Psychologist Renata Bodorin

Psychologist Renata Bodorin ✨Bat la ușa sufletului prin corp
🗝Găsim cheia și restabilim contactul cu sine
🧚🏻Vindec

Acorda-ți timpul de care ai nevoie. Pauza de care ai nevoie. De la oameni. De la locul de muncă. De la lucruri care te e...
13/08/2023

Acorda-ți timpul de care ai nevoie.
Pauza de care ai nevoie.
De la oameni.
De la locul de muncă.
De la lucruri care te epuizează.

Nu ești menit să știi totul deodată.
Nu trebuie să înțelegi de ce se întâmplă lucruri urâte în timp ce ele se întâmplă.
De ce lucrurile dor așa cm dor.
Cel puțin nu la început.

Încearcă să ai răbdare cu tine și cu inima ta.

Încearcă să înțelegi că odată cu experiența vine și creșterea.
Că odată cu durerea vine și aprecierea iubirii. Veți înțelege acest lucru cu timpul.

Și vei înțelege, de asemenea, cât de important este să crești în ritmul tău.

O floare începe ca o sămânță.
Și aceeași sămânță este capabilă să încolțească o grădină întreagă.
Și aceasta este metafora vieții.
A fi o floare. A fi moale.
Să fii blând și să înflorești în ritmul tău.
Să te plantezi acolo unde vrei să stai ferm și să crești.

Orice emoție este o energie, și atunci când noi o înădușim sub capac, noi blocăm un mare flux de energie. Și imediat cum...
16/06/2023

Orice emoție este o energie, și atunci când noi o înădușim sub capac, noi blocăm un mare flux de energie. Și imediat cm începi să faci cunoștință cu ele, apare mult mai multă energie.

Emoția aparține fiecărui om. Emoțiile tale sunt doar ale tale.
De aceea toate istoriile gen el m-a supărat, el m-a obijduit, el m-a înfuriat este o mare iluzie. Pentru că de fapt, nu e vorba de el, ci de ceea ce ai simțit tu ca reacție.

E cazul să învățăm să ne asumăm responsabilitatea pentru emoțiile care noi le simțim.
Să ne învățăm să ne privim în interior. De ce eu asta simt, ce simt, ce pot face cu asta? Cum e frica asta a mea? Cum e tristețea mea? Când eu sunt tristă, ce vreau eu să fac?

Din aceeași poveste este tendința de a ne lua responsabilitatea pentru ceea ce simt alții în raport cu noi.

Fiecare este în drept să simtă ceea ce simte și este strict sarcina fiecăruia de a se descurca cu propriile emoții.

Respectiv, vinovăția sau alte emoții legate de ce simte cineva este nepotrivită, eliberează-te de responsabilitatea care nu îți aparține!

Ție îți aparțin doar emoțiile tale și este doar în puterile tale să faci ceva cu ele.

Sarcina adultului este să învețe să interacționeze cu propriul recipient.
- să identifice emoția sa
- să o transforme într-un limbaj sie clar (eu acum simt tristețe, în corp o simt așa…)
- să facă față cu emoțiile altor oameni în raport cu sine.

Noi trăim emoțiile prin corp, în corp, cu corpul.

Îți propun să învățăm să identificăm ce simte corpul când în el apare o emoție sau alta.
Cel mai interesant este că numai tu știi cm emoțiile tale trăiesc în corpul tău. Și chiar dacă în copilărie nu ai însușit abilitatea de a fi în contact cu ele, o poți face acum.

Uite aici emoțiile de bază:
Bucuria
Frica
Tristețea
Agresiunea (furia)
Dezgustul
Rușinea
Sexualitatea/Bonding

Încearcă să desenezi un omulean, sau găsește un tipar de pe net și să desenezi cu culori diferite pentru fiecare emoție, unde crezi că trăiesc ele la tine. Bazează-te pe senzațiile proprii. Nu există răspuns corect sau greșit.
Dar în continuare vom face cunoștință cu ele mai îndeaproape.

