
16/07/2025
🗯„Am venit la terapie pentru copil, nu pentru mine!”
Astfel de replici din partea părinților nu este o raritate și îi înțeleg. Ei au venit să caute soluții pentru că copilul „nu e cuminte”, „nu ascultă”, „nu învață”, „nu stă locului” sau „vorbește urât”...
Atunci când discutăm despre familie, modul în care sunt gestionate conflictele acasă, stilul de comunicare sau relația dintre părinți, discuția se mută firesc asupra adultului.
Adevărul este că atunci când un copil ajunge în terapie, în spatele lui se află o întreagă lume – familia, conexiunea dintre părinți, stilurile parentale, mediul emoțional în care trăiește ș.a.
El nu are încă vocabularul și mecanismele unui adult pentru a cere ajutor într-un mod direct. În schimb, transmite această informație prin comportament – se agită, plânge, țipă, refuză, se retrage sau se închide în sine.
De aceea, pentru ca să dea rezultate, psihologul - părintele- copilul trebuie să fie o echipă!
Rotaru Sirbu Natalia