Centrul psihologic “Sinesis”

27/03/2025

Învățarea continuă e crezul meu în viață. Echipa COGNITROM ca de obicei, cu cele mai utile inovații! Abia aștept să folosesc noua platformă de consiliere și planificare în carieră Cognitrom Career Planner! Utilizând cele mai moderne instrumente, platforma oferă servicii de autocunoaștere (pentru stabilirea profilului vocațional), potrivire cu specializările școlare și profesionale, explorare a opțiunilor diverse din bazale de date și consiliere și planificare a carierei pentru cei interesați de o abordare complexă. Platforma se adresează deopotrivă elevilor și studenților, precum și adulților interesați de reconversie profesională sau definirea planului de carieră.

25/03/2025

Nu sunt adepta rețetelor, dar în contextul discuțiilor aprige despre copiii noștri și riscurile care planează asupra lor (și a noastră), voi nota aici câteva expresii care pot fi folosite de către părinți în raport cu copiii lor, când sunteți atât de extenuați încât toate teoriile, podcasturile și influencerii nu mai contează.
Sigur că ideal ar fi să gestionăm mereu totul perfect, ca la carte, și mai bine de atât, dar! nu suntem roboți și nici perfecți, nici ca oameni, dar mai ales, ca părinți.

Miza este că exprimându-ne cu atenție și considerare, putem ”negocia” un pic de timp cu creierul, până facem acordajul :), vital ca să navigăm mai bine prin ape tulburi.

- Este tare neplăcut (grav, trist, etc.), dar hai să vedem ce putem învăța din asta.

- Nu sunt nici eu, nu ești nici tu perfect/ă. Nu e ok că s-a întâmplat x, dar nu e capăt de lume.

- Înțeleg că e greu, simt neputința (furia, obida, disperarea, etc.) ta, dar știu cât de eficient/ă ai fost în alte situații similare și sunt sigur/ă că reușești, reușim și de această dată.

- Te-am admirat de atâtea alte ori, când era la fel de greu, cm reușeai. Hai să discutăm și să vedem ce putem face de această dată.

- Este ok să simți orice emoție. Hai să facem câteva respirații împreună, să vedem cm reușim să găsim loc pentru toate.

- Tot ce spui are sens pentru mine. Vreau să mă ajuți să înțeleg cm aș putea să te ajut.

- Tu ești mult mai mult decât un moment de eroare sau greșeala pe care ai făcut-o.

- Sunt atât de multe chestii pe care le putem controla în viața asta, hai să ne concentrăm pe ele.

- Ești tare curajos/ curajoasă că spui... x,y,z. Ce te gândești că ai putea încerca să faci altă dată referitor la... x,y,z?

- Cât timp ești onest/ă cu tine însăți, orice poate fi depășit. Spune-mi cm vezi implicarea mea ca să-ți fie de folos, sunt aici.

- Faptul că ai avut un derapaj nu însemană că ești un om rău. Hai să vedem cm putem reveni la drumul pe care mergeai până la derapajul ăsta.

