Terapeut Elena

29/07/2025

Credeai că totul a rămas în trecut.
Că dacă nu-ți mai amintești, nu te mai afectează.
Că ai crescut și ai lăsat totul în urmă.

Dar trauma din copilărie nu dispare.
Poate tu ai uitat sau te-ai forțat să uiți,
dar corpul tău NU uită nimic.

Trauma rămâne în frica de respingere,
în nevoia de control.
În „trebuie să demonstrez”. În „nu sunt destul”.
În frica de a lua decizii.

🔎 Asta e realitatea.
Și în postarea de azi, o vezi pe față:
10 moduri prin care trauma copilăriei îți conduce viața de adult.

24/07/2025

22/07/2025

Uneori nu pleci pentru că încă speri.
Alteori, pentru că ți-e teamă.
Sau pentru că ai crescut cu ideea că „a iubi înseamnă să suferi”.

Dar adevărul e altul:
Iubirea adevărată nu te face să te pierzi.
Te așază. Te liniștește. Te lasă să fii întreagă.

Nu, nu trebuie mereu să pleci.
Dar trebuie să te trezești.
Să vezi ce te ține acolo. Ce rol joci. Cine devii.
Și să spui, poate pentru prima oară:
„Ajunge. Nu mă mai trădez pentru iubire.”

16/07/2025

Caz terapeutic:
“Am știut, din primele luni, că nu e omul potrivit pentru mine.
Dar m-am agățat de tot ce a promis că va fi.
Și m-am pierdut în așteptare.

Asta nu este iubire.
E frică.
Frica de golul meu interior.
Frica de singurătate.
Frica de a mă confrunta cu adevărul.”

Dacă și tu aștepți de prea mult timp…
întreabă-te: Cât te mai costă să rămâi?

💬 Îți dau spațiu să scrii. Nu ești singură.

12/07/2025

Prin ochii mei, întregul meu neam vede lumea.
Și prin alegerile mele, îmi realizez misiunea pentru care am venit pe acest pământ.

Azi, mi-am adus aminte că tot ce fac pentru mine, fac pentru toți cei care au fost înaintea mea.
Și pentru toți cei care vor veni după.

🎢 Când îmi dau voie să mă bucur, să fiu prezentă, să respir,
scriu o nouă poveste în sângele meu.

Pentru mine.
Pentru Dragoș.
Pentru tot neamul meu🩵

09/07/2025

Poți să faci opusul a ceea ce a făcut mama ta…
și tot să ajungi în același gol emoțional.

Pentru că nu e despre gesturi.
E despre scenarii.
Despre răni care se cer văzute, nu evitate.

Dacă vrei să nu repeți – nu te lupta cu mama ta din tine.
Învață cine ești tu fără durerea ei.

🔁 Salvează această postare ca să-ți aduci aminte procesul.

03/07/2025

💔 „Am făcut totul pentru tine și tot nu m-ai ales.”
A fost una dintre cele mai dureroase conștientizări din cabinet.

O femeie care s-a pierdut în relație.
Care a renunțat la ea – la job, la visuri, la vocea ei – doar ca să fie iubită.
Dar el tot a plecat.

Iar ea a rămas cu un gol imens.
Un gol care, în timp, s-a dovedit a nu fi despre el.
Ci despre fetița care nu a fost aleasă niciodată.
Nici de mama. Nici de tata.

La terapie a învățat, pas cu pas, să se aleagă pe ea.
Să se întoarcă la cine e.
Să nu se mai abandoneze în numele iubirii.

💡 Astăzi, ea știe că fiecare bărbat aduce o lecție.
Inclusiv cel care a înșelat-o.
Inclusiv cel care a plecat.

Și tu poți învăța din relațiile care au durut.
Poți transforma rana în putere.
📩 Dacă simți că e momentul, scrie-mi.
Te susțin cu blândețe și claritate, în ritmul tău.

01/07/2025

E 1 iulie. A trecut jumătate din anul 2025.
Îți poți imagina… parcă mai ieri era ianuarie și scriam obiective pentru noul an…

Unii simt că au făcut multe.
Alții — că s-au pierdut pe drum.
Unii și-au atins obiectivele.
Alții încă se luptă cu același gol,
aceeași nemulțumire, aceeași oboseală.

Și poate că ai încercat:
✔️ să muncești mai mult
✔️ să iubești mai tare
✔️ să te convingi că ești „bine”

Dar undeva, înăuntru, simți că lipsește ceva.

