Psihoconseil

Psihoconseil Psihologie:
Psihoterapie on line, off line
Psihosomatică
Psihologie personalizată individual session, group session, therapy
(3)

18/04/2024

Astăzi zi dedicată femeilor și bărbaților.
Să înceapă distracția.
Trei dintre lucrurile care îmi provoacă cea mai mare silă pe lumea asta sunt:
-să lovești o femeie, mai ales dacă nu te-a lovit ea înainte și nici nu mă refer la accidente auto,
-violul.
-șantajul s*xual.
Despre primul nici nu mai are rost să povestim.
Din momentul în care tu, bărbat, ai ridicat mâna la o femeie, fără a fi lovit înainte și asta de câteva zeci de ori poate, practic ai decăzut din condiția de ființă umană la stadiul de nevertebrată., dacă lovești o femeie așa doar pentru că tu poți că ești mai tare.
Despre viol, așijderea, nu are rost să mai vorbesc, dacă ar fi după mine, castrarea chimică ar fi singura pedeapsă pentru violatori.
Simplu, ușor, fără durere, cu certitudinea că nu vor mai viola nimic niciodată.
Nici măcar codul rutier, că-ți trebuie coaie ca să depășești pe linie continuă.
Plus pușcărie, desigur, ca să simtă și ei olecuță cam ce înseamnă o felaţie hotărâtă unilateral.
Și când mă gândesc cu tristețe că există viol pretutindeni și mai ales în forma lui casnică, mă apucă dracii.
Știi cm este să trăiești lângă un violator și cu unul în aceeași casă?
Știind că este un nenorocit, dar având anumite obligații maritale să îl și acoperi un timp așa de proastă?
V-aș da eu niste exemple vii, dar nu îmi îngăduie etica profesională.
Știi cm este când încerci să mângâi un om iar el își ferește capul pentru că are acolo în el trauma?
Fututengură viață!
Așa, să nu divagăm, revenind.
A mai rămas șantajul s*xual.
Oare cât de jos trebuie să fii tu, ca bărbat, ca să te rogi de o femeie pentru s*x?
Și „să te rogi” e un eufemism.
Pur și simplu s-o șantajezi cu unicul scop de a avea parte de niscaiva nară de căprioară.
Și cam care e satisfacția dacă aia, în silă, acceptă?
Adică eu știam că s*xul ăsta implică și el niște trăiri, niște pasiune, niște chestii dă corason.
Cam unde sunt toate astea când o vezi pe ea cm întoarce capul, cu scârbă, ca să nu-ți mai vadă fața și să nu-ți mai simtă respirația.
Ca fapt divers, sunt convins că până și de la o prostituată poți avea satisfacții mai mari, măcar se străduiește femeia de banii ăia, decât de la o femeie pe care o șantajezi ca să te culci cu ea.
Dacă nu înțelegeți de la ce m-am stârnit.
Ei bine dincolo de acest, a ști eu niște cazuri concrete, care au lăsat urme adânci în conștientul și subconștientul persoanei agresate și care la acest moment prezintă tot soiul de disfuncții, destul de variate, de la cele cognitive până la cele legate de comportamentul social și intim.
Azi este de la o știre despre un angajator care își căuta și el o asistentă pentru… footot, ce dracu.
A primit CV-ul unei tipe căreia a găsit de cuviință să-i și răspundă:
"Ideea e ca in paralel îmi doresc o relație discretă.
Eu am 38, sunt inginer, sunt căsătorit.
Îți cer poza cu fața si corp ca să mă asigur că te plac.
Din start, am o experiență, știu ce caut.
Vreau să mai avem o discuție legată de s*x, ca să ne facem o idee unul despre celălalt.
Eu nu caut o aventură, caut ceva să dureze.”
Angajarea va fi cu carte de munca, precizează individul, pe perioada nedeterminată, si o răsplată de 1000 de euro.
Practic omul investea o primă de „instalare” modică și un salariu minim pe economie, pentru a-și asigura niște s*xuț pe o perioadă „nedeterminată”.
Pentru că, de ce nu?
Are balta pește.
Eu, dacă aș fi o tipă în situația asta, aș face un singur lucru.
Aș zice „da”, m-aș întâlni cu angajatorul, aș filma tot și apoi l-aș face celebru pe idiot.
Aș posta filmul pe toate platformele pe care aș putea.
Ah sau, am o idee mai bună, aș face un live pe facebook.
Să fie spectacolul în direct.
Să vină poliția să-l ia cât încă nu s-a închis la șliț.
Ce mârlani, frate, ce mârlani.
Profiți de disperarea femeii, te culci cu ea, sunt convins că există destule cazuri în care chiar se întâmplă, iar a doua zi te uiți mândru în oglindă și-ți spui:
ce șmecher sunt, cad astea ca muștele în jurul meu.
Hai Sictir!
Acum să revin puțin la violul casnic.
Da, ăla la care tu spui nu, și nu se poate ca tine.
Ăla în care te înghesuie peste tot și îți distruge intimitatea complet.
Ăla în care: "suntem legați dracului de un petec de hârtie și trebuie să te pui capră"
Ăla în care: "taci și suge că trezești copii"
Ăla în care: "dacă nu faci ce spun, îți iau tot ce ai!"
Ăla în care: "tot ce ai este înscris pe mine și tu ajungi în stradă!"
Ăla în care: "îți iau eu tot ce ai ca să îți arăt eu cine poola mea sunt eu!"
Ăla în care: "te șantajează cu orice poate, de la minciunile lui sau eu, la dialoguri cu prietenii comuni, cu rudele, cu oricine și în care te denigrează, până la acela de a lovi în alții care ți-ar fi aproape"
Și multe altele.
Iar tu, de frică și în absența unor legi și a unor idioți care reprezintă legea, întregi la minte și ăștia, ești total neprotejată sau după caz neprotejat.
Uite, chiar sunt curios, a pățit cineva de pe aici așa ceva?
Sau aveți pe cineva apropiat care să se fi lovit de asta?
Dacă vă e rușine, comentați anonim, (în mesaj privat, iar eu postez direct sub numele meu comentariul) dar chiar mi-ar plăcea să știu.