Aveți grijă de voi și de cei dragi 🥰

19/03/2025

Habitudine = Atitudine! 💪🏻
Puterea obiceiurilor (mici, dar bune!) este subestimată, din punctul meu de vedere. Impactul acesta asupra funcționării creierului și implicit asupra stării noastre de bine este imens, deși imperceptibil imediat, așa cm își doresc mulți 😎!
Cateva sugestii de obiceiuri buuuune:
* faceți notițe (preferabil este scrisul de mână, caligrafic) - creierului îi place structura și degajarea spațiului 🫨
* faceți o pauză înainte să răspundeți - astfel minimizati riscul de a fi reactiv 😬
* treziți-vă cât mai devreme - beneficiați de razele bune ale Soarelui și de un start minunat pentru o nouă zi 🤩
* citiți zilnic, barem o pagină 🤓, ascultați minim 5 minute de muzică buuună (clasică 😉 )
* faceți pauze sistematice când lucrați - alegeți ceva dinamic, dacă munciți intelectual și vice-versa 🤗
* organizați-vă ziua cu ajutorul unei liste cu sarcini de făcut, dar astfel încât top trei sarcini să fie cele alese după criteriul importanței și al urgenței 🤔
* încheiați-vă ziua cu notițe valoroase, de ex., notați aspecte pentru care simțiți recunoștință azi, dvs. înșivă, altora și vieții; notați lucrurile cu care ați rezonat azi e parcursul zilei sau deciziile pe care le-ați luat etc.📜
* planificați-vă scopuri mărețe, dar însoțiți-le neapărat de pași mici, concreți și zilnici care să vă apropie de scopul x, măreț 📝
* găsiți-vă hobby-uri pentru minte, corp și suflet și faceți zilnic minim o acțiune conformă cu acestea ✅
* lăsați telefonul în altă cameră atunci când lucrați 🔐
* observați unde vă sunt “scurgerile” de timp și înlocuiți-le cu acțiuni concrete în direcția vreunui hobby sau scop setat 🔎
* antrenați-vă să ascultați mai mult decât să vorbiți 🫢
* faceți zilnic mișcare, începeți cu 5 minute, dacă nu aveți o rutină deja stabilită, și creșteți gradual timpul ✌️
* oferiți mai mult feedback constructiv, aprecieri, complimente, decât comentarii negative, plângeri sau reproșuri 🧐
* dezinstalați aplicațiile pe care nu le folosiți zilnic sau săptămânal 🥱
* o dată în 3 luni donați ceea ce nu vă este de folos 🙏🏻
* permiteți-vă să aveți zilnic câteva minute de “plictiseală” și o dată pe săptămână -un timp mai prelungit de “nefăcut nimic” 🫵🏻
* luați legătura periodic cu oameni din trecutul dvs. 🙂
* amintiți-vă momentele faine de copilărie 🥰

16/12/2024

Pentru aceste vremuri agitate, în preajma sărbătorilor, dar și (mai ales) a crizelor de tot felul, este vital să rămânem cât mai conectați cu noi înșine, pentru a nu lăsa turbulențele din exterior să facă ferfeliță sufletele noastre.
Regula de aur ar fi să facem exact opusul agitației din jur. Știuuuuu că e teribil de greu. Dar se poate! Cu niște antrenamente zilnice, orice ”se poate” 😉 - este posibil și imposibilul - cu tenacitate și intenție transpusă în acțiuni concrete.

”Să nu ne ancorăm vasul cu o singură ancoră” zice eternul Epictet și deși nu s-a referit la psihoterapie, e atât de relevant acest îndemn pentru a ne recăpăta și menține starea de bine!

Câteva repere pentru a ne domoli 🥰

* Să facem câte un singur lucru, încet și deliberat, exact ca în DEX: cu prealabilă chibzuire (multi-taskingul oricum e o cacealma care a fost bine ”împachetată” și a produs un dezastru global: oameni morți de vii, cu creierele arse și sufletele pusteite din cauza burn-out-ului)

* Orice facem, să ducem la bun sfârșit. Înțelepciunea populară nu în zadar zice că lucrul lăsat de azi pe mâine, așa rămâne. Se prea poate că nu rămâne chiar nefăcut, dacă îl facem ”mâine”, dar sigur avem stima de sine șifonată rău, nemaivorbind de alte consecințe.

* Să facem mai puține lucruri, în general. În mod normal, perioadele agitate vin și cu mult mai multe sarcini, pe lângă cele asumate deja. Respectiv, ni se aglomerează agenda (și capul, și sufletul, și viața în general!), iar suprasolicitarea nu este indicată defel când în jur e haos, criză energetică, criză de oameni buni alături, termene-limită etc.

* Să respectăm ritualurile pe care deja le avem sau să cultivăm altele, mai adaptative, pentru perioada sărbătorilor și sfârșitului de an, cu de toate.

* Să stabilim în prealabil în agenda timp destul pentru activitățile cronofage.

* Să găsim prilejuri să zâmbim și să oferim ajutor altora.

* Să ne alocăm timp în fiecare zi pentru a sta, pur și simplu. Nefăcând nimic. Făcând de fapt. Ni-mi-cu-țaaaa.

