Psiholog on -line

09/09/2025

“Într-o lume în care prostia este la modă, inteligența este al naibii de sexy.”

preluat: Marius Torok

11/08/2025

Sindromul „fetița cuminte” și bărbatul emoțional imatur
✨ Sindromul „fetița cumințe” și bărbatul emoțional imatur — cel mai rău lucru care se poate întâmpla.

Ea se străduiește să fie perfectă.
El se străduiește să nu munceascã deloc.

Ea citește cărți de psihologie.
El evită discuțiile.

Ea ține relația pe umerii ei.
El păstrează distanța.

Ea salvează.
El se scufundă.

Împreună formează o uniune în care sufletul ei moare.

Ea este „fetița cuminte”.
A fost învățată:
— să fie comodă,
— să fie de folos,
— să fie ascultătoare,
— să intuiascã dorințele altora,
— să-și stingă propriile nevoi,
— să nu se supere, să nu se mânie, să nu fie „o povară”…

Din copilărie i s-a spus: fii cuminte și vei fi iubită!

A fost ajutorul mamei, bucuria tatălui, fata cu privirea mereu în căutare de aprobare.

Acum, ca femeie, caută iubirea prin grijă, înțelegere, salvare și răbdare.

Iar el — emoțional imatur.
Nu știe să fie prezent într-o relație apropiată.
Nu are un sprijin interior.
Este un copil rănit în corpul unui adult.
Poate fi carismatic, dar se sperie de orice profunzime emoțională.
Are maturitatea necesară pentru a intra într-o relație, dar nu suficientă pentru a-și asuma responsabilitatea.

Când ea plânge — el se enervează.
Când ea vorbește — el tace.
Când ea se apropie — el se retrage.
Nu vrea să se schimbe.
Vrea să fie lăsat în pace, dar în același timp — să nu fie părăsit.

Această uniune nu este iubire. Este un contract inconștient:
Eu voi fi cuminte, iar tu vei rămâne copil, fără să crești.

Este o legătură între trauma ei și trauma lui.
Trauma ei — să fie utilă pentru a supraviețui.
Trauma lui — să fie iresponsabil pentru că este mai ușor.
Nu e vorba de relație aici, este un spectacol psihologic, cu roluri scrise încă din copilărie.

Ce simte ea?
Oboseală din munca emoțională nesfârșită.
Vină constantă pentru că e „prea mult” sau „prea puțin”.
Gol, atunci când el e lângă ea.
Durerea că eforturile ei nu sunt observate.
Frica de a pierde, chiar dacă totul e deja pierdut.
Iluzia că „totul se va rezolva dacă mai am un pic de răbdare…”

De ce nu pleacă?
Pentru că în ea locuiește fetița care a auzit odată:
« Dacă nu vei fi cuminte, nu vei fi iubită! »
Și acum rabdă, salvează, se străduiește, din frica de a nu fi părăsită dacă nu e „comodă”.

Și… i se pare că este mai puternică…
Că iubirea ei îl va „vindeca”.
Este o minciună pe care se sprijină dependența! Tu

Cel mai dureros adevăr: nu poți vindeca un bărbat emoțional imatur prin iubirea ta.

Nu ești mama lui.
Nu ești terapeuta lui.
Nu ești obligată să fii puternică pentru amândoi.
Nu ești obligată să mori din iubire ca să fii demnă de ea.

Nu e vorba despre „bărbat rău” și „victimă”.
Este vorba despre două psihologii întâlnite în imaturitatea lor.

Ea nu știe să se aleagă pe sine — el nu știe să fie în contact cu emoțiile altora.

Ea nu știe să se mânie — el nu știe să-și asume responsabilitatea.
Se țin unul pe altul ca un cârlig și o verigă.

Cât timp ea se teme să-l lase, el nu crește.
Cât timp el nu crește, ea nu respiră.

Când vine trezirea?
— Când obosește până în adâncul sufletului.
— Când nu mai are putere să inspire, să dovedească, să cucerească.
— Când vine liniștea. Nu cea exterioară, ci cea interioară…

În această liniște, pentru prima dată, se aude vocea ei:
Nu sunt obligată să sufăr ca să fiu iubită. Nu trebuie să merit, sunt deja demnă.
Dacă cineva nu merge alături de mine, nu îl voi căra în spate.

Momentul eliberării vine cu durere:
Cu jalea că ai trăit atâția ani fără să fii tu însăți.
Cu tristețea că ai iubit pentru doi.
Cu furia pe tine că ai îndurat.
Cu blândețea față de tine, cea mică și curajoasă.
Acolo începe maturizarea.
Adevărata-Tu!

