Uniunea Scriitorilor din Moldova, Republica, Kischinew (2026)

13/01/2026

La mulți ani, cu multă sănătate, bucurii, inspirație creatoare și împliniri, adresăm astăzi poetului, prozatorului, traducătorului și editorului Nicolae SPĂTARU, cu ocazia aniversării a 65-a de la naștere!

Nicolae Spătaru s-a născut la 13 ianuarie 1961, în comuna Horbova, ținutul Herța (astăzi Ucraina; fostul județ Dorohoi). După absolvirea Facultății de Limbă și Literatură Română a Universității din Cernăuți (1983) se stabilește la Chișinău, legându-și destinul de instituțiile culturale și de mediul literar basarabean. A activat în calitate de metodist la Universitatea de Stat din Moldova (1983-1986), muzeograf la Muzeul Republican de Literatură „D. Cantemir” (1986-1991), director al Companiei editoriale „Luceafărul” (1993-1998), director de proiecte și programe din cadrul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2010-2021). În prezent, este director al revistei de proză și arte vizuale „Quadrat”, al editurii cu același nume și director al Bibliotecii „Alba Iulia”, filială a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chișinău.

A debutat în presă încă din 1979, cu versuri publicate în ziarul „Zorile Bucovinei”, iar debutul editorial îl realizează cu volumul de poezie „Întoarcerea zeilor” (1992), distins cu Premiul pentru debut al Salonului de Carte. În același deceniu, urmează volumele „Ion și alte revoluții” (1996) și „Noaptea când soclurile își recrutează noile glorii” (1998, carte recompensată cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova și Premiul Fundației Culturale Române). Poezia sa continuă să se dezvolte într-o linie recognoscibilă prin tensiunea dintre realul imediat și proiecția simbolică, dintre ironie și melancolie, dintre luciditate și vibrația onirică, în volume precum „Tristețea recită din Rilke” (2000), „Mici insomnii pentru Europa” (2013), „Citirea zidului” (2013), „Nebunul cu o singură fereastră” (2017) și „Locuri nemarcate” (2025). Arcadie Suceveanu a caracterizat profilul poetic al lui Nicolae Spătaru drept unul al „spectacolului cotidian”, cu „viziuni oniric-expresioniste”, în care „simbolurile mari poartă măștile grotești ale absurdului și derizoriului”.

O direcție aparte în creația lui Nicolae Spătaru, la fel de consistentă, reprezintă literatura pentru copii, în care scriitorul se afirmă printr-o imaginație ludică și o claritate expresivă atent dozată: „Cifrele în spectacol” (2005, volum premiat la Salonul de Carte pentru Copii), urmat de „O zi de surprize” (2006), „Reportaje în culori” (2008) și „Pisicul informatician” (2012). Pentru această zonă de creație, primește, între altele, Premiul Salonului Internațional de Carte pentru Copii (Chișinău, 2013) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru literatură pentru copii (2013).

După 2010, Nicolae Spătaru își amplifică vizibil prezența și în proză, fără a abandona poezia: volumul „Îngerașul purta fustă mini” (2015) deschide o suită de cărți care pun accent pe construcția narativă, pe dozajul de fantastic și pe precizia dialogului, continuată cu „Omul izgonit de ceasuri” (2019) și „Apusul unei biciclete” (2020). Romanul „Măștile lui Brejnev” (2020) reprezintă una dintre borne ale prozei sale, fiind nominalizat la premiile Festivalului Primului Roman de la Chambéry (Franța). Despre această etapă, Horia Gârbea observă că Nicolae Spătaru pășește „foarte decis pe o cale nouă”, punctul forte al prozatorului rămânând „dialogul”, credibil și bine ritmat, care susține o proză „în toată puterea cuvântului”.

În paralel cu opera originală, Nicolae Spătaru desfășoară o activitate importantă de traducător, aducând în limba română autori contemporani din spații diferite: Lilya Gazizova (în colaborare cu Leo Butnaru), Salim Babulaoglu, Ajdar Ol, Novruz Najafoglu, Farid Huseyn ș.a. Totodată, propriile sale cărți au circulat în alte limbi, prin volume de autor precum „Álmatlanság Európáért” (2015, în limba maghiară), „Qiyamət təxirə salınır” (2021, în limba azeră), „Aпокалипсис снова отложен” (2021, în limba rusă), precum și prin traducerile romanului „Măștile lui Brejnev” în limbile maghiară (2021) și rusă (2023). În ansamblu, opera sa este prezentă, în antologii și reviste, în Franța, Germania, SUA, Ungaria, Azerbaidjan, Turcia, Olanda, Belgia, Rusia, Cehia, Ucraina și Spania.