* Să transformăm orice activitate ne este cu putință, într-o experiență de meditație (Ignorați, vă rog, rigorile dogmatice despre ce este o stare de meditație. Nu mai levitează nimeni demult și cam niciodată nu 🥹😄) Și curățenia, și călcatul rufelor, și gătitul, și despicatul lemnelor, și schimbatul becurilor sau frământatul aluatului, precum și multe altele pot deveni ”meditație” dacă ne conectăm cu senzațiile pe care le avem, dacă ne conștientizăm gândurile și le lăsăm în pacea lor, fără să ne agățăm de ele.

* Să trăim simplu, domol și conștient.

🥰

Să fie pace. În suflete, în case și în lume.

03/12/2024

Puterea tăcerii.
Nu este defel echivalentul submisivității, superiorității, ignoranței sau a comodității. Dimpotrivă. 🥰

Când e cel mai potrivit să tăcem?🤫

* Când suntem furioși și/ sau când e furios/ furioasă cel/ cea cu care interacționăm. 😡
De ce?
Nu are rost să spunem ceva, de bine sau de mai puțin bine atunci când emoțiile prevalează, nici nu se reține nimic din ce am spus, dar și există riscul ca ceea ce spunem să agraveze situația.

* Când se bârfește. 🤥
De ce?
Pentru că implicarea în discuții de acest gen ne ștribește din propria integritate. Există posibilitatea să fie greșită sau incompletă informația pe care o spunem în contextul unor bârfe și respectiv, asta ne poate afecta stima de sine și simțul responsabilității. Nu prea avem pace cu conștiința după asemenea ”discuții”. Dacă însă discuția despre cineva, în absența sa, are relevanță pentru binele acestei persoane, este bine să stabiliți acest lucru cu interlocutorii și să existe o oarecare continuitate în acțiuni.

*Când opinia noastră nu este solicitată explicit. 🤐
De ce?
Opiniile nesolicitate sunt de cele mai dese ori, nedorite și respectiv, pot provoca tensiuni, frustrări.

* Când suntem în situații nefamiliare, sensibile, delicate. 🤗
De ce?
De obicei, în așa momente, chiar nu ne vin cuvintele ”potrivite”. Pentur că suntem și noi depășiți de situație. Și din acest motiv, spunem banalități sau inepții. Mai potrivit este să tăcem și eventual, să comunicăm nonverbal că suntem alături, că respectăm momentul de intimitate a personaei, fără să o judecăm sau ridiculizăm.

*În negocieri inegale sau manipulative, cu mize mari sau cu impact decisiv. 😶
De ce?
Momente curciale sau disfuncționale nu pot fi gestionate cu cuvinte sterile. Adunați informații, construiți-vă o strategie și abia apoi reluați discuțiile.

*Când există risc ca ceea ce spunem să afecteze relațiile. 🫢
De ce?
Pacea interioară vine inclusiv din înțelepciunea de a evita conflictele inutile. Și cam 95% sunt așa gen de conflicte. Adică irelevante pentru prioritățile și valorile noastre.

Mai sunt multe altele. Și sigur fiecare dintre noi, întâi de toate, avem o busolă lăuntrică, care ne ajută să ne orientăm ”în spațiu”!
Când să tăcem, când să vorbim, când să ne retragem.

Decembrie e luna proceselor profunde de revizuire a anului.
Fără procese de conștiință vă rog, că și așa e o perioadă complicată. Dar cu mult curaj, blândețe și introspecție. Și cu multe alte intenții, scopuri și acțiuni care să ne apropie cât mai mult de noi înșine, de oamenii dragi, de visele noastre și de Viața pe care ne-o dorim!
🥰

