată asta?
Sună aproape grijuliu.
Dar haideți să vorbim calm și onest — ovarele nu obosesc.
Au sarcina:
maturarea foliculilor și producerea hormonilor.

Ideea de „odihnă ovariană” este un mit frumos, dar fără fundament biologic. Și cănd merge vorba că sarcina întârzie să apară, dar și cu scopul de a "economisi" ovulele.

🤔 „Să le dăm să se odihnească pe anticoncepționale”
Contraceptivele orale (CO) opresc temporar ovulația, ovocitul pur și simplu nu este eliberat. Însă timpul nu se oprește.
Rezerva ovariană continuă să scadă, pentru că:
-ovocitele sunt stabilite dinainte de naștere;
-lunar, o parte dintre ele se pierd natural (procesul e continuu, de neoprit..);
-CO nu influențează acest proces.
📍 CO nu „conservă” ovocitele
După oprirea CO:
-ovarele nu revin „reîmprospătate”,
-ovulația nu devine „mai puternică”,
-fertilitatea nu devine „mai tânără”.
Rezerva ovariană scade indiferent dacă ovulația are loc sau nu.

Este ca și cm ai parca mașina în fața blocului:
motorul e oprit, dar anii trec,
cauciucurile îmbătrânesc,
bateria se descarcă,
iar timpul… își face treaba.
CO opresc funcția, nu timpul.

🧑‍⚕️CO sunt medicamente bune. Utile, eficiente, valoroase:
pentru contracepție,
pentru dureri menstruale,
pentru sindromul premenstrual
pentru endometrioză ș.a., când sarcina nu e un plan imediat...
Dar au alt scop.
Protejarea ovocitelor nu este rolul lor. Și nu te ajută să obții sarcina după ce le oprești.

În infertilitate, «pauza» e rar un tratament.
Mai des… e doar o amânare.

Dacă vorbim serios despre viitorul reproductiv, adevăratul „concediu” înseamnă:
✔️ evaluarea AMH
✔️ ecografie cu număr de foliculi antrali, evaluarea ovulației
✔️ discuție despre crioconservare, atunci când este cazul
✔️ somn suficient
✔️ alimentație echilibrată
✔️ renunțarea la fumat

„Ovare obosite” nu este un diagnostic recunoscut medical, nu apare în niciun manual, ghid sau clasificare oficială.
De aceea, în infertilitate, nu ai nevoie de pauze care liniștesc pe moment.
Ai nevoie de înțelegere, de claritate și, mai ales, de un plan.
Un plan adaptat vârstei tale.
Un plan bazat pe date reale.
Un plan care respectă timpul.

27/12/2025

În filme și seriale, "baby fever" apare simplificat:
o femeie vede un bebeluș, zâmbește, iar dorința de copil este tratată ca o reacție emoțională, ușor superficială sau inevitabil legată de vârstă.
În realitate, "baby fever" nu este un clișeu cinematografic.
Este un fenomen psihologic real care spune mult mai mult despre cm funcționează creierul uman decât despre „slăbiciuni” sau presiuni sociale.

În psihologie, "baby fever" descrie o dorință intensă, viscerală, uneori bruscă, de a avea un copil, care:
– nu pornește neapărat dintr-o decizie rațională
– nu este întotdeauna legată de „momentul perfect”
– și nu este identică cu dorința conștientă de maternitate sau paternitate

Este important de spus clar:
baby fever nu este un diagnostic
dar este un fenomen documentat, măsurabil, observat la femei și la bărbați. Da, și la bărbați!
Este un impuls motivațional, nu o comandă.

Psihologii Gary Brase și Sandra Brase (Kansas State University) au studiat "baby fever"timp de aproape 10 ani (link la sursă-în primul comentariu).
Concluzia lor:
-"baby fever"există
-nu este doar un produs al educației sau al rolurilor de gen
-apare la ambele sexe
Cercetătorii au testat mai multe explicații:
– ideea că femeile „sunt învățate” să vrea copii
– ideea că dorința vine din instinctul de îngrijire
– ideea că totul este decis rațional (bani, timp, stabilitate), teoria adaptativă.
Niciuna, singură, nu a fost suficientă.
Atunci de unde vine această dorință?