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN Club, Nicolae Spătaru a fost decorat cu Ordinul „Gloria Muncii” (2014) și distins cu numeroase premii naționale și internaționale, între care: Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1998), Premiul Festivalului Internațional de Poezie „Drumuri de spice” (Serbia, 2013), Premiul Relații Culturale al USM (2014), Premiul pentru proză al USR, Filiala Chișinău (2016), Premiul Nizami (2019), Premiul pentru traducere al Primăriei municipiului Chișinău (2022).

Arcadie SUCEVEANU: „Nicolae Spătaru scrie o poezie a spectacolului cotidian, cu implicaţii social existenţiale, cu «viziuni oniric-expresioniste», în care simbolurile mari poartă măștile grotești ale absurdului și derizoriului”.

Horia GÂRBEA: „Nicolae Spătaru este un poet însemnat și un foarte bun traducător. Am citit cu plăcere, de pildă, poemele lui Salim Babullaoglu, poet azer, în traducerea lui. Recent însă, după cm pe mulți scriitori îi duce curba biologică, poetul se îndeamnă tot mai adesea la proză. Deocamdată scurtă. În două cărți mai recente, «Îngerașul purta fustă mini» și «Omul izgonit de ceasuri», ambele apărute la editura Junimea, Nicolae Spătaru pășește foarte decis pe o cale nouă. Nu o face cu timidități de amator, nici cu stângăcii de începător, dar mai ales fără niciun exces «liric». Povestirile lui sunt proză în toată puterea cuvântului, ingenioase, cu o doză bine cântărită de fantastic și cu dialoguri credibile. Mai ales dialogul este punctul forte al noului prozator”.

Răzvan VONCU: „Finalmente, ceea ce place şi convinge în poezia lui Nicolae Spătaru este blândeţea înţeleaptă cu care poetul se raportează la un univers ostil, prin intermediul unui text cizelat, fin, lipsit de excese şi asperităţi. Între spaima tragică a fiinţei şi versul echilibrat, ironic sau melancolic, poetul întreţine, abil, o permanentă tensiune, care alimentează şi potenţează emoţia”.

Lucian VASILIU: „Într-un stil direct, colocvial, despovărat de semne grafice şi de tautologii, Nicolae Spătaru îşi asumă postura de epistolier, mesager al unor stări de spirit inconfortabile, lăsând «uşa poemului deschisă»”.

La mulți ani, stimate domnule Nicolae Spătaru!

12/01/2026

In memoriam Gheorghe POSTOLACHE
(28 februarie 1943 – 11 ianuarie 2026)

Cu profundă tristețe, anunțăm trecerea la cele veșnice a scriitorului Gheorghe POSTOLACHE.

Gheorghe Postolache s-a născut la 28 februarie 1943, în satul Pelenia, raionul Drochia. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie, secția Jurnalistică (1970).

Debutul său editorial, „«Perle» de-ale elevilor” (2008), a deschis o serie de cărți care i-au conturat profilul de autor atent la comicul de limbaj, la tipologii umane și la micile paradoxuri ale vieții cotidiene: „Bancuri la propriu... și la figurat” (2015), „...și alte personaje” (2016).

Valoarea demersului său literar a fost recunoscută și prin premii obținute la festivaluri de profil: locul II la Festivalul de satiră și umor „Constantin Tănase” (Vaslui, 1994) și locul III la Festivalul republican „La hanul lui Păcală” (Nisporeni, 2010 ).

Gheorghe Postolache a rămas în memoria celor care l-au cunoscut drept un spirit cu privire limpede și replică vie, înclinat către satiră și umor – o formă de inteligență care, fără să rănească, spune adevărul pe ocolite, cu zâmbet și finețe.

În aceste clipe de doliu, transmitem sincere condoleanțe doamnei Nina SLUTU, familiei, apropiaților și tuturor celor care i-au prețuit prezența și scrisul. Dumnezeu să-l odihnească în pace.

