Inga Frumosu - Echilibrul Vieții

13/10/2025

Ne pierdem adesea în emoțiile noastre fără să înțelegem ce se întâmplă cu noi.
Reacționăm, ridicăm tonul, ne retragem, iar apoi ne pare rău.
Inteligența emoțională nu înseamnă să nu mai simți, ci să înveți să te oprești, să te asculți și să alegi conștient cm răspunzi.
Acolo începe maturitatea emoțională — în clipa în care nu mai fugi de tine.

09/10/2025

Simți uneori că ești folosită?

De partener, de familie, de frații, surori, unchii sau mătușe……..
Parcă toată lumea vrea ceva de la tine.
Unii vor timpul tău, alții banii tăi, alții să le faci ceea ce ei ar trebui să facă.

Iar dacă spui „nu pot” sau „nu vreau”,
dintr-odată nu mai ești „așa de bună” cm erai…
Ți se spune că te-ai schimbat, că ceva nu e în regulă cu tine.

Dar când îți vine rândul să ceri ajutor —
fie ți se întorc spatele,
fie ți se spune:
„Lasă, tu te vei descurca! Ești puternică, ești descurcăreață.”

Și rămâi iar singură cu tine, cu oboseala și cu întrebarea:
👉 „Pe mine cine mă ține când nu mai pot?”

E greu să fii mereu cea puternică.
E greu să oferi mereu, fără să primești.
Și uneori, nici nu mai știi dacă oamenii te iubesc pentru ceea ce ești
sau pentru ceea ce faci pentru ei.

Și eu am trăit asta știu cm e dar știu cm poate și altfel.💛

Dacă simți că ai nevoie de un spațiu sigur,
unde poți vorbi fără judecată și poți găsi soluții,
să știi că eu te aștept.

01/10/2025

26/09/2025

Las aici trei tehnici simple pentru cei ce nu pot spune “ Nu”

22/09/2025

Cine sunt eu?

Sunt femeie.

Am trecut prin multe roluri și transformări:
• De la contabil cu 15 ani de experiență → la psiholog care sprijină oamenii să-și găsească echilibrul.
• De la mama autoritară („Mama, când erai contabil erai așa de neagră și rea, acum ești altfel” – așa mi-au spus copiii mei) → la mama care învață să fie mamă alături de copiii săi.
• De la soția care mereu era în fața soțului → la soția care a învățat să fie alături de el.
• De la om pesimist și victimă → la femeie care își dă voie să trăiască dificultățile și să găsească soluții.
• De la femeie cu mască de puternică → la femeie care își arată vulnerabilitatea.
• De la femeia care făcea pe plac tuturor → la femeia care știe să-și seteze limite.
• De la salvatoare → la observatoare.
• De la femeia care prefera pantalonii → la femeia care a descoperit energia feminină în rochii și fuste.
• De la femeie epuizată și consumată → la femeia curioasă de propria ei viață.
• De la femeia care căuta sprijin și acuza soțul că nu-i oferă ceea ce își dorește → la femeia care găsește bucurie să fie alături de el.
• De la femeia care credea că el trebuie să se schimbe → la femeia care îi dă voie să fie așa cm este și valorifică ce e mai bun în el.
• De la femeie fără hobby-uri → la femeie pasionată de modă și de frumusețe.
• De la femeie deconectată de natură → la femeie care își găsește resurse în natură.
• De la femeia care urmărea telenovele pentru că viața ei nu era interesantă → la femeia care își dezvoltă potențialul și își creează propria viață plină de sens și frumusețe.

✨ Aceasta sunt eu astăzi: o femeie care și-a permis să se descopere și să-și rescrie povestea.

Tu trai regăsit în această listă ?
Scrie în comentarii la ce etapă ești tu acum.

18/09/2025

11/09/2025

31/08/2025

Avem mai multe resurse interioare decât ne putem imagina. Și totuși, suntem mai dependenți unii de ceilalți decât ne place să credem.