Studiul a arătat că "baby fever" este influențat de trei mari dimensiuni:
📍 Corpul reacționează primul
Stimulii senzoriali – a vedea, a auzi, a ține un copil, sau jucării, hăinuțe, etc – pot declanșa o reacție profundă.
Nu la toți. Nu la fel. Dar real.
Aceasta sugerează un mecanism mai vechi decât rațiunea.
📍 Mintea vine ulterior cu explicații
Gândurile de tip:
– „nu e momentul”
– „nu am timp”
– „nu am stabilitate”
apar după ce impulsul a fost deja resimțit.
Aici apare tensiunea interioară.
📍 Diferențele individuale sunt normale
Pentru unii, aceiași stimuli trezesc dorință.
Pentru alții, oboseală sau respingere ("anti-baby fever").
Nu vorbim de presiune socială uniformă, ci de biologie și psihologie individuală.

Corpul vrea înainte ca mintea să fie pregătită
Aici se leagă lucrurile esențiale.
Creierul uman funcționează pe mai multe niveluri:
– zonele profunde (limbice, motivaționale) reacționează rapid
– cortexul prefrontal (planificare, control, analiză) vine mai târziu
De aceea, uneori:
– corpul simte
– mintea calculează
– iar femeia (sau bărbatul) rămâne prins(ă) între cele două
Aceasta nu este confuzie.
📍Este funcționare normală într-o lume în care biologia nu s-a adaptat complet la ritmul social modern.

"Baby fever"
– femeile descriu mai frecvent reacții emoționale și fizice intense
– bărbații descriu adesea o atracție calmă, o plăcere de a fi în preajma copiilor, o dorință de apropiere, de a construi o familie..

🌷Putem „trezi” " baby fever"?
Nu prin presiune.
Nu prin argumente.
Nu prin frică.
Dar cercetările arată că experiența directă contează:
– contact real cu copii
– roluri de îngrijire
– relații sigure
"Baby fever" nu se negociază logic.
Se activează sau nu, în funcție de context și biologie.

🫂Ce este important de înțeles
"Baby fever"– nu este o obligație
Poți să-l simți și să nu acționezi.
Poți să nu-l simți și totuși să devii părinte.
Poți să-l simți mult mai târziu decât „ar trebui”.
Toate aceste variante sunt umane și valide.

❓ De ce unul dintre noi simte, iar celălalt nu?
Pentru că biologia și psihologia diferă de la persoană la persoană.
Dorința reproductivă nu este sincronizată automat în cuplu.
A simți diferit nu înseamnă că unul iubește mai mult sau este „mai pregătit”.
❓ Dacă simt, trebuie să acționez?
Nu.
"Baby fever"este un semnal, nu o comandă.
Decizia rămâne una conștientă, matură, personală.
Este creier uman modern într-o biologie veche.

🧑‍⚕️Ce putem face când nu suntem gata, dar biologia bate la ușă
Sunt momente în care corpul începe conversația,
iar mintea spune: „nu acum”.
Și prima reacție este adesea vinovăția:
– „ar trebui să fiu pregătită”
– „dacă simt, înseamnă că trebuie să fac ceva”
– „dacă nu fac nimic, greșesc?”
Adevărul este mai blând.
Între a simți și a decide există spațiu.
Și acel spațiu poate fi folosit matur, liniștit, informat.
🧑‍⚕️ Nu te grăbi. Dar nici nu ignora complet.
Baby fever nu este o alarmă de incendiu.
Este mai degrabă un semnal de atenție.
Nu cere acțiune imediată.
Cere conștientizare.
A-l nega complet („nu contează deloc”) poate duce la anxietate mai târziu.
A-l urma orbește poate duce la decizii pentru care nu ești pregătită.
Calea sănătoasă este între cele două.
🧑‍⚕️Informează-te despre fertilitatea ta — fără a decide nimic
Un pas extrem de important, dar adesea greșit înțeles: evaluarea fertilității NU este o decizie de a face un copil.
Este doar informație.
Poți afla:
– cm stai din punct de vedere al rezervei ovariene
– dacă ciclurile tale sunt ovulatorii
– dacă există factori care ar merita cunoscuți din timp
Informația nu obligă.
Deciziile bune se iau mai ușor când nu sunt luate pe întuneric.
🧑‍⚕️ Vorbește despre asta cu partenerul — fără concluzii forțate
Nu trebuie să ajungeți la un plan și nici să fiți „pe aceeași "undă” imediat.
Este suficient să spuneți:
„Simt ceva. Nu știu ce înseamnă încă.”
Pentru multe cupluri, simplul fapt că dorința este numită reduce tensiunea enorm.
🧑‍⚕️ Separă dorința de presiune
Întreabă-te, calm:
– ce parte din ceea ce simt vine din corp?
– ce parte vine din comparație, frică, așteptări sociale?
Dorința biologică este tăcută.
Presiunea este zgomotoasă.
A le separa te ajută să nu iei decizii din anxietate.

