17/05/2025
Weekendul trecut am participat la conferința FEPTO de la Cluj — un spațiu viu cu Psihodramatiști din toată Europa și eu, printre ei a doua oară, deja mai activă și cu mai multă îndrăzneală.
Tema conferinței a fost despre Psihodramă și valori — dar nu ca un concept teoretic, ci ca un fir viu, simțit în felul în care am lucrat, am vorbit, am dansat, am tăcut împreună.
Am participat:
– într-un atelier despre drepturile fundamentale, unde sociodrama a devenit o lentilă prin care am văzut cât de fragilă e uneori umanitatea noastră comună,
– într-un altul, unde psihodrama s-a împletit cu terapia sistemică, ca o țesătură de legături și istorii de familie,
– și într-un spațiu unde mitul lui Narcis a prins viață, iar întrebarea despre oglindire și recunoaștere a devenit colectivă.
Cu ajutorul psihodramei, toate aceste teme au fost mai mult decât idei — au fost trăiri. Au devenit experiență directă, mișcare, cuvânt rostit, lacrimă, zâmbet, pauză.
M-am bucurat să revăd colegi pe care i-am cunoscut anul trecut. Întâlnirile cu ei m-au făcut să simt din nou cât de vie și umană e această comunitate din care fac parte.
Aceasta a fost doar o parte din călătoria mea la Cluj. În următoarea postare voi povesti despre atelierul pe care l-am susținut — o experiență care m-a mișcat adânc.