Ce să faci dacă te-ai recunoscut?

1. Recunoaște: ai trăit un scenariu, nu o relație.

Scrie-ți o scrisoare:
— Văd cât de mult te-ai străduit.
— Știu cât te-a durut.
— Nu mai vreau să trăiești în frică și așteptare.
— Sunt aici. Nu te voi lăsa. Acum te ai pe tine.

2. Întâlnește-te cu tine cea adevărată.

Pune-ți întrebări:
— Ce îmi doresc cu adevărat?
— De ce îmi atribui rolul de „fetiță cuminte”?
— De ce îmi e frică să pierd, nu merit mai mult?

3. Cere sprijin.

A ieși dintr-o legătură traumatizantă este o renaștere psiho-emoțională.

Terapie, sprijin, cărți, grupuri — folosește tot ce te poate ajuta să nu mai revii înapoi.

© Goar Love

23/07/2025

IEȘIREA DIN TRIUNGHIUL DRAMATIC AL LUI KARPMAN. CUM SĂ ÎNCETEZI SĂ SUFERI ȘI SĂ ÎNCEPI SĂ TRĂIEȘTI

Partea1

Toți oamenii, fără excepție, vor să trăiască mai bine decât o fac acum. Chiar și cei care „au totul” văd o direcție spre care vor să se îndrepte. Pentru că acolo este dezvoltarea — iar fără ea, viața aici, pe Pământ, este plictisitoare și lipsită de sens. O risipă rușinoasă a unei Mari Șanse Divine.

Și totuși, pare atât de simplu: observă-i pe cei care trăiesc mai bine decât tine, învață de la ei, urmează exemplele bune și dezvoltarea (și implicit evoluția, care aduce mai multă fericire decât ieri) este garantată!

Cu toate acestea, oamenii, în loc să urmeze acest plan logic, preferă de multe ori să invidieze, să fie geloși sau iritați, în loc să învețe. Slavă Domnului, nu toți. Există și cei care se îndreaptă cu încredere pe scara evoluției, iar teoria de mai jos este pentru ei.

Prima treaptă a evoluției este descrisă de Karpman prin celebrul său triunghi:
VICTIMĂ – CONTROLOR (PERSECUTOR) – SALVATOR
Această treaptă nu este nici măcar una inițială. Este mai degrabă una „Minus Unu” — o scară negativă față de direcția în care ar trebui să evolueze omul.

VICTIMA

Mesajul principal al Victimei este: „Viața este imprevizibilă și rea. Mereu mi se întâmplă lucruri cu care nu pot face față. Viața înseamnă suferință.”
Emoțiile asociate: frică, supărare, vinovăție, rușine, invidie, gelozie.
În corp: tensiune permanentă care, în timp, se transformă în boli somatice.

Victima cade periodic în depresie, pentru că îi lipsește curajul de a merge către experiențele care pot aduce impresii. Iar impresiile — mai ales dacă sunt negative — cer integrare, schimbare, iar Victima nu este pregătită. Ea trăiește într-o lume rigidă și inertă, refuzând orice mișcare.

CONTROLORUL (PERSECUTORUL)

El trăiește în frică, iritare, furie. Locuiește în trecut (rememorând nenorociri) și în viitor (anticipând noi pericole), mereu cu gândul „să nu se întâmple ceva rău”.

Corpul său este tensionat, poartă povara Everestului responsabilității pentru sine și cei din jur. Se simte epuizat și dă vina pe cei pe care îi controlează pentru oboseala lui. Se simte neapreciat: „Nimeni nu-mi vede grija!”

El presează Victima să acționeze, „pentru binele ei”, dar în realitate, o domină, iar aceasta nu îi recunoaște eforturile — ceea ce duce la conflicte.

Totuși, în „triunghiul -1”, Controlorul este centrul din care pornește mișcarea. Se sperie (de o știre, de exemplu) și o împinge pe Victimă la acțiune. Victima suferă și se plânge Salvatorului, care o consolează.

SALVATORUL

Salvatorul compătimește și „salvează” Victima, simpatizează cu Controlorul (pe care tot ca pe o Victimă îl vede). Sentimentele de fond: milă, vină (că n-a salvat), furie (că nu e apreciat), oboseală emoțională.