10/09/2024

„Schimbă-ți povestea vieții! Hai să pornim dialogul” – ăsta e îndemnul Zilei Mondiale de Prevenire a Suicidului pentru anii 2024-2026.
Schimbarea poveștii de viață a fiecăruia dintre noi e un lucru esențial (și un element fundamental a psihoterapiei, deseori), dar înainte să se întâmple asta la nivel individual, este crucial ca și societățile, comunitățile și mediile din care facem parte să se schimbe; să se schimbe atitudinile, politicile, discursurile despre sănătatea mintală și ”oamenii cu probleme”.
Durerea sufletească este de cele mai multe ori invizibilă. Nu se aude, nici cu un oftat, uneori. Nu te duce la medic, ca o durere de măsea sau o fractură de gleznă. Nu miroase urât, nu e vizibilă rana.
Mulți oamenii îndură suferințele emoționale în tăcere pentru că le este greu să vorbească despre ceea ce îi chinuie, sau pentru că au vorbit cândva, unora, și nu au fost auziți, văzuți, luați în serios..., sau pentru că au convingerea că nu merită timpul și efortul cuiva, sau pentru că nu vor să deranjeze, sau pentru că nu vor să pară ”slabi”, ”nebuni”, ”vulnerabili”. Motive pot fi o mie, de ce durerea emoțională, gândurile suicidale sau nevoia acută de ajutor zac cu anii în inimile sângerânde ale multora dintre semenii noștri.
În ultimii ani devine tot mai greu să exprimăm ce simțim, să observăm lumile interioare ale altora, să ne vedem esențele și să ne auzim durerile mute.
Lumea virtuală și cerințele sociale eronate pentru perfecțiune denaturează realitatea și schingiuesc suflete.
Deși deseori sunt subtile semnele care ar putea să ne ajute să identificăm o persoană care are nevoie de ajutor, este indicat să fim atenți/atente la următoarele aspecte:
⏳Suferință fizică și/sau emoțională, prelungită, cronică sau acută. Gândul „Vreau să termin cu viața asta” apare, în cele mai multe cazuri, atunci când oamenii suferă de atât de multă durere emoțională și/ sau fizică, încât aceasta devine insuportabilă. Această mare suferință este deseori agravată de frica de a cauza greutăți celor dragi, de pierderea speranței și incapacitatea de a găsi soluții pentru obstacolele percepute ca fiind insurmontabile.
🗣Indiferent de orice circumstanțe, în cazul când cineva din anturajul dvs. sau din preajma unor rude, cunoscuți, prieteni, colegi de-ai dvs. prezintă oricare dintre următoarele semne sau caracteristici, trebuie să cerem urgent ajutorul imediat al profesioniștilor din domeniul sănătății mintală sau să apelăm la serviciile de urgenţă:
* ameninţări că își va face rău, se va răni intenționat sau se va omorî;
* cautări insistente (Internet, discuții) a diverselor modalități de a-şi lua viaţa;
* discuții sau scrieri despre moarte, despre alte persoane care s-au sinucis, despre ce înseamnă a muri sau ce implică sinuciderea.
💡De asemenea, e bine să fim atenți la alte semnale care pot arăta o situaţie mai puţin urgentă, dar care să necesite implicarea noastră sau atenționarea rudelor, prietenilor a celora care le manifestă:
* stări de tristețe, de disperare, neajutorare, melancolie profundă;
* lipsă de energie, de vitalitate și pierderea sensului;
* stări de furie, frustrări multe, enervare, iritare și supărare în diferite contexte de viață, criticism, acuzații și reproșuri față de oamenii din jur, dorință de răzbunare;
* lipsa de grijă de sine, neglijență, ură de sine;
* sentimente de lipsă de valoare, autoculpabilizare, autocritică, rușine;
* expresii precum ”Nimic nu mai are sens”, ,,Mă simt ca o povară”, ,,Tuturor le va fi mai ușor fără mine” etc.
* decizii iraționale, inconsecvente, comportamente necugetate, impulsivitate și reacții neadecvate la situații cotidiene;
* stare de blocaj;
* consum sporit și frecvent de alcool sau alte substanțe nocive;
* izolare socială: persoana se izolează de prieteni, de membrii familiei, evită contactele sociale și orice interacțiune cu cei din jur;
* stări de anxietate, de agitație, schimbări bruşte de dispoziţie;
* insomnie sau hipersomnie.
Totuși, este important să menționăm faptul că un număr semnificativ de persoane care se gândesc la sinucidere nu manifestă semne de avertisment, nu își împărtășesc sentimentele și gândurile și nu dau semne că ceva ar fi în neregulă. Rămâneți atent/ă, conștient/ă și prezent/ă.
Informații utile puteți accesa aici: Proiectul moldo-elvețian Mensana
a și Linia Verde Prevenire Suicid
***
Oferiți-vă Azi și în fiecare zi, o clipă de compasiune față de sine: observați-vă propriile stări, stările membrilor familiei, a prietenilor, a colegilor dvs.
Oferiți Azi, și în fiecare zi, o clipă de compasiune pentru a lua legătura cu cineva cu care nu ați vorbit demult.
Oferiți-ză Azi, și în fiecare zi, o clipă de compasiune pentru a căuta resurse de sprijin și de dezvoltare pentru dvs. și cei dragi sufletului.