Recipientul emoțiilor și abilitatea de containerizare (containment) este abilitatea interioară de a rezista la diferite ...
15/06/2023

Recipientul emoțiilor și abilitatea de containerizare (containment) este abilitatea interioară de a rezista la diferite intensități de emoții și la o diversitate mare de emoții, precum proprii așa și ale altora.

Atunci când un copil mic plănge sau este furios, el nu știe ce i se întâmplă și ce să facă cu asta.

Sarcina mamei este să fie acest recipient pentru copilul său. Să primească această emoție, să o prelucreze și să o întoarcă copilului într-o formă lui clară.

Adică, dacă copilul este furios, mama se întâlnește cu această furie, îi face loc în interiorul său, o rezistă, îi face față și îi explică ce simte el acum și îl ajută să o depășească.
Dacă copilul plânge de la foame, mama are sarcina să identifice asta, să-i explice că el plânge de la foame și să îl hrănească.

În așa mod, copilul învață de la mama ce simte și cm ar putea să se descurce cu această emoție.

Din păcate mamele, nu pot mereu să identifice corect emoțiile copilului, de aceea pot hrăni în loc să mângâie, sau să nu hrănească pentru că încă nu e timpul, pot liniști atunci când copilul e furios, sau în general să-i interzică să fie furios, sau să strige în răspuns pentru că nu poate rezista (containeriza) aceste emoții.

Mama va putea fi un recipient bun pentru copilul său, doar dacă ea este în contact bun cu emoțiile sale.

Copilul vine într-o familie, unde mama și tata are deja o anumită relație cu emoțiile. Dacă vine într-o familie unde nu se poate de simțit furia, atunci recipientul lui se va umple foarte repede, de mic copil va trebui undeva să stocheze această furie, să o suprime.

Așadar, copilul crește într-o familie cu o istorie proprie a emoțiilor.

Adesea, noi încurcăm emoțiile. Noi nu le recunoaștem, pentru că nu le-am învățat.

Umplerea containerului creează o tensiune în corp. Emoțiile refulate vor crea o musculatură încordată. Și e bine dacă, din când în când, sare capacul la acest castron care se umple, dar adesea, asta se va duce în somatizare.

La fel, poate apărea lipsa de energie, lene, procrastinare ca urmare a faptului că toată energia vitală se duce pe a ține acest capac închis, ca nu cumva să arăt ce simt cu adevărat.

🔸Sublimarea.Este canalizarea emoțiilor inacceptabile într-o formă acceptabilă.Redirecționarea unor emoții pe care persoa...
05/06/2023

🔸Sublimarea.
Este canalizarea emoțiilor inacceptabile într-o formă acceptabilă.
Redirecționarea unor emoții pe care persoana le consideră  ,, inacceptabile” sau ,, dăunătoare” către ceva productiv ajută persoana să își canalizeze energia care altfel ar fi pierdută sau folosită într-un mod ce ar provoca persoanei mai multă anxietate.
Sublimarea se poate face de asemenea prin umor si fantezie.
Un angajat e furios pe șeful său, decât să-l lovească mai bine merge la sala de forță;
O persoană copleșită de emoții, va alege să le transforme în creație.

🔸Umorul.
Este o canalizare a emoțiilor inacceptabile spre o poveste veselă sau o glumă. Umorul reduce intensitatea unei situații și plasează o ,, perna” de râs între persoană și emoțiile sale.
Indivizii rezolvă conflictul emoțional sau stresorii externi prin sublinierea aspectelor amuzante sau ironice ale conflictului sau stresorilor.
Un pacient are cancer și se află în tratament, fapt care l-a determinat să-și piardă părul. Pentru a masca suferința psihică face glume pe seama sa pentru că a rămas chel.
Un profesor face o greșeală în timp ce scrie un exercițiu la tablă. Când își dă seama, face o glumă pe seama sa; Vai, nici un exercițiu nu sunt în stare să fac, voi sunteți mai deștepți decât mine! și râde cu întreaga clasă.

Important!
Mecanismele de apărare sunt de cele mai multe ori învățate, dintre care majoritatea le-am învățat în timpul copilăriei.
Acesta este un lucru bun, deoarece ca adult, poți alege să înveți comportamente noi și noi mecanisme de apărare, care ar putea fi mai benefice pentru tine în viața.