***
Miercuri, 14 ianuarie 2026, cei care doresc să-și ia rămas-bun de colegul nostru sunt așteptați începând cu ora 15:00, la „Ritus” (Chișinău, str. Doina, 189). Înhumarea va avea loc la Cimitirul municipal „Sfântul Lazăr”.

09/01/2026

ZIUA NAȚIONALĂ A CULTURII
(15 ianuarie 2026)

Stimați prieteni și colegi,

Uniunea Scriitorilor din Moldova și Filiala Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România au plăcerea de a vă invita să marcăm împreună, pe 15 ianuarie 2026, Ziua Națională a Culturii și cei 176 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu.

Programul manifestărilor va începe, la ora 10:00, cu depunere de flori la bustul lui Mihai Eminescu de pe Aleea Clasicilor Literaturii Române în Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Chișinău și va continua, la ora 10:30, cu depunere de flori la monumentul lui Mihai Eminescu din fața Casei Scriitorilor (str. 31 august 1989, nr. 98).

La ora 11:00, vă invităm la conferința publică „Poezia lui Eminescu pe portativul lui Doga: fascinația «meloversului»”, care va fi susținută la Casa Scriitorilor de dr. hab., prof. univ. Ion GAGIM.

Moderatorul evenimentului va fi dl Teo CHIRIAC, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România.

Vă așteptăm!

30/12/2025

Stimați colegi,

Uniunea Scriitorilor din Moldova (USM) anunță perioada de colectare a cărților pentru pregătirea Galei Premiilor Literare (ediția a XVII-a) pe anul editorial 2025.

Conform Regulamentului Juriului pentru decernarea Premiilor Literare ale Uniunii Scriitorilor din Moldova [https://uniuneascriitorilor.md/acte-normative/], candidații vor respecta următoarele condiții:

1. Cărțile propuse pentru jurizare se vor depune în 2 exemplare, în perioada 02 – 30 ianuarie 2026, la Secretariatul Uniunii Scriitorilor din Moldova (mun. Chișinău, str. 31 August 1989, nr. 98, etajul 3), în fiecare zi, de marți până vineri, între orele 11:00 – 16:00.
2. Cărțile vor fi depuse/trimise personal de autor sau de o persoană încredințată (în cazul acesta fiind însoțite de o scrisoare, prin care autorul își exprimă acordul de a participa la concurs).
3. Sunt acceptate cărțile publicate doar în anul 2025.
4. La concurs pot participa scriitorii debutanți și membrii Uniunii Scriitorilor din Moldova (care, în conformitate cu prevederile Statului Uniunii Scriitorilor din Moldova, au achitat cotizația de membru inclusiv pentru anul 2025).

Pentru informații suplimentare, contactați-ne la adresa de e-mail: uscriitorilor@yahoo.com, sau la numărul de telefon: (022) 23-71-18.

Uniunea Scriitorilor din Moldova

28/12/2025

Dragi prieteni și colegi, vă invităm să accesați pe pagina web a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova numărul 6 (2025) al „Revistei literare”.

Din cuprins:
„Câte uniuni am avut (avem, vom avea)?” de Adrian Ciubotaru;
„Grimase ale demenței (VI)” de Teo Chiriac;
„Întâlnirea cu Grigore Vieru” de Nichita Danilov;
„Două romane de Val Butnaru (II). Istorie, etnic, etic & ficțiune” de Eugen Lungu;
„Mot-à-mort (Paul Celan, 105 ani de la naștere, 55 de ani de la moarte)” de Emilian Galaicu-Păun;
„Președintele Podului Mirabeau (III)” de Arcadie Suceveanu;
„105 ani de la fondare Societății Scriitorilor Români din Basarabia”;
„Avem o cameră goală” (poezie) de Irina Nechit;
„Eugen Lungu: «Eminescu a fost pentru noi decenii în șir ‘fructul cultural’ oprit sau dozat cu recalcitranță dogmatică…»” (dialog între Lucia Țurcanu și Eugen Lungu despre edițiile operei eminesciene în R.S.S.M.);
„Literatura «binelui» – o scriitură antitruism” de Viorica-Ela Caraman;
„Sângerare controlată” (demn de carte) de Dumitru Andreca;
„În voi a renăscut bucuria vieții!” (poeme) de Ferencz-Nagy Zoltán (traducere din maghiară de Krisztina Joós);
Patru texte inedite de Fulgencio Martínez (traducere de A. Ciubotaru);
„Biserica și statul în anii regimului comunist din România” de Nicolae Enciu;
„Poveste cu tata” (poezie) de Moni Stănilă;
„Jurnal în marginile istoriei literare (LXIV)” de Leo Butnaru;
„«Crash-test» pentru suflet: radiografia unei prăbușiri metafizice” de Valeriu Valeavschi;
„Paul Goma, romanul «Din calidor». Satisfacția relecturii” de Oxana Gherman;
„Notre-Dame-de-la-Merci” de Quentin Mouron (traducere din limba franceză de Florica Ciodaru Courriol).