🧑‍⚕️Nu tot ce simțim cere acțiune imediată.
Dar tot ce simțim merită înțeles.
Când biologia bate la ușă, nu neapărat trebuie să deschizi larg.
Poți privi pe vizor.
Informația este cheia:
– nu grăbește
– nu obligă
– dar îți păstrează libertatea reală de alegere

🧑‍⚕️Corpul trăiește în timp biologic, nu în timp social
Viața modernă ne-a învățat să trăim în:
– etape profesionale
– planuri financiare
– obiective personale
– „momentul potrivit”
Dar fertilitatea feminină nu funcționează pe aceste repere.
Biologic:
– rezerva ovariană scade treptat
– calitatea ovocitelor se modifică odată cu vârsta
– aceste schimbări sunt tăcute, fără simptome evidente
Corpul nu „anunță” prin durere sau boală.
Uneori, anunță prin dorință.

🧑‍⚕️ Corpul nu spune: „trebuie acum”.
Spune mai degrabă:„există o fereastră de oportunități”.
Mintea este cea care:
– decide dacă este momentul
– evaluează contextul
– pune limite și sens

Trăim într-o lume care cere rațiune pentru orice decizie importantă. Și este bine că o face. Dar nu toate deciziile încep în minte. Unele încep în corp. Altele apar în timp. Altele nu apar deloc.
A le înțelege înseamnă a face pace între biologie, gândire și libertatea personală. Iar din acest echilibru se nasc decizii mai liniștite, mai asumate și mai sănătoase — pentru femei și pentru bărbați, deopotrivă.

26/12/2025

FSH – când corpul încearcă, când avertizează și când spune că nu mai poate
FSH (hormonul foliculostimulant) este adesea prima analiză indicată în caz de infertilitate.
FSH reprezintă felul în care hipofiza „vorbește” cu ovarele. Este semnalul prin care corpul încearcă, lună de lună, să obțină un răspuns ovarian.

📍Când FSH-ul este normal
Un FSH „normal” NU înseamnă automat o rezervă ovariană bună.
Poate însemna doar că, în acel ciclu, există încă suficient feedback hormonal (estradiol și inhibină B) pentru a ține FSH-ul jos.
De aceea:
-poți avea AMH mic,
-puțini foliculi antrali,
-dar un FSH încă acceptabil.

📍Când FSH-ul crește
Când rezerva ovariană scade, ovarele răspund mai greu.
Hipofiza compensează și secretă mai mult FSH.

De aceea:
-FSH-ul NU scade rezerva ovariană,
-FSH-ul reacționează la scăderea ei.
Știm din date clinice că:
peste ~15 UI/L, șansele de succes în FIV scad esențial, dar nu devin zero- răspunsul ovarian este mai slab și mai imprevizibil.

🧑‍⚕️De ce FSH-ul diferă de la o lună la alta
FSH-ul nu este un hormon stabil.
El depinde de:
-activitatea foliculilor din luna respectivă,
-nivelul estradiolului,
-secreția de inhibină B.
Dacă într-un ciclu există un folicul mai activ, FSH-ul poate fi mai mic.
În luna următoare, fără acel folicul, FSH-ul poate crește.
De aceea:
-un FSH „rău” nu anulează definitiv șansele, dar indică șanse mici
-un FSH „bun” nu le garantează.

🧑‍⚕️Când FSH-ul spune că ovarele nu mai răspund
Există însă o limită clară.
În menopauză sau în insuficiența ovariană severă:
FSH este persistent crescut, de obicei >30–40 UI/L,
-valorile rămân mari constant,
-estradiolul este foarte scăzut,
-ovarele nu mai produc feedback hormonal.
Aici, FSH-ul nu mai fluctuează.
Nu mai coboară.
Corpul spune clar că ovarele nu mai pot răspunde.