🔸Raționalizarea.Este procesul prin care persoana găsește o explicație pentru o situație care o confuzează, în loc să sim...
03/06/2023

🔸Raționalizarea.
Este procesul prin care persoana găsește o explicație pentru o situație care o confuzează, în loc să simtă.
Raționalizarea ajută la controlarea remușcărilor și evitarea rușinii.
Te vezi cu cineva, la un moment el dispare, te simți frustrat, și în loc să dai loc emoțiilor vei raționaliza: e un nemernic, știam de la început.
Sau justifici o situație cu diferite explicații în timp ce îți negi sentimentele.

🔸Intelectualizarea.
Accentuarea excesivă a logicii și rațiunii în fața unei situații sau a unui impuls perceput ca imposibil de suportat. Eliminarea completă a emoțiilor din ecuație. Un fel de a te distanța de emoții.
Spre deosebire de negare, persoana nu neagă ce s-a întâmplat, ci consecințele emoționale.
O persoană care tocmai a fost diagnosticată medical cu o boală incurabilă, în loc să-și exprime furia, tristețea și durerea, se concentrează în schimb pe detaliile tuturor posibilelor proceduri medicale salvatoare.

🔸Idealizarea și Devalorizarea.
Ești cel mai bun, dar peste o lună te urăsc. Întâi se îndrăgostește de un personaj și îl împodobește cu cele mai bune calități, iar după ce se ciocnește cu realitatea, îl va disprețui, se va dezamăgi. Idealizarea și disprețuirea merg de mână mereu.

🔸Sexualizarea.
Atribuirea unei semnificații sexuale unei relații sau comportament, pentru a transforma o experiență neplăcută într-una excitantă și stimulatoare sau pentru a înlătura anxietățile asociate cu relația respectivă.

🔸Acting out.
Datul în spectacol presupune afișarea unui comportament extrem cu scopul de a exprima emoții pe care persoana se simte altfel incapabilă să le exprime.
Am să mă dau în spectacol ca să scot tensiunea emoțională. Frica de moarte o va juca în săritul cu parașuta, sport extrem. În loc să spună ce simte, va da cu pumnul în perete, în masă.

🔸Refularea.Act de uitare activă, defensivă, o închidere a unei părți din emoțiile noastre sau a celor resimțite. Blocare...
02/06/2023

🔸Refularea.
Act de uitare activă, defensivă, o închidere a unei părți din emoțiile noastre sau a celor resimțite. Blocarea inconștientă a emoțiilor considerate insuportabile.
De exemplu un adult care a fost molestat când era copil nu are nici o amintire a evenimentului și crede că părintele care l-a molestat a fost minunat.

🔸Formațiunea reacțională.
Convertirea gândurilor nedorite, a sentimentelor sau impulsurilor periculoase în opusul lor.
Cineva care povestește cu umor cm lua bătaie de la mama lui când era mic și cm șimțea iubire în loc de ură.
Cineva umilit, de nenumărate ori de șef, și care și-ar dori să-și dea demisia, dar în schimb manifestă simpatie, este drăguț cu acesta și rămâne să lucreze acolo. Este incapabil să-și exprime adevăratele sentimente de furie și nefericire cu privire la locul de muncă și în schimb devine excesiv de bun în public, încercând să ascundă ce simte cu adevărat.

🔸Deplasarea.
Ai o zi proastă și mergi acasă supărat și îți verși supărarea pe familie sau prieteni…
Este redirecționarea emoțiilor legate de o persoană sau obiect către o altă persoană sau obiect.
Se utilizează adesea atunci când nu îți poți exprima sentimentele către persoana de care sunt legate.
Exemplul clasic este al angajatului care este furios pe șeful său dar nu își poate exprima furia față de acesta, se duce acasă și își lovește câinele sau provoacă o ceartă cu propriul partener sau copiii săi.
Este un mecanism destul de ineficient, întrucât deși furia găsește o modalitate de descărcare, direcționarea greșită către alți oameni nevinovați va genera probleme suplimentare.