Numerele precedente ale „Revistei literare” le puteți accesa și descărca din arhiva publicației: https://uniuneascriitorilor.md/arhiva-revista/

25/12/2025

VLAD IOVIȚĂ – 90 DE ANI DE LA NAȘTERE (IN MEMORIAM)

La 25 decembrie 2025, se împlinesc 90 de ani de la nașterea prozatorului, scenaristului și regizorului de cinema Vlad IOVIȚĂ (25 decembrie 1935 – 24 iunie 1983) – una dintre personalitățile care au dat o expresie modernă prozei basarabene și documentarului de autor.

Vlad Ioviță s-a născut la 25 decembrie 1935, în satul Cocieri, raionul Dubăsari. Format inițial în arta coregrafică la Școala de balet „A. Vaganova” de pe lângă Teatrul de Operă și Balet „Kirov” din Sankt-Petersburg (absolvită în 1954), a activat o perioadă ca dansator la Teatrul Muzical-Dramatic „A.S. Pușkin” din Chișinău (astăzi Teatrul Național „Mihai Eminescu”), apoi ca regizor la Televiziunea Moldovenească, înainte de a urma cursurile superioare de scenaristică și regie de pe lângă Institutul Unional de Cinematografie din Moscova (1962-1964).

După 1966, își leagă destinul de Studioul „Moldova-Film”, semnând scenarii și realizând documentare în care tradiția, obiceiul și munca de la țară sunt privite cu o sensibilitate poetică a imaginii. Filmul „Fântâna” (1966) deschide, simbolic, această direcție, urmată de titluri precum „Malanca”, „Măștile iernilor noastre” sau „Dansuri de toamnă”. În filmul de ficțiune, impune câteva repere ale cinematografiei basrabene: „Nuntă la palat” (1969), „Dimitrie Cantemir” (1973), „Calul, pușca și nevasta” (1975), „Făt-Frumos” (1977), iar ca scenarist semnează, între altele, „Se caută un paznic” (după „Ivan Turbincă” de Ion Creangă, în regia lui Gheorghe Vodă). A exercitat și funcția de secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Cineaștilor din Moldova (1981-1983).

A debutat editorial cu volumul de proză „Râsul și plânsul vinului” (1965), urmat de „Dincolo de ploaie” (1970; reluat în ediții ulterioare), „Trei proze” (1971), „Dimitrie-Vodă Cantemi” (nuvelă cinematografică, 1973), apoi de volume apărute postum, precum „Un hectar de umbră pentru Sahara” și „Friguri” (în funcție de ediții).

În 1976, i s-a acordat Premiul de Stat pentru filmul „Dimitrie Cantemir”, iar în 1982 a primit titlul onorific de Maestru emerit al artei.

În plan literar, Vlad Ioviță este adesea descris ca un prozator „vizual”, care deplasează accentul de la retorica frazei spre compoziție, atmosferă și detaliu semnificativ, ca și cm scena ar fi gândită dinainte „în cadre”; de aici, și afinitatea cu formule neorealiste și cu o tehnică narativă modernă (polifonică, fragmentată, cu recuperări din trecut) ce intensifică adevărul interior al personajelor.

Astăzi, numele lui Vlad Ioviță este purtat de Liceul Teoretic din Cocieri, instituția asumând oficial această denumire din 1994.