Sănătatea psihică este în controlul nostru – important este să știm cm să o protejăm și să o cultivăm. Blocajele emoționale pe care nu știm să le trăim au rădăcini adânci în experiențele traumatizante prin care am trecut.

Vindecarea este o călătorie spre sine și spre propria lume emoțională. Drumul arată diferit pentru fiecare dintre noi. Și doar tu vei ști, la un moment dat, să spui cu convingere: „Da, mă simt vindecat.”

Gândește-te la tine ca la un calculator: are setări bune și mai puțin bune. Când se strică, îl ducem fără rușine la reparații. Dar când sufletul doare, de cele mai multe ori alegem să tăcem. Ne este teamă să spunem ce simțim sau să apelăm la un specialist. Și atunci mocnim în interior până când durerea se transformă într-o boală. Iar uneori, atunci e deja prea târziu.

🤍 Ai grijă de tine. A cere ajutor nu e slăbiciune, ci puterea de a-ți recunoaște umanitatea.

18/08/2025

Am trăit două zile care au valorat cât un an întreg, pline de emoții și descoperiri.

Am pășit într-un oraș cu o istorie fascinantă, unde am aflat despre împăratul Rudolf al II-lea de Habsburg (1552–1612), un spirit erudit și controversat, pasionat de ezoterism, alchimie și ocultism.

În castelul în care a domnit, am simțit o vibrație stranie în tot corpul, chiar înainte să aflu povestea locului. Când i-am împărtășit ghidului senzația mea, el a zâmbit și a început să vorbească despre Rudolf și pasiunile lui mistice.

Unul dintre episoadele cele mai uimitoare din viața sa este legat de un leu. 🦁
Rudolf a primit acest animal regal în dar, iar numerologii vremii au făcut harta natală atât pentru împărat, cât și pentru leu. Spre uimirea lor, hărțile erau identice și preziceau că cei doi își vor sfârși viața în același timp.
Legenda spune că așa s-a și întâmplat: mai întâi a murit leul, iar la câteva zile distanță și Rudolf.

În curtea castelului există și un loc aparte: dacă rostești acolo cuvinte cu voce tare, ecoul se întoarce doar în tine, nevăzut pentru ceilalți. Ghidul l-a numit „punct de conectare cu cancelaria cerească”.

Semne astrologice de secole încă trăiesc pe clădirile vechi, iar legendele despre elixirul tinereții și Piatra Filosofală par să respire printre ziduri.

Praga un oraș ce merită vizitat de oricine, dar mai ales de cei care simt atracția pentru mister, istorie și ezoterism.

05/08/2025

Inima nu vrea perfecțiune. Vrea SIGURANȚĂ.

Nu visez la milioane, nu vreau haine de brand.
Îmi doresc ceva simplu, dar esențial:
➡️ un partener alături de care să simt că sunt în siguranță. Azi. Și mâine.

Pot să fac bani. Pot să-mi iau o casă, o mașină.
Dar când mă gândesc că aș putea trăi singură toată viața… apare o frică adâncă.
Îți este cunoscut acest sentiment?

Și din acea frică, poate și tu, ca și mine, ai intrat în relații fără să chibzuiești dacă merită cu adevărat.
Te-ai agățat de primul bărbat care ți-a dat atenție…
Ba chiar tu ai fost cea care a scris prima, ai propus întâlnirea. Și nu e nimic greșit în asta.

❗Doar că, uneori, după o săptămână, o lună sau 10 ani… te trezești că lui nu i-a păsat niciodată.
Poate nici nu și-a dorit o relație — a intrat în ea pentru că TU ai vrut.

Și atunci îți spui:

„Da, mă regăsesc… dar ce fac cu asta?”

Răspunsul începe din copilărie. Nu e despre vină, ci despre înțelegere.
Atunci și acolo am învățat cm să iubim, cm să cerem atenție, cm să ne simțim în siguranță.
👉 Am învățat stilul nostru de atașament.

Fie că e anxios, evitant sau securizant – el ne conduce viața amoroasă.
Și fără să vrem, alegem parteneri care seamănă cu părinții noștri.
De ce? Pentru că asta a fost „iubirea” cunoscută.

