27/08/2024
Trăim într-o lume în care familia şi-a schimbat funcțiile, modul de abordare a situațiilor, într-o lume a tehnologiei şi a lipsei de timp în care copiii au început să primească „o atenție deosebită”. Ne-am făurit vise mari pentru ei, am dorit să le oferim „totul”, poate că noi nu am avut întotdeauna. Ne-am propus să-i ferim de toate problemele, să aibă cele mai bune haine, jucării, gadgeturi, activități interesante şi variate. Intenția a fost excelentă, doar că, în „fuga” noastră prin această viață, nu am realizat faptul că ei au nevoie şi de ceva foarte important – de copilărie și de Noi.
Conform studiilor, creativitatea, fericirea, îndrăzneala, succesul viitorului adult, depind de matricile memoriei, de ceea ce memoria a stocat în mod privilegiat, dar şi de energia emoțională a individului, de aceea experiența copilului cu familia este vitală și făuritoare de resurse. ”Părinții şi copiii trăiesc, în foarte multe cazuri, în aceeaşi locuință, dar totuşi izolați. Nu-şi împărtăşesc unii altora bucuriile, dezamăgirile, temerile şi frustrările.” (Cury, A) Drept urmare, sunt tot mai muți tineri anxioşi, cu tulburări de alimentație, cefalee, cu personalități fluctuante, instabile; am creat o generație de tineri nemulțumiți.
Asemenea unei biciclete care funcționează dacă are ambele roți în stare bună, inteligența emoțională şi cea cognitivă trebuie formate în egală măsură cu dăruire, dragoste, răbdare, înțelepciune, înțelegere, semănând „semințe sănătoase” în „solul rodnic” al copiilor noştri.
Familia trebuie să reprezinte celula vie în care copilul să se simtă în siguranță, înțeles, apreciat pentru ceea ce este şi pentru fiecare pas mic făcut spre înainte, sprijinit atunci când are nevoie, atenționat şi sfătuit când e momentul. Părinții inteligenți vor creşte copii care vor şti să-şi rezolve stările conflictuale, vor şti să se adapteze cu uşurință cerințelor societății, vor şti să-şi folosească în mod inteligent resursele şi vor fi fericiți.
Reuven Feuerstein, susținea că nu există o perioadă critică a dezvoltării emoționale şi cognitive, ci doar una optimă, de aceea niciodată nu este prea târziu. Sub acțiune corect mediată, cu răbdare, dragoste şi implicare din partea specialistului şi a familiei, se pot vedea schimbări în ceea ce priveşte funcțiile deficitare.
Deci, să devenim părinți inteligenți… Să ne oprim din goana în care ne aflăm și să ne gândim, aici și acum, cm se simte copilul meu? Ce pot face astăzi ca să devină un tânăr mulțumit de viață, încrezut în sine și pregătit să-și asume responsabilități și să înfrunte greutăți?