🔸Clivajul.
Este o formă ușoară de disociere, în care doar anumite părți ale persoanei sunt extrase și văzute ca separate de întreg. E modul de simțire prin alb-negru, bine-rău, puternic-slab.
O persoană care se consideră extrem de morală, dar își înșeală partenerul, prin clivaj nu este nevoită să se confrunte cu realitatea că, poate, nu este chiar așa de morală.

Continui să-ți fac cunoștință cu emoțiile prin prisma mecanismelor de apărare.⠀Mecanismul de apărare este o modalitate i...
01/06/2023

Continui să-ți fac cunoștință cu emoțiile prin prisma mecanismelor de apărare.

Mecanismul de apărare este o modalitate inconștientă de a nu permite emoției să ajungă în conștient, de a nu o simți. Apărarea e necesară atunci când emoția este insuportabilă, sarcina ei este să ne scutească temporar de durere. Temporar e cuvântul cheie.

🔸Proiecția.
Atunci când persoana expulzează în lumea exterioară emoții de care nu știe sau pe care le refuză în el, atribuindu-le altora. Profesorul ma urăște!. O parte din Sine este percepută ca aparținând altei persoane. Persoana care proiectează nu este conștientă de faptul că senzațiile se găsesc în ea însăși, și reacționează nu în fața celeilalte realități, ci a propriei realități reflectate.
Proiecția este adesea produsul lipsei înțelegerii și recunoașterii propriilor gânduri și sentimente. Exemplu: în mod obișnuit, oamenii care își înșeală partenerul aduc acuzații false de înșelăciune împotriva partenerului credincios.

🔸Negarea.
Este refuzul acceptării realității, a unor evenimente dureroase, în care gândurile sau sentimentele nu au existat.
Cei mai mulți oameni folosesc negarea în viața de zi cu zi, pentru a evita situații generatoare de durere, frustrare, în care este dificil să recunoască lucruri supărătoare despre ei înșiși.
De exemplu o persoana care are o adicție la alcool, la început, va nega acest lucru, nu va recunoaște, și va încerca sa compenseze disconfortul psihic arătând cât de bine se descurcă la locul de muncă sau în relațiile familiale.
Un alt exemplu este atunci când un angajat este furios pe șef dar nu recunoaște: nu, nu sunt furios pe el!

🔸Regresia
Atunci când o persoana se reîntoarce la un stadiu incipient din dezvoltarea sa, mai ales atunci când se confruntă cu gânduri și sentimente inacceptabile. Din acest motiv, folosește comportamente copilărești pentru a-și exterioriza sentimentele;
Un adult stresat, care nu mai face față obligațiilor la serviciu, poate refuza să se mai scoale din pat dimineața, și să refuze să se angajeze în alte activități cotidiene. Alt exemplu; doi soți se ceartă, unul pleacă în camera de alături și se bosumflă.

Sunt emoții și sentimente cu care deja ești în contact. Și sunt altele cu care încă nu este.Anume cu acest contact și îț...
30/05/2023

Sunt emoții și sentimente cu care deja ești în contact. Și sunt altele cu care încă nu este.
Anume cu acest contact și îți propun azi să ne ocupăm.

Contactul cu emoțiile se formează la o vârstă fragedă, atunci când copilul abia face cunoștință cu sine și cu lumea din jur. Deconectarea apare acolo unde părinții îi translează modelele lor de comportament, abilitatea sau dizabilitatea de a fi în contact cu emoțiile proprii.

Anume de la mama și tata, copilul află despre emoții și învață să interacționeze cu ele. De obicei, ca niște maimuțele, care văd și repetă.

De ex., un copilaș de 3 ani simte că în interiorul lui fierbe ceva, să presupunem - furie.
El va aduce acest ceva mamei, în așteptarea ca mama să-l ajute să înțeleagă ce i se întâmplă și ce să facă cu asta.
Mama se sperie de această exprimare a copilului, pentru că nici ea nu știe cm să fie în contact cu furia.
Ca răspuns la furia copilului, mama va striga, lovi, ignora, lua în derâdere, etc…
Peste un rând de astfel de încercări repetate, copilul își formează o senzație interioară, că ceea ce lui i se întâmplă este rău, inacceptabil, periculos. Mai ales, când este ignorat în răspuns la exprimarea emoției sale necunoscute.