25/07/2024

Azi așa, fix cm e, fix cm sunt, fix cm e Ea. Prin ochii talentați ai celor mai dragi,
Câte subtilități în sufletele lor frumoase! Ce privilegiu pentru mine!
Răsfăț curat, pt minte și suflet.
Când am ajuns în ultima etapă a formării mele în psihoterapie, la un modul de lucru, aveam joc de rol. Îmi venise și mie rândul să fiu "terapeută", exact după pauza de prânz. Eu ador să umblu desculță. Și să mă așez pe unde îmi place. Și să... oh, tare multe îmi mai plac!
În sesiunile de formare deseori se ajungea la tema "imaginea terapeutului", poziționare față de client, formalități, rigori, etc - până unde mergem cu ele, până unde ne lăsăm sinele să se manifeste etc. (Foarte productive discuții, de altfel. În ani, le vad rostul și mai acut)
Ei, întâmplarea face ca în acea zi, acu mulți ani, eu tot desculță erak și pentru câteva momente, înainte sa înceapă jocul de rol cu mine în calitate de terapeută, m-am gândit la modul serios ce să fac, mă încalț sau nu. Nici nu bănuiam atunci că și supervizoarea mea era la fel frământată de aceeași întrebare, era mai ales curioasă să vadă cm voi gestiona eu această dilemă. Pentru că deși pare o chestie minoră, în esență este/ poate fi/ ar putea fi concludent în raport cu multe alte trăiri și procese, ale mele și ale celui de vizavi, deopotrivă.
Ei... Am rămas desculță și "desculță", iar superv(b)izoarea mea exact asta a apreciat cel mai mult în jocul meu de rol, care numai joc nu era, pentru mine. Plecăciuni, , nu voi uita niciodată.
Azi a fost fix despre asta, întotdeauna este despre asta.

04/07/2024

Depresia nu pleacă în vacanță, din păcate.

Aveți grijă de voi și de cei dragi. Niciodată nu este "prea mult". Dar uneori poate fi "prea târziu"... :(

Centrul Sinesis colaborează cu COGNITROM pentru platforma Depreter, la care face referință dl prof. Mircea Miclea în acest interviu.

Depresia, o boală comună și gravă, care afectează viețile a milioane de oameni. „Ce vrea să îmi spună creierul meu prin această depresie?”Subutilizarea compe...

22/06/2024

Infinitul generozității naturii, dincolo de toate greutățile vieții.💜
Pernitatea augustă (Ionescu adaptat 😊😉) a vieții simple. Trăite încet. Și în tihnă.

05/06/2024

Lecția de psihologie de azi. Mai bine zis, de psihopatologie. 😟

Niciuna dintre categoriile de diagnostic științific, existente în psihiatrie la moment, nu abordează complet problemele persoanelor care caută excesiv poziția de putere, cu orice preț, predispuse spre abuzuri, corupție și distructivitate. De multe ori, asemenea manifestări erau încadrate de către specialiștii în sănătatea mintală, în Tulburarea de Personalitate Narcisistă sau Tulburarea de Personalitate Borderline, iar mulți oameni din populația de bază a unei țări, în special, din spațiul ex-sovietic și țările balcanice, se întâmplă chiar să admire așa gen de ”lideri” ☹️.

Sindromul Hubris, Boala excesului de putere sau Boala periculului puterii.

