04/07/2025
👩❤️👨Îndrăgostirea este un proces complex care implică o adevărată furtună biochimică în creier. Iată ce se întâmplă, din punct de vedere neuroștiințific, în creierul unui îndrăgostit:
🔥 1. Activarea centrilor plăcerii (sistemul de recompensă)
Dopamina, supranumită „hormonul recompensei”, este eliberată în cantități mari.
Zonele activate: nucleul accumbens, ventral tegmental area (VTA) și caudatul.
Rezultat: persoana iubită devine o sursă de euforie, motivație, dorință.
🧠 Este același sistem activat de droguri precum cocaina – ceea ce explică „dependența” de prezența persoanei iubite.
💓 2. Scăderea funcționării cortexului prefrontal
Zona responsabilă cu raționamentul logic, judecata și analiza riscurilor este inhibată.
Rezultat: vezi doar calitățile partenerului, ignori defectele, te comporți impulsiv.
🧘♀️ 3. Serotonina – scăzută
Scade nivelul serotoninei, ceea ce se corelează cu gânduri obsesive (cam cm se întâmplă în TOC – tulburare obsesiv-compulsivă).
Rezultat: nu te poți opri din a te gândi la persoana iubită (până la 85% din timp în unele studii).
💞 4. Oxitocina și vasopresina – hormoni ai atașamentului
Se activează mai ales în îndrăgostirea profundă, în special după contact fizic sau sexual.
Oxitocina e supranumită „hormonul îmbrățișării” – ea favorizează apropierea emoțională și încrederea.
Vasopresina e asociată cu loialitatea și monogamia (mai ales la bărbați).
🧯 5. Cortizolul – hormonul stresului, crește temporar
La începutul îndrăgostirii, se observă o ușoară creștere a stresului – emoțiile sunt intense, apar nesiguranțele, frica de respingere.
Deci, Îndrăgostirea este un „cocktail neurochimic” care: te face euforic și plin de energie, reduce discernământul, crește obsesivitatea și dependența de celălalt, creează bazele legăturii emoționale pe termen lung.
🔬 Științific, este o stare semi-alterată de conștiință, temporară, dar care poate evolua în iubire matură, unde alte mecanisme cerebrale devin dominante (mai ales cele asociate cu siguranța, stabilitatea și atașamentul profund).