Alexandru BURLACU: „Vlad Ioviţă este mai întâi cel care încearcă să autohtonizeze neorealismul italian, practicând o nuvelistică în care cuvântul nu are primatul, ci vizualul. Elementul neorealist este un aspect revelator la nivel de expresie, viziune, compoziţie, temă, conflict și erou... În proza poetică de atmosferă, de sugestie «Râsul și plânsul vinului», «Ce nalţi sunt plopii», «Pază cu primejdie», aidoma lui Ion Druţă, insistă asupra simbolului, alegoriei, parabolei, iar fiecare element este integrat cu semnificaţia fundamentală a vieţii în aspectele ei cotidiene sau festive, comice sau sublime, tragice sau optimiste...”

Iulian CIOCAN: „Vlad Ioviță nu este nici astăzi prețuit la cota sa valorică reală, fapt regretabil dar explicabil prin lipsa unor reeditări, autorul fiind cunoscut mai ales ca realizator de film și scenarist. Într-o perioadă în care domina sămănătorismul proletar, scriitorul transnistrean utiliza în prozele sale tehnica faulkneriană a punctelor de vedere. În multe din textele lui V. Ioviță adevărul e «risipit» între vocile distincte și deosebite ale personajelor și se «încheagă» pe măsură ce aceste voci se fac auzite. Naratorul omniscient își face rar apariția în proza lui V. Ioviță, fiind considerat un dictator care transformă personajele în marionete. Un procedeu des întâlnit în nuvelele și povestirile lui V. Ioviță este flash-backul (întreruperea bruscă a acțiunii, prin întoarcerea la o situație din trecut), ce arată personajele sub o altă lumină decât cea sub care apar ele inițial. Deseori flash-backul este, așa cm spune naratorul din nuvela «Magdalena», consecința faptului că «unele amintiri sunt mai materiale, mai palpabile decât unele realități pe care le trăim imediat». Mulți dintre protagoniștii prozelor lui V. Ioviță sunt «captivii» unor frustrări, obsesii și slăbiciuni ale căror rădăcini se află în trecut. «Depozitat» în subconștient, trecutul irumpe la un moment dat, bulversând existența plictisitoare a funcționarului din nuvela «Sirena»”.

24/12/2025

CRĂCIUN FERICIT ȘI LA MULȚI ANI!

Cu prilejul sărbătorilor de iarnă, Uniunea Scriitorilor din Moldova și Filiala Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România vă transmit cele mai calde urări de bine. Fie ca noul an 2026 să vă aducă bucurii, armonie și multe realizări frumoase!

La mulți ani!

21/12/2025

La mulți ani buni și senini, cu multă sănătate, bucurii și inspirație creatoare adresăm astăzi poetei și prozatoarei Lorina BĂLTEANU, cu ocazia frumoasei aniversări!

Lorina Bălteanu s-a născut pe 21 decembrie 1960, în satul Peciștea, raionul Rezina. A absolvit Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1982) și Universitatea din Dijon.

Debutează în volumul colectiv „Dintre sute de catarge” (1980), iar debutul editorial are loc în 1984, cu volumul de poezie „Obstacolul sticlei”, recomandat la apariție de Aureliu Busuioc.

A activat ca metodistă la Clubul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și ca redactoare la revistele „Orizontul” și „Sud-Est cultural”. Între 1992 și 1998, a fost directoare a Fundației Soros Moldova, iar din 1998 este directoare a Trustului de Presă Medialog. În 2000, se stabilește la Paris, unde se afirmă și în domeniul designului de interior și își creează propria marcă de bijuterii.

A publicat volumele de poezie „Obstacolul sticlei” (1984), „Cioburi” (1990) și „Poeme de sticlă” (1997). Criticul Theodor Codreanu a remarcat în poezia sa un discurs energic și categoric și un amestec subtil de planuri existențiale, care depășește convențiile liricii confesive. În 2023, publică primul său roman „Legată cu funia de pământ” (Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Carte de proză, 2024).

Lorina Bălteanu este laureată a Premiului „Constantin Stere” în domeniul literaturii al Ministerului Culturii al Republicii Moldova (pentru anul 2023).

La mulți ani, stimată doamnă Lorina Bălteanu!

15/12/2025

„DIPLOMAȚIE ȘI CULTURĂ: DIALOGURI LA CASA SCRIITORILOR”: întâlnire cu Excelența Sa, domnul Paun ROHOVEI, ambasador al Ucrainei în Republica Moldova

Pe 10 decembrie 2025, la sediul Uniunii Scriitorilor din Moldova, a avut loc o nouă ediție a proiectului cultural „Diplomație și cultură: dialoguri la Casa Scriitorilor”, organizat de Uniunea Scriitorilor din Moldova și Filiala Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, cu susținerea Ministerului Culturii al Republicii Moldova.

