22/11/2025
Cât de des suntem cu adevărat prezenți?
Într-un grup de suport, o doamnă a întrebat simplu:
„Copilul a stricat televizorul. Până vine soțul acasă, aș vrea să găsesc un specialist care să-l repare. Mă poate ajuta cineva?”
Din 35 de comentarii, doar 3 ofereau un contact concret. Restul erau povești, sfaturi nesolicitate sau opinii care nu răspundeau nevoii reale.
Ca psihoterapeut, aș observa câteva lucruri importante aici:
• Lumea răspunde la poveste, nu la nevoie.
Fiecare citește o parte din situație și proiectează propriile temeri, experiențe sau prejudecăți.
• Frica ei este reală.
Indiferent de motiv, ceea ce simte contează. Validarea emoției este mai importantă decât a da explicații sau judecăți.
• Când cerem ajutor, mulți oferă păreri, puțini acțiune concretă.
Și asta oglindește felul în care, uneori, chiar și cei apropiați reacționează: cu comentarii, nu cu sprijin.
Această situație ne vorbește despre ceva mai profund: nu suntem adesea prezenți. Nu auzim cu adevărat. Nu vedem nevoile celuilalt.
A fi prezent nu înseamnă să vorbim mai mult, ci să fim atenți.
A fi prezent înseamnă să percepem nevoia nevăzută, să ascultăm dincolo de cuvinte și să răspundem cu grijă și acțiune autentică.
Mulți oferă păreri; puțini oferă sprijin sincer.
Și totuși, puterea prezenței autentice este uriașă: creează siguranță, înțelegere și conectare reală.
Uneori, diferența dintre zgomot și ajutor nu stă în cuvinte, ci în atenția noastră sinceră și disponibilitatea de a fi cu adevărat acolo pentru celălalt.