Salvatorul crede că toți sunt prea slabi ca să se descurce singuri. El e convins că fără el toți ar pieri. Acest rol îl umflă cu un orgoliu iluzoriu. Dar în corp – aceleași tensiuni.
„Vai, cât de mult vă compătimesc!” — este gândul de fundal al Salvatorului.

17/07/2025

NARCISIȘTII: COPII ÎNCARCERAȚI PENTRU TOTDEAUNA ÎNTR-UN IAD MECANIC

Există un mit persistent conform căruia o personalitate narcisistă este doar o persoană cu un comportament ostentativ, cu o nevoie constantă de admirație și o incapacitate rece de a simți empatie. În realitate, este un sistem mult mai subtil și periculos: o arhitectură internă formată din durere, apărare și o dorință maniacală de control.

Tipologia personalităților narcisice (în cadrul scalei clinice):


1. Narcisistul grandios
- Comportament demonstrativ, nevoie de admirație, exploatarea celorlalți, lipsă de empatie.
- Se apără prin devalorizarea celorlalți și suprimarea autonomiei acestora.
- Reacționează la critică prin furie sau retragere.
- Produce epuizare emoțională în partener, afectând stima de sine și realitatea psihică.

2. Narcisistul vulnerabil
- Sensibilitate crescută la critică, grandiozitate ascunsă, modestie simulată, victimizare.
- Se apără prin evitare, agresivitate pasivă, manipulare prin plângeri.
- Distruge partenerul prin vinovăție și subordonare emoțională.

3. Narcisistul somatic
- Se bazează pe aspectul fizic, sexualitate și seducție.
- Se menține prin gelozie și dispare când partenerul obosește.
- Produce dependență sexuală și traume de atașament.

4. Narcisistul intelectual
- Se identifică cu intelectul, disprețuiește cunoștințele celorlalți.
- Menține distanța, se simte superior.
- Provoacă epuizare mentală și sentiment de inferioritate în partener.

5. Narcisistul moralist
- Crede în superioritatea sa morală, condamnă constant.
- Se apără idealizând sinele și proiectând răul în exterior.

Etapele relației cu un narcisist:


Etapa idealizării
- Narcisistul proiectează trăsături lipsă asupra partenerului: frumusețe, bunătate, inteligență.
- Pare generos, atent, dar nu e iubire — e investiție în reflecție.

Etapa izolării
- Se declanșează izolarea socială subtilă.
- Exemple: „Prietenele tale te invidiază”, „Mama ta e împotriva noastră”.

Etapa micro-devalorizării
- Comentarii subtile care erodează stima de sine: „Tu ca de obicei...”, „Fără mine nu te descurci”.

Etapa utilizării și eliminării
- Când resursa se epuizează, partenerul devine inutil.
- Poate urma ignoranță totală sau cruzime activă (șantaj, discreditare, abuz emoțional).

Narcisistul pervers
- Se hrănește cu suferința celuilalt.
- Are un nucleu sadic, savurează controlul psihic.

Concluzie
Narcisistul patologic nu e întotdeauna agresor direct, ci arhitectul unei realități distorsionate în care partenerul încetează să-și mai creadă propria percepție.
Fiecare tip folosește mijloace diferite, dar scopul rămâne același: controlul oglinzii în care se reflectă fără fisuri.

01/07/2025

15/05/2025

« Cum să vindeci o inimă rănită de un narcisist: O călătorie spre auto-descoperire

Ieșirea dintr-o relație cu un narcisist nu este doar o eliberare fizică, ci o reîntoarcere profundă spre sine. Este o cale de vindecare care poate dura, dar care aduce în final o renaștere. Cum o persoană poate înfrunta și depăși efectele unei relații toxice cu un narcisic, cm trece prin etapele durerii și cm ajunge să se reconstruiască, descriu mai jos.

Între iubire și iluzie

La început, relația cu un narcisist pare un vis. Totul este perfect. Cuvintele sale sunt adesea pline de afecțiune, gesturile lui sunt mărețe, iar atitudinea lui te face să simți că ești centrul universului. Aceasta este faza de "love bombing" – un bombardament de atenție și emoție, care îți creează iluzia unei iubiri intense. În această perioadă, ți se pare că ai găsit iubirea adevărată, însă pe măsură ce timpul trece, începi să simți o ușoară neliniște în suflet. Sub povestea de iubire se ascund manipulare și control, iar ce părea un paradis devine o închisoare emoțională.