Publicat de Psihoconseil
Prin mila Domnului psiholog Ⓜ️ Max Before

18/04/2024

Vrei să vorbim despre durere?

Dureri de inimă, traume, coping și evadare, pierderi, case sparte, mașini furate și vise spulberate?

Noi, acum, aici, putem să facem și asta, de ce nu ?

Putem vorbi despre asta toată noaptea și încă una, poate o lună întreagă.

Eu o știu foarte bine.

Dar despre ce ar trebui să vorbim și adesea nu o facem, de ce nu vorbim ?

Vindecarea, harul și iubirea persoanei în care am crezut, mincinoșii părtinitori care am devenit datorită ei și empatia pentru alții care au îndurat același lucru.

Da, am îndurat abuzuri pe care nu le meritam, am făcut alegeri proaste, am tăcut când trebuia să urlu, am zâmbit ironic când trebuia să lovesc înapoi cu mânie, am făcut un pas înapoi când trebuia să te calc în picioare, am înghițit o minciună când trebuia să te fac să o înghiți tu singur, am căzut în genunchi și m-am ridicat.

Dar sunt încă aici, privind în fața tuturor și nu mă mai interesează cine știe, ce știe sau ce dracului înțelege.

Fac și sunt o dovadă vie a modului în care am supraviețuit tuturor și chiar propriilor demoni.

Și asta nu m-a schimbat doar pe mine, asta poate schimba întreaga lume.

Și totul este ireversibil !

Dar ....
Hai să vorbim despre astăzi, despre ce ar trebui să vorbim.

Asta nu mă va schimba doar pe mine.

Asta va schimba toată lumea ta !

Quote by Psiholog Max Before Psihoconseil

18/04/2024
18/04/2024

Frustrarea.
O definire a acesteia într-un mod simplu și plin de genialitate.
Consecințele frustrării adesea nu pot fi categorisite.
Tu însă, poți fi catalogat în virtutea acestora.

Quote by Psiholog Max Before
Psihoconseil

17/04/2024

NU CONTEAZĂ CINE AI FOST:

CEEA CE CONTEAZĂ ESTE CINE DECIZI SĂ FII AZI.

NU EȘTI SUMA GREȘELILOR TALE.

NU EȘTI NECESITATEA TA.

NU EȘTI TRECUTUL TĂU.