Întâlnirea a avut ca invitat de onoare pe Excelența Sa, domnul Paun ROHOVEI, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Ucrainei în Republica Moldova. Dialogul a fost moderat de Teo CHIRIAC, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, și Ivan PILCHIN, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. De asemenea, la eveniment au fost prezenți domnul Mykola TURYK, consilier al Ambasadei Ucrainei pe probleme cultural-umanitare, și doamna Yuliia KLOCHKO, secretar I pe mass-media al Ambasadei Ucrainei în Republica Moldova.

În deschidere, a fost păstrat un minut de reculegere în memoria soldaților ucraineni căzuți pe frontul de apărare a Ucrainei împotriva agresiunii militare din partea Federației Ruse.

A urmat prezentarea succintă a proiectului și a invitatului de onoare. Excelența Sa, domnul Paun Rohovei, Ambasador al Ucrainei în Republica Moldova, este diplomat de carieră și istoric de formație, cu experiență în misiuni la București și Chișinău. În intervenția sa de început, ambasadorul a fixat, din primele minute, tonul întâlnirii printr-o afirmație care a devenit o idee recurentă a dialogului: „Suntem foarte apropiați”.

Dialogul a urmărit, în primul rând, raportul dintre diplomație și cultură într-un context în care războiul a modificat vocabularul solidarității și a reconfigurat agenda relațiilor dintre state. Ambasadorul a formulat direct această mutație, observând că „cel mai tare am avut nevoie de cultură după ce a început războiul”. În logica acestei idei, cultura a fost discutată ca resursă de rezistență, de orientare și de reconstrucție morală. Din această perspectivă, a fost reluată tema diplomației culturale ca instrument al relațiilor bilaterale și al încrederii, ambasadorul subliniind: „Cultura își are o prioritate, un cuvânt de spus foarte puternic”. În cadrul întâlnirii, această afirmație a funcționat ca o invitație de a trata colaborarea culturală nu ca un șir de evenimente disparate, ci ca o direcție asumată, cu o continuitate instituțională.

Un segment important al discuției s-a concentrat pe rolul literaturii într-o epocă dominată de presiuni informaționale, de propagandă și deformări deliberate ale realității. Ambasadorul a sintetizat limpede această temă: „Literatura este un instrument de luptă împotriva dezinformării și manipulării”, dezvoltând ideea că lectura formează discernământ, iar discernământul devine formă de apărare civică. În aceeași logică, a fost invocată funcția formativă a canonului literar, cu formula: „Literatura clasică asigură imunitatea unui popor de a respinge orice dezinformare”. În contextul discuției, literatura a apărut astfel nu doar ca patrimoniu, ci ca mecanism de educație democratică, de consolidare a unei culturi a dialogului și de protejare a spațiului public de radicalizare și de falsificare.

Pornind de la experiențele concrete ale mediului literar din Republica Moldova, a fost prezentată și dimensiunea civică a Uniunii Scriitorilor din Moldova în anii de început ai războiului în Ucraina, inclusiv Campania umanitară „Scriitorii pentru refugiații ucraineni” (lansată în aprilie 2022), precum și inițiativele publice de pledoarie pentru pace. Reamintirea acestor acțiuni a fost integrată în discuția despre felul în care instituțiile culturale pot trece de la declarații la fapte, iar în fundalul acestei teme s-a articulat și în comentariu ambasadorului Paun Rohovei, care a lărgit sensul confruntării: „Lupta se duce nu cu armele, ci cu un popor, cu valorile lui”.

Pe linia cooperării culturale, dialogul a pus accent pe traducere și circulația textelor în spațiul limbii române și a limbii ucrainene. Ambasadorul a numit traducerea drept „un lucru nobil”, iar afirmația a fost însoțită de discuții despre cm pot fi transformate traducerile, edițiile și colaborările teatrale într-o strategie de prezență coerentă a literaturii și dramaturgiei ucrainene în spațiul cultural românesc și, prin el, în spațiul european.