Manipulare și control

Un narcisist nu iubește, ci domină, te consumă. După perioada de seducție inițială, începe să aplice tehnici subtile de manipulare. Comportamentele sale te fac să te simți nesigur(ă) și să te îndoiești de propriile tale percepții. Ceea ce începuse ca o relație minunată devine rapid un teren de luptă psihologic. Fiecare alegere, fiecare pas pe care îl faci este monitorizat și influențat. Te face să crezi că nu poți trăi fără el și, mai mult, că doar el te poate înțelege. Controlul este insidios, dar de fiecare dată când încerci să te eliberezi, o face dintr-o formă de manipulare emoțională care te face să te simți vinovat(ă) și dependent(ă).

Iubirea se transformă în agresiune emoțională

Cea mai dureroasă fază a relației cu un narcisist este momentul în care iubirea se transformă în agresiune emoțională. Acesta începe să te denigreze, să te facă să te simți inferior(ă) și să îți atace încrederea în tine. Criticile constante și diminuarea valorii tale personale devin arma principală. Narcisistul îți poate spune că ești slab(ă), inutil(ă) sau că nu ești demn(ă) de iubire. La început, ai crede că este doar o fază temporară, dar această degradare continuă a imaginii tale poate duce la o ruptură profundă de sine.

Golul

Când decizi, în sfârșit, să ieși din relația toxică, te trezești într-un loc gol. Ai fost atât de absorbit(ă) de relația cu narcisistul încât ai uitat să îți definești propriul spațiu emoțional. Sentimentul de eliberare vine cu o senzație de pierdere. Ceea ce părea un act de curaj poate fi însoțit de regrete și de dorul unei iubiri false. Este un moment de confuzie, în care te întrebi dacă nu cumva ai făcut o greșeală. Însă, această despărțire este primul pas esențial spre reînceperea procesului de vindecare.

Griul din suflet

În perioada imediat următoare plecării, te afli într-o stare emoțională amestecată. Durerea și confuzia sunt predominante, dar și o ușoară eliberare. Multe dintre emoțiile tale sunt ca niște răni care nu se închid imediat. Este o perioadă în care ai senzația că tot ce ai construit s-a transformat într-o cenușă. Totuși, chiar și din cenușa aceea, începe să crească o floare. Fiecare zi în care alegi să nu te întorci înapoi reprezintă o mică victorie asupra unei povești care te-a consumat. În această fază, începi să înțelegi că vindecarea nu înseamnă uitare, ci reconstituire.

Prima respirație liberă

Recuperarea nu este un proces rapid, dar ajungi să simți, într-o zi, cm respiri mai ușor. Nu mai ești atât de prins(ă) de gândurile și sentimentele legate de narcisist. Simți din nou libertatea de a fi tu însuți/însăți, fără teama că cineva îți va răstălmăci intențiile sau acțiunile. Începi să te apreciezi din nou și să te respecți. Stabilirea limitelor devine o parte integrantă a vieții tale, iar acum îți acorzi permisiunea de a te pune pe tine pe primul loc, fără să te simți vinovat(ă).

Lecția iubirii de sine

Aventura ta de auto-descoperire nu se oprește la eliberare, ci se continuă cu un drum de aprofundare a iubirii de sine. După ce ai trecut prin durerea și confuzia unei relații toxice, ajungi să realizezi că adevărata iubire nu este legată de validarea altcuiva. Iubirea de sine este lecția principală pe care o înveți. Este despre a-ți recunoaște valoarea, despre a-ți acorda dreptul de a fi tu însuți/însăți și de a nu accepta nimic mai puțin decât ceea ce meriți. Nu trebuie să fii perfect(ă) pentru a te iubi, ci trebuie doar să te accepți și să îți cunoști propriile limite.

Niciodată la fel...

Ajungi să înțelegi că nu vei mai fi niciodată la fel după această experiență, dar în același timp, vei fi mult mai adevărat(ă). Ai învățat lecția iubirii de sine și nu mai ai nevoie de aprobarea nimănui pentru a te simți complet(ă). Nu mai cauti salvatori, pentru că știi acum că te poți salva singur/ă. Călătoria de vindecare nu este ușoară și nici rapidă, dar este una profundă și transformatoare. În final, vei fi mai puternic(ă), mai înțelept(ă) și, mai ales, vei învăța să iubești din nou – nu doar pe ceilalți, ci mai ales pe tine.

Vindecarea dintr-o relație cu un narcisist

Vindecarea după o relație cu un narcisist nu este nici ușoară, nici rapidă. Este un proces de reconstrucție, de auto-descoperire și de regăsire a iubirii de sine. Este un drum lung, dar fiecare pas pe care îl faci te aduce mai aproape de o versiune mai autentică și mai puternică a ta. Și, în final, nu trebuie să te simți vinovat(ă) pentru că ai fost într-o astfel de relație. Trebuie doar să fii mândru(ă) de curajul de a ieși din ea și de a te redescoperi.

