01/10/2025
Despre EPUIZAREA EMOȚIONALĂ ❤
De-a lungul anilor am trecut prin vreo câteva epuizări emoționale și știu foarte bine ce înseamnă să aștepți cu mare nerăbdare următoarea vacanță, sperând că anume acele zile îți vor alina durerea interioară și îți vor reîncărca bateriile.
Da, vacanța într-adevăr ajută. Ne oferă o gură de aer, o pauză, un moment în care simțim că putem respira.
Dar... la câteva zile după ce mă întorceam la job, simțeam din nou acea apăsare grea, lipsa de motivație, energia scăzută. Deci ceva rămânea neschimbat: starea mea.
Și, într-un moment de sinceritate cu mine însămi, am înțeles: problema nu era doar jobul, nu era doar rutina sau responsabilitățile.
Problema era modul în care trăiam. Iar acel mod pornea din gândurile mele.
Am început să observ cm îmi setam tonul fiecărei zile încă de dimineață:
– Ce gânduri îmi treceau prin minte?
– Ce atitudini aveam față de mine și de viață?
– Cum exageram, dramatizam sau generalizam lucruri mărunte până deveneau poveri uriașe?
Începeam fiecare zi cu o povară invizibilă, creată de propriile mele gânduri și percepții. Și, fără să-mi dau seama, trăiam într-un mod care mă secătuia constant.
Epuizarea emoțională nu dispare cu un weekend liber sau cu o vacanță . Se diminuează atunci când începem să ne schimbăm modul de a fi cu noi înșine.
Când învățăm să trăim cu mai multă blândețe, conștiență și prezență.
După mulți ani de căutări, soluții externe, tehnici și „pași de urmat” care păreau să funcționeze doar temporar, am ajuns într-un punct în care am întâlnit o perspectivă care, fără exagerare, mi-a schimbat viața.
Era, de fapt, o înțelegere profund umană și extrem de simplă despre cm funcționează gândirea noastră și de unde apare experiența pe care o trăim în fiecare zi.
Am descoperit că nu evenimentele exterioare mă epuizau, ci felul în care le interpretam și le retrăiam mental, iar și iar.
Gândurile pe care le aveam despre mine, despre ceilalți, despre viață – erau sursa stării mele. Iar pentru că le credeam fără să le pun la îndoială, ele deveneau realitatea mea.
Ce m-a liniștit cel mai mult?
Faptul că gândurile vin și pleacă. Nu trebuie să mă agăț de ele. Nu trebuie să le analizez la nesfârșit. Nu trebuie să le rezolv.
Și mai ales: eu nu sunt gândurile mele.
În spatele zgomotului mental există un spațiu de liniște, de claritate și de prezență care este mereu acolo – chiar dacă uneori uit de el.
Dacă simți că nimic din ce ai încercat până acum nu te-a ajutat cu adevărat pe termen lung, îți las acest gând:
💭 Poate că nu tu ești problema. Poate că nu viața e problema. Poate că ai doar nevoie să vezi lucrurile dintr-un alt unghi.
Dacă rezonezi cu asta, scrie-mi sau lasă un comentariu. Aș vrea să știi că există speranță, chiar și după perioade lungi de epuizare.❤
