
05/07/2025
Am ajuns azi aici, în acest punct al drumului meu, și mă simt fericită și împlinită.
Dar adevărul este că drumul până aici n-a fost deloc ușor.
A fost plin de suișuri și coborâșuri, de îndoieli și dialoguri interioare care mă trăgeau înapoi:
„Când o să termin, o să am 47 de ani… apoi urmează doi ani de master și voi avea 49.
Și până îmi construiesc o bază de clienți… va mai dura. Deja o să fiu bunică.”
Și nu era doar vocea mea interioară.
Au fost și oameni din jur care îmi confirmau, fără să știe, temerile.
Ceea ce mă descuraja și mai tare.
Toate aceste gânduri mă epuizau.
Dar am avut norocul să-l am alături pe soțul meu – omul care m-a susținut și m-a încurajat exact atunci când eu nu mai aveam putere să cred.
Am întâlnit profesori cu multă experiență și empatie, care m-au învățat că provocările nu se ocolesc, ci se traversează, căutând soluții.
Am avut colegi între 21 și 48 de ani,
și printre ei m-am simțit ca o adolescentă – cu suflet tânăr, dar cu ani de viață în spate.
Sunt profund recunoscătoare pentru acest parcurs.
Pentru că anii trec, oricum. Indiferent dacă faci sau nu faci ceva cu ei.
Și da, rezultatele apar oricum:
– Dacă faci ceva, există evoluție.
– Dacă nu faci, apare stagnarea – și poate fi o formă de confort pentru unii.
Dar pentru mine, nu mai este suficient.
Eu aleg un altfel de drum.
Aleg o formă de creștere în care, dincolo de experiențele de viață, adun și cunoștințe care mă ajută să trăiesc altfel decât au trăit cei din generațiile precedente din neamul meu.
Pentru că mulți dintre ei au trăit fără să fie cu adevărat fericiți.
Eu aleg Fericirea – așa cm o simt, așa cm o definesc eu.
La vita e bella –atunci când are sens în ceea ce faci ,când ești înconjurată de cei care te iubesc și pe care îi iubești exact așa cm sunt.