Ce concluzie face copilul și o va duce prin viață? că furia = pericol, frică, durere. Și din acest motiv, fiind adult va considera că există emoții negative, de care trebuie neapărat de descotorosit.

Sarcina unui adult este să facă cunoștință cu emoțiile și sentimentele sale, să le cunoască și deosebească și să învețe cumva cu ele să interacționeze.

În lucrul cu emoțiile, există câteva momente cu care ne ciocnim:1. Aceasta este o emoție rea (negativă) și eu nu vreau s...
30/05/2023

În lucrul cu emoțiile, există câteva momente cu care ne ciocnim:

1. Aceasta este o emoție rea (negativă) și eu nu vreau să o simt.
atunci când începem să împărțim emoțiile în bune și rele, pozitive și negative, e un semnal pe care îl transmitem psihicului nostru: asta simte, iar asta nu! și în consecință, fonul nostru emoțional se transformă în “eu sunt nicicum”.
de reținut, că atunci când deconectăm emoțiile cică negative, noi automat deconectăm și pe celelalte, cică pozitive.

2. Vreau să mă eliberez de …. (frică, furie, rușine)
și prin asta noi deja alungăm această emoție în umbră, în beciul casei noastre. Și îți pare că te-ai descurcat bine și nu mai este nici frică, nici furie, doar că peste un timp această emoție oricum își va găsi drum să iasă. E ca un arc ținut sub presiune, care la un moment dat neapărat se va îndrepta cu putere.

3. Emoția e ceva distrugător. Ele pot distruge pe cineva.
foarte des frica sau neputința noastră față de o emoție e mult mai puternică decât emoția în sine. Eu propun cu regularitate celor care simt că emoțiile sunt distrugătoare să le exprime în felul corespunzător, prin strigăt sau tropăit. Și cm crezi, des se realizează? Nu. pentru că ori ele nu-s într-atât de distrugătoare cm a părut sau pentru că sunt demult refulate undeva departe de a fi exprimate.

Creierul mamifer sau emoțional (sistem limbic).⠀Pe măsură ce animalele au evoluat, s-a dezvoltat și următorul strat numi...
25/05/2023

Creierul mamifer sau emoțional (sistem limbic).

Pe măsură ce animalele au evoluat, s-a dezvoltat și următorul strat numit creierul mamifer sau sistemul limbic. Acesta este adesea numit creier emoțional, pentru că principala lui activitate este de a procesa emoțiile şi amintirile.

Sistemul limbic include:
▪️hipotalamsul, care este responsabil pentru menținerea temperaturii corpului, nutriție, hidratare, odihnă, echilibru și procese neuroendocrine;
▪️amigdala, care procesează și apoi facilitează stocarea emoțiilor și reacțiilor la evenimente încărcate emoțional, jucând un rol esențial în percepția și expresia facială și controlul stărilor emoționale;
▪️hipocampul, care prelucrează datele necesare pentru a crea firul narativ al vieții noastre și a înțelege acele experiențe pe linia timpului istoriei noastre personale;
▪️cortexul cingulat anterior, care îndeplinește funcții de control executiv pentru distribuția atenției;
▪️cortexul prefrontal orbitofrontal, care are rol de a integra o gamă largă de procese, precum și memoria autobiografică și controlul emoțiilor.

Sistemul limbic reglează, de asemenea, sistemul nervos autonom, mediază mușchii netezi și răspunsurile viscerale la stres și relaxare, inclusiv excitarea sexuală și orgasmul, dar și reacțiile de apărare de luptă, fugă și îngheț.

Hipocampul și amigdala sunt parte integrantă din procesarea informațiilor transmise din corp pe drumul către cortexul cerebral (de jos în sus).

Amigdala se ocupă de componenta emoțională a amintirii, pe când, hipocampul cu ordinea secvențială și firul narativ al experienței respective (când s-a întâmplat acest lucru, ce s-a întâmplat mai întâi, ce s-a întâmplat în continuare etc.).

Pentru prelucrarea evenimentelor este necesară funcționarea adecvată atât a amigdalei, cât și a hipocampului.