NU EȘTI SUMA RĂNILOR TALE.

POȚI DECIDE SĂ FII ALTUL AZI ȘI ÎN FIECARE MOMENT.

SĂ NU UIȚI ASTA!

TU EȘTI O NOUĂ OPORTUNITATE CU FIECARE RESPIRAȚIE, GÂND, ALEGERE, DECIZIE ȘI ACŢIUNE DIFERITĂ, ÎNTR-UN MOD ÎN CARE TE SUSȚII SĂ FII TOT CE EȘTI CAPABIL SĂ FII.

NU EȘTI MAI PUȚIN DE ATÂT.

TU EȘTI DE AJUNS.

Restul este poveste.

Quote by Psiholog Max Before
Psihoconseil

16/04/2024

Auto-caracterizare!
Da, sunt un introvertit.
Da, sunt bipolar.
Da, sunt autodidact.
Nu, nu sunt timid.
Nu, nu sunt blocat în păreri.
Nu, nu sunt antisocial.
Eu doar ascult.
Eu doar observ.
Nu suport să vorbesc, vorbe mici, dar pot vorbi despre viață ore în șir.
Aș prefera să fiu acasă cu un prieten apropiat sau cu doi, decît cu o mulțime mare de cunoscuți.
Nu suport să gîndesc în cutie, sunt în afara ei.
Nu mă mustra în public.
Nu mă jena în public.
Nu mă insulta.
Nu îmi jigni inteligența cu presupuneri stupide.
Nu mă jigni în general.
Nu mă provoca, decât dacă ești inconștient.
Nu mă lovi în nici un fel, căci te voi lovi înapoi.
Respectă faptul că sunt rezervat.
Și dacă mă deschid către tine, să știi că înseamnă că ești foarte special pentru mine.

Publicat de psiholog Max Before
Psihoconseil

16/04/2024

Am fost tăcut, dar nu orb !
Se spune că tăcerea este de aur!
Există o lege a tăcerii sau un cod al ei.
Toți avem în noi un astfel de cod pe care ni-l impunem sau nu, de la care ne abatem sau nu, sub care trăim sau nu.
Omertà[1] este o atitudine populară și cod de onoare, comun în zonele din sudul Italiei, cm ar fi Sicilia, Calabria, Campania unde organizații criminale ca Mafia, 'Ndrangheta și Camorra sunt puternice.
O definiție comună este:
„codul de tăcere”.
Este doar o succintă definiție a acestui termen, împământenit cumva a fi atribuit mafiei, însă este un cod personal, care implică și pe alții și chiar nu este atât de restrictiv sau atât de criminal cu se descrie in definiție, dar poate fi.
Trecând dincolo de termen și de conotațiile sale, am privit doar către acțiunile personale și deseori la evoluția lor.

Și, da !
Am un astfel de cod în mine.

Toate acțiunile mele premergătoare intrării în acest cod propriu, sunt destinate strict păstrării unor punți de legătură cu anumite persoane care s-au mai degrabă față de care eu consider că puntea comunicării trebuie să existe.

Sunt însă câteva persoane, nu multe, făață de care, cu toate încercările mele, punțile comunicării au încetat să existe.

Atunci am intrat în acea zonă de "silenzio stampa" în traducere liberă ar fi:
"o inițiativă prin care nu se acordă știri sau interviuri cu privire la evenimente de interes public sau personal".

Refuz chiar să mi le aloc mie. Devin tăcut legat de anumite persoane sau aspecte legate de acestea.

Sunt tăcut, dar nu orb !
Karma este o curvă.
Are felul ei de a se întoarce către aceia care distrug porțile acestea ale comunicării și întreprind acțiuni ciudate.
"Instant karma" este de obicei o chestiune rar întâlnită, iar eu nu am întâlnit vreodată o astfel de situație în care ea sa joace un rol definitoriu instant către cei ce au distrus punțile de comunicare, însă în cazul meu ea și-a făcut simțită prezența în timp.
Pentru că nu sunt orb, deși sunt tăcut, observ intervenția ei ciudată și latentă.
Uneori compar situațiile trecute și le raportez la rezultatul curent, rezultat cumva karmic.
Nu este deloc un echilibru acolo.
Ar fi echilibru dacă spre exemplu pentru un șut în cur ai primi un șut în cur, karmic.
Dar nu este așa.