E un gol pe care tot cauți să-l umpli an de an:
cu relații, cu succes, cu like-uri, cu validare
sau cu iubirea cuiva care nu știe să te vadă.

Luna Iulie nu o să-ți aducă vindecare peste noapte.
Dar poate fi luna în care începi să te uiți la tine altfel decât până acum.

🌀 În iulie vorbim despre „Golul din tine pe care nimeni nu-l poate umple”.

Ai simțit vreodată că… deși ai „totul”, încă doare?
Vom vedea împreună ce cauți, de fapt, când spui „vreau iubire”; de ce atragi oameni care te vor pentru ce au ei nevoie și nu pentru cine ești tu etc.

Te iau cu mine în gând și în inima mea.
Poate mă vei citi/ asculta de pe șezlong sau din grădină; din autobuz sau din mașină; din restaurant sau din bucătăria unde gătești,
dar să știi că e timpul să nu mai cauți în alții
ceea ce DOAR tu poți să-ți dai.

În Iulie, iau cu mine în continuare
sinceritatea față de mine.
E o lună pentru trăit și simțit.

Tu ce alegi să iei cu tine în această lună?
Scrie-mi în comentarii❤️

29/06/2025

Azi îți spun povestesc ceva despre mine.
Mult timp am crezut că grija de sine e un moft.
Că nu contează cm mă simt, atâta timp cât pot rezolva, munci, merge mai departe.

Aveam răspunsuri pentru toți, dar nu mai aveam nicio întrebare pentru mine.

Am fugit de corpul meu, de emoțiile mele, de neputință și de rușine.
Și, în timp ce-mi luam diplome și bifam „reușite”, în mine era tot mai gol.

Până când am înțeles:
a nu avea grijă de tine înseamnă, încet-încet, să te abandonezi.

Grija adevărată nu e despre cremă, ci despre prezență.
Despre cm te asculți. Cum te privești.

💬 Dacă și tu ai trăit despărțită de tine, poate acest carusel îți va aduce un început.
Un pas spre viață. Spre tine.

28/06/2025

Trăim într-o societate care ne premiază pentru oboseală.
Cu cât ești mai ocupată, cu atât pari mai valoroasă.

Dar corpul tău nu e făcut să funcționeze non-stop.
Sufletul tău nu poate înflori în grabă.

Relaxarea nu e un moft. E o nevoie.
Fără pauză, începem să ne îmbolnăvim: în corp, în relații, în emoții.
Iar când ne relaxăm, atunci ne auzim nevoile reale.

Nu ai nevoie de o vacanță în Bali.
Ai nevoie de 10 minute în care să respiri, să închizi telefonul, să fii cu tine.
De acolo începe vindecarea.

Sâmbăta mea e despre relaxare.
Azi, relaxarea pentru mine înseamnă alegere conștientă. Întoarcere la mine.
Uneori, e o plimbare cu pași mici. Alteori, e să savurez fără grabă un desert gustos, sau o carte, sau pur și simplu… să stau.

Tu când te-ai relaxat ultima dată… fără vină?

Salvează postarea pentru când vei avea nevoie să-ți amintești că ai voie să te relaxezi.

25/06/2025

“Nimeni nu mă vede. Sunt singură. Nimănui nu-i pasă de mine. Am făcut totul pentru ceilalți, ca ei să mă vadă”.
Te regăsești în aceste cuvinte?

Mult timp și eu am crezut că dacă dau tot, dacă mă sacrific, atunci o să fiu văzută, iubită, lăudată, apreciată.
Dar am primit respingere, critică, umilință.

Și tot eu ajungeam frustrată: “de ce ei mă resping? De ce mă folosesc?”

Abia apoi am înțeles că oamenii se comportă cu mine exact așa cm eu le arăt și le permit.

Nimeni niciodată nu te apreciază, nu te vede, nu te aude, dacă tu nu faci toate astea pentru tine. Și nu ai dreptul să ceri de la cineva ceea ce nu-ți oferi tu.

Eram victimă, doar că mă arătam puternică. Eram mică în interior, doar că voiam să par mare.
De ce?
Pentru că nu mă simțeam suficientă.

Știi ce se întâmplă când tu nu te alegi pe tine?
Nici ceilalți nu te aleg.

(Vezi continuarea în carusel…)

18/06/2025

Biografia mea: Fata care n-a renunțat niciodată la ea.