Creierul limbic coordonează funcțiile corporale, stările interioare, dar și interacțiunile cu mediul, în special cel social.

Sistemul limbic este organizat, în principal, în primii șase ani de viață, însă el continuă să evolueze de-a lungul vieții.

Modelul creierului triun.⠀Un lucru important pentru sănătatea noastră psihică, gestionarea stresului, lucrul cu emoțiile...
23/05/2023

Modelul creierului triun.

Un lucru important pentru sănătatea noastră psihică, gestionarea stresului, lucrul cu emoțiile și traumele este acela de a ne înțelege fiziologia, cm funcționează creierul și corpul nostru.
Pentru că traumele rămân stocate în memoria corpului, memoria somatică. Și emoțiile la fel sunt trăite prin corp, dar există și procese în creier.

În continuare voi scrie despre modelul creierului triun, un model contestat, însă deseori util pentru a ne ajuta să înțelegem unele reacții, emoții şi comportamente.

În comunitatea științifică, a fost larg acceptat modelul ”creierului triun” formulat de Paul MacLean în 1960.

Acesta se bazează pe împărțirea creierul uman în trei părți, care s-au dezvoltat pe măsură ce organismele au evoluat, dar care sunt interconectate.

Conform modelului lui MacLean, organizarea ierarhică a creierului uman reprezintă modul în care creierul a evoluat.

Fiecare regiune a creierului nostru are funcții foarte specializate şi propriul "limbaj".

Cele trei regiuni sunt:
creierul primitiv (reptilian),
sistemul limbic,
neocortexul.

Sunt un Călător.Merg prin viață cu multă poftă, gust și curiozitate.Drumul a fost cu cotituri, căderi și urcușuri.Am înv...
17/05/2023

Sunt un Călător.
Merg prin viață cu multă poftă, gust și curiozitate.
Drumul a fost cu cotituri, căderi și urcușuri.
Am învățat să mă ridic și să nu-mi fie frică să cad.
Am învățat să mă bucur de succese și să apreciez realizări.
Am învățat să văd adevărul, acolo unde puțini îl văd. Am prins din mers unde e falsitate.
Am crescut echipe, primit șuturi, început începuturi și dezvoltat ce am simțit, cm am știut.
Am clădit fiecare cărămidă ca să fiu cea de astăzi.
Am tins să fiu Eu și să nu urmez stereotipuri. Optez pentru onestitate și sinceritate, în primul rând față de mine.
Am urmat alegerile și pasiunile proprii.
Sunt o Rebelă și adesea am mers împotriva vântului.
Am răbdare cât un ocean.
Energie cât un vulcan.
Sunt conectată. Sunt în contact cu mine, cu corpul meu.
Călătoresc cu picioarele ferm pe pământ. Experimentez.
Sunt un Artist. Creez. Creația este respirație.
Sunt fericită. Am de toate: pot să văd, miros, aud, să simt.
Am familie - cea mai de preț valoare.
Lucrez mult și învăț încă mai mult.
Învăț să învăț mai puțin și să trăiesc intuitiv mai mult.
Îmi place să-mi fie lene și gustos. Savurez.
Singurătatea - izvorul meu de liniște.
Nu mă plictisesc niciodată cu mine.
Am ales să vindec suflete.
Sunt un Far. Luminez și ghidez.
Locul meu este lângă familia mea și alături de cei care au nevoie de susținerea mea.
Locul meu e acolo, unde îmi este mie bine. Urmez chemarea inimii.
Fac ceea ce îmi este interesant și de la ce primesc plăcere, mă dezvolt și vreau ca această lume să devină mai bună.
Sunt creatorul drumului meu și al vieții mele. Continui să pășesc ca să întâlnesc Răsărituri și să petrec Asfințituri...

Cine ești tu? Scrie-mi să ne cunoaștem...

Address

Strada Alexei Şciusev 49
Chisinau
2012

Opening Hours

Tuesday 12:00 - 18:00
Wednesday 12:00 - 18:00
Thursday 12:00 - 18:00
Friday 12:00 - 16:00

Telephone

+37369404960

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psychologist Renata Bodorin posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psychologist Renata Bodorin:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category