Vindecarea este un proces continuu, dar cu fiecare pas, ajungem mai aproape de cea mai autentică versiune a noastră.
Și da, terapia ajută! Cere ajutor! »

Maria Chetran

26/04/2025

“Cele 5 răni ale copilăriei și impactul lor asupra corpului.

Rănile emoționale suferite în copilărie se reflectă în postura noastră, modul de mers și greutatea corporală. Recunoașterea lor este primul pas spre vindecarea lor.

Rană de umilință

Cum să manifești
Poza curbată, cu cocoașă.
Umerii jos și capul jos.
Fesierii înveliți.
Cauză
Se dezvoltă atunci când o persoană a fost rușinată, criticată sau ridiculizată în copilărie. Poate duce la sentimentul că nu ești suficient sau că meriți să fii pedepsit.
Cum să o vindeci
Lucrează la stima de sine și acceptarea de sine.
Practică afirmațiile pozitive și compasiunea de sine.
Caută sprijin terapeutic pentru a elibera rușinea acumulată.
Învață să stabilești limite și să prețuiești propria voce.

Rana abandonului

Cum să manifești
Supraponderal pentru nicio cauză aparentă.
Dificultate de a slăbi chiar și cu dietă și sport.
Senzație de goliciune încercând să umpli cu mâncare.
Cauză
Apare atunci când o persoană se simțea abandonată emoțional sau fizic în copilărie. Poate veni de la părinți absenți, indiferenți sau reci emoțional.
Cum să o vindeci
Recunoaște frica de singurătate și învață să te bucuri de timpul singur.
Vindecarea atașamentului emoțional și a dependenței afective.
Practică recunoștința și conectează-te cu sine.
Terapie emoțională pentru a lucra sentimentul de neputință.

Rana nedreptății

Cum să manifești
Corp rigid, nu foarte subțire sau supraponderal.
Dificultate de a câștiga sau de a slăbi, întotdeauna de mărime medie.
Postură tensionată a corpului și perfecționismul mersului.
Cauză
Apare la oamenii care au crescut cu standarde foarte stricte, standarde înalte sau sentimente că nimic din ceea ce fac nu este suficient.
Cum să o vindeci
Învață să fii flexibil și să renunți la nevoia de control.
Vindecă nevoia de sine și dă-ți voie să faci greșeli.
Practică echilibrul între a da și a primi.
Muncește încredere în viață și în oameni.

Rana trădării

Cum să manifești
La bărbați: spatele larg, puternic și musculos.
Femei: șolduri mari și fesieri bine formate.
Aparență de putere, dar frică de a fi înșelat.
Cauză
Se dezvoltă atunci când exista o figură de referință (tată sau mamă) care nu și-a îndeplinit promisiunile sau a trădat încrederea copilului. Generează nevoia de a fi puternic pentru a evita să fii rănit.
Cum să o vindeci
Învață să ai încredere și să renunți.
Vindecând frica de a fi rănit în relații.
Practică iertarea, nu justificând ceea ce s-a întâmplat.
Lucrează la securitatea personală fără să trebuiască să te dai mare tot timpul.

Rană de respingere

Cum să manifești
Senzația de a vrea să dispară sau de a evita anumite locuri.
Nesiguranța în grupuri sau în setările sociale
Mă resping pe mine și pe alții fără să-mi dau seama.
Cauză
Apare atunci când o persoană a simțit încă din copilărie că nu este dorită sau acceptată, ceea ce o face să caute constant să evadeze.
Cum să o vindeci
Acceptă-te complet și vindecă stima de sine.
Identifică gândurile de autocritică și transformă-le.
Învață să primești iubire și apreciere fără teamă.
Terapie pentru a lucra cu frica de respingere și consolidarea identității.

Aceste răni emoționale nu afectează doar mintea, ci și corpul. Vindecarea lor nu ține de schimbarea posturii sau dietei, ci de a lucra la rădăcina emoțională.
Vindecarea începe cu conștiința de sine și decizia de a schimba ceea ce ne limitează.”

Dia Didi

16/04/2025

05/04/2025

Cu o imensă bucurie în suflet vă aduc la cunoștință ca puteți găsi cartea « Mă iert și mă iubesc » online la Librăria Vision!
Vă cuprind cu ❤️