Aș prefera uneori să existe "instant karma" ceea ce ar însemna efectiv acel schimb de șuturi în cur și problema ar fi rezolvată, dar karma nu sunt eu.
Karma are ritmul și efectul ei întârziat.

Funcţionează asemenea bulgărelui de zăpadă.
Stai cu el în mână este ok, dar dacă îi dai drumul din vârf de munte, ai creat o avalanșă la poalele lui.

Curios este că cei ce au rupt punțile acelea, au fost avertizați să nu o facă, chiar de mine, în acea luptă surdă a mea cu ei, pentru a nu rupe aceste firave zăgazuri.

Să spun că eu sunt prăpăstios?
Nu, nu sunt !

Am să spun doar că, cumva, reușesc să percep mai mult decât alții și să văd mai departe decât ei.

Am fost tăcut, dar nu orb !
Consecințele acțiunilor lor din acel ceva, legat de mine, au fost dezastruoase pentru ei, iar eu am fost legat de un punct staționar până când acele consecințe acumulate de ei, au început să meargă chiar împotriva lor.
Am urât acest timp și această așteptare și această latență a karmei.
Dar mă simt liber că pot merge din nou dincolo de acel moment în care așteptarea mea a luat sfârșit.
Nu înseamnă că sunt bucuros de ceea ce ei primesc la schimbul acțiunilor lor.
Nu sunt bucuros deloc.
Însă nu pot să nu fiu bucuros de libertatea de a fi.

Publicat de psiholog Max Before
Psihoconseil

14/04/2024

TE IUBESC PE ÎNȚELESUL TUTUROR

Nu poti să-i spui despre cineva că te iubeste.

Mai ales dacă nu Îți arată asta, mai ales dacă te provoacă, mai ales dacă te insultă constant, mai ales dacă Îți asasineaza personalitatea cu zambetul pe buze, mai ales dacă nu simți că ești prioritatea sa.

Te-ai minti singur/a?

Aceasta este de fapt întrebarea.
Un om care nu te respectă, un om care iți atacă libertatea, nu te iubeste, ci te abuzează.

Libertatea este foarte prost înțeleasă însă în cele mai multe cazuri.
- sunt liber să acced? DA!
- sunt liber să vorbesc? cu oricine despre orice ? DA !
- sunt liber să fac toate astea dar să fiu cu tine? DA!
- sunt liber să construiesc vise cu tine? DA !
- sunt liber să lupt pentru noi? DA!

Acel om care îți asasineaza personslitatea te emasculează sau te distruge cu bună știință, nu are nevoie de un partener, ci de:
- o țintă !
- un sac de box !
- o pubela în care să-și descarce propriile mizeriile !

Acel "om" este un om bolnav.
Când tu devii "motivul" tuturor mizeriilor vieții lui.

Acel "om" este bolnav.

Nu poti să-i spui cuiva că te iubește, mai ales dacă acea persoana nu simte asta !

Dacă faci asta, riști două raspunsuri:
1. “am spus eu vreodata asta?”
– și doare;
2. “ai dreptate”
– însă într-o proportie jenant de mare este un raspuns-reacție și nu neaparat realitatea.
- Și doare!

Mai ales cînd începi să-ți dai seama de asta!
Nu poti să te uiti în ochii celuilalt și să-i spui:
– “ma iubești”,
dacă acei ochi sunt reci ca ochii de rechin, reci și inexpresivi, sau plini de propria ură.

Nu e ok nici să ajungi să intrebi
– “ma iubesti”?
Atunci cînd întrebi asta ești nesigur/a, atît pe sentimentele celuilalt, cît și pe ale tale.
Cînd faci asta… "iubirea" poate că a plecat deja din stație.
Cînd celălalt te iubește… o simți!
Simți în fiecare clipă, cu fiecare cuvînt, atingere, respirație!
Nu e nevoie să îți spună mereu asta.
O Vezi!
O simți!
Omul care iubește radiază prin toți porii!

Omul care te iubește îți aduce pacea în suflet, nu furtuni cu valuri uriașe… pentru că da, iubirea oferă pace, dincolo de conflict.