💡 Vrei să știi cu cine seamănă partenerul tău: cu mama sau cu tata?

🔽 Scrie în comentarii cuvântul “atașament”,
și îți trimit un exercițiu puternic care te ajută să vezi clar acest tipar.

📢 Distribuie această postare — poate ajută pe cineva să se înțeleagă mai bine,
să-și vindece relația… sau chiar să-și salveze sufletul ❤️

04/08/2025

Despre prietenie… și despre legăturile care rămân.

A construi o relație sănătoasă cu prietenii înseamnă, în esență, a construi legături vii și autentice. E despre nevoia noastră firească de a avea pe cineva aproape. Pe cineva pe care să te poți baza. Să știi că e acolo. Chiar și în tăcere.

Noi am fost o generație norocoasă. Am crescut jucându-ne în curte, inventând jocuri, idei și aventuri. Vara… greu ne mai adunai în casă când “se încingea” un nou joc. Fără telefoane, dar cu priviri curioase față de ceilalți.

Am dus această deschidere mai departe – în liceu, în facultate, în momentele grele în care nu aveam ce mânca sau unde dormi. Și tot prietenii au fost cei care ne-au oferit adăpost, sprijin și siguranță.

Azi, trăim altfel. Izolați. Pe fugă. Între drumuri, taskuri și responsabilități. Ajungem la final de săptămână obosiți, cu nevoia de liniște, dar și cu inima golită de conexiune.

Și așa, încet-încet, pierdem abilitatea de a relaționa. Mai întâi cu noi înșine. Apoi cu ceilalți.

De aceea, azi las aici aceste amintiri. Cu recunoștință pentru prietenii de demult. Cei care, chiar dacă sunt departe, au știut mereu să rămână ambasadori ai prieteniei.

Mulțumesc că existați. Că am crescut împreună.

Care e cea mai dragă amintire cu prietenii tăi din copilărie sau facultate ?

Scrie-mi răspunsul 👇

05/07/2025

Am ajuns azi aici, în acest punct al drumului meu, și mă simt fericită și împlinită.
Dar adevărul este că drumul până aici n-a fost deloc ușor.

A fost plin de suișuri și coborâșuri, de îndoieli și dialoguri interioare care mă trăgeau înapoi:
„Când o să termin, o să am 47 de ani… apoi urmează doi ani de master și voi avea 49.
Și până îmi construiesc o bază de clienți… va mai dura. Deja o să fiu bunică.”

Și nu era doar vocea mea interioară.
Au fost și oameni din jur care îmi confirmau, fără să știe, temerile.
Ceea ce mă descuraja și mai tare.

Toate aceste gânduri mă epuizau.
Dar am avut norocul să-l am alături pe soțul meu – omul care m-a susținut și m-a încurajat exact atunci când eu nu mai aveam putere să cred.

Am întâlnit profesori cu multă experiență și empatie, care m-au învățat că provocările nu se ocolesc, ci se traversează, căutând soluții.

Am avut colegi între 21 și 48 de ani,
și printre ei m-am simțit ca o adolescentă – cu suflet tânăr, dar cu ani de viață în spate.

Sunt profund recunoscătoare pentru acest parcurs.
Pentru că anii trec, oricum. Indiferent dacă faci sau nu faci ceva cu ei.

Și da, rezultatele apar oricum:
– Dacă faci ceva, există evoluție.
– Dacă nu faci, apare stagnarea – și poate fi o formă de confort pentru unii.
Dar pentru mine, nu mai este suficient.

Eu aleg un altfel de drum.
Aleg o formă de creștere în care, dincolo de experiențele de viață, adun și cunoștințe care mă ajută să trăiesc altfel decât au trăit cei din generațiile precedente din neamul meu.

Pentru că mulți dintre ei au trăit fără să fie cu adevărat fericiți.

Eu aleg Fericirea – așa cm o simt, așa cm o definesc eu.

La vita e bella –atunci când are sens în ceea ce faci ,când ești înconjurată de cei care te iubesc și pe care îi iubești exact așa cm sunt.