Au fost discutate, de asemenea, exemple de inițiative culturale care pot deveni repere de cooperare durabilă. În acest cadru, ambasadorul a menționat proiectul unui ghid audio în limba ucraineană pentru muzeele din Chișinău, destinat atât comunității refugiaților, cât și unui public ucrainean interesat de Chișinău. Un alt punct a fost dedicat memoriei culturale comune și proiectelor de valorizare a patrimoniului arheologic și istoric regional, prin referirea la proiectul trilateral (Ucraina, România, Republica Moldova) „Tripolie Cucuteni”.

Întregul dialog a fost traversat de ideea că Republica Moldova și Ucraina se află în același timp într-o confruntare pentru securitate și într-un proces de articulare a unei identități europene asumate. Discuția a fost completată de o privire asupra schimbărilor interne din Republica Moldova, în termenii percepției unui diplomat care a cunoscut acest spațiu de-a lungul mai multor etape: „Sunt multe schimbări în Republica Moldova datorită parcursului de integrare europeană; țara e mai prosperă, mai luminoasă”. În aceeași ordine de idei, ambasadorul a adăugat o mărturisire personală ce a dat întâlnirii o notă de apropiere umană: „M-am îndrăgostit de Moldova – o țară mare datorită poporului, oamenilor, valorilor sale culturale”.

În partea de discuție liberă cu publicul, scriitori, artiști și jurnaliști culturali au formulat întrebări și comentarii despre tipurile de proiecte comune care pot fi dezvoltate, despre nevoia de continuitate a traducerilor, despre rolul instituțiilor de creație în sprijinirea refugiaților, precum și despre funcția literaturii în documentarea traumei și în reconstrucția morală. Au intervenit, cu întrebări și sugestii, Leo BUTNARU, Angela ARAMĂ, Dumitru APETRI, Vitalie CIOBANU, Viorica COVALSCHI, Irina NECHIT, iar discuția a urmărit, în mod constant, ideea de colaborare directă între scriitori, editori, traducători, biblioteci, teatre, universități.

Întâlnirea s-a încheiat cu concluzii scurte ale moderatorilor și cu mulțumiri adresate Excelenței Sale, domnului Paun Rohovei, urmate de fotografie de grup și discuții neformale.

Reportaj fotografic: Dragoș COJOCARU.
Consemnare: Ivan PILCHIN, coordonator al proiectului.

11/12/2025

La data de 11 decembrie 2025, în incinta Sediului Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chișinău, s-a desfășurat cel de-al doisprezecelea eveniment din cadrul proiectului cultural „Scriitorii pentru Capitală, Capitala pentru Scriitori” (ediția a IV-a), organizat de Uniunea Scriitorilor din Moldova în parteneriat cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” și cu sprijinul Direcției Generale Cultură și Patrimoniu Cultural a Consiliului municipal Chișinău.

Evenimentul, desfășurat sub genericul „Între sat și oraș: ipostaze ale feminității în Moldova sovietică”, a avut-o în prim-plan pe scriitoarea Emilia PLUGARU și cele mai recente volume ale sale: romanul „Aglaia a Vădănii” și volumul de nuvele „Nemăritatele”. Întâlnirea a fost moderată de scriitorul Ivan PILCHIN.

La dialog au participat, în calitate de invitați, Vitalie RĂILEANU (critic literar și director al Bibliotecii „Onisifor Ghibu”) și Liliana JUC (directoarea Bibliotecii „Târgoviște”), care au venit cu o lectură atentă și nuanțată a celor două cărți. În sală, alături de scriitori, bibliotecari și jurnaliști culturali, au fost prezenți și studenții de la Academia de Poliție „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Chișinău, anul II, specialitatea Drept.

În cadrul întâlnirii au fost discutate mai multe aspectele ale condiției femeii în spațiul basarabean în perioada sovietică și post-sovietică. S-a vorbit despre literatura scrisă de femei și despre femeie, despre felul în care vocea feminină recuperează experiențe adesea trecute sub tăcere, dar și despre problema limbii și a corectitudinii vorbirii, într-un spațiu în care identitatea și expresia lingvistică au fost supuse constant presiunilor ideologice. Toate aceste teme se regăsesc organic în paginile romanelor și nuvelelor Emiliei Plugaru, acolo unde imaginea femeii, observată în viața reală și transformată în personaj realist, devine un filtru prin care se reconstruiesc atât destinul omului, cât și istoria spațiului basarabean.