🧑‍⚕️Ce trebuie să știe fiecare femeie
FSH are sens împreună cu:
-AMH,
-ecografia ovariană,
-vârsta,
-istoricul tău.

🧑‍⚕️De ce FSH și AMH NU spun întotdeauna același lucru
FSH și AMH vorbesc ambele despre ovare.
Dar nu vorbesc despre același lucru și nu vorbesc în același limbaj.
Diferența dintre ele explică de ce uneori par „contradictorii”.

📍Ce spune FSH
FSH este un hormon produs de hipofiză.
El nu măsoară direct ovarele, ci reacția creierului la ovare.
FSH răspunde la întrebarea:
„Cât de tare trebuie să stimulez ovarele ca să răspundă?”
Dacă ovarele răspund ușor → FSH rămâne mic
Dacă ovarele răspund greu → FSH crește
FSH este reactiv, variabil, dependent de luna respectivă.

📍Ce spune AMH
AMH este produs direct de ovare, de foliculii mici.
El răspunde la altă întrebare:
„Câte ovocite mai sunt disponibile, în ansamblu?”
AMH NU depinde de ziua ciclului
NU fluctuează mult de la o lună la alta
Reflectă rezerva ovariană globală
AMH este structural, mai stabil, mai „rece”, mai puțin emoțional.

De ce pot fi diferite?
FSH-ul spune cât de greu este pentru corpul tău acum
AMH-ul spune "cât mai ai", în linii mari
Unul vorbește despre efort, celălalt despre resurse.
Când FSH și AMH par că „se contrazic”, de fapt îți spun două părți diferite ale aceleiași povești.

📍FSH „bun” nu exclude o rezervă ovariană scăzută.
Un FSH crescut, în schimb, este aproape întotdeauna un semnal de îngrijorare.

🧑‍⚕️Rolul medicului nu este să aleagă un hormon „mai adevărat”, ci să le pună împreună, cu ecografia, cu vârsta, cu istoricul tău, și să construiască decizia potrivită pentru tine, acum.

🏮💐Vrei să știi mai mult? Și o recapitulare...

FSH se secretă pulsatil, iar acest lucru poate explica de ce uneori valoarea lui este „în limite” sau relativ mică, chiar și atunci când rezerva ovariană este scăzută. Dar este important cm interpretăm corect acest lucru, fără a-l transforma într-o falsă liniștire.

FSH este un hormon hipofizar, eliberat:
-sub controlul GnRH hipotalamic, care este strict pulsatil;
-cu variații de amplitudine și frecvență de la o oră la alta;
-diferit de la o zi la alta, chiar la aceeași femeie.
Analiza de sânge surprinde o singură clipă din acest flux dinamic.

🧑‍⚕️ De ce poate fi FSH „mic” chiar dacă rezerva e mică
1. Pulsatilitatea
FSH nu este constant.
Dacă recoltarea se face într-un moment de puls mai redus:
valoarea poate fi normală,
fără să reflecte presiunea reală asupra ovarului.

2. Feedback-ul ovarian nu e complet pierdut
Chiar și cu rezervă mică:
un ovar poate produce încă suficient estradiol și inhibină B într-un anumit ciclu,
acestea suprimă FSH-ul temporar.
Rezultatul: FSH „frumos” într-o lună, mai mare în alta.

3. FSH reflectă efortul, nu stocul
FSH nu măsoară direct rezerva ovariană.
El arată:
cât de mult trebuie să „strige” hipofiza la ovar.
Dacă:
ovarul mai răspunde (chiar slab),
hipofiza nu crește încă FSH-ul dramatic.

4. Variabilitate ciclu–ciclu
FSH este unul dintre cei mai variabili markeri endocrini, dependent de contextul acelui ciclu.
De aceea o singură valoare nu definește prognosticul,
-FSH normal nu garantează o rezervă bună.
- FSH normal nu anulează un AMH scăzut
-FSH „ok” nu contrazice ecografia cu puțini foliculi antrali

FSH trebuie privit:
întotdeauna în ziua 2–3 a ciclului,
împreună cu estradiolul,
în context cu AMH și numărul de foliculi antrali la ecografie,
și, foarte important, în dinamică, nu izolat.

Dr. Al Faraj Diana

04/01/2026

03/01/2026

02/01/2026

01/01/2026

30/12/2025

29/12/2025

28/12/2025

27/12/2025

26/12/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category