Totuși, pentru că numărul persoanelor cu anumite manifestări nepotrivite și periculoase, aflați în poziție de putere și mai ales, a celora care au fost cândva ”la cârmă”, este în creștere, cercetătorii sunt în proces de lucru pentru a conceptualiza și diagnostica o nouă tulburare de personalitate, care să includă o varietate de atitudini și conduite neetice și destructive specifice oamenilor care au fost sau sunt încă în poziții de putere. Deoacamdată însă se folosește termenul de Sindrom Hubris.
Hubris sau Hybris provine din limba greacă și semnifică ”exces”. Pentru prima oară termenul Hubris a fost folosit de politicianul britanic David Owen și de psihiatrul britanic Jonathan Davidson.
Cercetările la nivel global au arătat că excesul de putere, utilizarea puterii în mod abuziv, accesibilitatea facilă la orice, popularitatea etc. otrăvesc atât personalitatea individului care este obsedat de ideea de a deține puterea, cât și produc un impact destructiv asupra vieților altor oameni.
Una dintre cele mai recente propuneri (1997) pentru asemeni categorii de diagnostic a unei tulburări de personalitate - cu nume provizoriu de Tulburare de personalitate cu tendințe excesive de putere (Personality Disorder of Excessive Power Strivings) și Tulburarea de Personalitate a liderismului (A Leadership Personality Disorder )- este destinată să se încadreze în schema de diagnostic actuală a DSM: Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders.
(Poate totuși vor decide (cândva, cumva) cei mai conștienți dintre cei cu putere că este o stringență deja efectuarea unui diagnostic profesinist celor care aspiră la funcții și diverse poziiții de putere).

Intenția cercetătorilor este de a examina aspectele psihopatologice nu doar a daunelor pe care și le produc sieși indivizii cu o asemenea tulburare, ci și a răului pe care îl fac altor oameni, a unor comunități sau societăți în întregime (când e vorba de lideri de stat, de ex.).
Manifestările tipice ale persoanelor cu Sindrom Hubris:
1. Eforturi intense și extinse de putere;
2. Lipsa empatiei față de oameni și indiferență față de suferința altora;
3. Vigilență pragmatică și viclenie remarcabilă, aplicate în preluarea și extinderea puterii;
4. Duritate și lipsă de remușcări în dobândirea și menținerea puterii;
5. Proiectarea vinovăției asupra unor persoanei vizate în mod special sau asupra unui grup; necesitate obsesivă și acută de a identifica pe alții ca fiind vinovați, țapi ispășitori și/ sau victime;
6. Corupție și dependență de putere;
7. Impunerea altor oameni de a fi dependenți de personalitatea sa ”puternică”și/ sau de a deveni adepți ascultători, supuși;
8. Accentul pus pe simbolismele de genul ”sfânt/ă versus necredincios/-oasă”, ”ales/ aleasă versus dezaprobat/ă”;
9. Lipsă de respect pentru viața altora, evidențiată prin expunerea altora la riscuri nejustificate;
10. Absența conștiinței și respectarea legilor în contexte de interes personal și oportunitate;
11. O orientare spre distructivitate și/ sau autodistructivitate;
12. Pierderea contactului cu realitatea;
13. Utilizarea pronumelui ”Noi” sau a numelui său, când vorbește despre sine;
14. Încredere în sine excesivă și nefondată, incompetență în realizarea sarcinilor.

În cazul când un ins întrunește mimin 4 criterii din acestea (primul criteriu plus altele 3, cel puțin) se poate diagnostica Tulburarea de personalitate cu tendințe excesive de putere sau Sindromul Hubris.
E o tulburare, totuși, nu o normalitate. Nu bărbați ai neamului, nu salvatori, nu lideri, ci oameni cu tulburări de personalitate. Adică persoane care au nevoie de tratament și de izolare socială.

V-a amintit de cineva descrierea de mai sus?
Mie, da, din păcate, de mulți, de cam prea mulți.

15/05/2024

E o mare provocare să te simți "de-ajuns", într-o lume cu "filtre" multe aplicate pe sufletele obosite de atâta goană după perfecțiune, pe corpurile chinuite de botoxarea formelor ideale...
E și o piatră de încercare pentru procesul nostru de vindecare. E chiar parte din proces, nu neapărat un "rezultat", ca nu căutăm medalii la așa subtilități si profunzimi.
În săptămâna conștientizării importanței sănătății mintale putem dărui resurse din atenția, timpul și bunătatea noastră, pentru cei cărora le este mai greu decât nouă, fără însă să ne neglijăm propriile nevoi, limite, valori și priorități. 🤗Exact ca masca de oxigen din avion. 🥰