Intervențiile critice ale vorbitorilor au subliniat faptul că romanul „Aglaia a Vădănii” este o adevărată „odă închinată femeii – un roman-memorie, o carte cu înțelepciunea proverbelor” (Liliana Juc), un roman-doină (Vitalie Răileanu), o lectură care te îmbogățește sufletește și te vindecă (Anastasia MOLDOVANU). Alături de „Nemăritatele”, volumul de nuvele care surprinde alte chipuri și ipostaze ale feminității, romanul construiește un mozaic al destinelor feminine plasate „între sat și oraș”, între tradiție și modernitate, între supraviețuire și demnitate.

Întâlnirea s-a încheiat cu un dialog, în cadrul căruia Emilia Plugaru împreună cu invitații săi au reflectat asupra felului în care literatura poate deveni un instrument discret, dar eficient, de recuperare a memoriei istorice, de înțelegere mai bună a vieții de la țară, de repoziționare a imaginii femeii în conștiința literară contemporană.

Exprimăm gratitudinea noastră doamnei Victoria DONȚOV, directoarea Bibliotecii Centrale a BM „B.P. Hasdeu”, pentru găzduirea evenimentului și sprijinul constant acordat promovării culturii scrise.

Fotografii: Doina GODEA, Biblioteca Centrală a BM „B.P. Hasdeu”.

11/12/2025

La data de 9 decembrie 2025, în incinta Bibliotecii „Onisifor Ghibu” din Chișinău, s-a desfășurat cel de-al unsprezecelea eveniment din cadrul proiectului cultural „Scriitorii pentru Capitală, Capitala pentru Scriitori” (ediția a IV-a), organizat de Uniunea Scriitorilor din Moldova în parteneriat cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” și cu sprijinul Direcției Generale Cultură și Patrimoniu Cultural a Consiliului municipal Chișinău.

În centrul evenimentului cu genericul „Tăceri, hierofanii și lumina cuvântului” s-a aflat lansarea volumului „Regalitatea arcanelor” (2025) de Nicolae FABIAN, carte care sintetizează direcțiile esențiale ale creației autorului: poezia ca formă de cunoaștere inițiatică, tăcerea ca limbaj interior al transcendenței și cuvântul ca lumină a unei spiritualități de profunzime.

Evenimentul a fost deschis de criticul literar Vitalie RĂILEANU, directorul bibliotecii-gazdă, care a subliniat rolul proiectului în revitalizarea dialogului dintre scriitori și comunitatea cititorilor. Dialogul, în continuare, a fost moderat de Ivan PILCHIN.

Cu ample comentarii pe marginea creației lui Nicolae FABIAN au venit acad. Mihai CIMPOI, scriitorii Arcadie SUCEVEANU, Claudia PARTOLE, Nicolae RUSU, Ianoș ȚURCANU, Lidia GONȚA-GROSU, Marcela MARDARE, Liviu BELÂI, Gheorghe DONI. Invitați au scos în evidență felul în care Nicolae Fabian construiește o veritabilă „mitologie personală a sacrului”, la confluența dintre poezie, reflecție filosofică și eseu teologic, dând naștere unui discurs liric în care simbolurile devin căi de acces spre absolut. Atmosfera întâlnirii a fost întregită de câteva numere muzicale prezentate de scriitoarea Geta LIPOVANCIUC.

În Sala Nuciferă a Bibliotecii „Onifisor Ghibu”, unde a avut loc evenimentul, au fost numeroși scriitori, jurnaliști, oameni de cultură și cititori, alături de un grup de elevi de la Școala profesională nr. 9 din Chișinău.

În încheiere, Nicolae Fabian a vorbit despre geneza volumului său și despre scris ca formă de interiorizare și de deschidere spre transcendență, definindu-l drept „tăcerea care se face auzită”.

Fotografii: Mircea CIOCHINĂ, Biblioteca „Onisigor Ghibu”; Geta LIPOVANCIUC; Ivan PILCHIN.

Uniunea Scriitorilor din Moldova

13/01/2026

12/01/2026

09/01/2026

30/12/2025

28/12/2025

25/12/2025

24/12/2025

21/12/2025

15/12/2025

11/12/2025

11/12/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share