Omul care te iubește are ochii vii, expresivi, atingerile fierbinți, cuvintele, ca cea mai fină miere…

Sigur, nu este obligatoriu să-ți spună în cuvinte că te iubește.

O poate face cu vîrf și îndesat prin "fapte" – iar aici nu ma gîndesc la cadouri, sau la a-ți întâmpina nevoia, sau la purtări oarecare.

Aici mă refer la dăruirea lui de a fi cu tine.
De a visa cu tine.
De a visa cu tine despre voi.
Atunci cînd ajungi să suferi, nu te întreba ce s-a întâmplat cu iubirea, ci întreabă-te dacă a existat iubire?
De cele mai multe ori avem un talent aproape obscen să amestecăm iubirea cu hormonii sau cu orgoliul !!
Atunci cînd suferi, fă un pas în lateral și privește-ți relația cu detașare.
Analizează cu atenție !
S-ar putea să ai parte de niște descoperiri interesante.
S-ar putea să-ți dai seama că iubirea nici macar nu a trecut prin gara ta.
Și atunci… ce sens are să suferi ?

În cele mai multe cazuri, suferim din cauza orgoliului!
El este cel care îi spune sufletului:
- “esti praf”
- “nu esti bun de nimic”
- “nu esti în stare”
- “ți-am spus să nu te implici, dar nu m-ai ascultat”
Nu poți să-i spui cuiva, că te iubește.

Încearcă acest exercițiu cu tine
– pune-te în fața oglinzii și privește-te bine cîteva minute.
Nu scoate niciun cuvînt.

După acele cîteva minute de analiză, ce vei spune ?
“mă iubești”
sau
“te iubesc”?

Publicat de Psiholog Max Before
Psihoconseil

14/04/2024

Gînduri printre rânduri !
Fericirea !
În subconştientul meu se ascunde o anumită frămîntare care face referire la incapabilitatea imediată, de a-mi răspunde la propriile întrebări.
Azi, mă întreb, ce este fericirea?
Nu o fac pentru mine, ci pentru voi !
Fericirea asta în căutarea căreia alergi toată viaţa.
Astăzi, fericirea are atîtea feţe, prezentate de fiecare în atîtea forme, încât este imposibil să o găsești prin acea comparație cu acele forme.
Nici înainte nu era mai ușor.
"Noi căutăm cu toții fericirea, însă fără să ştim unde este, ca şi acei bețivi care îşi caută casa ştiind confuz ca au una pe undeva." (Voltaire)
Oare chiar crezi tu, că găseşti un sâmbure central sau o formă a fericirii ?
Cu toate acestea, fericirea nu este o simplă idee statică, și nici acel concept care nu se lasă niciodata prăfuit, deoarece este folosit de prea mulți dintre noi. Ooo Nu!
Nu avem o rețetă scrisă ”ca la carte” despre cm să fii fericit, iar cu siguranță cei care cred că pot acorda o definiție corectă a fericirii, mint sau greșesc.
Mai mult mint, greșit este oricum !
Să tindem spre fericire este de fapt idealul suprem al acestei omeniri.
Succesul este imposibil şi NU stă în mîinile fiecăruia dintre noi.
Noi NU alegem cm să fim, pe ce drum și nici NU apucăm din viaţă și mai presus de aceasta, o bucată de fericire.
La voi mă refer, nu la mine !!
Și asta doar pentru că ne raportăm greșit și total eronat la ceea ce mint alții despre a fi fericit și ne chinuim cu temeinicie să pășim pe ale lor urme, mimând acea presupusă "fericire a lor"!
La voi mă refer, nu la mine !!
Dacă am ști, că doar noi suntem capabili să ne stabilim standardele în funcție de care să fim fericiți, dacă nu am copia pe nimeni, dacă nu am rîvni la "măreția fericirii" lor inexistente de fapt, atunci abia am găsit fericirea.
Fericirea nu este nimic altceva decât suma tuturor plăcerilor personale, izvorâte din noi.
Plăceri unice și necopiate, acceptate și simțite, pe care le trăim în cursul vieții noaste, iar dacă noi am învața să ne bucuram de lucrurile simple, destinate nouă, de propriul nostru sine, acelea cu adevarat frumoase, probabil viața ar fi mult mai frumoasă, iar toate aceste dezbateri pe tema ideii de fericire ar fi cu mult diminuate și în mod sigur zâmbetul ar fi unul mult mai larg.
Trebuie să învățăm să ne bucurăm de cuvintele frumoase, care sunt în noi nu în alții, de un răsărit de soare care are atributul de a ne scălda pe noi în mod egoist în căldură lui, de oamenii care deși sunt în jurul nostru, nu sunt termeni de comparație pentru noi, ci doar călători pe drumul lor și care nu ne sunt alături chiar dacă așa pare, și în orice situație tot noi vom fi cei care vom fi lângă noi, nu ei.
Să ne bucurăm de gesturile mărunte pe care noi le putem face pentru oricine și să nu așteptăm vreunul făcut de ei și mai ales să putem să ne bucurăm de partea goală a paharului, pentru că de plinul lui se bucură doar proștii.
Fericirea este altceva decât ceea ce credeai că este !
A trecut ceva vreme de când nu ne-am văzut.
Și nu vorbesc despre tine, ci despre mine.
Nu vorbesc de noi, ăștia umani.
Ci vorbesc despre mine și despre ea.
De mine, Max, și de ea, fericirea descrisă și așternută în foaia de Word.
Bine, oi fi scris eu pentru ceva examene esențiale existenței mele extraordinar de anormală, dar când a fost ultima dată când am scris pentru sau despre fericire în foaia de Word din capul meu nealterat de obligații ?
Să fi fost doi, hai poate trei ani, poate mai mult !
Și să vezi, atunci când voiam să scriu zilnic, un an întreg, poate doi sau trei, ce mare și tare eram și acum ce mic și uituc sunt cînd văd că nu am scris de atâta timp în fișierul numit fericire pe care îl posed !
Da, sunt uituc pentru că am uitat ce frumos dansam pe tastatură, atunci cînd îmi trăiam sinele alaturi de tine, cînd îl împărțeam cu tine, benevol și la discreția noastră, păcat că era doar al meu.
Era o chestie tare faină, puneam muzică repetitivă în căști, lăsam gândurile să zburde și la final ne trezeam cu un text relativ bun.
Niciodată nu era destul de bun pentru că niciodată tu nu scriseseși cu mine în aceeași foaie și nu ajungea să îmi placă, pentru că m-aș fi oprit să mai scriu.
Bine, m-am oprit pentru că am avut blocaj scriitoricesc, și chiar îmi rămăsese să trăiesc fericirea singur, dar după cm se vede, la cât de repede mi se mișcă mânuțele pe tastele astea, cred că am drum cu prioritate prin mintea mea în absența restrictivului, nostalgicului, indecisului și absentului TU.
Și ca să vezi, chiar îmi prinde bine să scriu, despre fericire, mai ales că am de forjat mintea asta pentru vreo câteva sute de pagini în următorii ani de studenție, la această facultate la care m-am înhămat și care se numește viață.
Viața este o facultate, chiar una extrem de grea și o pot compara cu una, pentru că este FACULTATIVĂ.
Știi cm este cu fericirea ?
Nu ai de unde ști, tu ai abandonat facultatea, te-ai rezumat să copiezi din cursurile altora care, nici ei nu au mers mai departe decât tine, dar te-ai lăsat încântată să fii un mic copist fără valoare.
Știu că toți aceștia care vă copiați unii pe alții și vă susțineți cu fervență ideile mici, sunteți "doctori" în "știința fericirii", dar vă dați doctorate între voi de fapt. Vă și salutări pe stradă:
- Doctore!
- Doctore!
Îngălați de propria mizerie verzuie, scursă din sacii vostru de "fericire" cu miros fetid și greu, care împute lumea cu totul și face să moară ideea și manifestarea fericirii pe care nici măcar nu o cunoașteți.

Publicat de psiholog Max Before
Pentru Psihoconseil

Address

Cabinet
Chisinau
2000

Opening Hours

Monday 09:00 - 20:00
Tuesday 09:00 - 20:00
Wednesday 09:00 - 20:00
Thursday 09:00 - 20:00
Friday 09:00 - 20:00
Saturday 13:00 - 18:00
Sunday 13:00 - 18:00

Telephone

037379986693

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoconseil posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoconseil:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category